Managementul ca arta si stiinta

I.

1. Definiti si comentati procesele de de munca din cadrul unei inteprinderi si evidentiati

modul de clasificare al acestora.
La nivelul organizatiei, pe parcursul functionarii ei se desfasoara o multitudine de procese de
munca. In functie de natura acestor procese si rezultatele obtinute, ansamblul proceselor se divid in
doua mari categorii:
-

Procese de executie;

Procese de management.

Procesele de executie se caracterizeaza prin faptul ca forta de munca actioneaza asupra

obiectelor muncii.
Procesele de management reprezinta ansamblul proceselor prin care se stabilesc obiectivele;
se stabilesc resursele (procesele de munca si salariatii) care executa aceste procese de munca in
vederea indeplinirii obiectivelor; se realizeaza controlul muncii personalului.
Procesele de management desi au o pondere mult mai mica decat procesele de executie, in
ansamblul proceselor de munca au o importanta mult mai mare.
Procesele de management cuprind 3faze principale:
-

Faza previzionara: se exercita previzionarea, se stabilesc obiectivele organizatiei.

Faza de operationalizare: se exercita coordonarea, organizarea si antrenarea personalului

la indeplinirea obiectivelor.

Faza finala: de masurare si interpretare a rezultatelor obtinute comparativ cu obiectivele

stabilite initial.

2. Definiti si comentati conceptul de management organizational.

Managementul organizatiei consta in studierea proceselor si relatiilor de management din cadrul
lor, in vederea descoperirii legitatilor si principiilor care le guverneaza si a conceperii de noi
sisteme, metode, tehnici si modalitati de conducere, de natura sa asigure obtinerea, mentinerea si
cresterea competitivitatii.
3. Definiti conceptual de proces de management si comentati rolul functiilor acestuia.
Procesele de management reprezinta ansamblul proceselor prin care se stabilesc obiectivele; se
stabilesc resursele (procesele de munca si salariatii) care executa aceste procese de munca in
vederea indeplinirii obiectivelor; se realizeaza controlul muncii personalului.
Procesele de management desi au o pondere mult mai mica decat procesele de executie, in

ansamblul proceselor de munca au o importanta mult mai mare.

Procesele de management cuprind 3faze principale:

Faza previzionara: se exercita previzionarea, se stabilesc obiectivele organizatiei.

Faza de operationalizare: se exercita coordonarea, organizarea si antrenarea

personalului la indeplinirea obiectivelor.

Faza finala: de masurare si interpretare a rezultatelor obtinute comparativ cu

obiectivele stabilite initial.

Functia de previziune: ansamblul proceselor

manageriale prin intermediul carora se

stabilesc principalele obiective ale organizatiei precum si resursele si mijloacele necesare

indeplinirii acestor obiective. Raspunde la intrebarea ce trebuie si ce poate fi facut in cadrul
organizatiei? concomitent cu desemnarea resurselor necesare.
Obiectivele trebuie sa fie realizabile si masurabile si sa reflecte intocmai cunoasterea
fenomenelor din interiorul si exteriorul organizatiei.
Rezultatele previziunii: se impart in functie de orizontul de timp si gradul de detaliere in :
-

programele acopera un orizont de timp foarte mic (un schimb, o zi, o saptamana, o
decada), au un grad de detaliere foarte mare si un caracter obligatoriu, cuprind de regula
previzionari referitoare la activitatile de fabricatie si de aprovizionare , stabilind in mod
precis cantitatile de resurse materiale necesare fabricarii unui produs la nivelul unei
formatii de lucru in interval de o zi sau un schimb. Aceste programe sunt detaliate si
precise.

Planurile acopera un orizont de timp mediu ( 1 luna 1 an) si au un grad de detaliere

variabil invers proportional cu orizontul e timp (planul de reparatie pe un an pentru un
utilaj).

Prognozele: au un orizont de timp foarte mare, de minim 10 ani si un grad de detaliere

foarte mic, au un caracter aproximativ (aceste prognoze cuprind un set de date referitoare
la ansamblul organizatiei sau la principalele component structurate, principalele actiuni
desfasurate).

Functia de organizare: ansamblul proceselor managerial prin care se stabilesc procesele de

munca fizica si intelectuala si componentele lor (operatii, sarcini, lucrari); se realizeaze gruparea
acestora pe posture, formatii de lucru si compartimente; se atribuie personalului in vederea
indeplinirii obiectivelor previzionate. Raspunde la intrebarea cine si cum contribuie la indeplinirea
obiectivelor previzionate?
Are doua component: - organizarea la nivelul societatii cu stabilirea structurii organizatorice

si a sistemului informatic; - organizarea principalelor component ale societatii (productia,

comercial, resurse umane, marketing)
Functia de coordonare: se armonizeaza deciziile si actiunile personalului organizatiei in
cadrul previziunii si sistemului organizatoric stabilite anterior. Coordonarea cat mai eficace necesita
o comunicare adecvata la toate nivelurile managementului. Comunicarea reprezinta transmiterea de
informatii si perceperea integrala a mesajelor continute de aceste informatii.
Coordonarea poate fi de 2 feluri:
-

Bilaterala, atunci cand comunicarea se realizeaza intre un salariat si un manager,

principalul dezavantaj consta in consumul mare de timp al managerului.

Multilaterala, implica un proces de comunicare intre un manager si mai multi

subordonati.

4. Scolile de management si principalele caracteristici ale acestora.

Evolutia managementului

Scoala clasic (tehnicist, universalist)

Scoala relatiilor umane (psihosociologic, behaviorist)

Scoala cantitativ

Scoala sistemic

a. Scoala clasica este reprezentata in primul rand prin intemeietorii acestei stiinte: Frederic Taylor,
Henry Fayol, le caror lucrari Principiile managementului stiintific si Administrarea
industrial si generala sunt binecunoscute in toata lumea fiind traduse in lb romana inca
inaintea Primului Razboi Mondial.
b. Scoala behaviorista sau comportista, conturata in special in deceniile 8 si 9 ale secolului, este
reprezentata prin numerosi specialisti reputati: D.Mc.Gregor, Ch Arghiris, H. Simon, R.
Lickert, R. Weber etc.
c. Scoala cantitativa, reprezentata prin numerosi specialist reputati, intre care mentionam pe
francezul A. Kaufman, rusul C. Afanasiev, americanii J. Starr si F. Goronzy etc.
d. Scoala sistemica reprezinta, de fapt, o sinteza a precedentelor scoli, fiind cea mai tanara, dar si
cea mai complexa si aplicativa. Dintre reprez sai reputati mentionam: P. Drucker, R. Johnson, F.
Kast, M. Porter etc.
5. Comentati conceptul de economie digitala si cel de inteprindere numerica.
Noua economie sau economia digital, rezultant a interaciunii dintre calculatorul

personal, telecomunicaii, Internet i electronic, se caracterizeaz printr-o serie de trsturi cu totul

deosebite de economia tradiional.
n primul rnd, este vorba de crearea unui nou model de afaceri (e-business, e-commerce,
e-banking, etc.) prin intermediul intra i internetului, care schimb radical eficiena acestora, n
sensul reducerii costurilor, inclusiv a celor tranzacionale, pe baza relaiei afacere/afacere (B2B),
afacere/cumprtor (B2C), afacere/angajat (B2E), afacere/guvern (B2G), guvern/afacere (G2B), etc.
n ultimul timp, comerul electronic a cptat extinderea cea mai mare ca form concret de
realizare a unor afaceri, la care se adaug i conturarea unor piee sui generis a cunotinelor
tiinifice, impulsionat de ritmul fr precedent al dezvoltrii sectorului cercetare-dezvoltare.
Noua economie plaseaz, n prim plan, cererea, nevoile consumatorilor care se implic
ntr-o msur din ce n ce mai mare la conceperea, realizarea i utilizarea bunurilor i serviciilor,
ncepnd nc din stadiul cercetrii i dezvoltrii acestora. Din acest punct de vedere, noua
economie are un caracter interactiv, participativ, realiznd interfaa dintre ofert i cerere pe un areal
de volum i structur, n spaiu i timp, cu mult mai riguros. Rolul consumatorului crete mai ales n
sensul c acesta poate deveni o important surs de idei inovaionale pentru productor, sau de
forare a inovrii, n scopul meninerii sau extinderii pieei,al sporirii gradului de confort sau, ceea
ce este foarte important, al ridicrii nivelului de sustenabilitate a dezvoltrii economice.
Conceptul de intreprindere numerica (relationala, imateriala) a aparut la inceputul secolului
XXI. Principala caracteristica a acestui tip de intreprindere este data de utilizarea preponderenta a
tehnologiei informatiei si de comunicatie si de inlocuire a factorilor de productie cu factori
imateriali. Aceasta viziune genereaza profunde mutatii asupra procesului si sistemului de
management al unei firme.
6. Definiti fenomenul de entropie si particularizati-l la niveul organizational,
informational si organizatoric.
n teoria informaiei, entropia Shannon sau entropia informaional msoar incertitudinea
asociat cu o variabil aleatoare. Aceast msur indic i cantitatea de informaie coninut ntr-un
mesaj, exprimat de obicei n bii sau n bii pe simbol. Cnd este exprimat n bii, ea reprezint
lungimea minim pe care trebuie s o aib un mesaj pentru a comunica informaia.
Ea mai reprezint i o limit absolut a celei mai bune compresii fr pierderi aplicabil
unor date comunicate: tratnd un mesaj ca pe o serie de simboluri, cea mai scurt reprezentare
posibil a mesajului are lungimea egal cu entropia Shannon n bii pe simbol nmulit cu numrul
de simboluri din mesajul original.
O aruncare a monezii are entropia de un bit. Dar, dac moneda nu este echilibrat, atunci
incertitudinea este mai mic (se tie c exist o probabilitate mai mare ca ea s cad cu o anume

parte a ei n sus), i astfel entropia Shannon este mai mic. Un ir lung de caractere repetate au
entropia 0, deoarece fiecare caracter este previzibil. Entropia unui text n limba englez este de 1,0
pn la 1,5 bii pe liter. Echivalent, entropia Shannon msoar media de coninut informaional pe
care receptorul o pierde atunci cnd nu cunoate valoarea variabilei aleatoare.
Conceptul a fost introdus de Claude Shannon n lucrarea sa din 1948 O teorie matematic a
comunicaiei.

II.

Sistemul de magement si procesul de management dintr o organizatie

1. Componentele sistemului de management.

Sistemul de management cuprinde mai multe componente care se deosebesc ntre ele n functie
de natura i caracteristicile instrumentului utilizat:

subsistemul organizatoric

subsistemul decizional

subsistemul informational

Subsistemul metodologico-managerial

alte elemente de management

2. Subsitemul decizional si subsistemul informational. Definitii. Caracteristici.
Evidentiati legaturile dintre cele doua componente ale sistemului de management
organizational.

Prin sistemul informational se desemneaz totalitatea datelor, informatiilor, circuitelor

informationale, fluxurilor informationale, procedurilor i mijloacelor de tratare a informatiilor
existente ntr-o firm, care au drept scop s asigure suportul informational necesar pentru
previzionarea, functionarea, controlul i evaluarea ndeplinirii obiectivelor n cadrul firmei, orice
sistem informational ndeplinete mai multe functii care exprim rolul i contributia sa la
desfurarea adecvat a activittilor: functia decizional functia operational functia de
documentare
Sistemul decizional const n ansamblul deciziilor adoptate i aplicate n cadrul firmei de
ctre manageri n cadrul firmei, subsistemul decizional ndeplinete urmtoarele functii:
directioneaz dezvoltarea de ansamblu a firmei i a componentelor sale declaneaz actiunile
personalului i a compartimentelor din cadrul firmei armonizeaz i motiveaz activittile
personalului firmei
Subsistemul organizatoric constituie suportul funcionrii celorlalte subsisteme manageriale.
Cuprinde organizarea formal (acte normative, reglementri cu caracter intern, stabilite prin
regulamentul de organizare i funcionare, fie de post etc.) i organizarea informaional (regsit

n constituirea i funcionarea grupurilor de lucru i a relaiilor dintre acestea, orientate spre

realizarea unor interese ale ntreprinderii). Intre organizarea formal i cea informal ale unei
organizaii exist o strns interdependen. Pe de o parte, organizarea formal, prin ncadrarea
personalului n compartimente i stabilirea relaiilor n cadrul lor i ntre ele .a.m.d. creeaz planul
pentru cristalizarea ansamblului organizrii informale
3. Subsistemul organizatoric si metodologic. Definitii. Caracteristici. Evidentiati rolul
fiecaruia in functionarea sistemului de management organizational.
Sistemul organizatoric al firmei const n ansamblul elementelor de natur organizatoric ce
asigur cadrul, divizarea, combinarea i funcionalitatea proceselor de munc n vederea realizrii
obiectivelor previzionate.
n cadrul sistemului organizatoric al firmei sunt reunite, de fapt, cele dou principale
categorii de organizare existente n orice firm: organizarea formal i cea informal.
Prin organizarea formal definim ansamblul elementelor organizatorice din cadrul firmei,
stabilite de ctre management prin regulamentul de organizare i funcionare, organigrame, descrieri
de funcii i posturi etc.
Organizarea informal rezid n totalitatea elementelor i interaciunilor umane cu caracter
organizatoric, care se manifest n mod spontan i natural ntre componenii organizaiei.
Intre organizarea formal i cea informal ale unei organizaii exist o strns
interdependen. Pe de o parte, organizarea formal, prin ncadrarea personalului n compartimente
i stabilirea relaiilor n cadrul lor i ntre ele .a.m.d. creeaz cadrul pentru cristalizarea
ansamblului organizrii informale.
Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode i tehnici manageriale poate fi
definit ca ansamblul de sisteme (metode complexe), metode i tehnici utilizate n conceperea i
exercitarea funciilor i relaiilor manageriale n cadrul unei organizaii.
Sistemul metodologico-managerial cuprinde n principal trei categorii de elemente: sisteme
sau metode complexe de management, metode i respectiv tehnici.
Rolul acestui sistem este acela de a facilita utilizarea instrumentarului managerial de ctre
manageri i - n al doilea rnd de a cunoate natura i utilitatea sa de ctre cei ce studiaz, exercit
sau sunt implicai n procesele i relaiile manageriale.
4. Sistemul informational al unei firme. Definitie. Componentele si rolul acestora in
functionarea unui sistem informational.

Sistemul informa ional poate fi definit ca ansamblul datelor, informaiilor, fluxurilor i

circuitelor informaionale, procedurilor i mijloacelor de tratare a informaiilor menite s contribuie
la stabilirea i realizarea obiectivelor organizaiei.
Sistemul informaional al firmelor este alctuit din mai multe elemente: date si informatii,
circuite si fluxuri informationale, proceduri informationale,mijloace de tratare a informaiilor.
Data reprezint descrierea cifric sau letric a unor aciuni, procese, fapte, fenomene, referitoare
la organizaie sau la procese din afara sa, care intereseaz managementul acesteia.
Informatia reprezint temeiul principal al declanrii deciziilor i aciunilor n cadrul
organizaiei.
Prin circuit informaional desemnm traiectul pe care l parcurge o informaie sau o categorie de
informaii ntre emitor i destinatar.
Fluxul informaional reprezint cantitatea de informaii care este vehiculat ntre emitorul i
beneficiarul pe circuitul informaional, caracterizat prin anumite caracteristici - lungime, vitez de
deplasare, fiabilitate, cost etc.
n esen, prin proceduri informaionale desemnm ansamblul elementelor prin care se stabilesc
modaliti de culegere, nregistrare, transmitere, prelucrare i arhivare a unei categorii de informaii,
cu precizarea operaiilor de efectuat i succesiunea lor, a suporilor, formulelor, modelelor i
mijloacelor de tratare a informaiilor folosite.
Totalitatea elementelor tehnico-materiale utilizate pentru culegerea, nregistrarea, transmiterea,
prelucrarea, interpretarea i stocarea datelor i informaiilor reprezint mijloacele de tratare a
informaiilor, (de la cele mai simple (creion), la cele mai complexe (computer)
5. Tipuri de deficiente care se manifesta in functionarea unui sistem informational.
Definitii si exempliicari.
A. Supraincarcarea circuitelor informationale - rezultat al amplificarii extraordinare a
purtatorilor de informatii (documente), care contin de multe ori date inutile sau care se repeta.
Cauzele pot fi multiple:
o

lipsa unor documente standardizate;

proiectarea gresita a sistemului informational;

o utilizarea unor circuite, fluxuri informationale, metode si procedee de tratare a informatiilor

care determina obtinerea de catre receptori a unor informatii incomplete si genereaza nevoia de noi
informatii;
o deficiente ale sistemului organizatoric, care nu precizeaza clar sarcinile, competentele si
responsabilitatile specifice fiecarui post si paralelisme ale acestora;
o
lipsa de coordonare si cooperare intre anumite posturi, care ar trebui sa-si imparta informatiile,
generand astfel noi comenzi de informatii la sursa;
o

dorinta unor persoane de a sti tot, chiar daca multe informatii nu le sunt utile; etc.

Toate acestea conduc la aparitia unor efecte negative asupra oportunitatii informatiilor si
eficientei economice a sistemului;
B. Redundanta - se refera la culegerea, inregistrarea, prelucrarea si transmiterea repetata a unor
date si informatii. Multe dintre cauzele specifice acestei deficiente sunt comune cu cele de la
deficienta prezentata anterior. In plus se mai adauga dorinta unor manageri de a-si crea propriul
sistem informational. Din pacate in multe firme din Romania si chiar in institute de cercetare se
manifesta aceasta tendinta, cu efecte negative in ceea ce priveste:
o

supraaglomerarea structurii organizatorice;

cresterea cheltuielilor cu personalul;

lipsa coordonarii;

o cresterea cheltuielilor specifice sistemului informational si reducerea eficientei economice a

acestuia prin realizarea unor inregistrari, prelucrari si transmiteri repetate a acelorasi informatii,
folosirea unui numar nejustificat de mare de documente si suporturi informationale,
supraaglomerarea si scurtcircuitarea diferitelor elemente componente ale sistemului informational
general prin intersectarea cu elemente componente ale diferitelor sisteme informationale dezvoltate
in paralel; etc.
C. Distorsiunea consta in modificarea partiala, neintentionata a continutului unei informatii pe
parcursul realizarii unei proceduri informationale. Cauzele acestei deficiente pot fi multiple:
o

folosirea unor metode si tehnici necorespunzatoare de tratare a informatiilor;

o
utilizarea unor suporti informationali necorespunzatori, tratarea si manipularea gresita a
acestora;
o

personal necorespunzator pregatit;

stresul, oboseala etc.

Efectele pot fi foarte grave. Daca greseala nu este sesizata, se realizeaza dezinformarea
managerului sau executantului, care poate provoca decizii sau actiuni gresite.
D.

Filtrajul consta in modificarea intentionata a mesajului unei informatii.

E. Scurtcircuitarea este tot o forma de dezinformare, prin care se elimina din circuitul
informational o persoana sau o subdiviziune organizatorica. Aceasta se poate produce in mod
intentionat sau neintentionat. Formele de dezinformare trebuiesc combatute ferm de catre managerii
firmei, o atentie deosebita acordandu-se celor de dezinformare voita (filtrajul si scurtcircuitarea
intentionata), pentru descurajarea lor.
F. Transmiterea cu intarziere a informatiilor, poate avea drept cauze: supraincarcarea circuitelor
informationale, pregatirea necorespunzatoare, lipsa de experienta sau lipsa de interes a personalului
implicat in culegerea, inregistrarea, transmiterea si prelucrarea informatiilor. Efectul poate fi
pierderea oportunitatii informatiei cu consecinte negative asupra calitatii deciziilor si actiunilor
intreprinse.
G. Orientarea gresita a informatiilor presupune transmiterea informatiilor catre o alta
persoana decat cea careia ii este destinata. Se poate produce intentionat sau neintentionat. Efectele
pot fi dezinformarea persoanelor care au nevoie de informatiile respective si supraaglomerarea unor
circuite informationale cu informatii inutile.
Toate aceste situatii impun o analiza a sistemului informational in vederea rationalizarii.

6. Sistemul informatic al unei firme. Definitie. Rolul sau in functionarea sistemului de

management.
Sistemul informatic se rezum n esen la culegerea, transimiterea i prelucrarea cu mijloace
automatizate a informaiilor. Contribuie la stabilirea i realizarea obiectivelor organizaiei.
7. Etapele de analiza a functionarii unui sistem informational. Comentati continutul
acestora.
Procesul de analiza si perfectionare a sistemului informational presupune parcurgerea
urmatoarelor etape:
a.

declansarea studiului;

b.

identificarea componentelor sistemului informational;

c. analiza critica a componentelor si a starii de functionalitate a sistemului ce urmeaza a fi

rationalizat (perfectionat) ;
d. identificarea nevoilor informationale generate de situatiile care au generat studiul (altele decat
deficientele sistemului)
e.

proiectarea noului sistem informational;

f.

implementarea (aplicarea in practica);

g.

evaluarea rezultatelor.

a. Declansarea studiului are loc, dupa cum am precizat, atunci cand se inregistreaza
deficiente majore ale sistemului sau cu ocazia unor schimbari majore in cadrul intreprinderii,
respectiv reproiectarea structurii organizatorice, restructurarea de ansamblu a intreprinderii, darea in
functiune a unor noi capacitati de productie sau sucursale ale firmei, fuziunea mai multor
subdiviziuni organizatorice, integrarea in cadrul unui sistem complex sau divizarea intreprinderii in
unitati de sine statatoare. Toate acestea impun analizarea sistemului informational si actualizarea lui
astfel incat sa corespunda noului sistem de management sau sa se inlature deficientele care ii
afecteaza functionalitatea si eficienta.
b. Identificarea componentelor sistemului informational presupune stabilirea datelor,
informatiilor, circuitelor, fluxurilor informationale, mijloacelor si procedurilor de tratare a
informatiilor utilizate de catre actualul sistem informational, precum si principalele caracteristici ale
acestora.
c. Etapa de analiza critica a componentelor si a starii de functionalitate a sistemului ce
urmeaza a fi rationalizat presupune analizarea componentelor informationale identificate in etapa
anterioara si a functionalitatii sistemului, avand ca obiectiv identificarea cauzala a aspectelor
pozitive si a deficientelor.
d. Etapa de identificare a nevoilor informationale generate de situatiile care au generat
studiul (altele decat deficientele sistemului), presupune stabilirea datelor si informatiilor necesare,
modul de prezentare a acestora, stabilirea procedurilor si mijloacelor de prelucrare a informatiilor,
identificarea circuitelor si fluxurilor informationale, in functie de sarcinile, competentele si
responsabilitatile specifice fiecarui post.
e. Proiectarea noului sistem informational, presupune, pe baza informatiilor obtinute in
etapele 2 si 4, sa se realizeze configuratia de ansamblu a sistemului informational, sa se

intocmeasca documentatia necesara implementarii, sa se pregateasca implementarea sistemului, prin

avizarea si instruirea personalului.
f. Implementarea presupune aplicarea in practica a noului sistem si urmarirea permanenta a
modului de functionare a acestuia.
g. Evaluarea rezultatelor se realizeaza dupa o anumita perioada de timp cand sistemul
informational se supune unei noi analize pentru a constata deficientele si aspectele pozitive, cauzele
care le produc si modul in care acestea influenteaza activitatea si performantele firmei.
8. Rolul cifrei de securitate in structuraunui cod. Metodologia de calcul a acesteia.
Codificarea utilizata inclusiv in conditiile utilizarii codului de tip bara supune problema
asigurarii unei structuri a codului care asigura localizarea produsului corect. Pt a asigura aceasta
cerinta, IBM a generat un algoritm care permite calcule asa numite cifre de securitate ca ultima
caracteristica din structura unui cod. Acest algoritm foloseste un sistem de ponderi: 8, 7, 6, 4, 2, 1,
iar cifra de control este calculata in multimea claselor de resturi modullo 9.
9. Organizarea procesuala a unei firme. Functiunile firmei. Exemplificari.
Organizare procesuala: consta in stabilirea principalelor categorii de munca, a proceselor
necesare realizarii ansamblului de obiective ale firmei. Rezultatul organizarii procesuale il
reprezinta functiunile, activitatile, atributiile si sarcinile.
Componentele organizarii procesuale
a. Functiunile sunt procese de munca omogene, asemanatoare sau complementare care contribuie
la realizarea aceluiasi obiectiv, derivat de gradul I. In intreprinderile cu specific industrial se pot
identifica 5 functiuni: cercetare-dezvoltare, comerciala, de productie, financiar-contabila, de
personal.
b. Activitatile - procese de munca omogene sau inrudite ce concura la realizarea acelorasi obiective
derivate de gradul II.
c. Atributiile - un proces de munca precis conturat, care se executa periodic si uneori continuu, ce
implica cunostinte specializate si concura la realizarea unui obiectiv specific.
d. Sarcinile - componente a unui proces de munca ce contribuie la realizarea unui obiectiv
individual corespunzator de regula unei singure persoane.
Toate functiunile, activitatile, atributele, sarcinile firmei se afla intr-o stransa
interdependenta alcatuind sistemul organizarii procesuale. Pe parcursul evolutiei societatii
omenesti acest sistem se afla intr-o continua schimbare, avand deci un caracter dinamic. Astfel in
perioada socialista in firmele romanesti functiunea de productie. avea rolul predominant intr-o
prima faza.
Succesiunea functiunilor in intreprinderea clasica difera de cea din intreprinderea moderna.
Marea majoritate a celor care se ocupa cu teoria managementului recunosc ca si functiuni
ale unei intreprinderi (firme) urmatoarele:
A) cercetare-dezvoltare;
B) comerciala;
C) productie;
D) financiar-contabila;

E) personal.
A. Functiunea de cercetare - dezvoltare
Functiunea de cercetare-dezvoltare este reprezentata de ansamblul activitatilor care se
desfasoara in cardul intreprinderii in vederea realizarii obiectivelor din domeniul producerii de noi
idei si transformarii ideilor in noutati utile dezvoltarii in viitor a acesteia.
Importanta acestei functiuni rezida in necesitatea adaptarii permanente a firmelor la noile
cuceriri ale stiintei si tehnicii contemporane, in adevarul de necontestat ca stiinta reprezinta un
vector al dezvoltarii societatii. O intreprindere in cadrul careia functiunea de cercetare-dezvoltare
nu se manifesta, chiar in ipoteza in care celelalte functiuni actioneaza ideal, este sortita stagnarii. De
aceea este necesar ca in unitatile economice sa se treaca de la situatia in care schimbarile se impun
la un moment dat ca fiind obligatorii fara a fi prevazute si pregatite, la situatia in care printr-un efort
continuu de cercetare si proiectare sa se prevada si sa se pregateasca introducerea schimbarilor cu
toata rezistenta care se manifesta uneori la introducerea noului.
Desigur ca si tendinta artificiala de a face din introducerea noului un scop in sine devine
daunatoare deoarece ar genera un consum nejustificat de resurse si timp.
Functiunea de cercetare-dezvoltare are un caracter complex prin faptul ca se manifesta in
toate domeniile. De aceea limitarea domeniului la activitatea de productie, folosirea pentru
activitatile componente doar a cadrelor tehnice competente fara a lua in considerare intreaga sfera
de cuprindere (in care se includ si probleme economice ale organizarii managementului) are
repercusiuni negative asupra eficientei activitatii de ansamblu a unitatii.
Intre principalele activitati pot fi enumerate:
a) cercetarea stiintifica, ingineria tehnologica si introducerea progresului tehnic, reprezentate
de ansamblul atributiilor firmei pentru realizarea obiectivelor din domeniul cercetarii aplicative
constand in descoperirea de idei noi sau implementarea in practica a noilor cunostinte;
b) investitii si constructii, ca ansamblul atributiilor firmei referitoare la transformarea
resurselor materiale, financiare si de munca in capital fix, prin realizarea de noi capacitati de
productie, modernizarea, dezvoltarea, reconstructia si reinnoirea fondurilor fixe existente;
c) organizarea productiei si a muncii ca ansamblul atributiilor creativ-inovative din domeniul
introducerii unor noi metode, tehnici si instrumente de organizare si management a activitatii
productive.
Un obiectiv important al intreprinderii, dar specific in primul rand acestei functii este
economisirea resurselor de munca, materiale, financiare si de energie.
B. Functiunea de productie
Functiunea de productie reprezinta ansamblul activitatilor de baza, auxiliare si deservire prin
care se realizeaza obiectivele din domeniul fabricarii produselor, executarii lucrarilor si prestarii
serviciilor din cadrul intreprinderii.
Transformarea obiectelor muncii in produse, servicii, lucrari, constituie ratiunea functionarii
intreprinderii; de aceea exista tendinta identificarii acestei functiuni cu obiectivul global al acesteia,
sau de a reduce sfera de cuprindere la obiectivul de baza al intreprinderii. In realitate suprapunerea
este doar aparenta intrucat activitatile specifice acestei functiuni vizeaza realizarea unor obiective
derivate mai numeroase, iar ele singure nu sunt suficiente pentru indeplinirea obiectivelor
fundamentale ale unitatii. De aceea se impune o cunoastere si o analiza a tuturor functiunilor in
stransa interdependenta.
Avand in vedere importanta obiectivelor din punctul de vedere al ponderii si naturii
proceselor de munca, functiunea de productie cuprinde, in principal, urmatoarele activitati:

a) fabricatia sau exploatarea, constand in transformarea obiectelor muncii in produse,

servicii sau lucrari care fac obiectul de baza al activitatii intreprinderii;
b) controlul tehnic de calitate al materiilor prime, semifabricatelor si subansamblelor pe
intregul flux de fabricatie, precum si al produselor finite, potrivit metodelor frecventei si
mijloacelor prevazute in documentatia tehnica;
c) intretinerea si repararea utilajelor in vederea mentinerii acestora in stare de functionare,
preintampinarii si evitarii pe cat posibil a efectelor uzurii fizice si morale a acestora;
d) productia auxiliara prin care se asigura conditiile pentru buna desfasurare a fabricatiei de
baza din cadrul firmei.
Desfasurarea activitatilor cuprinse in functiunea de productie reprezinta o conditie necesara
realizarii obiectivelor fundamentale, dar nu si suficienta, astfel ca in mod eronat unii conducatori isi
concentreaza intreaga atentie asupra productiei, a obligatiilor cotidiene, in detrimentul celor de
perspectiva.
C. Functiunea comerciala
Functiunea comerciala cuprinde activitatile menite sa concure la realizarea obiectivelor din
domeniul stabilirii legaturilor unitatii economice cu mediul ambiant in vederea procurarii
mijloacelor necesare si desfacerii produselor, serviciilor si lucrarilor care fac obiectul de baza al
unitatii.
Aceasta functiune cuprinde trei activitati principale:
a) aprovizionarea tehnico-materiala, menita sa asigure in mod complet, complex si la timp
mijloacele de productie necesare desfasurarii neintrerupte si in bune conditii a procesului de
productie;
b) desfacerea, vizand livrarea produselor, serviciilor si lucrarilor, precum si incasarea
contravalorii acestora, trecerea produselor din sfera de productie in sfera circulatiei;
c) marketingul, avand drept scop crearea si descoperirea necesitatilor consumatorilor in
vederea orientarii productiei proprii spre satisfacerea acestor necesitati.
In conditiile unei piete in continua schimbare creste rolul functiunii comerciale, in sensul
cunoasterii, sistematizarii si interpretarii informatiilor din mediu in vederea organizarii activitatii
viitoare.
D. Functiunea financiar - contabila
Functiunea financiar-contabila reprezinta ansamblul activitatilor prin care se realizeaza
obiectivele privind obtinerea si folosirea mijloacelor financiare necesare unitatii, precum si
inregistrarea si evidenta in expresie valorica a fenomenelor economice din cadrul unitatii.
In general rolul functiunii financiar-contabile este static, pasiv, daca avem in vedere, mai ales,
evidenta rezultatelor, ceea ce poate constitui uneori obstacol in introducerea noului si chiar in
manifestarea celorlalte functiuni. De aceea, pentru ca rolul ei sa devina activ este necesar sa se
adopte masuri inainte de modificarea conditiilor de desfasurare a proceselor prin cunoasterea
operativa a rezultatelor economice ale unor activitati.
Intre activitatile acestei functiuni mentionam:
a) activitatea financiara, care se refera la obtinerea si folosirea rationala a mijloacelor
financiare necesare firmei;
b) activitatea contabila, care vizeaza inregistrarea si evidenta in expresie valorica a
fenomenelor din cadrul firmei.

E. Functiunea de personal
Functiunea de personal cuprinde ansamblul activitatilor desfasurate in cadrul firmei pentru
realizarea obiectivelor din domeniul asigurarii si dezvoltarii potentialului uman necesar.
Principalele activitati cuprinse in functiunea de personal se refera la planificarea, recrutarea,
selectia, perfectionarea, motivarea, salarizarea si protectia personalului. In manifestarea acestei
functiuni, conducerea trebuie sa asigure in orice moment un echilibru, de altfel greu de realizat,
avand in vedere diversitatea reactiilor indivizilor care compun colectivitatea din unitatea
economica.
10.Rolul activitatilor de marketing in cadrul functiunii comerciale dintr-o firma.
Activitatea de marketing cuprinde ansamblul atribuiilor prin care se asigur studierea pieei
interne i externe, cunoaterea necesitilor i comportamentului consumatorilor n vederea stabilirii
celor mai adecvate modaliti de orientare a produciei i de cretere a vnzrii produselor finite,
semifabricatelor i lucrrilor cu caracter industrial furnizate de societatea comercial sau regia
autonom i a satisfacerii cerinelor acestora.
11.Comentati conceptul de echipa virtuala de management.
n contextul economiei de retea (neteconomy), produs al societatii bazate pe informatie si
cunoastere, procesele colaborative de munca si schimba natura, transformnduse prin virtualizare.
Astfel, echipele traditionale de lucru se transforma n echipe virtuale si si desfasoara activitatea de
la/la distanta fata de sediul organizatiilor n cadrul asa numitor workgroup-uri. Echipele virtuale sau
workgroup-urile folosesc instrumente si te hnologii ale informatiei si comunicatiilor (TIC)
specifice: groupware, ERP (Enterprise Resources Planning), DMS (Documents Management
Systems) etc. Natura echipelor s-a schimbat semnificativ datorita modificarilor care au avut loc n
cadrul organizatiilor si a naturii muncii pe care acestea o desfasoara. Organizatiile au devenit mult
mai distribuite din punct de vedere geografic si industrial. Relatiile dintre oamenii din interiorul
organizatiilor si cei considerati pna acum externi organizatiei (clienti, furnizori, manageri ai
organizatiilor colaboratoare, asiguratori, bancheri etc.) devin mult mai importante, organizatiile
descoperind valoarea muncii n colaborare.
Conceptul de virtual implica depasirea interfetelor si granitelor, echipe de proiect care se
formeaza si reorganizeaza rapid si se dizolva cnd nevoile pietei dinamice se schimba si
individualitati cu competente diferite, care se afla n locuri diferite si apartin unor culturi diferite.
Acest lucru este evident n cazul organizatiilor virtuale. Echipele virtuale ofera flexibilitate, costuri
mai mici si mbunatatirea utilizarii resurselor necesare pentru a ndeplini sarcinile mereu n
schimbare, ntr-un mediu global, complex si dinamic de afaceri. O echipa virtuala poate fi definita
ca un grup de lucru cu caracter temporar, cu un ridicat grad al diversitatii culturale, dispersat

geografic si care comunica utiliznd mijloace electronice de comunicare (figura 1). Aspectul
temporar se refera la posibilitatea ca membrii sa nu mai fi lucrat niciodata mpreuna si sa nu mai
lucreze mpreuna din nou ca un grup

III.

Managementul firmei

1. Strategia de informatizare si dezvoltare a unei firme. Definitie. Componente.

Exemplificari.
Strategia: O perspectiv ce implic nu numai stabilirea unei poziii, dar i o anume percepere a
realitii ce se reflect n aciunile sale, viznd piaa, tehnologia
Strategia de informatizare prevede extinderea dotarii existente si modernizarea infrastructurii
din punct de vedere hardware, software si comunicatii, crearea unui sistem informatic integrat,
unitar si distribuit, precum si dezvoltarea de soft specific desfasurarii activitatii de administratie
publica care sa asigure interconectivitatea cu retelele nationale si internationale.
Strategia de informatizare a unei companii se face in cadrul realizarii unui sistem informatic in
etapa de analiza preliminara
In analiza preliminara se face referire la momentul realizarii strategiei prin elaborarea si
prezentarea variantelor de solutii globale.
Obiectivul fundamental al analizei preliminarii consta in identificarea si definirea ariei de
intindere a sistemului informational ce urmeaza a fi analizat, precum si a problemelor care justifica
din punct de vedere economic si decisional rationalizarea sa.
Strategia de dezvoltare este definita ca ansamblul proceselor decizionale de alegere
a variantelor optime ale obiectivelor unitatii si ale factorilor (resurse, actiuni si altele) de care
depinde atingerea acestor obiective ntr-o anumita perioada.
Strategia de dezvoltare a societatii comerciale are urmatoarele elemente: obiectivele, metodele
si actiunile practice de organizare si conducere a societatii comerciale, resursele necesare.
2. Componentele strategiei unei firme si rolul acestora.
Componentele strategiei unei firme:

Misiunea firmei.

Obiectivele fundamentale.

Opiunile strategice.

Resursele.

Termenele.

Avantajul competitiv.

a. Misiunea firmei exprim ce doreste s fac organizatia, pentru cine si n ce scop; prezint
conceptia organizatiei privind evolutia si desfsurarea activittilor sale, prin care se diferentiaza de
alte organizatii similare si din care decurge domeniul de activitate si piata deservit
b. Obiectivele fundamentale acele obiective care au n vedere orizonturi indelungate de timp, de
regul de 3-5 ani i care se refer la ansamblul activitilor firmei sau la componente majore
ale acesteia. Din punct de vedere al coninutului, se mpart n dou categorii:
obiective economice;
obiective sociale.
c. Opiunile strategice Sunt directii generale de actiune pentru realizarea obiectivelor; Au un grad
de detaliere redus (permit o anumit flexibilitate); Implic majoritatea sau toate subdiviziunile
organizatorice
c.1 Abordri strategice:
privatizarea;
retehnologizarea;
reproiectarea sistemului de management;
ptrunderea pe noi piee;
diversificarea produciei;
asimilarea de noi produse;
informatizarea activitilor etc.
d. Resursele Se estimeaz att n form fizic, ct si n echivalentul valoric; sunt prevzute sub
forma fondurilor circulante i a celor pentru investiii; Trebuie obligatoriu precizat sursa de
provenient
e.Termenele strategice delimiteaz perioada de operaionalizare a strategiei, preciznd momentul
declanrii i finalizrii opiunilor strategice majore; Sunt de 3 tipuri: initiale, intermediare si
finale
f. Avantajul competitiv realizarea unor produse sau servicii superioare dintr-un punct de vedere
semnificativ pentru consumatori, comparativ cu ofertele majoritii concurenilor. Michael
Porter consider c avantajul competitiv se reduce la asigurarea unui cost redus, sau a unui
produs/serviciu care se difereniaz prin calitile sale de produsele/serviciile similare oferite
de alte firme.
Avantaj competitiv viabil: dac este durabil i poate fi susinut o perioad ndelungat.
3. Comentati deosebirile si intercorelarile dintre strategia si politica unei firme.
Strategia reprezinta ansamblul obiectivelor majore

pe

termen lung ale organizaiei,

principalele modaliti de realizare , mpreun cu resursele alocate , n vederea obinerii

avantajului competitiv potrivit misiunii organizaiei.
Pe cand politica cuprinde un set de obiective pe termen mediu, care se refer la:

o
o
o

ansamblul activitilor;
componentele majore ale politicii;
volumul i structura resurselor disponibile;

o
o
o
o
o

aciunile majore de ntreprins;

principalii responsabili i executani;
sursele de finanare;
termenele finale i intermediare;
indicatorii de eficien globali si pariali.
4. Functia de previzuire a procesului de management. Rolul si finalitatile acesteia.
Comentati rolul de exercitatre al acestei functii pentru determinarea duratei de viata a
unei firme.

Funcia de previziune consta in ansamblu proceselor de munca prin intermediul crora

se determina principalele obiective ale firmei si componentele sale, precum si resursele si
principalele mijloace necesare realizrii lor. Previziunea rspunde la ntrebrile : ce trebuie si ce
poate fi realizat in cadrul firmei ? in condiiile si concomitent cu desemnarea resurselor necesare.
Rezultatele previziunii se mpart in funcie de orizont, grad de detaliere si obligativitile in trei
categorii principale:
1) Prognozele ce acoper un orizont minim de 10 ani, au un caracter aproximativ, nefiind
obligatorii. De regula, prognozele, fie ca sunt normative sau exploratorii, se rezuma la
principalele aspecte implicate, in final coninnd un set de date cu valoare indicativa
referitoare la ansamblul firmei sau la principalele activitati incorporate.
2) Planurile, in care se finalizeaz cea mai mare parte a proceselor de previziune, se refera, de
regula la perioadele cuprinse intre5 ani si o luna. Gradul lor de detaliere variaz invers
proporional cu orizontul, in mod firesc planurile curente fiind detaliate, in timp ce planul
ntreprinderii pe 5 ani se rezuma doar la obiectivele fundamentale ale firmei si principalele
resurse aferente. Planurile ntreprinderii, inclusiv in tarile dezvoltate, au un caracter
obligatoriu, fiind baza desfasurarii activitilor incorporate.
3) Programele specific lor este orizontul redus, cel mai adesea o decada, o saptamana, o zi, un
schimb, o ora. Firete, programele sunt foarte detaliate, elementele cuprinse fiind obligatorii
si prezentnd un grad ridicat de certitudine. De regula programele cuprind previzionrii
referitoare la activitatea de fabricaie si aprovizionare, stabilind in mod precis cantitatile de
produs sau materia prima pe formaii de munca si executani, la nivel de saptamana, zi,
schimb, s.a
Aceasta functie are n vedere stabilirea evolutiei viitoare a organizatiei sub incidenta a
doua determinari importante:
-

ce urmeaza sa se realizeze n viitor

care sunt resursele necesare pentru a se realiza ceea ce s-a propus.

5. Decizia manageriala. Definitie. Caracteristici. Situatii in care aceasta se poate

fundamenta.
Decizia, component primar a sistemului decizional, constituie un element esenial al
managementului, fiind, dup numeroi autori, instrumentul su specific de exprimare cel mai
important.
Decizia este cursul de aciune ales pentru realizarea unuia sau mai multor obiective.
Decizia managerial linia de actiune aleas n mod constient, n procesul de conducere
a firmei, dintr-un numr de variante/alternative, n scopul atingerii unor obiective n conditii de
performanta.
Presupune:
Un obiectiv
Un volum mare de informatii referitoare la context
Un aparat (instrumentar metodologic) de investigare si prelucrare a datelor
Spre deosebire de deciziile individuale, deciziile manageriale afecteaz munca mai
multor persoane, nu doar pe cea a decidentului
n procesul decizional, factorii primari ai deciziei intr n interdependene, care se reflect n
caracteristicile situaiilor decizionale pe care le genereaz. n principal pot exista trei situaii, dup
cum urmeaz: - certitudine - incertitudine - risc
Investigatiile intreprinse au aratat ca cele mai importante elemente constitutive ale situtiei
decizionale sunt:
- factorul de luare a deciziei sau decidentul;
- mediul ambiant decizional.
1. Decidentul persoana/grupul care adopt decizia; trebuie s rspund urmtoarelor
cerinte:
S posede cunostinte suficiente referitoare la obiectul deciziei
S aib capacitatea de a identifica si utiliza impactul factorilor de mediu
S prevad reactiile persoanelor implicate
2. Mediul decizional contextul n care se ia decizia
Include att mediul extern ct si mediul intern organizatiei
Influenteaz decizia direct (exemplu: factorii economici) sau indirect (exemplu: factorii socioculturali mentalitatea grupului din care provine decidentul sau cei care implementeaz decizia)
6. Comentati structura generala a modelului de fundamentare a deciziilor in vederea
optimizarii unor indicatori de performanta ai unei firme.
Deciziile, situatiile decizionale si factorii implicati nu se manifesta in cadrul firmei in mod
aleatoriu, dimpotriva, in cadrul intreprinderii ansamblul deciziilor adoptate si aplicate, structurate
corespunzator sistemului de obiective urmarit si configuratiei ierarhiei manamanageriale alcatuiesc
sistemul decizional.

METODE DE FUNDAMENTARE A DECIZIILOR N CONDI II DE

CERTITUDINE
n fundamentarea deciziilor n condi ii de certitudine fiecare ac iune
conduce la un rezultat determinat, cunoscut. Elementele implicate n luarea
acestor decizii sunt preponderent de tipul variabilelor controlabile, cu
caracteristici i evolu ii cunoscute.
METODE DE FUNDAMENTARE A DECIZIILOR
N CONDI II DE RISC

Deciziile n condi ii de risc se caracterizeaz prin mai multe stri ale

naturii, fiind cunoscute probabilitatea de manifestare a lor i implicarea unor
variabile, care sunt mai pu in controlabile i insuficient cunoscute.
TEHNICI DE FUNDAMENTARE A DECIZIILOR N CONDI II DE
INCERTITUDINE

Condi iile de incertitudine sunt atunci cnd nu se dispune de informa ii

necesare pentru a stabili probabilit ile de manifestare a strilor condi iilor
obiective i variabilele sunt par ial necontrolabile.
7.Comentati continutul etapelor de luare a deciziilor in conditii multicriteriale de
certitudine folosind algoritmi derivati din teoria multimilor vagi (fuzy) la nivelul unei
firme.
In 1965, L.A.Zadeh a introdus n matematici si n teoria sistemelor notiunea de multime
vaga, cunoscuta si sub denumirea demultime fuzzy, care n traducere nseamna multime neclara,
estompata si se foloseste n sensul de vag, imprecis.
Multimile fuzzy si n general conceptele fuzzy au aparut din necesitatea de a se exprima
cantitativ "vagul", "imprecisul".
Notiunea de multime fuzzy reprezinta o abordare dintr-un unghi diferit a conceptului de
multime, mai precis, ntre apartenenta unui element la o multime si neapartenenta exista o serie de
situatii tranzitorii, de natura continua, caracterizate de asa numitele grade de apartenenta.
Fie X o multime oarecare. Se numeste multime fuzzy (n X) rezultatul unei aplicatii
F:X [0,1]
Valorile 0 si 1 reprezinta cel mai mic si respectiv cel mai mare grad de apartenenta la F al
unui element x X.

Logica fuzzy este o generalizare a logicii clasice bivalente, nlocuind caracterul discret al
acesteia ( 0 si 1) cu unul de natura continua (n intervalul [0,1] ). Fundamentul logicii fuzzy l
constituie logica polivalenta introdusa si studiata de J. Lukasiewicz.
Considernd formulele fuzzy:
P : x este MARE
Q : y este MIC ,
unde x, respectiv y, reprezinta variabile deterministe apartinnd universului de discurs al
submultimii P, respectiv Q se exprima implicatia fuzzy:

Etapele fundamentarii solutiei optime a unui proces decizional multicriterial fuzzy sunt:
fiecarui criteriu Ci i se va asocia o matrice Boole, definita de produsul
cartezian (Vk Vl), ale carei elemente tin seama de preferinta (Vk Vl);
daca ntre cele doua variante subzida relatia de indiferenta
(Vk x Vl), matricea
asociata criteriului va fi de tip Lukasiewicz, n consecinta va atribui cifra 1/2 ambelor variante;
se construieste o matrice a functiilor de apartenenta avnd elementele:

se stabilesc nivelurile de ierarhizare preferentiala a a variantelor:

succesiunea a1 > a2 > ..... ar-1 > ar fiind echivalenta cu ordonarea n sens descrescator a
elementelor matricei:
pornind de la nivelul a1 , va rezulta o ierarhizare preferentiala a variantelor, nsa n
general incompleta, motiv pentru care este necesar a se trece la urmatorul nivel de ordonare, a2, dar
mentinndu-se ordonarile anterioare; n cazul n care pentru un anumit nivel apar intranzivitati,
acestea se vor elimina;
calculul continua pna la realizarea unei ierarhizari preferentiale complete.