Management Financiar

Tematica
„ Tema 1. Conceptul de Management Financiar
„ Tema 2 Evaluarea performanţei economico-financiare
„ Tema 3. Valoarea în timp a banilor
„ Tema 4. Evaluarea obligaţiunilor şi a acţiunilor
„ Tema 5. Evaluarea riscului
„ Tema 6. Gestiunea activelor curente
„ Tema 7. Gestiunea pasivelor stabile
„ Tema 8. Costul şi structura capitalului
„ Tema 9. Politici de dividende
„ Tema 10. Finanţarea prin datorii pe termen lung: Leasing: teorie
şi practică.
„ Tema 11. Gestiunea situatiilor de insolvabilitate

Concepte cheie si abilitati

„ Cunoasterea tipurilor de baza a deciziilor si
rolul managerului financiar in cadrul
intreprinderii;
„ Cunoasterea scopului managementului
financiar;
„ Cunoasterea implicatiilor diverse a formelor
organizatorico-juridice;
„ Intelegerea conflictelor de interes ce se
intensifica intre proprietari si manageri

1
 Tema 1 Conceptul de management financiar

„ Management financiar: definiţie, obiective,

atribuţii, funcţii
„ Teorii financiare
„ Decizia financiară − elementul fundamental al
gestiunii financiare a întreprinderii
„ Implicarea investitorilor instituţionali în
controlul managementului financiar
„ Modalităţi de soluţionare a conflictelor dintre
acţionari-manageri şi acţionari-creditori

TEMATICA REFERATELOR
1. Abordări teoretice privind managementul financiar
2. Evaluarea valorilor mobiliare: abordări teoretice si analiza
comparativa a metodelor de evaluare
3. Gestiunea financiara pe termen scurt: abordări teoretice si
metode de gestiune
4. Gestiunea activelor. Modelul Du Pont.
5. Gestiunea pasivelor stabile.
6. Costul si structura capitalului: decizii de finanţare
7. Decizii financiare pe termen lung
8. Finanţare prin acţiuni si obligaţiuni
9. Criza financiara si modalitati de gestiune. Analiza riscului.
10. Influenta cursului valutar asupra situaţiei financiare a
întreprinderii

BIBLIOGRAFIE

„ Ion Stancu, „Finanţe: pieţe financiare şi gestiunea portofoliului,

investiţiile reale şi finanţarea lor, analiza şi gestiunea financiară
a întreprinderii” , Bucureşti, 2002
„ Dragotă V., Obreja L., Ciobanu A.,Dragota M. „Management
financiar”, Ed. Economică, 2004 ;
„ Paul Halpern, „Finanţe manageriale”, Bucureşti, 1998
„ Г.Б. Поляк Финансовый менеджмент -Mосква «Финансы»
изд. Объяденения «ЮНИТИ»,1997
„ Юджин Ф. Бригхэм, Луис Гапенски Финансовый
менеджмент, Экономическая школа - Санкт
Петербург,1997 в 2-х томах

2
 Scopul managementului

„ Scopul mai multor companii pe pieţele Anglo-

Americane este maximizarea averii acţionarilor
– managementul companiei caută sa
maximizeze profiturile acţionarilor, influientind
majorarea preturilor si majorarea continua a
dividendelor.

„ Scopul mai multor intreprinderi japoneze si

europene este maximizarea valorii –luind in
considerare sanatatea financiara si sociala a
tuturor actorilor.

Managementul financiar

„ îşi asumă în cea mai mare parte

răspunderea pentru politica financiară
adoptată la nivel microeconomic, care
urmează a se aplica în vederea atingerii
obiectivelor urmărite de proprietarii şi/sau
administratorii resurselor financiare.

Managementul financiar

„ reprezintă un ansamblu de principii,

principii, metode,
tehnici, instrumente şi acţ
acţiuni prin intermediul
cărora se fundamentează deciziile financiare
în contextul realizării unor obiective
organizaţ
organizaţionale, formulate printr-
printr-o strategie
de întreprindere.
ntreprindere

3
Obiectivul MF

„ a asigura eficienţa constituirii şi utilizării capitalului,

in scopul realizării suportului financiar pentru
maximizarea valorii de piaţă a întreprinderii şi, implicit,
creşterea averii acţionarilor.
„ Gestiunea financiară pe termen scurt are ca obiectiv
asigurarea echilibrului financiar între nevoile de
capitaluri circulante şi de trezorerie, pe de o parte, şi
sursele de capitaluri atrase temporar (inclusiv creditele
de trezorerie şi de scont), pe de altă parte.
„ Gestiunea financiară pe termen lung are ca obiectiv
alegerea unei strategii financiare de creştere şi
consolidare a valorii întreprinderii.

Atribuţii:

„ evaluează eforturile financiare ale tuturor acţiunilor care

urmează a fi întreprinse într-o perioadă de gestiune dată;
„ asigură la momentul oportun, în structura şi condiţiile reclamate
de necesităţi, capitalul, la un cost cât mai scăzut posibil;
„ urmăreşte modul de utilizare al capitalului şi gradul de influenţă
al factorilor de decizie din celelalte centre de responsabilitate, în
direcţia asigurării unei utilizări eficiente a tuturor fondurilor atrase
în circuitele financiare;
„ asigură şi menţine echilibrul financiar pe termen scurt şi pe
termen lung în concordanţă cu necesităţile întreprinderii;
„ urmăreşte obţinerea rezultatului financiar scontat şi îl
repartizează pe destinaţii.

Decizia financiara

„ Se poate aprecia ca decizia financiara devine actul

fundamental al managementului financiar, fiind
rezultatul unui proces rational de alegere constienta
din mai multe variante posibile, a unei solutii
considerate optime în planul activitatilor si
operatiunilor financiare. Fundamentarea corecta a
deciziilor financiare nu este posibila fara o analiza
financiara prealabila al carei obiectiv consta în
diagnosticarea starii de performanta financiara a
întreprinderii la încheierea exercitiului.

4
Avantajele unui management financiar
eficient sunt următoarele:
„ controlul mai uşor al fluxurilor de venituri şi
cheltuieli;
„ adoptarea în cunoştinţă de cauză a deciziilor
financiare importante pentru viitorul întreprinderii;
„ furnizarea către investitorii potenţiali, în orice
moment, de informaţii despre planurile financiare ale
întreprinderii;
„ întocmirea de rapoarte şi analize financiare
profesioniste, bine fondate, care iau în considerare
variabilele interne şi externe ale întreprinderii;
„ creşterea gradului de profitabilitate a afacerii.

2 Teorii financiare: Teoria de agent

Teoria de agent (Modelul actionarilor):
Aceasta conceptie il are ca principal sustinator pe economistul american
Milton Friedman. Potrivit acestuia, intr-o economie capitalista exista o
singura responsabilitate a organizatiilor de afaceri: aceea de a utiliza
resursele si de a se angaja in acele activitati care sa maximizeze
profiturile pe termen lung cu respectarea legii si a competitiei libere.

Managerii sunt agenti ai actionarilor avand obligatia fiduciara

(contractuala) de a actiona in sensul maximizarii satisfacerii intereselor
actionarilor, acestia fiind proprietarii organizatiei si angajatorii
managerilor.

Esenta teoriei de agent este aceea ca singura responsabilitatea a unei

organizatii de afaceri este de a obtine beneficiul maxim in conditiile legii.

„ Obiectivul fundamental al firmei este acela de a gestiona procesul prin

care creditorii destinatori de obligaţiuni convertibile în acţiuni devin
suficient de motivaţi, de activitatea firmei, sa devina acţionari ai firmei.
Se bazeaza pe faptul ca agentul firmei este proprietarul care
mandatează pe manager sa gestioneze firma.

TEORIA financiara

„ Teoria financiara (neoclasica): obiectivul

fundamental al firmei este acela de
maximizare a valorii firmei sau, ceea ce este
acelasi lucru, de maximizare a averii
proprietarilor firmei. Acest obiectiv poate fi
apreciat fie prin maximizarea profitului fie prin
maximizarea capitalizarii bursiere a firmei.

5
Teoria manageriala (directoriala)
„ Teoria manageriala (directoriala): obiectivul
fundamental al firmei este acela de a maximiza
functia de utilitate a managerilor (conducatorilor
întreprinderii). Aceasta teorie este specifica cazului
în care managementul se autonomizeaza fata de
proprietar ca urmare, de obicei, a diviziunii excesive
a actionariatului. Maximizarea acestei functii de
utilitate se face pe baza luarii în considerare a:
a) salariilor managerilor; b) efectivului de personal;
c) volumului investitiilor;
d) nivelului costurilor; e) nivelului profitului. Din punct
de vedere practic, atingerea acestui obiectiv se
realizeaza prin maximizarea cifrei de afaceri;

Teoria behaviorista

„ Teoria behaviorista (comportamentala): obiectivul

fundamental al firmei este acela de a atinge un
anumit prag minim (de productie, de salarii, de
dividende, de piata detinuta etc.);
„ Teoria semnalului: obiectivul fundamental al firmei
este acela de a minimiza costul transmiterii de
semnale despre mersul întreprinderii (de catre
managerii ei) si acela al verificarii acestor semnale
(de catre proprietari, creditori, alti participanti la viata
firmei);

Teoria semnalului:

„ obiectivul fundamental al firmei este acela de

a minimiza costul transmiterii de semnale
despre mersul întreprinderii (de catre
managerii ei) si acela al verificarii acestor
semnale (de catre proprietari, creditori, alti
participanti la viata firmei);

6
3. Decizia financiară − elementul fundamental al gestiunii financiare a
întreprinderii

„ A) după natura obiectivelor :

„ Deciziile strategice se raportează la angajarea unor obiective
de mare amploare, având un conţinut complex şi un rol
determinant în evoluţia întreprinderii. Ele stabilesc coordonatele
majore ale strategiei financiare promovate pe termen lung. În
unele opinii se consideră că de aceste decizii depinde
supravieţuirea întreprinderii. Este vorba, de exemplu, de
introducerea unui nou produs, de o investiţie costisitoare sau de
o extindere în exterior prin achiziţia unei alte societăţi. Luarea
unei asemenea decizii cere o analiză completă a întreprinderii şi
a mediului său pentru limitarea riscului de eroare. Procesul
decizional este în acest caz lung şi face apel la numeroase
tehnici posibile (studii de piaţă, planuri de finanţare, analiza
rentabilităţii investiţiilor) etc. O strategie reuşită trebuie să
armonizeze în mod creator oportunităţile pieţei cu posibilităţile
societăţii, etaloanele de valoare cu obligaţiile

Deciziile tactice

„ Deciziile tactice corespund realizării

operaţiunilor financiare curente, sunt
subordonate deciziilor strategice,
reprezentând continuarea logică a acestora,
pe care le vor detalia şi segmenta. Ele sunt
mai numeroase, dar mai simple prin conţinut
şi mai precis conturate. Este vorba, de
exemplu, de întocmirea bugetelor sau de
politica de aprovizionare. Aceste decizii cer
informaţii limitate, dar care rămân importante.

Deciziile operaţionale

„ Deciziile operaţionale sunt cele mai

numeroase. Este vorba de rezolvarea unei
probleme de oprire a producţiei, ca urmare a
defectării unui utilaj sau a unor
disfuncţionalităţi în aprovizionare, care a
generat o ruptură de stocuri. Asemenea
decizii solicită un număr redus de informaţii,
dar au o importanţă deosebită, întrucât de
rapiditatea cu care se adoptă depind
eficacitatea şi productivitatea întreprinderii.

7
b) după natura activităţilor care
generează fluxurile financiare
„ • decizii de investiţii, cu influenţă directă asupra
structurii activelor întreprinderii, deci asupra gradului
lor de lichiditate;
„ • decizii de finanţare care determină structura
pasivului şi exercită modificări în gradul de
exigibilitate al pasivelor şi în costul capitalului;
„ • decizii de repartizare a profitului care
influenţează modalităţile de repartizare a
dividendelor, exercitând implicaţii directe asupra
investiţiilor şi autofinanţării.

MODELE DE ADOPTARE A DECIZIILOR FINANCIARE

MANAGERIALE

„ modelul rational se bazeaza pe o succesiune de pasi pe care

managerul îi parcurge în mod obligatoriu cu scopul de a obtine un grad
cât mai înalt de certitudine în privinta fenomenelor urmarite;
„ rationalitatea decidentului-se considera ca un factor de decizie e
rational atât timp cât el
„ foloseste informatia valoroasa, oportuna care sa-i asigure eficienta
pentru viitorul actiunii. În bazaacestor informatii managerul
argumenteaza în mod logic, rational viitoarea decizie.
„ b)-rationalitatea deciziei adoptate care exprima în mod rational caile si
mijloacele prin care, înbaza ei, managerul intentioneaza sa actioneze
pentru a-si atinge obiectivele propuse si pentru a obtine rezultate
maxime în contextul în care i-l confera mediul. În final, putem spune ca
prin rationalitatea
„ deciziei se urmareste însasi eficienta actiunilor manageriale.
„ c)-rationalitatea procesului de adoptare a deciziei - ratiunea tehnicii
adoptarii deciziei estesustinuta de o suita de pasi de baza ce urmeaza
a fi urmati cu consecventa. Acestia

Pasii ratiunii tehnicii adoptarii deciziei

„ Cunoasterea problemei de rezolvat sau diagnoza situatiei
existente ;
„ Stabilirea obiectivelor pentru actiunile de perspectiva ( expl.
cresterea profitului) ;
„ Gasirea solutiilor alternative pentru a putea realiza obiectivele
propuse ;
„ Evaluarea fiecarei solutii alternative în functie de particularitatile
pe care le prezinta
„ Compararea rezultatelor aferente solutiilor alternative si alegerea
solutiilor de implementat ;
„ Implementarea propriu - zisa ;
„ Urmarirea si controlul rezultatelor ca urmare a aplicarii
deciziilor.(urmând un feed back)

8
Modelul rationalitatii limitate
„ Managerul în acest context prefera sa aleaga o varianta de
actiune cu un nivel mai scazut de eficienta decât eficienta
maxima posibila ce ar putea rezulta. Ei vizeaza oportunitatea,
surpriza,succesul imediat. Ei prefera sa se angajeze într-o
cercetare limitata asupra solutiilor alternative si de identificare a
factorilor de eficienta. Ei apreciaza drept adecvata o varianta
limitata constienti fiind ca nu au fundamentat pe deplin. Accepta
si ideea folosirii informatiilor insuficiente si renunta voit la
controlul asupra tuturor factorilor de eficienta, îndeosebi cei
incerti. Toate aceste duc spre o limita în ce priveste gasirea
solutiei optime, cu rezultate maxime. De aici si caracteristica
acestui tip de management numit day bay day (zi de zi).
Managerii pun accent pe intuitie, accepta riscul, dar un risc
limitat. Aceasta este explicatia data faptului ca managerii care
dispun de aceleasi informatii si care opereaza cu ele în acelasi
context si urmaresc aceleasi obiective, adopta în aceasi situatie
decizii total diferite.

Caracteristici de baza ale modelului rationalitatii limitate

„ -satisfactia pe care i-o da în practica managementului de a se

considera capabil sa selecteze o solutie
„ acceptabila printr-o mai usoara identificare a ei fara prea multe
dificultati si fara sa i se impuna masuri
„ de siguranta.
„ -cercetarea limitata a factorilor implicati de unde si sentimentul
de economisire a timpului si banilor.
„ -un control limitat al factorilor ce influienteaza evolutia sistemelor.
Managerii accepta faptul ca detin un control mai putin eficient
asupra evolutiei, accepta si ideea de a interveni pe parcurs
factori necunoscuti ce nu au putut fi relevati în momentul luarii
deciziei.

Modelul politic
„ puterea e înteleasa ca fiind abilitatea acestora de a influienta si
controla deciziile luate de manager si implicit rezultatele obtinute ca
urmare a aplicarii lor. Acesti detinatori de putere pot fi dupa caz:
actionarii, obligatarii, creditorii, institutii guvernamentale, clientii,
furnizorii, toti fiind considerati fie factori externi fie factori interni (-
diferite departamente din interiorul firmei, grupuri profesionale din
cadrul departamentului, lucratorii, organizatiile de sindicat).
„ Factorii de putere exprima niste dorinte subiective care sunt mai
mult sau mai putin legate de cunoasterea obiectiva a fenomenenlor
si proceselor derulate în sistem. Managerul se va afla într-un
permanent conflict cu acesti factori si e supus unui stress continu.
Dimensiunea conflictului e în functie de natura obiectivelor generale,
de metodele de interventie în fazele procesului decizional,de
puterea relativa a fiecarui factor în parte.

9
Atentie!

„ Identificati care sunt @societate pe actiuni din

avantajele sfera serviciilor,
managementului industrie, comert
financiar pentru @companie de
intreprinderea dvs? consultanta
Argumentati @institutie financiara
raspunsul:
@societate de asigurari

Implicarea investitorilor instituţionali în controlul managementului

financiar

„ În economia de piaţă, mecanismele de soluţionare a problemelor

conducerii corporaţiilor, cu aportul investitorilor instituţionali, sunt
diverse. Din această categorie fac parte: bănci cu o gestiune activă (în
sensul diversificării portofoliului), societăţi de investiţii care urmăresc
îmbunătăţirea lichidităţii, precum şi companii care aleg alternativa
plasamentelor în titluri financiare în locul depozitelor bancare. În afară
de legi şi regulamente care definesc cu precizie rolul şi
responsabilităţile celor numiţi să conducă afacerile societăţii, există şi o
infrastructură adecvată care are ca scop asigurarea încrederii
investitorilor. Această infrastructură asigură anumite mecanisme de
control a puterii managerilor corporaţiilor.

10
 Modalităţi de soluţionare a conflictelor dintre acţionari-manageri şi
acţionari-creditori

„ Conflictul dintre acţionari şi manageri se bazează pe faptul că

managerii sunt prea puţin motivaţi pentru distribuirea de dividende
acţionarilor, preferând reinvestirea profitului net chiar şi în proiecte cu
rentabilitate mică pentru a conserva controlul resurselor importante. În
timp ce acţionarii sunt interesaţi doar de rentabilitatea financiară a
companiei, managerii sunt influenţaţi de alte nsiderente ca: mărimea
companiei (în baza căreia dobândeşte putere şi prestigiu social), gradul
de libertate în alocarea resurselor, nivelul remuneraţiei. Managerul
exprimă, exercită şi execută voinţa colectivă, concretizată în decizii ale
adunării generale ale acţionarilor.

Decizii de soluţionare a conflictului acţionari − manageri :

„ Sistemul de remuneraţie al managerilor bazat

pe performanţe
„ Puterea Consiliului de Administraţie
„ Votul prin procură,
„ Prezenţa acţionarilor de referinţă
„ Oferte publice de cumpărare
„ Alegerea unei structuri financiare specifice

Mecanism de control
„ care le dă posibilitatea intreprinderilor să-şi lichideze rapid investiţiile (fie prin refuzul de a mai finanţa
proiectele de restructurare sau dezvoltare a activităţii emitentului care presupun majorări de capital
social, fie prin lichidarea stocului de acţiuni sau alte titluri deţinute), în cazul în care şi-au pierdut
încrederea în managementul emitentului;
„ ● politica de dividende care nu interzice plata acestora, ci prevede posibilitatea indexării lor
corespunzător cu nivelul profitului obţinut;
„ ● politica de producţie şi de investiţii, prin care se pot impune limite privind fuziunile, utilizarea
activelor şi menţinerea unei anumite structuri a acestora;
„ ● publicarea informaţiilor, ca parte componentă a contractelor de datorii; în general, documentele care
trebuie furnizate sunt situaţiile financiare şi fiscale auditate de un cabinet specializat şi independent de
întreprindere;
„ ● rambursarea anticipată, care permite creanţierilor să ceară rambursarea anticipată a unei părţi sau a
totalităţii creanţei înainte de scadenţă, ca efect al nerespectării angajamentelor prevăzute în contract;
„ ● convertibilitatea şi utilizarea titlurilor hibride, cum sunt obligaţiunile convertibile în acţiuni,
obligaţiunile rambursabile în acţiuni etc.; astfel, dacă există un transfer de bogăţie în favoarea
acţionarilor, creditorii vor beneficia în egală măsură prin exercitarea opţiunilor lor şi se rezolvă conflictele
între furnizori/aportorii de capitaluri.

11
 !!! Care este opinia dvs privind
rezolvarea conflictelor dintre dintre
acţionari şi creanţieri.

Implicarea investitorilor instituţionali în controlul managementului

financiar

„ În economia de piaţă, mecanismele de soluţionare a problemelor

conducerii corporaţiilor, cu aportul investitorilor instituţionali, sunt
diverse. Din această categorie fac parte: bănci cu o gestiune activă (în
sensul diversificării portofoliului), societăţi de investiţii care urmăresc
îmbunătăţirea lichidităţii, precum şi companii care aleg alternativa
plasamentelor în titluri financiare în locul depozitelor bancare. În afară
de legi şi regulamente care definesc cu precizie rolul şi
responsabilităţile celor numiţi să conducă afacerile societăţii, există şi o
infrastructură adecvată care are ca scop asigurarea încrederii
investitorilor. Această infrastructură asigură anumite mecanisme de
control a puterii managerilor corporaţiilor.

Modalităţi de soluţionare a conflictelor dintre acţionari-manageri şi

acţionari-creditori

„ Conflictul dintre acţionari şi manageri se bazează pe faptul că

managerii sunt prea puţin motivaţi pentru distribuirea de dividende
acţionarilor, preferând reinvestirea profitului net chiar şi în proiecte cu
rentabilitate mică pentru a conserva controlul resurselor importante. În
timp ce acţionarii sunt interesaţi doar de rentabilitatea financiară a
companiei, managerii sunt influenţaţi de alte nsiderente ca: mărimea
companiei (în baza căreia dobândeşte putere şi prestigiu social), gradul
de libertate în alocarea resurselor, nivelul remuneraţiei. Managerul
exprimă, exercită şi execută voinţa colectivă, concretizată în decizii ale
adunării generale ale acţionarilor.

12
 Decizii de soluţionare a conflictului acţionari − manageri :

„ Sistemul de remuneraţie al managerilor bazat

pe performanţe
„ Puterea Consiliului de Administraţie
„ Votul prin procură,
„ Prezenţa acţionarilor de referinţă
„ Oferte publice de cumpărare
„ Alegerea unei structuri financiare specifice

Mecanism de control
„ care le dă posibilitatea intreprinderilor să-şi lichideze rapid investiţiile (fie prin refuzul de a mai finanţa
proiectele de restructurare sau dezvoltare a activităţii emitentului care presupun majorări de capital
social, fie prin lichidarea stocului de acţiuni sau alte titluri deţinute), în cazul în care şi-au pierdut
încrederea în managementul emitentului;
„ ● politica de dividende care nu interzice plata acestora, ci prevede posibilitatea indexării lor
corespunzător cu nivelul profitului obţinut;
„ ● politica de producţie şi de investiţii, prin care se pot impune limite privind fuziunile, utilizarea
activelor şi menţinerea unei anumite structuri a acestora;
„ ● publicarea informaţiilor, ca parte componentă a contractelor de datorii; în general, documentele care
trebuie furnizate sunt situaţiile financiare şi fiscale auditate de un cabinet specializat şi independent de
întreprindere;
„ ● rambursarea anticipată, care permite creanţierilor să ceară rambursarea anticipată a unei părţi sau a
totalităţii creanţei înainte de scadenţă, ca efect al nerespectării angajamentelor prevăzute în contract;
„ ● convertibilitatea şi utilizarea titlurilor hibride, cum sunt obligaţiunile convertibile în acţiuni,
obligaţiunile rambursabile în acţiuni etc.; astfel, dacă există un transfer de bogăţie în favoarea
acţionarilor, creditorii vor beneficia în egală măsură prin exercitarea opţiunilor lor şi se rezolvă conflictele
între furnizori/aportorii de capitaluri.

!!! Care este opinia dvs privind

rezolvarea conflictelor dintre dintre
acţionari şi creanţieri.

13
…?
„ 1 . Obiectivul intreprinderii ar trebui sa fie:
„ a Maximizarea vinzarilor
„ b Maximizarea profiturilor
„ c Maximizarea averii actionarilor pe termen lung
„ 2 . Companiile sunt falimentare datorita faptului ca:
„ nu tin o evidenta contabila veridica ;
„ nu elaboreaza planuri finaciare;
„ nu dispun de mijloace banesti;
„ 3 . Care din urmatoarele nu reprezinta un activ real al
intreprinderii?
„ Depozitele bancare
„ Patenta
„ Automobile

…?
4 . Care din urmatoarele nu vor fi parte componenta a listei de responsabilitati a
managerului financiar?
„ confruntarea pe piata de capital
„ relatiile cu clientii
„ gestiunea fluxului de numerar
5. Care din urmatoarele investitii in mod normal vor genera
cea mai inalta rentabilitate?
„ Investitiile speculative in firme mici;
„ Investitiile in companii falimentare
„ Obligatiuni corporative ale companiilor bine cunoscute?
6. Conceptiile teoriei de agent vizeaza compania ca pe o
retea de:
„ Proiecte
„ Contracte
„ Persoane

…?
7 . Care din urmatoarele reprezinta o decizie financiara?
„ Uzura mijloacelor fixe
„ Emisiunea obligatiunilor pe un termen de 5 ani
„ Asigurarea pentru creante incerte

8 . Majoritatea managerilor sunt:

„ Neutri fata de risc
„ Accepta/ Solicitanti de risc
„ Impotrivia/Potrivnici de risc

1. Obiectivul intreprinderii este de a maximiza profitul! (A/F)

2. Cele doua forme principale de decizie sunt decizia de producţie şi decizia de investiţii (A/F)
3. Atunci când riscul perceput este mai mare ne aşteptăm la un profit mai mare. (A/F)
4. Pentru majoritatea întreprinderilor mari proprietari şi manageri sunt aceiasi oameni (A/F)
5. O investitie de succes creste valoarea firmei. (A/F)
6. Investiţiile sociale nu pot fi creatoare de avere. (A/F)
7. Modelul economic tradiţional a comportamentului uman presupune că managerii sunt pe
termen scurt maximalisti in ceea ce priveste pretul. (A/F)
8. Asimetria informaţională implică faptul că o parte este mai informata decât celelalte. (A/F)
9. Managerul financiar ar trebui să gestioneze expunerea firmei la risc. (A/F)
10. În cazul în care valoarea prezentă netă este negativă, o oportunitate de investitie: - nu are
niciun impact asupra valorii ;- creează valoare ;- distruge valoarea

14
 Valoarea in timp a banilor

„ Valoarea prezenta
„ Valoarea viitoare
!!! Argumentati importanta valorii in timp a
banilor in activitatea decizionala a
intreprinterii prin formularea unui exemplu si
solutii de rezolvare.

Axa temporala si pozitionarea fluxurilor de numerar

Rata dobinzii

0 1 2 3
i%

CF0 CF1 CF2 CF3

Flux de numerar
Punctele indica sfirsitul perioadei
Timpul 0 este astazi; Timpul 1 este sfirsitul perioadei 1 sau
inceputul perioadei 2.

15
 Valoare Viitoare

Care este FV a $100 peste 3 ani daca r = 10%?

0 1 2 3
10%

100 FV = ?
Procesul de determinare a FV (deplasindu ne spre dreapta pe linie
reprezinta) compunere.

O singura suma - FV & PV

FV3 = (1+i)3PV
FV2 = (1+i)2PV
FV1 = (1+i)PV
PV

0 1 2 3
„ Se investeste PV la o rata a dobinzii i pentru a obtine FV
„ Si cazul invers determinarea valorii prezente P V a unei sume viitoareFV.

FV1 FV2 FV3

0 1 2 3
PV = FV1/(1+i)

PV = FV2/(1+i)2

PV = FV3/(1+i)3

Suma unica – FV & PV Formule:

FVn = PV(1 + i )n
n
FVn ⎛ 1 ⎞⎟
PV = n = FVn ⎜
⎝ 1+ i⎠
(1+ i)
PV -$100 obtinuti peste 3 ani
daca r= 10%
⎛ 1 ⎞3
PV = $100 ⎜ ⎟
⎝ 1.10 ⎠
= $100 (0.7513 ) = $75.13.

16
 Perpetuitati
Perpetuitatile sunt serii de plati constante, A, in fiecare perioada.

A A A A A A A

0 1 2 3 4 5 6 7
PV1 = A/(1+r)
PV2 = A/(1+r)2
PV3 = A/(1+r)3
PV4 = A/(1+r)4
etc. etc.

PVperpetuie = ∑[A/(1+r)t] = A ∑[1/(1+r)t] = A/r

P V a perpetuitatii este o valoare ce poate fi investita astazi la o rata a

dobinzii r ce se refera la plata A pentru fiecare an, fara a afecta valoarea
investitiei initiale.

Anuitate ordinara

Anuitatea a $100 pentru 3 ani.

0 1 2 3
r%

$100 $100 $100

Anuitate ordinara vs. Annuitate Speciala

Diferenta intre anuitatea ordinara si cea speciala?

Anuitate ordinara
0 1 2 3
i%

A A A
Anuitate speciala
0 1 2 3
i%

A A A
PV FV

17
 Fluxuri inegale
PV = ∑ [ 1/(1+r) ]t FVt
PV = $100/(1.14) + $200/(1.14)2 +
$300/(1.14)3
PV = $87.72 + $153.89 + $202.49
PV = $444.10
0 1 2 3
r%

$100 $200 $300

Perioade de compunere

0 1 2 3
10%

100 133.10
Anual: FV3 = $100(1.10)3 = $133.10.
0 1 2 3
0 1 2 3 4 5 6
5%

100 134.01
Semianual: FV6 = $100(1.05)6 = $134.01.

Estimarea valorilor
mobiliare

18
 Evaluarea obligatiunii

Evaluarea obligatiunii

Valoare nominala
Rata cuponului, CP
Timpul = 0

1 2 3 4 5 6 7

Valoarea
obligatiunii, PBt

5
C Pt + i FV
Pt B = P V (C F ) = ∑ +
(1 + ) (1 + )
i 5
i =1 kB kB

Evaluarea obligatiunii Exemplu

Care e valoarea obligatiunii n= 10-ani, 10% rata
couponului daca rata de rentabilitate kd = 10%?
0 1 2 10
10%
...
VB = ? $100 $100 $100 + $1,000

$100 $100 $1,000

VB = 1 + . . . + 10 + 10
(1+ k d ) (1+ k d ) (1+ k d )

= $90.91 + . . . + $38.55 + $385.54

= $1,000.

19
Definitii:
„ Valoarea de piaţă a valorilor mobiliare – preţul mediu ponderat înregistrat în cadrul tranzacţiilor
efectuate în regim de licitaţii pe piaţa bursieră.
„ Valori mobiliare derivate – valori mobiliare al căror preţ depinde de preţul altor valori mobiliare.
Emisiunea şi circulaţia valorilor mobiliare derivate se reglementează de actele normative ale
Comisiei Naţionale şi ale bursei de valori;
„ Valori mobiliare de stat – titluri financiare emise în formă de contract de împrumut, exprimat în
valută naţională sau în altă valută legitimă, încheiat între Republica Moldova, în calitate de debitor,
şi persoane juridice sau fizice, în calitate de creditor;
„ Valori mobiliare materializate – titluri financiare care există sub formă de certificate ale valorilor
mobiliare. Proprietarul valorilor mobiliare materializate se identifică conform certificatului valorilor
mobiliare perfectat în modul stabilit sau, în cazul în care certificatul este transmis deţinătorului
nominal, conform înscrierii făcute în documentele de evidenţă ale acestuia;
„ Valori mobiliare nominative nematerializate – titluri financiare care există în formă de înscrieri
făcute în conturi. Proprietarul valorilor mobiliare nominative nematerializate se identifică conform
înscrierii făcute în registrul deţinătorilor unor astfel de valori mobiliare sau, în cazul transmiterii
acestor valori deţinătorului nominal, conform înscrierii făcute în documentele de evidenţă ale
acestuia;
„ Valori mobiliare nominative – titluri financiare care conţin numele (denumirea) proprietarului;
„ Valori mobiliare străine – titluri financiare înregistrate în state străine ale emitenţilor înregistraţi în
statele respective.

Temeiuri pentru efectuarea estimării :

„ a) la reorganizarea societăţii prin fuziune sau dezmembrare;

„ b) în cazul răscumpărării de către societatea pe acţiuni (cu excepţia fondurilor de investiţii
mutuale şi fondurilor de investiţii pe intervale) sau achiziţionării de către societatea pe
acţiuni a acţiunilor proprii;
„ c) în cazul efectuării ofertei tender în conformitate cu actele legislative şi normative în
vigoare;
„ d) în cazul depunerii valorilor mobiliare ca aport la capitalul social al unei societăţi
comerciale;
„ e) benevol, din iniţiativa clientului;
„ f) în cazul donaţiei valorilor mobiliare, cu excepţia contractelor de donaţie încheiate între
rude de gradul I, II şi III cu exceptii prevazute in legislatie.

Contractul pentru serviciile de estimare între estimator şi client poate să prevadă efectuarea de
către estimatorul respectiv a estimării unui obiect concret, mai multor obiecte sau
deservirea pe termen lung a clientului, conform cererilor acestuia.

20
Metodele de estimare :

„ a) metoda fluxurilor financiare;

„ b) metoda de piaţă;
„ c) metoda activelor la valoarea de piaţă

Metoda fluxurilor financiare

a) metoda capitalizării, care se aplică pentru emitenţii care au o evoluţie stabilă din an în an. Formula de
calculare a veniturilor prin metoda capitalizării este următoarea:
V = CF(1+g)/ r - g
b)metoda actualizării fluxurilor financiare, care se aplică la estimarea emitenţilor cu fluxuri financiare
neregulate.
Determinarea fluxurilor financiare se efectuează după următoarea formulă: CF = (PB-CE-A) x (1-I)+A-
IC, unde: CF - fluxul financiar prognozat pentru anul respectiv; PB - profit brut, calculat ca diferenţa
între volumul vînzărilor şi costul lor; CE - cheltuieli de exploatare (fără amortizare şi uzură); A -
amortizarea şi uzura, calculate în anul respectiv; I - impozitul pe profit; IC - investiţiile capitale (în
capital imobilizat) efectuate pe parcursul anului respectiv.

Evaluarea actiunilor

21
 Evaluarea actiunii simple

Dividendul asteptat, Dt+i

Timpul = 0

1 2 3 4 5 6 7
Modelul de actualizare a dividendului
Valoarea curenta a actiunii = PV a fluxurilor
asteptate sub forma de dividend la o rata ceruta
Valoarea de rentabilitate, kS.
actiunii, PSt
∞ e
Pt s = P V ( C F ) = ∑ 1 D+ k
e t+i

( )
i
i =1 s

Valoarea actiunii = PV a dividendelor

D1 D2 D3 D∞
P$ 0 = + + +. . .+
(1 + k ) (1 + k ) (1 + k )
s
1
s
2
s
3
(1 + k )
s
∞

Cresterea constanta

• cresterea dividendelor cu o rata constanta , g.

• firma plateste profituri constante sub forma de dividend

• i.e. Dt = k x Et
unde k =rata platilor

Pentru o crestere constanta

D 1 = D 0 (1 + g )
1

D 2 = D 0 (1 + g )
2

M M M
D t = D 0 (1 + g )
t

Daca g este constant, atunci:

D (1 + g ) D1
Pˆ0 = 0 =
ks − g ks − g

22
 Modelul de crestere constanta

Care e valoarea de piata a actiunii daca D0 = 2.00, ks =

13%, g = 6%?

D (1 + g ) D1
Pˆ0 = 0 =
ks − g ks − g
$2.12 $2.12
= = = $30.29.
0.13 - 0.06 0.07

Cresterea supernormala…

0 1 2 3 4
ks=13%
g = 30% g = 30% g = 30% g = 6%
D0 = 2.00 2.60 3.38 4.394 4.6576
PV1
2.3009
PV2
2.6470 PV3

3.0453
PV4 $4.6576
46.1135 P̂3 = = $66.5371
0.13 − 0.06
^
54.1067 = P0

…?

„ Valoarea in timp a banilor

„ O anuitate este o serie de plăţi egale primite la intervale egale de
timp. (A/F)
„ Principalul motiv pentru care se modifică valoarea cu timpul este
ca fondurile ar putea fi folosite în altă parte pentru a se câştiga
un profit. A/F
„ Dobinda compusa reprezinta dobinda unei investitii plus fondurile
accumulate de la investitia precedenta (anterioara). A/F
„ O perpetuitate un flux egal cu o suma de bani care urmează să
fie primită la intervale egale de timp pentru totdeauna. (A/F)
„ Investirea fondurilor de la 6 %, dobânda simpla, va produce mai
mult decât investiţiile la 6 %, dobândă compusă. A/F
„ Daca factorul de actualizare creste valoarea prezenta descreste.
A/F

23