Principalele dezechilibre macroeconomice, cu referire speciala la

Romania

Economia reprezintă un sistem integrat de activități sectoriale, industriale și de producție, de circulație,

schimb și consum, juridice, economice, organizaționale și culturale, care sunt desfășurate și securizate
de agenți economici, care este controlat de mecanismele pieței. Pe lângă economie, ei nu pot face acest
lucru în condiții optime în funcție de nevoile individuale și ale societății fără o anumită stare de
potrivire cunoscută sub numele de echilibru macroeconomic. Problema echilibrului macroeconomic
ocupă un rol important în teoria și practica economică.
În contextul unei economii de piață, echilibrul economic se manifestă sub forma unor condiții
specifice de piață, care sunt produse de comportamentul agenților economici ca producători, vânzători,
consumatori și cumpărători. Agenții economici producători urmăresc să maximizeze profiturile, în
timp ce agenții economici consumatori caută să satisfacă nevoile. Cu alte cuvinte, echilibrul
macroeconomic descrie potrivirea relativă a cererii și ofertei agregate în cadrul sistemului de piață la
nivel economic.
Asigurarea echilibrului dinamismului național se reflectă pozitiv în cadrul echilibrului
macroeconomic. O economie este în echilibru atunci când știe cât poate produce, are potențialul de
producție necesar, iar cantitatea fiecărui bun este în condițiile cerute de piață.
Producția optimă înseamnă că cantitatea de bunuri furnizată (bunuri de consum și bunuri de capital)
este egală cu cantitatea de bunuri cerută. Aceasta înseamnă că rata de creștere a producției este egală
cu rata de creștere a cheltuielilor și nu există nici supraproducție, nici subproducție. Totuși, echilibrul
macroeconomic este dinamic și nu poate fi măsurat printr-o constantă. Factorii care influențează
această dinamică sunt:
• Populația, pentru a determina modificările corespunzătoare în mixtul cererii.
• Apariția unor noi nevoi, schimbări în structura și nivelurile acestora, precum și
evoluții tehnologice care conduc implicit la modificări ale cererii și ofertei globale și
ajustarea relației dintre ele.
• Comportamentul agenților economici care se schimbă constant și atrage noi direcții în
utilizarea veniturilor pentru consum și investiții.
• Resurse naturale limitate. Acest lucru este limitat și este necesar să se reconstituie
distribuția și combinația factorilor de producție.
Cauza fundamentală a dezechilibrelor macroeconomice este oferta excesivă, în care unele dintre
bunurile produse nu sunt vândute și o parte din forța de muncă disponibilă nu este utilizată. Creșterea
șomajului și cererea de supraoferta reprezintă de obicei o combinație de consecințe grave.
Dezechilibrele economice generale reflectă condițiile din economie caracterizate de dezechilibre în
relația dintre cererea globală și oferta globală în cadrul sistemelor de piață (piețe de mărfuri, piețe
financiare, piețe de muncă etc.).Cele mai semnificative dezechilibre macroeconomice sunt:
1. Șomajul (sub ocuparea)
2. Inflația
3. deficitele bugetare
4. deficitele comerciale.

1.Șomajul este lipsa unui loc de muncă (locuri de muncă) plătite pentru lucrătorii disponibili și
calificați corespunzător. Aceasta reprezintă o stare negativă a economiei, reflectată în dezechilibre de
pe piața muncii, unde oferta de muncă (sau cererea de locuri de muncă) depășește cererea de muncă
(sau oferta de locuri de muncă de către agenții economici). ). In România șomajul este in creștere din
cauza capacității de producție neutilizate. Cele mai frecvente forme de șomaj în țara noastră sunt:
șomajul ciclic reprezentând efectul restrângerii activității economice in unele ramuri; șomajul
structural este efectul structurării pieței muncii; șomajul tehnologic este rezultatul schimbării vechilor
tehnici si tehnologii cu altele noi.
2.Inflația reprezintă un dezechilibru între bani și macroeconomia reală și se manifestă sub forma
devalorizării banilor (scăderea puterii de cumpărare).Pentru România, Institutul Național de Statistică
(I.N.S.) a raportat o inflație anuală de 2,1% în februarie 2022 față de decembrie 2021. Rata anuală a
inflației de 8,5 TF în februarie 2022 comparativ cu februarie 2021 .
3. Deficitul bugetar apare atunci când o companie (statul) cheltuiește mai mult decât câștigă. Un
deficit bugetar este de înaltă calitate dacă îndeplinește două condiții fundamentale:
• Deficitul se reflectă pe deplin în cheltuielile pentru investiții, în special în construcția de
infrastructură.
• Deficitul este acoperit prin mijloace fiscale sigure pentru a nu se baza pe problemele
financiare cauzate de inflație.
România a înscris un deficit bugetar de 0,72% din PIB în primele două luni ale anului 2022, în scădere
față de situația similară din 2021 când ponderea era de 1,08%. Cheltuielile de capital au scăzut cu
14,3%, iar cheltuielile aferente programelor cu fonduri rambursabile au scăzut cu 42,2%. Venitul total
al bugetului consolidat pentru primele două luni ale anului 2022 a fost de 68,25 miliarde lei, în
creștere cu 27,9% față de anul precedent, potrivit ministerului. Această evoluție pozitivă a fost afectată
în primul rând de veniturile mai mari din TVA, alte impozite și taxe pe bunuri și servicii, fonduri
europene, venituri nefiscale și prime de asigurare. Debursarea totală a bugetului consolidat a fost de
77,76 miliarde lei, o creștere nominală de 17,6% față de aceeași perioadă a anului trecut.
4.Deficitul comercial este o balanță comercială negativă în care importurile unei țări depășesc
exporturile acesteia. România a înregistrat un deficit comercial de 4,58 miliarde de euro în perioada
ianuarie-februarie 2022, cu 1,5 miliarde de euro mai mare decât în aceeași perioadă din 2021, potrivit
INS. Pe parcursul perioadei, exporturile de mărfuri au crescut cu 23 față de prima perioadă. Două luni
în 2021, 1,38 miliarde EUR, 4%
Între timp, valoarea importurilor a crescut cu 28,9%, până la 1,38 miliarde de euro. Majoritatea
analiștilor financiari si bancari presupun ca riscul de recesiune al României este moderat spre mare.
Asta arată datele publicate în urma unui sondaj realizat de Asociația Română a Analiștilor Financiari
(AAFBR). Stagflația este o formă de criză economică, o situație care decurge din stagnarea activității
economice și o recesiune reflectată în continuarea procesului inflaționist, care este rezultatul unei
inflații susținute constând în coexistența inflației și a stagnării economice. Din cauza economiei,
creșterea economică a încetinit semnificativ. Inflația a ajuns la 10,2% în martie 2022 față de martie
2021, cel mai ridicat nivel din 2004 până în prezent. În toamna anului 2011, în plină criză economică
și financiară globală, UE a introdus Procedura de dezechilibre macroeconomice (MIP), care a intrat în
vigoare la 13 decembrie 2011. Acesta își propune să prevină și să corecteze evoluțiile macroeconomice
riscante, cum ar fi deficitele uriașe de cont curent, datoria externă inacceptabila și bulele imobiliare.
Obiectivul proiectului „Dezechilibre macroeconomice” este de a consolida monitorizarea și
monitorizarea politicilor macroeconomice din Europa și zona euro.