Neoclasicismul Si Keynesianismul Monetar

UNIVERSITATEA SPIRU HARET , BUCURESTI
FACULTATEA DE FINANTE SI BANCI

CENTRUL TERITORIAL PENTRU INVATAMANT LA DISTANTA, FOCSANI
PROIECT DE LICENTA
STUDENT:
AN III , I.D.
-20081

TEMA:
NEOCLASICISMUL SI KEYNESIANISMUL MONETAR

CUPRINS
CAP 1. Introducere..4
CAP 2. Keynesianismul monetar6
2.1 J.M.Keynes promoter al Keynesianismului.6
2.2 Opera i preocuprile lui Keynes.6
2.3 Soluia lui Keynes pentru imlturarea omajului..9
2.4 Concepia keynesian10
2.5 Fundamentele keynesiene ale politicii monetare16
2.5.1 Analiza keynesian16
2.5.2 Modelul IS-LM..19
2.6 Banii in modelul lui Keynes22
CAP. 3 Neoclasicismul monetar.32
3.1 Curentul neoclasic n economie32
3.1.1 Curentul neoclasic : prezentare i caracteristici..32
3.1.2 Bazele32
3.1.3 Legea pieelor..33
3.1.4 Ateptrile raionale...33
3.1.5 Somajul34
3.1.6 Curba Phillips.34
3.1.7 Categorii de probleme cu care se confrunt teoria neoclasic35
3.2 Milton Friedman promotor al neoclasicismului.38
3.3 Sinteza neoclasic i teoria lui C. Clark44
CAP4. Concluzii47
Bibliografie ..52
3

INTRODUCERE
Toate economiile moderne sunt economii monetare (Jean Marchal i Jacques
Lecaillon). Pornind de la aceast afirmaie peremptorie care subliniaz baza comun de la care
pornesc curentele n teoria monetar contemporan se observ c, att keynesitii, indifferent
d coloratur ct i monetaritii (neocantitativitii) judec moneda ca factor integrat n
fenomenul economic total i cu efecte determinate asupra acestuia deci o abordare diferit
fat de cea a clasicilor, pentru care moneda era doar un simplu voal, o iluzie. Teoria monetara
modern analizeaz o economie care, renunnd la troc i eliminnd moneda, a devenit o
economie cu un nalt grad de monetizare ce caracterizeaz spaiile economice avansate.
Daca ne referim la nceputurile teoriei monetare moderne obsrvm c J.B.Say a
eliminate in fapt moneda din analiz iar L.Walras a inclus-o n teoria sa privind echilibrul
general, dar i-a conferit un rolsecundar. Cu K.Wicksell ncepe procesul integrrii echilibrului
monetary n teoria echilibrului general, continuat de ali membri marcani ai Scolii suedeze:
D.Davidson, B.Ohlin, G.Myrdal, E.Lindahe, E. Lundberg. ncercrile ntreprinse de unii
neoclasici de a aplica monedei principiul utilitii marginale eueaz , deoarece A.Marshall i
A.Pigou nu s-au decis s detaeze cererea de bani de achiziionarea bunurilor reale i s
confere monedei o utilitate specific, care s nu se limiteze i s nu se identifice cu puterea de
cumprare imediat.
Fr. Von Hayek, n 1931, scria: moneda exercit n permanen o influen
determinant asupra evenimentelor economice i , in consecin, nicio analiza a fenomenelor
reale nu este complet dac rolul monedei este neglijat
Teoria general din 1936 a lui Keynes impune un model global in care apelul
simultan la variabile monetare este evident. Harry Johnson precizeaz c Teoria general
poate fi considerate nu numai o teorie a determinrii venitului i volumului utilizrii forei de
munc, dar i teorie monetar.

n principala lucrare a lui Keynes, doscipolii si au sesizat un accent relative mai slab
pus pe factorii monetari, implicit , pe politica monetar, in determinarea nivelului activitii
economice. Explicaia este simpl, Keynes a fost in cea mai mare msur preocupat de modul
eficace n care se poate scoate economia dintr-o stare de depresiune adnc, cu subutilizarea
cronic a forei de munc care ca doctrin practic, a avut menirea s salveze, s fac s
funcioneze economia (Maurice Dobb). Keynes a considerat c ocuparea ct mai deplin a
forei de munc este obiectivul central de care depinde viabilitatea sistemului iar calea direct
era incluznd intervenia statului- impulsionarea activitii economice. Teoria monetar este
n Teoria general transparent, dar politica monetar este mpins pe planul al doilea.
Teoria general este totodat i un veritabil manual de politic econmic. Succesul ei
se datoreaz manierei n care Keynes a dat form coerent i a prezentat, ntr-un cadru
general, idei i practici ce se impuseser n anii 20, n unele ri capitaliste.
n Marea Britanie, problema lucrrilor publice ca mijlos de combatere a depresiunii
intrase n centrul dezbaterilor academice i politice cu mai bine de un deceniu nainte de
apariia lucrii lui Keynes (primul ministru Lloyd George fusese cel care n 1924 l convinsese
pe Keynes s devin avocatul politicii de investiii publice pentru combaterea omajului, iar
propunerile sale de peste 13 ani, n 1937, nu se deosebeau prea mult de cele ale raportului
minoritii Comisiei regale asupra legilor privind situaia oamenilor nevoiai.)
Influena pe care Keynes a exercitat-o asupra gndirii i politicii economice postbelice
este ilustrat elocvent de cuvintele lui Henry Guitton :Cei mai mari critici a lui Keynes n
interiorul Franei sunt impregnai de gndirea lui Keynes , de tot ceea ce inconjoar aceast
gndire. Chiar i atunci cnd demersul lor este critic , ei utilizeaaz metodele, instrumentele
de analiz ale lui Keynes. Cu sau fr voia noastr, suntem toi keynesiti

CAP.2 KEINESIANISMUL MONETAR

2.1JOHN MAYNARD KEYNES PROMOTOR AL KEYNESISMULUI
John Maynard Keynes, Primul Baron Keynes de Tilton (n. 5 iunie 1883, Cambridge; d. 21
aprilie 1946) a fost economist britanic ale crui idei numite economie keynesian radicale au
avut un impact major att asupra teoriei politice i economice moderne, ct i asupra
politicilor fiscale ale multor guverne. Este cunoscut n mod special pentru pledoaria sa n
favoarea politicilor guvernamentale intervenioniste, prin care guvernul ar folosi msuri
fiscale i monetare n scopul temperrii efectelor adverse ale recesiunilor economice, crizelor
economice i boom-urilor economice. Este considerat de muli economiti unul dintre
principalii fondatori ai macroeconomiei teoretice moderne. Populara expresie lui Keynes Pe
termen foarte lung suntem toi mori este nc citat.
2.2OPERA SI PREOCUPARILE LUI KEYNES
Keynes a fost conductor de discuii la reforma sistemului monetar mondial n Bretton Woods
(1944), nu a putut ns s se opun poziiei americanului Harry Dexter White. Printre altele
n memoria lui Silvio Gesells el a adus n discuie o moned de circulaie internaional pe
nume Bancor.n mod special, numele su este asociat de cele mai multe ori cu teoria sa
economic, respectiv cu recomandarea sa vehement, aceea ca statul s se implice n
evenimentele economice, asemeni teoriei lui Bobzien. Conform lui Keynes, statul trebuie s
ntrebuineze msuri politico-fiscale i monetare, pentru a slbi efectele provocate de recesiuni
6

si boom-uri. n timpuri grele economia este sprijinit printr-o politic fiscal expansiv, iar
omajul este redus. n timpuri de prosperitate trebuie reduse deficitele acumulate, prin
economisiri
crescute
(surplus
saving).
Fluctuaiile
economiei
ar
putea
fi
astfel
ameliorate.Ideile sale au pus fundamentul Keynesianismului de astzi i au fost dezvoltate n

decursul timpului de economiti ai colii keynesiene, dei n prezent, pentru explicarea
efectelor pe termen lung sunt judecate cu scepticism.De fapt, mesajul operelor sale este acela
c, ideile microeconomice pot fi complet false n contextul macroeconomic. Din punct de
vedere al coninutului, Keynes are o ncredere special n puterea de conducere a conjuncturii
interne.Din punct de vedere academic, Keynesianismul este o compoziie format din
neoclasic i nelegere keynesian. Din punct de vedere analitic nu ofer noi perspective.
Pentru el economia de pia cu politic economic statal este stabilizatoare. Keynes a
diagnosticat incompetena fundamental a economiei de pia de a-i garanta o dezvoltare
stabil.Deoarece Keynes a recomandat un intervenionism, n 1930 a simpatizat cu fascismul
italian, afirmnd c intervenionismul statului fascist, asemnat cu un paznic de noapte, ar
oferi cele mai bune condiii pentru implementarea ideilor sale.n teoria sa despre multiplicator
a
luat
ideile
fiziocraiei
lui
Franois
Quesnay.
Preocupat de economie a fost socat de felul n care matematicienii preocupati de economie

abuzau n folosirea matematicii n special acolo unde matematica nu putea fi utilizata sub nici
o forma. El nu a tinut secret dispretul pe care l avea pentru acest fel de economisti.Prin eseul
Cauzele economice ale tratatului de pace din 1919 a criticat platile reparatorii autoimpuse
Germaniei ca fiind absurde din punct de vedere economic.In eseul Despre reforma monetara
(1923) Keynes a prezentat teoria paritatii dobnzii.Cartea sa, The General Theory of
Employment, Interest and Money (1936) a schimbat n mod considerabil macroeconomia si a
fost deseori citata ca fiind opera cea mai influenta a secolului XX. Aceasta opera a fost
puternic
influentata
de
joia
neagra,
data
de
24
octombrie
1929.
Keynes a fost conducator de discutii la reforma sistemului monetar mondial n Bretton Woods
(1944), nu a putut nsa sa se opuna pozitiei americanului Harry Dexter White. Printre altele
7

n memoria lui Silvio Gesells el a adus n discutie o moneda de circulatie internationala pe

nume Bancor.n mod special, numele sau este asociat de cele mai multe ori cu teoria sa
economica, respectiv cu recomandarea sa vehementa, aceea ca statul sa se implice n
evenimentele economice, asemeni teoriei lui Bobzien. Conform lui Keynes, statul trebuie sa
ntrebuinteze masuri politico-fiscale si monetare, pentru a slabi efectele provocate de recesiuni
si boom-uri. n timpuri grele economia este sprijinita printr-o politica fiscala expansiva, iar
somajul este redus. n timpuri de prosperitate trebuie resuse deficitele acumulate, prin
economisiri
crescute
(surplus
saving).
Fluctuatiile
economiei
ar
putea
fi
astfel
ameliorate.Ideile sale au pus fundamentul Keynesianismului de astazi si au fost dezvoltate n

decursul timpului de economisti ai scolii keynesiene, desi n prezent, pentru explicarea
efectelor
pe
termen
lung
sunt
judecate
cu
scepticism.
De fapt, mesajul operelor sale este acela ca, ideile microeconomice pot fi complet false n
contextul macroeconomic. Din punct de vedere al continutului, Keynes are o confidenta
speciala
puterea
de
conducere
conjuncturii
interne.
Din punct de vedere academic, Keynesianismul este o compozitie formata din neoclasic si
ntelegere keynesiana. Din punct de vedere analitic nu ofera noi perspective. Pentru el
economia de piata cu politica economica statala este stabilizatoare. Keynes a diagnosticat
incompetenta fundamentala a economiei de piata de a-si garanta o dezvoltare stabila.
Opera economica a lui Keynes este vasta si diversa. Ea reflecta doua etape din gandirea sa
economica :
- in prima etapa, Keynes evolueaza, in esenta, pe linia traditionala, neoclasica. Prima sa
lucrare publicata in aceasta perioada s-a intitulat Circulatia monetara si finantele in India
(1913), iar in anul 1919 publica lucrarea Consecintele economice ale pacii
- cea de-a doua etapa este marcata de lucrarea economica fundamentala a lui J.M. Keynes
intitulata Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor publicata in
anul 1936 si avand un succes imediat si rasunator, fiind acceptata si apreciata de majoritatea
economistilor si politicienilor.
8

Legile psihologice
J.M. Keynes se detaseaza de economistii liberali clasici prin faptul ca neaga existenta legilor
naturale sau obiective care guverneaza economia moderna si contemporana.
Totodata el se desparte atat de clasici, cat si de neoclasici prin faptul ca respinge ideea
autoechilibrarii spontane a economiei de piata. Keynes se apropie de neoclasici prin faptul ca
in explicarea mecanismului de functionare a acestei economii, porneste de la sfera consumului
si inclinatiile psihologice ale oamenilor. El vorbeste despre trei legi psihologice de care
depinde comportamentul economic al oamenilor si care explica dezechilibrele din economie :
- legea inclinatiei spre consum
- legea inclinatiei spre investitii
- legea inclinatiei spre lichiditate
Definind legea psihologica fundamentala sau inclinatia spre consum, Keynes scrie ca
psihologia colectivitatii este de asa natura, incat atunci cand se mareste venitul real global,
consumul global creste, dar nu cu aceeasi marime ca venitul
Matematic, aceasta lege este exprimata printr-o fractie pozitiva, dar subunitara ( <1) care
indica inclinatia marginala spre consum (c), dar ea poate fi exprimata si ca inclinatie medie
spre consum ( <1) calculata pe cativa ani.
Reversul acestei legi psihologice fundamentale este inclinatia oamenilor spre economii in
sensul ca partea din venit care nu este consumata
2.3 SOLUTIILE LUI KEYNES PENTRU INLATURAREA SOMAJULUI
Preocuparea fundamental a lui Keynes a fost aceea de a stabili o corelaie ntre dezvoltarea
economic a societii i nivelul ocuprii resurselor de munc disponibile, de a oferi soluii
pentru nlturarea omajului.Pentru aceasta el a folosit un model economico-matematic
descriptiv compus din trei categorii de elemente:
1)Variabile
9

endogene (determinate), indicatori globali care caracterizeaz nivelul activitii

economice la scara economiei naionale (cea mai important fiind cererea efectiv de
mrfuri)
exogene (determinante), rate cu privire la comportamentul agenilor economici

(nclinaia spre consum, eficiena marginal a capitalului, rata dobnzii);
2)Relaiile dintre variabile

Relaiile dintre variabile au fost redate cu ajutorul unor ecuaii i inegaliti, precum i
interdependena dintre ele, redat cu ajutorul unor funcii (funcia ocuprii, a ofertei, a
cererii etc.). Aa cum am mai afirmat, Keynes admite i recunoate existena omajului
involuntar tema principal a investigaiilor lui i scopul final al analizei este de a
descoperi ce anume determin volumul ocuprii minii de lucru. Nivelul ocuprii (E)
sau numrul de muncitori care gsesc de lucru (N) depind de cererea efectiv de mrfuri
(D), deci N = f(D). innd seama de structura cererii de mrfuri, Keynes ajunge la
concluzia c dac suma consumului final global (C) i a investiiilor globale (I) este
egal cu venitul global (Y), atunci economia este n echilibru, situaie exprimat n
ecuaia fundamental a modelului su C + I = Y. Deoarece n realitate exist dificulti
n desfacerea mrfurilor i predomin dezechilibrul n economie C + I > Y, ncasrile
sunt mai mici dect producia oferit i deci, implicit, rezult omaj involuntar;
3)Parametrul multiplicator investiional (K)
Parametrul multiplicator investiional (K), cu ajutorul cruia se exprim gradul de intensitate
al unei variabile, a fost folosit de Keynes pentru a exprima interdependena dintre fluctuaiile
investiiilor, ocuprii i veniturilor. Acesta ne arat c atunci cnd are loc un spor al
investiiilor globale, venitul va crete cu o mrime care este de K ori mai mare dect sporul
investiional. Mrimea (K) este direct proporional cu nclinaia spre consum

10
. Ideea lui

Keynes este foarte simpl: Dac populaia nu gsete de lucru i nu este bine pltit, nu ne
putem atepta ca puterea de cumprare s creasc.
2.4 CONCEPTIA KEYNESIANA
Keynesismul, sau dirijismul economic promovat de Keynes, a reprezentat o ruptura fata de
liberalismul economic clasic. Aparitia keynesismului a fost determinata att de conditiile
social-istorice de dupa primul razboi mondial, ct si de noile probleme aparute n fata stiintei
economice. Pacii din 1918 i-a urmat o perioada de refacere a potentialului economic devastat
de razboiul mondial si totodata extinderea relatiilor economice internationale, dar curnd s-a
ajuns la ampla criza economica din perioada 1929-1933, nsotita de somaj, inflatie si conflicte
sociale, aratnd lacunele doctrinelor liberalismului clasic si neoclasic. Practica infirma o buna
parte a acestor doctrine n special dogma liberalismului economic, potrivit careia economia de
piata se autoregleaza prin jocul liber al cererii si ofertei.
Ecuaiile monetare ale lui Keynes
Contribuia monetar a lui Keynes privete dou probleme: cea a caracterizrii complexe a
banilor i cea a dezvoltrii sucesive a ecuaiilor teoriei.
Caracteriznd complex banii, Keynes le atribuie trei caracteristici, i anume:
-atat n perioade lungi, ct i in perioade scurte, elasticitatea crerii banilor este nul sau este
foarte mica;
-elasticitatea banilor de substituie este nul sau aproape nul, n sensul c atunci cnd
valoarea de schimb a banilor crete nu exist tendina de a substitui alt factor;
-volumul efectiv al banilor n circulaie nu este fixat n mod rigid.
n ceea ce privete ecuaiile folosite , la Keynes se ntlnesc mai multe etape.
ntr-o prim etap se pleac de la urmtoarea ecuaie:
P*R = E S, in care: P=preul mrfurilor
R = masa bunurilor realizate;
E = veniturile curente ale societii;
11

S = economiile pe care le face societatea.

n a adoua etap, se dezvolt partea dreapta ecuaiei.
P*R = [E* (R+C) / O] S ; P*R = E*R / O +I S n care:
O = suma total a bunurilor (R+C) , adic o parte din volumul bunurilor produse este folosit
pentru consum, iar cealalt parte pentru producia ulterioar;
C = suportul net al investiiilor;
I = partea din venitul naionalobinut din producia bunurilor de investiii, deci, E-I este
valoarea bunurilor de consum.
n final rezult: P = E / O + (I-S)/R
n a treia etp, Keynes renuna la ecuaiile iniiale, introducnd o alt ecuaie: M=L(r).
M = masa monetar;
L(r) = funcia gradului de lichiditate n raport cu rata dobnzii.
Introducnd conceptual preferinei ded lichiditate, Keynes evideniaz patru categurii de
mobiluri:
-mobilul tranzaciilor, reprezentnd nevoia de bani pentru efectuarea schimburilor curente
personale i a nevoilor de afaceri;
-mobilul precauiei, reprezentnd dorina de a avea sigurana unui echivalent viitor n bani al
unei pri din resursele totale ale societii
-mobilul speculanei, reprezentnd strdania de a obine profit de pe urma unei mai bune
aprecieri a evoluiai viitoare n comparaie cu aprecierea data n momentul respective;
-mobilul veniturilor, constnd in a pstra o anumit sum de bani sub form lichid, care
depinde de mrimea total a veniturilor i de durata normal a intervalului dintre ncasarea i
cheltuirea veniturilor.
In funcie de aceste venituri, Keynes dezvolt ecuaia iniial, din etapa a treia , ajungnd la
ecuaia: M M1 + M2 = L1(y) + L2(r) , n care:
M1 suma de bani lichizi pstrat pentru satisfacerea mobilului tranzaciilor i mobilului
precauiei;
12

M2 suma de bani pstrat pentru satisfacerea mobilului speculanei;

L1(y) funcia lichiditii, care depinde de nivelul veniturilor
L2(r) funcia lichiditii care depinde de raportul dintre rata curent a dobnzii i starea de
anticipare.
Pe baza acestor relaii , Keynes pune o serie de probleme i tot el d rspuns.
a.In ce raport se afl modificrile lui M fa de y i r ?
Acest raport depinde , nainte de toate de modul n care se produc modificirile lui M.
b.Ce factori deterrmin forma curbei L1?
L1(y) =Y / V = M1 n care:
y = venitul;
V = viteza de circulaie a banilor care nu este constant, valorile sale depinznd de
caracteristicile sistemului bancar, de organizarea economiei, de obiceiurile sociale, de
repartiia veniturilor ntre clase, de felul pstrrii banilor etc.
c.Ce factori determin forma curbei L2?
Forma cubei L2 va fi data de mrimea lui M 2, ce nu va fi ntr-un raport cantitativ bine
determinat cu o rat data a dobnzii. Important nu este nivelul lui r, ci msur n careel se
abate de la nivelul considerat sigur.
n 1936 , Keynes, ntr-o lucrare cu titlu semnificativ, Teoria general a locului de munc, a
dobnzii i a monedei stabilete o relaie intre, pe de o parte, sfera monetar (moneda) i ,
pe de alta, sfera real (locul de munc) , prin intermediul unei varibile, rata dobnzii. n
analiza sa se gsete moneda mai precis, funcia sa de instrument de rezerv. Diferena dintre
clasici i Keynes, n domeniul monetar , o reprezint luarea in considerare a funciei de
speculaie a monedei.
a. Comportamente influentate de incertitudine
13

Keynes pune accent n opera sa, pe incertitudinea ce planeaz asupra agenilor , i deci
asupra felului n care indivizii ii reprezint viitorul, asupra anticiprilor lor. Astfel, producia
depinde de cererea anticipate i interesul agenilor economici este legat de incertitudinea
economic:
-
incertitudine privind ritmul plilor i al incasrilor ce justifica ncasrile de
precauie;
-
incertitudine privitoare la cursul titlurilor ce justifica acele constituiri ale
ncasrilor de speculaie.
b. Distincia intre alegerea economisirii i alegerea lichiditii
Keynes disociaz dou alegeri :
-
alegerea dintre economisire i consum, care depinde nu de rata dobnzii ci de
nivelul venitului;
-
alegerea de investire n active financiare sau active monatare, care depinde de
rata dobnzii
c. Incasri legate de tranzacii i incasri de speculaie
Keynes reia pe seama sa analiza clasic, dup care cererea de moned este legat in parte de
tranzacii, el introduce o ruptur in analiza monetar definind ncasrile de specula.
Comportamentul constituirii ncasrilor de specula se integreaz ntr-un arbitraj ntre
deinerea de titluri (obligaiuni i deinerea de moned.
d. Incasri de speculaie legate de rata dobnzii
Acest arbitraj ntre activele monetare i activele financiare depinde de rata dobnzii, din dou
cauze:
14

din cauza costului de oportunitate: cu ct rata dobnzii este mai ridicat , cu ct
lips ace trebuie ctigat asociat deinerii de moned este mai ridicat, cu att agenii
economici sunt mai incitai s-i restrng ncasrile;
-
din cauza riscului de minus-valoare (sau de oportuniti de plus-valoare) asupra
cursurilor de obligaiuni. Se pleac de la idea dup care agentul economic se

recentreaz asupra monedeia tunci cnd exist un risc de a pierde capital deinnd titluri
: e mai bine s deii moned dect un titlu susceptibil de depreciere. Invers e mai bine
s-i reduci cnd putem spera la ctiguri dintr-o revalorizare a titlurilor.
Cursul titlurilor variaz n sens invers ratelor dobnzii.
Cnd ratele dobnzii sunt ridicate, cursurile obligaiunilor sunt sczute i agenii economici
anticipeaz o cetere a cursurilor i deci a plus-valorilor; ei prefer titlurile monedei;
nvers, dac ratele dobnzilor sunt sczute i cursurile ridicate, agenii , alegndu-se cu
minus-valorile, prefer sa se narmeze cu moned dect cu titluri.
Se obine schema urmtoare:
ACTIVELE AGENTULUI
Plasate sub form lichid:
Moned
Plasate sub form de active

financiare.
Cnd cursul titlurilor trebuie

s scad
Cnd cursul titlurilor trebuie sa

creasc.
Rate ale dobnzii sczute
Rate ale dobnzii ridicate
Constituirea incasrilor de specul
e. Cererea de moned n funcie de dou variabile

Keynes consider c cererea de moned comport doua elemente :
15

o cerere de moned de tranzacie (de precauie) , care este o funcie cresctoare a
venitului de producie : L1 =L1 (Y) cu L1 > 0;

-
o cerere de moned de specula care este o funcie descresctoare aratei dobnzii:

L2 = L2(i) cu L2 < 0.
f. Ipoteza venitului permanent

n Teoria general a lui Keynes este postulate o relaie global intre consum i venit ,
care poart denumirea de nclinaie spre consum i care este influenat de o serie de afctori
obiectivi i subiectivi. Funcia consumului keynesian deine un loc central n elaborarea
teoriei multiplicatorului care prezum scderea nclinaiei medii spre consum odat cu
creterea venitului global. n aceasta schema , consumul apare ca un factor pasiv in
determinarea venitului global, ca derivat al venitului disponibil, factorul activ find constituit
de investiii i cheltuielile publice. Prin urmare ,consumul privat nu ar juca un rol demn de
luat in seam n corectarea stabilizatoare a fluctuaiilor activitii economice. Pe de alt parte
abordarea critic a condos la concluzii care nvederau idea c relaia ntre venitul disponibil i
comportamentul consumatorului trebuie analizat mai complex.
Ipoteza venitului permanent (I.V.P.) este fundamentat de supoziia c indivizii nu
consum n fiecare moment n raport cu veniturile disponibile. Altfel spus, c ei ar proceda la
o nivelare a modului de consum de-a lungul unei perioade de timp, care poate fi identificat cu
anii de munc active sau de viat.
2.5FUNDAMENTELE KEYNESIENE ALE POLITICII MONETARE
2.5.1ANALIZA KEYNESIANA
Analiza keynesian repune n discuie n mod fundamental, dihotomia clasic.
16

a. Cererea de moned i rata dobnzii

-Ipoteza vitezei constante de circulaie a monedei este abandonat. Cererea de
moned nu mai este dependent numai de nivelul venitului, de nivelul produciei, fapt ce este
n conformitate cu teoria clasic, cea care privilegiaz rolul de intermediary al schimbului
jucat dectre moned. Cererea de moned depinde i de ratele dobnzii :agenii constitie
ncasri lichide cu att mai importante cu ct ratele dobnzii sunt sczute.
-Rata dobnzii devine locul de ntlnire dintre sfera monetar pentru c ea
influeneaz cererea de moned i sfera reala- n msura n care investiia este determinat
de rata dobnzii.
Keynes consider rata dobnzii ca preul pltit pentru deinerea de bani, iar postulatul
pe care se bazeaz teoria clasic drept implicnd o eroare logic. Prin aceasta demonstarie ,
Keynes arat c economisirea i investiiile nu pot fi tratate ca doi factori separai; c volumul
economisirii depinde de nivelul venitului global , iar aceasta din urm este n funcie de
cuantumul investiiilor. Deci, la el, rata dobnzii este determinat de oferta de moned i
nclinaia spre deinerea de bani. Tezaurizarea capt, de asemenea, rol central in analiz.
Keynes nu se refer la o singur rat a dobnzii, ci vorbete de cea efectiv (pe pia) , cea
natural i cea neutr . Rata natural ar fi cea care ar asigura echilibrul intre S i I ,
indifferent de gradul de uitlizare al resurselor, iar rata neutral ar favozira aceeai egalitate in
condiii de deplin folosire a resurselor.
b. Posibila subintrebuinare a forie de munc
Keynes susine c economia nu poate s nu fie ntrebuinat la intreaga sa capacitate, iar
nivelul de producie, n funcie de cererea anticipate, nu este o data definit, in mod exclusiv,
in sfera real. Acest lucru trebuie legat de ipoteza preurilor fixe : cererea poate fi nferioar
ofertei.
c. Teoria cantitativ, un caz particular
17

Dup Keynes, teoria cantitativ nu este valabil dect in cazul a dou ipoteze
restrictive: deplina ntrebuinare a forei de munc i viteza monedei constant. Dac se
inltur prima ipotez, o cretere a masei monetare influeneaz nivelul de producie i fora
de munc, deci o influena asupra singurelor variabile reale.
d. O critic radicala a teoriei cantitative
Teoria keynesian se difereniaz n mod radical de legea lui Say i de teoria cantitativ.
1)Moneda n sine poate fi dorit; ea nu reprezint un voal care ar acoperi un schimb
ntre produse: agenii economici pot s-i procure moned vnznd un bun economic, fr ca
pentru acesta s se constituie in cumprtori ai altor bunuri.
Subntrebuinare a forei
de munc
T efect volum
T efect volum
cerere
M
I
globala
Efect asupra efect asupra
Cererii
investiiei
Deplina ntrebuinare
a forei de munc
Efectele volum ale politicii monetare

18
P efect
volum

- expansiunea monetar poate avea efecte reale benefice asupra produciei i asupra
omajului;
- invers, o politic restrictiv nu ramne fra consecine pguboase asupra venitului a
forei de munc.
2)Viteza monedei nu este o constant, iar cererea de moned nu depinde numai de nivelul
de producie i de venit. Ea depinde de ratele dobnzii.
3)Economia nu ajunge n mod spontan la deplina ntrebuinare a forei de munc.
4)Rata dobnzii nu reprezint preul de renunare la consum i variabila de ajustare a
fluxurilor reale ntre invesiie i depunere, ci preul de renunare la lichiditate; ea ine deci
de jonciunea dintre sfera real i sfera monetar.
5)Moneda i politica monetar au efecte reale.
2.5.2MODELUL IS-LM
Construcia IS-LM elaborate ntr-o priom etap de ctre hicks n 1937, ofer un cadru de
analiz a efectelor relative ale politicilor monetare i bugetare de relansare.
ExpresiaIS-LM indic un echilibru dublu:
- nsfera real, ntre investiie (I) i economisire (S de la saving n englez);
- n sfera monetar, ntre cererea de lichiditi (L) i oferta de moned (M).
In conformitate cu teoria keynesian, rata dobnzii, influennd in acelai timp investiia i
cererea de moned, este cea care ceeaz o legtur ntre sfera real i sfera monetar.
19

De altfel , se presupune c economia nu se afl la deplina sa ntrebuinare; politica de tip

conjunctural, manevrnd instrumentele bugetare sau monetare, poate crete nivelul cererii i
deci al produciei sei de mun.
Ipoteza fundamental este astfel cea a preurilor rigide pe termen scurt: ajustarea dintre
ofertele i cererile globale nu se opereaz prin preuri, ci prin cantiti. Astfel spus, o cretere a
crerii se traduce printr-o creterea produciei i nu printr-o variaie a preului.
a. IS sau echilibrul real
Curba IS , care corespunde sferei reale (loc de echilibru intre economisire i investiie),
este descresctoare i se bazeaz pe trei relaii:
- investiia este o funcie descresctoare a ratei dobnzii, aceast relaie fiind comun cu
analiza clasic i cu analiza keynesian;
- economisirea este o funcie cresctoare a venitului, fapt ce este conform cu analiza
keynesian;
- economisirea i investiia sunt egale.
Rezult c orice scdere a ratei dobnzii se traduce printr-o cretere a investiiei; o cretere
a investiiei mrete nivelul venitului i deci al depunerilor. Depunerea se gsete astfel la
nivelul investiiei.
O scdere a ratei dobnzii se traduce printr-o cretere a venitului.
b. LM sau echilibrul monetar
A doua curb LM , care corespunde sferei monetare (loc al echilibrului intre oferta i
cererea de moned), se bazeaz pe trei relaii :
- cererea de moned de tranzacie este o funcie cresctoare de venit, ceea ce este n
conformitate cu mesajul teoriei cantitative;
- cererea de moned de speculaie este o funcie descresctoare a ratei dobnzii, ceea ce
corespunde analizei keynesiene;
20

- cerearea de moned (tranzacie plus speculaie) este egal cu oferta, aceasta fiind
exogen; ea reprezint deci o mrime fix, att timp ct oferta nu se schimb.
Rezult o relaie pozitiv ntre nivelul venitului i nivelul ratei dobnzii (curb
cresctoare). Orice cretere a venitului mrete cererea de moned de tranzacie. Pentru o
ofert de moned neschimbat , aceasta presiune a cererii face sa urce rata dobnzii.
I
IS
LM
Y deplina ntrebuinare a forei de munc
c. Efectele politicii monetare de relansare

1.Forma curbei IS este interesant n analiza efectului politicii monetare.
2.O cretere a stocului de moned se traduce printr-o deplasare ctre dreapta LM : noul
punct de intersecie dintre cel dou curbe corespunde unei scderi a ratei dobnzii i unei
creteri a venitului (punctual B pe grafic)
Fie urmtoarele nlnuiri:
- o politic monetar expansionist face s scad rata dobnzii;
- aceast scadere antreneaz o cretere a investiiei, i n consecin;
- o creterea nivelului de producie.
Prin jocul multiplicrii, o cretere a investiiei induce, in situaia de subntrebuinare a
forei de munc, o cretere amplificat a venitului.
3.Cu toate acestea , acest effect benefic presupune dou condiii ; trebuie:
21

- pe de o parte , ca acea cretere a masei monetare s se traduc cu adevrat printr-o

scdere a ratelor;
- pe de alt parte, trebuie ca investiia s fie efectiv sensibil la o variaie a ratei dibnzii,
fapt ce exclude ipoteza in care investiia nu depinde dect de cerere i nu de ratele dobnzii
.
I
IS
IS
LM
LM
Y deplina ntrebuinare a forei de munc

d. Efectele politicii bugetare
O politica bugetar expansionist se traduce printr-o cretere a cerrii globale: curba IS
se deplaseaz ctre dreapta (IS in grafic).
Cresterea veniturilor antreneaza o cretere a incasrilor din tranzacii. Dac masa
monetar rmne neschimbat, ncasrile din tranzacii nu pot crete dect dac ncasrile
din speculaoe scad, fapt ce presupune o cretere a ratelor dobnzii.
Curba IS se deplaseaz spre dreapta i noul punct de intersecie (C) dintre cele dou
curbe corespunde unei creteri a ratelor dobnzii i unei creteri a venitului.
Se deduce c politica bugetar de relansare se traduce printr-o creterea ratelor dobnzii
care face sa scd investiia private de unde rezult un efect de eviciune: progresul
investiiei publice are efect de eviciune asupra investiiei private.
22

Acest rezultat nu este verificat daca politica bugetar de relansare nu este insoit de o
politic monetar adaptat (creterea masei monetare i deplasarea celor dou curbe spre
dreapta).
e. Limitele modelului IS-LM
Se pune problema mpririi efectelor cresterii cererii intre volume (efectele clasice) i
preuri (efectele keynesiene) : o politic expansiva, fie monnetar sau bugetar, poate
aciona asupra volumului produciei i asupra forei de munc dar ea poate s i favorizeze
o simpl cretere a preurilor.
Msurile politicii economice pot avea efecte assupra ambelor curbe, fapt ce face ca efectele
cumulate s fie mai nesigure.
Limita comun a analizelor cantitativ i keynesian ine de ipoteza exogenitaii monedei.
Se remarcastfel c aceasta construcie IS-LM , ce se sprijin pe ipoteze restrictiveprivitoare la cererea de moned, multiplicator-, permite s se ajung la nite concluzii,
pn la urm, destul de evidente: politica de relansare este insoit de rate ale dobnzii
sczute atunci cnd ea se spijina pe instrumentele monetare i de rate ale dobnzii ridicate
in cazul instrumentelor bugetare
2.6 BANII IN MODELUL LUI KEYNES
Un merit deosebit are Keynes n integrarea teoriei valorii cu teoria monetar, a
aspectelor de natu microeconomic cu cele de ordin macroeconomic. Teoria economic
tradiional se compunea pn la el din dou pri distincte:
1)teoria valorii(microeconomic), care incerca s explice alocarea eficient a surselor ;
2)teoria monetar ocupndu-se de problemele macroeconomice (ex:nivelul preurilor i
cantitatea de bani). Teoria microeconomic clasic era construit pe ipoteza utilizrii depline a
forei de mun i cea a nivelului stabil; al preurilor, rmnndu-I teoriei monetare sarcina de a
23

explica fluctuaiile preurilor i ale activitii economice. Keynes a respins aceast dicotomie
ntre fenomenul real i cel monetar, starea de neutralitate a banilor. La el, teoria monetar se
combin cu teoria interaciunii cererii i a ofertei pentru a lmuri variaiile produciei, ale
gradului de utilizare a forei de munc , i mai puin, ale nivelului general al preurilor. Este
raiunea denumirii pe care a dat-o lucrrii sale, a preteniei mrturisite de a oferi confrailor
si o teorie general nou, care s modifice radical gndirea i practica economic. Teoria
general ofer o perspective nou i asupra echilibrului in economie , implicit asupra
echilibrului monetar. De altfel, analiza integrate a echilibrului monetar caracterizeaz
demersul keynesian.
Dar despre ce echilibru, inclusive n ipostaza sa parial, monetar se poate vorbi n
teoria lui Keynes? n economie, echilibrul poate desemna (C.de Boissieu, 1978 , pp.135-158)
un raport stabil ntre fore(definiia cea mai simpl i mecanicist a echilibrului, care
consemneaz egalitatea cererii i ofertei pe o pia, condimoniei intr-un sector economic):
1)starea de repaus a unui sistem sau a elementelor sale, (analiza nvedereaz dou concepii n
acest caz; una mai mecanicist pune accentual pe procesele de ajustare intre cantiti; a doua,
urmrete relaiile-conflictuale sau cooperante-ce se stabilesc ntre agenii economici);
2) situaia de implinire exacta a anticiprilor(aceasta abordare, ce ii are originea n teoria
monetar a lui Lindahl i analiza creterii echilibrate a lui Harrod, vede echilibrul ca realizare
perfecta a anticipaiilor).
In toate cele trei cazuri echilibrul sau dezechilibrul trebuie calificat cu referin la
perioada de analiz considerat. Se pare c a doua semnificaie acoper echilibrul Keynesian
al subutilizrii forei de munc: excesul de ofert de fora de munc la preurile si salariile
existente constituie un dezechilibru n primul sens, dar o stare de repaus al sistemului n
absena factoruluiexogen reprezentat de politica economic reglatoare. J.P.Benassy
amintete n acest sens de aa-numitul echilibru K(K de la Keynes). Numai pe termen scurt se
poate accepta o asemenea calificare a echilibrului Keynesian , pe termen lung , forele scoase
n afara echilibrului declannd procese de ajustare(de acest lucru sunt contieni i unii
24

economiti, precum Patinkin, Clower, Leijonhufvud care interpreteaz echilibrul Keynesian ca

o situaie de dezechilibru n care ajustrile sunt foarte lente).
Dei Teoria general este n primul rnd o teorie a echilibrului global(o opinie
interesant asupra echilibrului n modelul lui Keynes gsim la M. de Morgues: n lumea
keynesian, legile macroeconomice i procele de ajustare ordoneaz haosul. Impulsurile date
sistemului de variaia anticipaiilor i independena de spirit a investitorilor ndeprtez fr
ncetare sistemul de poziia de echilibru, n timp ce procesele dinamice bazate pe funcii
economice definite anlitic, precum funcia consumului, organizeaz micarea sistemului ctre
poziia de echilibru. Dar acest echilibru este incomplete, deci instabil, i in mod necesar
genereaz noi micri. Dinamica sistemului Keynesian deriv din aceea c echilibrul
incomplete al sistemului d natere la noi evaluri privind viitorul i permite noi micri), ea
este i o teorie a echilibrului monetar.
Keynes procedeaz la analiza unei economii monetare , in care moneda funcioneaz
simultan ca etalon de msur, intermediar al schimburilor i mijloc de acumulare(Keynes
utilizeaz analiza comparativ static, dei elemente dinamice precum incertitudinea i
anticiparea privind investiia i dorina de lichiditate, ocup un loc important n argumentaia
sa). Teoria sa, a determinrii venitului agregat, elaborate n jurul conceptului fundamental de
cerere efectiv privete o economie simpl i inchis, in care activitatea sectorului public i
influene externe dein o pondere redus in model. Nivelul venitului depinde de nivelul cererii
efective globale, care la rndul ei este n funcie de cererea pentru bunuri de consum i bunuri
pentru investiii(accentul cade n analiz pe mrimi globale, la nivel macroeconomic).
Cheltuielile pentru consum depind de nivelul venitului, iar relaia dintre cele dou mrimi
poart denumirea de nclinaie spre consum. Aceasta relaie este n general stabile, factorii
obiectivi i subiectivi care o determin nefiind supui unor schimbri subite. Un aspect
teoretic crucial al relaiei este c , atunci cnd venitul global real crete , sporete i consumul
global, dar nu n aceeai msur, astfel c nclinaia spre consum marginal, dei pozitiv, este
mai mica dect 1 (decalajul astfel creat trebuie umplut de o alta componenta a cererii efctive
25

dect consumul. Intruct investiiile planificate pot s nu co0ncorde cu economisirea dorit,

fluctuaiile venitului global sunt inevitabile.)
Investiiile depend de rata anticipate a profitului, de ceea ce Keynes denumete
eficien marginal a capitalului i rata dobnzii. Eficiena marginal a capitalului scade
odata cu creterea investiiilor. Aceast relaie , spre deosebire de cea dintre consum i venit
este instabil deoarece deciziile privind investiiile se bazeaz pe estimarea unor costuri i
venituri viitoare, deci incerte. Rata dobnzii depinde de dorina (nclinaia) indivizilor i
firmelor de a deine moned i de cantitatea de moned.
Scheletul de baz al teoriei include astfel patru elemente:
1. funcia consumului;
2. funcia investiiilor;
3. funcia lichiditii;
4. cantitatea de bani.
Dou mrimi sunt determinate in afara sistenului: salariul monetar i cantitatea de bani.
Raionamentul lui Keynes este urmtorul: nivelul venitului global depinde de cererea efectiv
global care se compune din cheltuielile pentru consum i cele pentru investiii. Cheltuielile
pentru consum sunt exprimate de funcia consumului iar cele pentru investiii de eficena
marginal a capitalului i rata dobnzii. Aceasta din urm depinde de preferina pentru
lichiditate i cantitatea de bani. Echilibrul nivelului venitului se realizeraz atunci cnd
ieirile din fluxurile din fluxul venitului sunt egale cu intrrile. Aici, economisirea
constituie singura ieire iar investiia unica intrare. Daca la un anumit nivel al venitului dorina
pentru economisire [ex ante] exced investiia planificat, nivelul venitului va scdea ,
economisirea efectiv se va reduce i ea , ajungnd la nivelul investiiei dorite. Keynes
demonstraz c nivelul de echilibru al venitului poate fi diferit de acel al venitului care
asigfur deplina utilizare a forei de munc, c echilibrul n condiii de subutilizare a
resurselor este foarte probabil, natural n economiile de pia dezvoltate unde economisirea
dorit , corespunznd unui venit ce s-ar realiza prin deplina utilizare a forei de munc ar
26

depi invesitiile planificate.Keynes respinge argumentul ortodox clasic conform cruia

dezechilibrul s-ar datora nivelului prea ridicat al costului real al forei de munc i c , prin
urmare, o scdere a salariului real ar aduce n accord oferta de for de munc cu cererea ,
eliminnd astfel omajul. El arat c reducerea salariului nominal nu duce neaprat la scderea
salariului real.Reducerea salariului poate avea ca effect micorarea preurilor, astfel c salariile
reale se vor menien la acelai nivel. ntr-un asemenea caz, intreprinztorul nu ar avea niciun
motiv s angajeze for de munc suplimentar. Keynes mai arat c msura de diminuare a
salariilor este neavenit din punct de vedere social(politic) .Dup Keynes , deficiena n
cererea global s-ar datora urmtoarelor cauze principale:
a) unei insufciente cereri pentru bunuri de consum generate de excesiva inegalitate a
veniturilor care ar faforiza tezaurizarea n detrimental ofertei de fonduri pentru
investiii;
b) insuficiena cererii pentru bunuri de investiii ce are originea n anticiprile pesimiste
ale ntreprinztorilor privind nivelul cererii pentru bunuri de consum, n posibilitile
relativ mai puin rentabile de valorificare a capitalului in economii ajunse la
maturitate industrial cumulate cu nivelul excesiv al ratei dobnzii.
Pentru remedierea acestei stri de insuficiena a cererii globale, Keynes propune msuri
printre care creterea cererii de consum printr-o politic de redistribuire a veniturilor,
stimularea investiiilor prin reducerea ratei dobnzii i efectuarea de investiii publice.
n capitolul 15 din lucrarea sa, Keynes arat cele patru mobiluri i cele dou variabile
explicative ale cererii pentru bani.
Mobilul venitului i mobilul afacerilor formeaz cererea pentru tranzacii(M1), care
i are originea n nesincronizarea fluxurilor veniturilor i cheltuielilor agenilor economici.
Cum la nivel macroeconomic, cheltuielile unora sunt veniturile celorlali, M 1 este in funcie de
venitul global(Y). Influena altor factori cum ar fi: importana schimburilor nemonetare ,
reducerea schimburilor monetare prin integrarea vertical a ntreprinderilor, vnzarea de
bunuri de ocazie i de titluri financiare , nivelul ratei dobnzii(cu ct este mai ridicat, cu att
27

este mai putin preferabil detinerea de moned activ). Se poate neglija , astfel c se poate scrie
M1 = M1(Y), relaia fiind de tip liniar.Este normal s se considere c obiceiurile de plat ale
agenilor nu se modific pe termen scurt.
Mobilul precauiei(M3) deriv din faptul c banii , rezerv de valoare prefect lichid,
constituie o asigurare contra vicisitudinilor economice ale vieii. Dei acest mobil al monedei
se bazeaz nu pe funcia de intermediar al schimburilor(ca la M 1), tot venitul global(Y) este
variabila explicativ. Cu ct un individ sau o firm are un venit mai ridicat, cu att face mai
uor fa neprevzutului. In general creterea venitului aduce cu sine scderea lui M 3, ceea ce
arat c M3 este o funcie descresctoare de Y. M 1+M3 formeaz cererea de moned activ.
Deoarece mobilul precauiei este mai puin important dect mobilul venitului i mobilul
afacerilor, se poate scrie funcia cererii pentru moneda activ c i cum ar viza numai
M1(M1=k*P* Yr) unde P este nivelul general al preurilor iar Yr este volumul tranzaciilor.
Ultimul mobil al cererii de bani este legat de speculaie. Obiectivul speculatorului este
n general obinerea de plus valoare in capital. El cumpr deci active reale sau financiare
cnd preul acestora este sczut i le revinde cnd preurile au crescut, jocul economic
rezid in a substitui active monetare(cu pre constant) unor active nemonetare ale cror preuri
variaz i invers, n funcie de starea pieii. Speculaia este, prin urmare, un arbitraj permanent
ntre bani pe de o parte, i active reale i financiare pe de alt parte.
Keynes a privilegiat n analiza mobilului speculaiei titlurile financiare aductoare de
dobnd dei , in realitate, orice activ nemonetar este substituibil banilor i invers. O
explicaie n sensul reducerii sferei de substituie este menionat prin relaia univoc ntre
preurile acestor titluri i rata dobnzii. Cererea speculativ pentru bani se exprim ca funcie
de rata dobnzii: M2 = M(i). Atunci cnd i este foarte sczut, adic atunci cnd preul de
cumprare al activelor nemonetare este foarte ridicat sau , altfel spus, atunci cnd rata
profitului sperat este mica, speculatorii nu mai cumpr active financiare prefernd s pstreze
moneda activ. Ei manifest ntr-un asemenea caz o preferin absolut pentru lichiditate,
deintorii de moned aflndu-se n ceea ce Milton Friedman denumeteechilibrul
28

metastabil.Keynes susine c fore puternice mpiedic rata dobnzii de a cdea sub un

nivel(aproximativ 2%). Preferina pentru lichiditate devine la acest nivel perfect elastic i ,
oricare ar fi cantitatea de moned introdus n economie, nu se va produce o scdere a ratei.
Raiunea pentru care rata nu poate cobor la zero este c banii i activele financiare nu sunt
substitueni perfeci. ntotdeauna exist un cost de suportat atunci cnd se transform un titlu
in moned: un cost ce acoper dezechilibrul de lichiditate in favoarea banilor. Rezumnd,
cererea de bani se poate scrie:
Md = M1+M2+M3 = Md(i, Y)
n ce privete oferta de moned, modelul Keynesian consider aceast variabil ca
exogen, autoritatea monetar avnd latitudinea de a crea bani n raport cu politic ape care o
urmrete.
Echilibrul monetar se poate scrie sub forma a dou ecuaii de comportament al cererii i
ofertei i a unei relaii contabile de echilibru.
Md = M(i, Y)
Ms = M
Md = Ms
Avem de-a face , prin urmare cu trei relaii cu patru necunoscute(Md, Ms ,i , Y ). Este
posibil ca cele trei ecuaii s fie strnse ntr-una , introducnd pe primele n a treia. Se obine
astfel M = M(i,Y), deci dou necunoscute(i, Y), pentru o ecuaie. Oricum ar fi formularea,
echilibrul monetar luat in sine este determinat. Este observaia critic pe care Hansen i Hicks
au fcut-o teoriei keynesiene a determinrii ratei dobnzii, n maniera in care Keynes ridicase
obiecii fa de teoria clasic. Hansen arat c, la Keynes, soluia nu este posibil deoarece
fluctuaia
ofertei
de
moned
cauzeaz
schimbarea
cererii
de
bani
(variaia lui M afecteaz rata dobnzii; rata dobnzii influeneaz investiiile; investiiile
afecteaz nivelul venitului global iar aceasta din urm determin cererea de bani).
Tot n modelul Keynesian combinarea pieei bunurilor i serviciilor cu cea monetar
ofer gradul de determinare pe care l-au ilustrat Hicks i Hansen n binecunoscutele grafice
29

IS i LM. La echilibrul monetar artat mai sus, se adaug echilibrul ce se realizeaz pe piaa
bunurilor i serviciilor.
S = S (Y)
I = I (i)
S=I
Asocierea celor dou echilibre i reprezentarea contractat prin dou relaii cu dou
necunoscute(Y , i) este: S(Y) = I(i) i M = M (i, Y). Cele dou relaii pun n lumin
ntreptrunderea dintre cele dou echilibre. Astfel,pentru o anumit perioad , venitul
global(produsul global) are o anumit valoare creia i corespunde un anumit volum al
investiiilor pentru care se respect egalitatea I = S. Funcia investiiilor(eficiena marginal a
capitalului) permite aflarea ratei dobnzii necesare situaiei de echilibru, iar cererea de bani
este data de nivelul venitului global. Rezult ,deci, masa monetar. Cu alte cuvinte, pentru un
Y dat , ecuaia exprimnd echilibrul pe piaa bunurilor i serviciilor S(Y) = I(i) d valoarea
de echilibru a lui i, care trebuie respectat de ecuaia monetar M = M (i,I)
Ce s-ar ntmpla dac autoritatea monetar nu ar asigura masa monetar cerut de condiiile
de determinare?
Dac ar oferi mai puin, investiiile s-ar reduce i prin efectul multiplicatorului,
produsul global s-ar diminua. i invers, o emisiune de moned superioar ar cobor rata
dobnzii, investiii ar crete, ca de altfel i produsul global. Dou precizri se impun n
legtur cu rolul pe care rata dobnzii l poate juca n formularea politicii economice, aa cum
sugereaz modelul Keynesian.
n primul rnd , analiza presupune stabilitatea pe termnen scurt a funciei consumului i
a funciei investiiilor. Este evident c o modificare a inclinaiei spre economisire, de pild,
scderea acesteia, sau mrirea propensiunii spre investiie(datorat progresului ethnic, creterii
anticipate a cererii globale) sporirea venitului global fra a necesita reducerea ratei dobnzii.
30

In al doilea rnd, variaia masei monetare trebuie judecat prin prisma cererii i ofertei
nete de moned. n fapt, rata dobnzii ajusteaz cererea de moned la oferta de moned. n
consecin, orice suplimentare a ofertei de moned are ca efect i modificarea cererii de bani.
Important este de vzut modul in care oferta pur afecteaz rata dobnzii.
S-ar prea c rata dobnzii este variabila strategic, pe care se poate miza cu
probabilitate de succes n influenarea conjuncturii economice. Conform analizei keynesiene ,
puterea sectorului bancar este limitat. Keynes argumenteaz ineficacitatea politicii monetare
n situaia de subutilizare cronic a resurselor, cnd emisiunea de moneda nu are influen
asupra ratei dobnzii ce se gsete la un nivel la care tezaurizarea este intens. Politica
monetar ineficace trebuie s fac loc politicii de stimuale a cheltuielilor, particulare sau
publice. Keynes spune:privesc actualmente cu oarecare scepticism ansele de success ale
unei politici pur monetare n vederea influenrii ratei dobnzii. M astept ca statul , care are
posibilitatea s calculeze eficiena marginal a bunurilor de investiii ntr-o perspectiv
ndelungat i pe baza avantajului social general, s-i asume o rspundere tot mai mare
pentru organizarea direct a investiiilor, ntruct pare probabil c fluctuaiile evalurii pe
pia a eficienei marginale a diferitelor tipuri de capital, calculate pe baza principiilor pe
care le-am infiat mai sus , vor fi prea mari pentru a putea fi contrabalansate de vreo
modificare practicabil a ratei dobnzii. Cazul Keynesian de echilibru cu subutilizarea
resurselor respinge eficacitatea politicii monetare cu precdere in anumite condiii. O prim
condiie sugerat de Teoria general este ca eficiena marginal a capitalului s nu incite
suficient pe ntreprinztori n a face noi investiii. Este o caracteristic a sistemelor eonomice
n criz cu structuri productive nvechite n care s-au epuizat posibilitile unor investiii
rentabile i n care ritmul de innoire tehnologic este sczut. Nu ndeprtat de o asemenea
imagine este Europa anilor 30. O alt condiie este legat de funcionarea perfecta a
capcanei banilor. Ambele condiii, ce pot coexista pe termen scurt i in conjuncturi
particulare(ex: criza general din anii30) , pe termen lung apar restrictive.
31

Un alt element este elasticitatea redus a investiiei fat de rata dobnzii, care decide
orientarea ctre o politic macroeconomic bazat pe controlul cheltuielilor
Teoria keynesian care , dup unii constituie o veritabil revoluie n gndirea i
practica economic se vorbete de altfel despre paradigma keynesian- iar dup alii, nu se
rupe de cadrul neoclasic. A.Lerner apreciaz :Keynesismul poate fi vzut ca teorie mai
larg dac se are in vedere c explic rigiditatea salariilor i preurilor, dar i mai pentru c
neglijeaz flexibilitatea. Pentru mine, cadrul classic este construcia teoretic mai general,
in timp ce keynesismul este aplicaia mai practic a aceleiai teorii
n primul rnd, Teoria generala oferit un model agregat care st la baza a ceea ce
astzi se numete teoria macroeconomic;a stimulat elaborarea de modele econometrice i
intocmirea de statistici la nivel naioanal. Teoria monetar keynesian analizeaz o economie
monetar n care moneda nu numai c mijlocete tranzaciile, dar este i un active cu
proprieti specifice intr-o lume incert.
Lucrarea lui Keynes a cutat s explice de ce in
economia concurenial nu ea
asigur n mod automat utilizarea deplin a aforei de mun. Pe de alt parteTeoria general
manifest carene de la care s-a pornit n elaborrile postkeynesiste. Este static, nu include n
model-dei revendic- funcionarea unui sector public stabilizator nu privete fluxurile
economice externe i pune pe planul al doilea politica monetar in angrenajul politicii
economice.
32

CAP.3 NEOCLASICISMUL MONETAR

3.1 CURENTUL NEOCLASIC IN ECONOMIE
3.1.1CURENTUL NEOCLASIC: PREZENTARE SI CARCTERISTICI
Economia neoclasica se refera la o abordare generala in economie care pune accentul pe
determinarea preturilor, a productiei si a distributiei veniturilor in cadrul pietelor, prin
intermediul cererii si ofertei.Conform lui G.Grellet, un economist francez Teoria neoclasica
se intemeiaza pe date de pornire si un model de comportament. Datele de pornire sunt
33

considerate a fi exogene : este vorba despre scarile de preferinta ale agentilor economici si
despre cantitatile factorilor de productie la inceputul unei perioade. Maximizarea obiectivelor
agentilor , in conditiile constrangerii, din cauza datelor de pornire constituie singira regula de
comportament al agentilor. Aceasta se exprima pe piata prin intermediul functiei ofertei si
cererii. Functionarea pietei permite sa se stabileasca nivelul cererii, ofertei, preturilor si
folosirii (factorilor de productie si fortei de munca). Teoriile neoclasice sunt obiectul de
studiu al mai multor scoli economice, astfel ca exista mai multe pareri prvind semnificatiile
acestui curent. Totusi este recunoscut ca bazele teoriei economice neoclasice au fost puse de
Robert Lucas (Chicago), Thomas Sargent (Stanford) si Robbert Barro (Harvard). Ea se
aseamana mult cu abordarea clasica in privinta sublinierii rolului salariilor si preturilor
flexibile, dar vine si cu ceva nou, asa numitele asteptari rationale,prin care se cauta sa se dea o
explicatie unor constatari de genul curbei Phillips.
3.1.2 BAZELE
Potrivit teoriei economice neoclasice, preturile si salariile sunt flexibile si
oamenii se
folosesc de toate informatiile disponibile.Aceste doua postulate reprezinta esenta conceptiei

neoclasice despre activitatea macroeconomica.
Prima parte a acestei conceptii se apropie de ipoteza clasica a flexibilitatii preturilor si
salariilor ,ceea ce inseamna pur si simplu ca ele se ajusteaza rapid pentru a echilibra cerere si
oferta.
Cea de-a doua ipoteza constituie o noutate absoluta, ea fiind inspirata de progresele
inregistrate in ultimii ani in domenii precum statistica si teoria comportamentului in conditii
de incertitudine. Potrivit acestei ipoteze oamenii isi formeaza asteptarile pe baza celor mai
bune informatii aflate la baza lor. Astfel statul nu-i poate pacali pe cetateni deoarece ei sunt
bine informati si au acces la aceleasi informatii ca functionarii publici.
3.1.3 LEGEA PIETELOR
34

Suproductia este imposibila prin insasi natura sa pentru ca
oferta creaza cerere .
Argumentul este ca nu exista o deosebire semnificativa intre o economie de schimb monetar si

una de schimb in natura. Oricat ar produce fabricile, muncitorii pot cumpara. Ideea a fost
sustinuta chiar si in timpul Marii Crize cand o patrime din forta de munca americana a fost
trimisa in somaj prin urmatorul argument :, Somajul care exista la un moment dat este produs
in totalitate de obstacole frictionale care se opun ajustarii instantanee a nivelului salariilor si
pretului.
Legea pietelor sustine ca nu pot exista perioade lungi de supraabundenta. Daca productia s-ar
modifica, preturile ar scadea pentru asigurarea vanzarii productiei obtinute in conditii de
ocupare maxima.
3.1.4 ASTEPTARILE RATIONALE
Asteptarile sunt foarte importante pentru viata economica.Ele ii determina pe investitori sa
cheltuiasca o anumita suma de bani,iar pe consumatori sa hotarasca daca isi economisesc
veniturile.Cum poate insa stiinta economica sa abordeze intr-un mod logic problema
asteptarilor? Economistii neoclasici au raspuns la aceasta intrebare formuland ipoteza
asteptarilor rationale. Potrivit acesteia, previziunile sunt obiective si se bazeaza pe toate
informatiile disponibile.
Ipoteza asteptarilor porneste de la faptul ca oamenii fac previziuni obiective. Mai
controversata este ideea conform careia oamenii se folosesc de intreaga informatie existenta si
de teoria economica. Aceasta presupune ca ei inteleg modul in care functioneaza economia si
ce anume face guvernul.Sa presupunem astfel ca parlamentul sporeste intotdeauna cheltuielile
in anii electorali. Potrivit teoriei asteptarilor rationale populatia va anticipa acest
comportament si va actiona in consecinta.
Principala noutate care apare in teoria economica neoclasica consta in aceea ca, datoria
asteptarilor rationale, statul nu poate pacali populatia cu masuri economice sistematice.
3.1.5 SOMAJUL
35

Este somajul voluntar sau involuntar? Somajul involuntar este o situatie in care muncitorii
calificati sunt incapabili sa gaseasca de lucru la nivelul curent al salariului. Economistii
keynesisti cred ca o parte importanta a somajului este de natura involuntara, mai ales in
perioadele de recesiune.
Dimpotriva, economistii neoclasici cred ca, in majoritatea cazurilor, somajul este voluntar. In
opinia lor, piata muncii se redreseaza rapid dupa socuri, deoarece salariile se modifica pentru a
se reechilibra si oferta de munca.Astfel, nivelul somajului creste in timpul recesiunilor pentru
ca tot mai multi oameni se afla in cautarea unor slujbe mai bine platite,si nu pentru ca acestia
nu-si pot gasi de lucru.Oamenii someaza pentru ca si-au parasit slujbele, cautand altele mai
bine remunerate, si nu pentru ca salariile ar fi prea mari,cum se intampla in cazul somajului
involuntar.
3.1.6 CURBA PHILLIPS
Una din marile provocari careia trebuie sa ii faca fata orica scoala economica este aceea de a
explica principalele reguli ce guverneaza ciclul economic intr-un mod coerent si in acelasi
timp, compatibil cu alte aspecte ale vietii economice. Conceptia economica clasica este
atragatoare deorece corespunde cu majoritatea teoriilor privind cererea si oferta. Provocarea
consta in a explica cele mai importante elemente ale ciclurilor economice, cum ar fi curba
Phillips sau legea lui Okun.. Daca nivelul somajului este ridicat in timpul recesiunilor, nu se
va spune pur si simplu ca oamenii au hotarat ca anul respectiv este potrivit pentru concedii
mai lungi. Cum ar explica o astfel de teorie lunge criza globala din anii 1930 sau declinul
inregistrat in ultimii ani de tarile cu economie de piata? Economostii neoclasici considera ca
perceptia gresita reprezinta cheia ciclurilor economice. Ei cred ca somajul atinge niveluri
inalte deoarece lucratorii au o parere confuza despre conjunctura in care se afla economia ; ei
isi parasesc slujbele de buna voie in speranta ca vor gasi altele mai bine platite, dar in cele din
urma ajung pe listele somerilor. Ori, in faxa de expansiune a ciclului economic, productia
atinge niveluri inalte, iar somajul scade cand oamenii, supraestimand valoarea salariului real
36

sunt pacaliti sa munceasca mai mult.Analiza se poate face folosind curba Phillips
corespunzatoare inflatiei. Potrivit teoriei economice clasice, curba Phillips pe termen scurt are
forma unei drepte verticale in punctul reprezentanmd rata naturala a somajului sau nivelului
de echilibru. Aceasta curba este echivalenta drepteiclasice a ofertei agregate, situatie in care
productia nu este influentata de cererea agregata.Atunci de unde provin curbele Phillips in
panta descandenta? Ele sunt rezultatul unui proces dinamic, in care oamenii se gasesc
temporar intr-o stare de confuzie privind valoarea reala a salariilor.
Spre exemplu, daca Banca Nationala sporeste neasteptat rezerva de bani se ajunge la cresterea
neasteptata a salariilor si preturilor. Muncitorii percep gresit evenimentele economice, nestiind
ca preturile cresc la fel de repede ca si salariile, deci oferta de munca creste si somajul scade.
Astfel, conform teoriei neoclasice,curba phillips aparenta pe termen scurt este rezultatul unor
perceptii gresite a salariului real si a preturilor relative.
3.1.7CATEGORII DE PROBLEME CU CARE SE CONFRUNTA TEORIA NEOCLASICA
Aprecierile exegetilor occidentali, in fata ecoomistilor de orientare neoclasica se pun cateva
mari caegorii de probleme si anume :
a)In ce conditii o societate organizata pe criterii si cerinte ale pietei poate sa realizeze
echilibrul general si optimul economico-social
b)Ce se intampla cand conditiile respective nu sunt intalnite in realitate c)In ce masura este
posibila integrarea in mecanismele pietei a proceselor si fenomenelor care,in mod traditional
nu fac parte din ea,ii sunt exogene.Din aceasta categorie sunt mentionate mai intai de toate
mediul inconjurator,calitatea lui,serviciile publice si cresterea rolului statuluiin economie.
Problemele echilibrului economic au capatat o importanta majora in proecuparile
economistilor neoclasici . Preocuparile lorau fost stimulate de nepotrivirea dintre postulatul
realizarii automate a echilibrului intre cerere si oferta,care exclude Posibililtatea crizelor si
somajului,pe de o parte,si realitatea ,care arata cu totul altfel. Printre conditiile realizarii
echilibrului ,presupuse de modelul neoclasic,se numara : functionarea nestingherita a
37

mecanismelor pietei , liberul arbitru al agentilor economici , preturi mici si stabile . Ele stau
in atentia economistilor neoaclasici si realizarea lor este prezentata ca posibila,cu conditia
intrunirii unui numar de ipoteze.Cercetarea si dezbaterile au fost orientate in mare masura
asupra ipotezelor.Una dintre ipoteze este cea a concomitentei realizarii echilibrului in toate
cele patru piete :a marfurilor ,capitalului,fortei de munca si monetare ceea ce este greu
aproape imposibil de realizat in conditiile gradului mare de complexitate,de interdependenta
intre economiile lumii.O ipoteza a echilibrului de piata este cea a suveranitatii absolute a
Cumparatorilor de a dispune de cheltuirea veniturilor lor,in timp ce in realitate intervin multi
factori care determina o suveranitate relativa.Modificarea frecventa a raporturilor dintre cerere
si oferta imprima preturilor un caracter fluctuant .In economiile de scara industriala productia
in serii mari are ca efect cresterea productivitatii si scaderea preturilor pana la un punct pe
masura cresterii cantitatilor produselor .Din acest motiv echilibrul general obtinut din
intersectarea curbelor cerere si oferta este pus sub semnul intrebarii.Ipotezele mentionate
pentru a se putea realiza echilibrul sunt putin satisfacute in realitate, pentru ca piata in stare
dinamica tinde mereu spre echilibru dar nu il atinge niciodata.se ridica astfel problema
limitelor pe care le are piata in determinarea ofertei si cererii,a preturilor si a calitatii
marfurilor care se schimba.
Remarcilor critice privind limitele economiei de piata in realizarea echilibrului
,economistii neoclasici le-au raspuns in doua feluri :nu a venit inca ziua in care ipotezele
teoretice sa-si gaseasca integral corespomdenta in realitatile practicii economiei de piata , dar
spre acea zi trebuie sa se tinda sau sa se renunte la conceptul de echilibru pentru a salva cadrul
conceptual al pietei, dar in conditii de dezechilibru sistemul de preturi isi pierde caracterul de
indicator al realitatii produselor ,alocarea resurselor nu mai poate fi optima, isi face aparitia
subutilizarea factorilor .Combinarea conceptului de echilibru cu cel de dezechilibru a pus
problema regandirii intregului sistem conceptual al economiei de piata pentru a-i asigura
coerenta avuta pana la mutatia respectiva. Piata este elementul fundamental al
neoclasicismului .Dar nu toate fenomenele unei economii tin de piata.Unele sunt
38

exogene.Problema este daca ,teoretic si practic ,ele pot fi integrate pietei ca sa poata fi
solutionate prin ea.Pentru exemplificare ,se poate folosi functia economica a statului si
calitatea mediului ambiant.Regula de fier a pietei este schimbul :se da ceva ca sa se obtina
altceva,ambele parti al operatiunii cautand sa obtina avantaje.Servicii publice ca invatamantul
sau apararea nationala nu se integreaza in piata si numai in parte se supun regulilor ei.Toti
cetatenii contribuie la alimentarea bugetului tarii in moduri foarte diferite ,iar serviciile
publice de care beneficiaza sunt independente de contributiile lor.Plateste sau nu
impozit,cetateanul se bucura de invatamant si aparare nationala.Ele sunt bunuri ale societatii
de care beneficiaza membrii ei dupa cum au nevoie si ei si societatea.Aceste asunt servicii
colective indivizibile menite sa contribuie la mentinerea macrocolectivitatii in care traiesc
indivizii.In cadrul acestui sector ,nu concurenta este cea care reglementeaza si rezolva
problemele, ci reglatorii construiti de forta publica in economie si manevrati prin politici
determinate.Serviciile publice,neputand fi integrate de neoclasici in teoria lor,sunt lasate in
afara modelului fiind apreciate ca exceptii de la reguliile pietei.Se fac si incercari prin care sa
se arate ca si invatamantul ,cel universitar de exemplu, ar putea fi supus reguliilor pietei.Plata
pentru inscriere ,frecventarea cursurilor si absolvirea sa fe in functie de calitatea serviciilor
oferite.In acest caz, ar avea acces la un invatamant de calitate superioara un numar mai
restrans de tineri, cei din lumea bogata,ceea ce ar contraveni intereselor tarii si regulilor
democratiei.In unele tari invatamantul particular este finantat dela bugetul central sau de la
bugetele centrale,pentru a imbina interesele particulare cu cel general.Problemele devenite atat
de acute ale degradarii mediului inconjurator ,ale diminuarii si epuizarii resurselor regerabile
sunt incluse de neoclasici in categoria efectelor exterioare pentru ca nu fac parte din niciuna
din cele patru piete mentionate.Se poate constitui,pentru ele a cincea categorie de piata dac
sunt internalizate in modelul neoclasic al economiei de piata ? Deteriorarea calitatii mediului
inconjurator sub cele mai variate forme-infestarea aerului si apei, despaduririle,ploile
acide,eroziunea
solurilor,epuizarea
resurselor
neregenerabile,etc-
aduce
prejudicii
colectivitatilor si indivizilor, agentilor economiei. Factorii raspunzatori de actiunile

39

deteriorarii raporturilor dintre om si natura nu sunt constransi sa plateasca pentru prejudiciile

aduse,ceea ce, in logica pietei, nu este ceva rational si contribuie la o alocare nerationala a
resurselor. Castigul celor care cauzeaza o poluare (fiindca nu fac cheltuielile necesare pentru a
o preveni) cauzeaza pierderi mari pentru altii si cheltuieli sporite pentru colectivitati, societate.
Pentru promotorii teoriei neoclasice s-a pus problema internalizarii efectelor externe, ca cele
ale poluarii, sanctionandu-se prin piata vinovatii, prin obligarea lor de a face cheltuielile
necesare prevenirii poluarii sau inlaturarii ei in cazul in care s-a produs. Dar cheltuielile de
acest gen, daca sunt incorporate in costuri ,ridica pretul si diminueaza capacitatea
concurentiala a marfurilor ,iar daca nu sunt incluse ele trebuie sa fie suporate din profit ,care
se diminueaza.S-au propus diverse variante de solutii ;una dintre ele consta in colectarea de
catre stat a amenzilor pentru poluare in conditia ca el sa actioneze in vederea imbunatatirii
calitatii mediului inconjurator.In acest caz, functia econimica a statului creste ,ceea ce
contravine conditiilor de buna functionare a pietei.O alta solutie ar fi obligarea celor ce
deterioreaza calitatea mediului sa plateasca despagubiri celor afectati.Acest lucru este de
obicei imposibil pentru ca determinarea vinovatilor si pagubitilor este dificila.Stiinta despre
economie are mai multe de facut pentru a gasi termenii obiectivi si caile de concliere a
mecanismelor pietei cu cele ale solutionarii ale problemelor sociale(imbunatatirea mediului
inconjurator, in raportul om-natura).
3.2 MILTON FRIEDMAN PROMOTOR AL NEOCLASICISMULUI MONETAR

Milton Friedman (31 iulie 1912 16 noiembrie 2006) a fost cel mai vizibil susintor al
libertii n spaiul public american. Un economist eminent, cu importante contribuii teoretice
i practice, laureat al premiului Nobel pentru Economie i captivant orator, Friedman a reuit
s comunice cu publicul larg, cu sinceritate i convingere, despre cele mai importante teme, de
fiecare dat cnd libertatea individual i prosperitatea economiei de pia au fost n
40

primejdie. Mesajul lui Milton Friedman a fost mereu lipsit de tehnicaliti economice, ns
argumentele sale au fost ntotdeauna fundamentate pe o erudiie i expertiz tiinific greu de
egalat.Este aadar ct se poate de oportun ca astzi, odat cu decesul su, s ne aducem aminte
de nenumratele sale contribuii la cauza libertii, la nelegerea fenomenelor economice i
politice.
nceputuri
Fiu al unui cuplu de imigrani, Milton Friedman i ncepe studiile la Rutgers University, n
domeniul matematicii actuariale i al asigurrilor. Climatul economic dezastruos al anilor 30
i contactul cu marii clasici ai gndirii economice l conving s-i schimbe specializarea nspre
economie.n perioada celui de-al Doilea Rzboi Mondial munca sa capt un aspect practic:
are o prim contribuie n statistic, sub forma testului Friedman pentru controlul calitii prin
eantionare i pune bazele unui sistem fiscal de reinere la surs, obiect de ulterioar
controvers n mediile liberale i libertariene.n 1948 are o prim contribuie semnificativ la
teoria economic, publicnd mpreun cu Savage pe tema aversiunii fa de risc i integrarea
acesteia n teoria microeconomic. Pentru aceste prime contribuii i este acordat Medalia
John Bates Clark, o distincie rezervat celor mai promitori economiti sub 40 de ani.
Economie pozitiv
Principalul risc azi, cnd evalum contribuia lui Milton Friedman la gndirea economic, este
s vedem munca sa ca o serie de banaliti. Cu siguran aceasta poate fi o prim impresie a
unui student care i-a nsuit modele predate astzi. ns nu putem uita c ceea ce azi ni se par
idei evidente, de bun sim, cu o solid baz teoretic i empiric, erau la mijlocul secolului
trecut nimic mai mult dect ipoteze scandaloase ce puneau sub semnul ntrebrii un consens
larg, al economiei keynesiene.ncepnd cu a doua jumtate a anilor 50, Milton Friedman
public principalele sale studii i ipoteze, munca pentru care e cunoscut n mediile academice.
Dei nceputurile carierei sale academice au fost n principal legate de teorii microeconomice
41

ale funcionrii pieelor, contribuiile cu impactul cel mai mare le are n zona macroeconomiei,
unde economitii keynesieni cutau microfundaii pentru comportamentul seriilor de timp
de agregate ce fceau obiectul modelelor lor.n 1956 public Studies in the Quantity Theory of
Money, n care reconstruiete teoria clasic a relaiei dintre bani i inflaie, prefigurnd
dezbaterile acerbe ce vor marca macroeconomia urmtoarelor dou decenii.n 1957 public A
Theory of the Consumption Function, ocazie cu care introduce ipoteza venitului permanent i
distincia dintre o schimbare permanent n venit i una trectoare. Implicaiile pentru consum
sunt net diferite. Un consumator care vrea s-i netezeasc consumul de-a lungul timpului
va economisi mare parte din acele creteri de venit temporare, economii care vor fi folosite
pentru a compensa perioadele cu venit sczut. Aceast stabilitate intertemporal a consumului
a infirmat noiunea keynesian, predominant anterior, conform creia consumul actual
depinde de venitul actual, i ca atare, o msur fiscal temporar poate influena semnificativ
comportamentul cererii. De atunci i pn azi o serie de cazuri de scderi temporare de taxe au
confirmat esena ideii lui Friedman. Consumatorii privesc ctre viitor, ceea ce reduce
considerabil puterea politicii fiscale de a direciona economia.n 1963 public A Monetary
History of the United States, 1867-1960, n colaborare cu Anna Schwartz. Un veritabil magna
opus ce a schimbat pentru totdeauna rolul acordat de economiti politicii monetare i puterii
Bncii Centrale. Cartea urmrete minuios evoluia economiei americane, mai ales a
agregatelor monetare i a impactului lor, pentru a susine teza conform creia Inflaia este,
oriunde i oricnd, un fenomen monetar.Toate aceste realizri considerabile sunt rspltite, n
1976, cu acordarea premiului Nobel pentru Economie pentru realizrile sale n analiza
consumului, istoria i teoria monetar i demonstrarea complexitii politicii de stabilizare.
Ulterior, muli dintre colaboratorii i studenii si vor fi onorai cu aceeai distincie, dovad a
relevanei n timp a ideilor sale.n 1977, Milton Friedman se pensioneaz oficial, prsind
Universitatea de la Chicago, a crei nume rmne i azi asociat cu tipul lui de abordare a
problemelor economice i atitudinea pro-piee libere. i continu totui activitatea
42

profesional, ct i activitatea de intelectual public n slujba libertii i a capitalismului, ca

Senior Fellow la Hoover Institute.
Monetarism i Metodologie
Pentru muli, dincolo de activitatea sa politic, numele lui Milton Friedman rmne
fundamental legat de monetarism, coala macroeconomic care a provocat i nvins, ntr-o
oarecare msur, ortodoxia keynesian a anilor 50 i 60. Puterea relativ de a influena
economia politicii fiscale, n comparaie cu cea monetar, gradul n care politica monetar
poate influena evoluia economic pe termen lung, dezirabilitatea intirii agregatelor
monetare toate sunt teme ce in de dezbaterile provocate de Friedman n anii 60.Succesul
monetarismului i nfrngerea suferit de keynesianismul de pn atunci se datoreaz, n mare
parte, cercetrilor pe tema Curbei Phillips i evenimentelor dezastruoase de la nceputul anilor
70, care au confirmat esena perspectivei monetariste.Anterior, keynesienii credeau, ncurajai
de datele din anii 60, c exist un meniu stabil de combinaii de inflaie i omaj, din care
guvernul poate alege o combinaie preferabil politic, prin intermediul politicii monetare, c o
inflaie relativ mare dar constant poate fi preul pentru un omaj relativ mic.n schimb,
Friedman si Phelps (Nobel, 2006) propun un model riguros microeconomic, al unei Curbe
Phillips Expectaionale, n care sectorul privat nu poate fi pclit dect pe termen scurt, iar
meninerea omajului la un nivel diferit de rata natural a acestuia necesit o inflaie
acceleratmai mult sau mai puin tocmai ceea ce s-a i ntmplat la nceputul anilor 70, un
episod de stagflaie (inflaie i stagnare economic, simultan), o combinaie posibil n modele
keynesiene doar prin introducerea ad hoc a altor ipoteze favorabile; o metoda keynesian
criticat cu succes de economitii colii de la Chicago.n anii 70 Friedman propunea o regul
a ofertei de bani, o cretere constant a masei monetare, n acelai ritm cu creterea pe termen
lung a produciei, n scopul de a reduce inflaia la minim i de a atenua fluctuaiile agregate
43

ale economiei. Un experiment de scurt durat, n spiritul acestei propuneri, a fost ntreprins n
80-82 n US, cu rezultate neconcludente. Ulterior, spre sfritul anilor 90, Milton Friedman
propune nghearea bazei monetare i permiterea determinanilor privai din multiplicatorul
monetar s rspund anticiclic. Friedman nu a fost convins de argumentele n favoarea intirii
(directe) a inflaiei, politica implementat cu succes, pn n prezent, de majoritatea rilor
dezvoltate. Viitorul ne va spune dac intuiia sa a fost justificat, ns att timp ct Banca
Central European va inti i monitoriza agregatele monetare, ideile lui Friedman contribuie
n mod evident la succesul politicii monetare n Europa.Ca orice cercettor mplinit, Milton
Friedman aloc o parte din timpul su i dimensiunii metodologice a economiei. Public n
1953 The Methodology of Positive Economics, un text de referin pentru metoda n economie.
Friedman susine un demers pragmatic, compararea frecvent i sistematic a teoriei cu datele,
testarea de ipoteze cantitative explicite. Scrierile lui din acest volum au fost de o importan
deosebit n procesul de transformare a economiei dintr-o extensie a doctrinei politice ntr-o
veritabil tiin.
Marea Depresie
Am nceput spunnd c Milton Friedman a devenit interesat de economie odat cu
evenimentele dezastruoase din anii 30. Odat cu publicarea n 1963 a A Monetary History of
the United States, 1867-1960, Friedman lanseaz o ipotez care atribuia vina pentru acele
recesiuni nu sistemului capitalist ci sistemului bancar etatist, Rezerva Federal, care a permis
o scdere brusc a cantitii de bani.Aceast ipotez, scandaloas la vremea ei, contrazicea
ideile keynesiene, explicaia minuios construit de lordul Keynes n persoan, care a permis
unei generaii de intelectuali americani progresiti s distrug fr remucri economia
laissez-faire a Americii n favoarea unui dirijism tehnocratic euat.Patruzeci de ani mai trziu
ns, Fed-ul american i recunoate greelile i afirm public meritele lui Milton Friedman.
44

La mplinirea a 90 de ani, Friedman a fost omagiat de colegii si, ocazie cu care actualul
preedinte al board-ului federal, Ben Bernanke, a declarat: Youre right. We did it. And were
very sorry. [] But, thanks to you, we wont do it again. (Ai dreptate. Noi am facut-o. i ne
pare foarte ru. [] Dar mulumit ie, nu o vom repeta.)Dac Bernanke are dreptate atunci
lumea i datoreaz lui Friedman foarte mult, certitudinea c pe viitor vom putea evita dezastre
ca acelea care au schimbat lumea n 1932.
Capitalismul i libertatea de-a alege

ncepnd cu anii 80, Milton Friedman i petrece din ce n ce mai mult din timpul su
militnd pentru cauza libertii de asociere, a comerului liber, a responsabilitii individuale,
cu alte cuvinte, pentru capitalism.nc din 1954, cnd public Income and Independent
Professional Practice, cu Simon Kuznetz, se arat preocupat de beneficiile oneroase obinute
de diferite grupuri prin intermediul procesului politic. Studiaz efectele perverse ale licenierii
obligatorii n profesiile liberale, modul n care organizaiile profesionale, ca adevrate ghilde
medievale, apeleaz la puterea coercitiv a statului pentru a elimina competiia, a stabili
preuri mari i a reduce inovaia.n anii 70, Milton Friedman ncepe o serie de apariii
televizate de succes, interviuri i dezbateri, n care ncearc s combat vditele porniri
centraliste, colectiviste, chiar totalitare, ale intelectualitii americane. ncurajat de succesul
mediatic de care se bucura, ncepe i public nti Capitalism and Freedom, n care
deschide dezbaterea asupra unor teme arhicunoscute liberalilor i libertarienilor de azi: armata
de voluntari, rate de schimb libere, eliminarea licenierii obligatorii pentru profesiile liberale,
nlocuirea sistemului fiscal cu o singura taxa negativ pe venit, finanarea educaiei printr-un
sistem de vouchere care s permite un mai mare grad de autonomie i alegere individual etc.
n 1980 pregtete o serie de documentare, Free to Choose, n care abordeaz direct i fr
reineri principalele teme ale economiei de pia, de la considerente legate de echitate i
45

protecie social pn la esena filosofic a liberalismului clasic, sub forma ideilor lui Adam
Smith n economie i Thomas Jefferson n politic. Friedman expune convingtor, de-a lungul
a 10 episoade nsoite de dezbateri cu specialiti i antreprenori obinuii, o viziune a unui stat
minimal, redus la prerogative legate de protecia vieii i a proprietii. Documentarele, reluate
n 90 n contextul imploziei comunismului, sunt transformate ntr-o carte, care a devenit un
best-seller n 1980.Friedman a contribuit la promovarea capitalismului i-n afara Statelor
Unite, prin intermediul unei generaii de studeni sud-americani, ulterior poreclii the
Chicago Boys, care au studiat cu el i ali economiti emineni precum George J. Stigler i
restul catedrei de la Chicago. Aceti studeni au stat n spatele reformelor de succes din Chile
i
alte
state
sud-americane.
n mod absurd, Friedman a fost intens criticat, nfierat, de stnga american pentru
disponibilitatea sa de a ine conferine inclusiv n rile care aveau nevoie de ele cel mai mult,
ri care nc se aflau sub dictaturi violente (Chile, China etc.). ns, ntr-un final, ipoteza lui
conform creia piaa liber duce i la libertate social i politic a fost confirmat de
experiena chilean.Un succes politic rapid, dar important, a fost eliminarea serviciului militar
obligatoriu, n anii 70, adoptarea de ctre armata american a unui sistem pe baz de
voluntariat. Milton Friedman aduce cu succes o serie de argumente economice (costul de
oportunitate al specialitilor recrutai) i morale (autonomia individual, libertatea de
contiin ceea ce el numea being free to choose, libertatea de alegere).n 1996, Milton si
Rose Friedman deschid Fundaia Friedman, pentru a continua eforturile lor legate de
introducerea unui sistem pe baz de vouchere n sistemul american public de educaie. Din
nou, preocuparea central e libertatea de alegere a prinilor, care duce la concurena ntre
coli i rezultate mai bune, care injecteaz o doz necesar de eficien n decrepitul sistem
public american, mpiedicat de political correctness, profesori dezinteresai i puternic
sindicalizai (deci aproape invulnerabili la orice ncercare de concediere pe temeiuri de
performan). Numrul n cretere de state americane care recunosc importana libertii de
alegere este dovada importanei acestui demers.
46

3.3 SINTEZA NEOCLASICA SI TEORIA LUI C. CLARK

Samuelson impreuna su R.Solow au pus bazele unei sinteze intre teoria lui Keynes si
neoclasici cunoscuta sub denumirea de sinteza neoclasica.P.Samuelson considera ca piata,
concurenta si libera initiative a intreprinzatorilor constituie cadrul firesc pt desfasurarea in
conditii normale a activitatii economice.Obiectivele investigatiilor sale au fost legate de
gasirea conditiilor echilibrului macroeconomic a.i. sa existe ocuparea completa, sa fie
asigurata cresterea economica continua iar preturile sa fie stabile . Solutia argumentata de
p.samuelson pt obtinerea stabiliatii este inspirata atat de principiile liberalismului economic
prin
sublinierea
necesitatii
organizarii
economiei
in
vederea
gasirii
solutiilor
optime.Rezolvarile propuse au vizat optimul ansamblului economiei insa nu au fost neglijate

nici interesele intreprinzatorilor: se poate considera ca atingerea celei mai bune solutii pentru
intregul system este benefica, eficienta si pt componentele sistemului-agentii economici
individuali.Samuelson insusi precizeaza pozitia sa intre cele doua extreme- liberalismul si
interventionismul:laissez-fair-ul absolute si dictatura totalitara constituie doua solutii opuse,
fiecare
ducand
la
extreme
Teoria
lui
C.
Clark
anumite
privind
conceptii
economice.
dinamica
economica.
Una din primele teorii ale cresterii economice a fost elaborate de C.Clark.intr-o conceptie
proprie si folosind o metodologie specifica, acest autor a cercetat siruri de date statistice
culese in mai multe tari ajungand la concluzia ca exista o legatura directa intreevolutia
economica si progresul tehnic.E si-a intemeiat pct de vedere pe doua notiuni: sectoarele
economice si productivitatea muncii.Clark a sustinut ca progresul economic se desfasoara in
trei etape:
1.dezvoltarea sectorului primar care tinde apoi sa se incetineasca pana se ajunge la un blocaj,
randamentele devin descrescatoare iar fort de munca se deplaseaza din sectorul
primar( agricultura, pescuitul etc) in sectorul secundar ( institutiile prelucratoare).
47

2. dezvoltarea rapida a sectorului secundar, cresterea sensibila a productivitatii muncii si a

venitului salariatilor pana se ajunge la o saturare a cererii astfel incat, la un moment dat,
activitatea sectorului secundar nu se mai poate desfasura fara comenzi din partea statului;
3. se dezvolta sectorul tertiar( toate activitatile si serviciile neincluse in primele doua
sectoare) .In finalul expunerii sale Clark apreciaza ca progresul economic se caracterizeaza
printr-un ritm tot mai scazut, ca progresul economic tinde spre dezvoltarea sectorului tertiar,
dar intrucat cresterea productivitatii muncii este mai inceata aici decat in cel secundar, aceasta
are drept urmare ca la un moment dat progresul economic sa tinda sa incetineasca.
Ideile lui Clark despre cresterea economica au fost preluate si dezvoltate de JEAN
FOURASTIE, care considera ca progresul tehnic este atat conditia progresului cat si cauza
tuturor disfunctionalitatilor economiei. Demersul sau este super optimist intrucat intr-o
civilizatie tertiara ,idilica,prezentata de fourastie, nu ar mai exista crize economice , somaj,
fluctuatii
Alte
teorii
ale
privind
cresterea
economica,
preturilor.
cu
exceptia
lui
C.Clark
Ideile lui Clark despre cresterea economica au fost preluate si dezvoltate de JEAN
FOURASTIE, care considera ca progresul tehnic este atat conditia progresului cat si cauza
tuturor disfunctionalitatilor economiei. Demersul sau este super optimist intrucat intr-o
civilizatie tertiara ,idilica, prezentata de fourastie, nu ar mai exista crize economice , somaj,
fluctuatii ale preturilor.W.A. LEWIS intelege prin crestere economica sporirea produsului pe
locuitor si crede ca este determinate de mai multi factori: vointa de a economisii, progresul
stiintific, cresterea capitalului, populatia, resursele disponibile.Acest autor accentueaza rolul
factorului institutional in evolutia economiei sustinand ca statul are obligatia de a crea si
mentine un cadru institutiuonal care sa asigure conditii optime pt stimularea cresterii
economice.
Cresterea economica este o miscare pozitiva, ascendenta a economiei nationale insa evolutia
conjuncturala pp si stagnari sau involutii, fapt care a condos la aparitia notiunii de crestere
zero; intr-o astfel de situatie indicatorii rezultatelor economice si ai dinamicii populatiei se
48

modifica in acelasi ritm, ceea ce inseamna mentinerea la nivel relative constant al rezultatelor
medii, pe locuitor.Atunci cand rezultatele macroeconomice pe locuitor au tendinte
descrescatoare iar echilibrul se mentine la un nivel scazut, se utilizeaza conceptual de crestere
negativa, formulare improprie deoarece. Prin definitie cresterea presupune o directie pozitiva
in contrast cu evolutia negative a economiei.Semnalarea unor posibile dereglari ale
mecanismului economic apartine lui D.RICARDO prin faptul ca a mentionat starea de
stagnare la care poate ajunge economia libera de piata.Ricardo a pus bazele unei teorii a
evolutiei economice idea dezvoltarii ne mai fiind formulate in mod riguros pana la el de lati
economisti.Ricardo ca si alti clasici au ajuns la concluzia ca in mod inevitabil, dupa o perioada
de timp se va ajunge la o plafonare a nivelului activitatii economice datorita faptului ca renta
mananca profitul.Dupa 1870 a fost abandonata perspective starii stationare iar locul sau in
teroria economica a fost luat de o conceptie plina de incredere in posiblitatile nelimitate a
cresterii economiei capitaliste.Cresterea economica dupa al doilea razboi mondial si pana
dupa 1970, atat de teoreticieni cat si de personae din administratiile tarilor dezvoltate a fost
considerate ca fiind drept baza progresului in toate domeniile.Realizarile in perioada amintita ,
denumite generic crestere traditionala sau necontrolata, au Indus o stare de optimism in
lumeaeconomica iar specialistii au evidentiat efectele pozitive ale acestui fenomen.
CAP.4CONCLUZII
Echilibrul financiar public sau, pe scurt, echilibrul bugetar const, n cel mai simplu mod, n
acoperirea cheltuielilor de ctre ncasrile prevzute n buget. ns, n concepia clasic, un
sens mult mai strict este atribuit acestei noiuni, respectiv echilibrul bugetar semnific faptul
c plile statului sunt integral acoperite de ncasrile fiscale. mprumuturile i creaia
monetar sunt considerate procedee nocive care nu constituie elementele necesare realizrii
echilibrului bugetar.
Echilibrul bugetar este, deci, una dintre regulile cele mai imperative ale doctrinei
financiare. Cu toate acestea nu putem spune dac a fost i una dintre cele mai respectate.
49

Spre deosebire de concepia clasic privind echilibrul financiar public sau echilibrul
bugetar, ce presupunea egalitatea dintre veniturile i cheltuielile bugetare, n concepia
modern orientarea s-a schimbat n sensul c pentru realizarea echilibrului public, n condiiile
existenei deficitului bugetar, se iau n considerare i alte surse de finanare, fa de cele
nscrise n buget, la care autoritile publice pot apela pentru satisfacerea nevoilor generale ale
societii.
Deci, vorbim de echilibru financiar public atunci cnd deficitul bugetar i alte datorii
ale statului, pe care autoritile publice i le asum prin acte normative speciale, sunt finanate
pe baza mprumuturilor contractate de autoritile administraiei publice, a fondurilor externe
nerambursabile, precum i a altor fonduri pe care statul le poate procura (de exemplu sume
provenite din privatizare, valorificarea activelor statului, plasamentele financiare ale
depozitelor publice).
n plus, dei unii economiti au susinut necesitatea realizrii echilibrului bugetar n
fiecare an sunt i argumente formulate mpotriva acestei idei. Acestea se bazeaz pe
considerente potrivit crora deficitul public trebuie s existe ntruct prin intermediul su se
asigur stabilitatea output-ului i a omajului, redistribuirea veniturilor ntre generaii,
relaxarea fiscal n cazul variaiei venitului supus impozitrii, etc.
Tot mai mult se discut ideea realizrii unui echilibru public plurianual, chiar n
condiiile existenei unui deficit bugetar nregistrat ntr-un an din acest orizont de timp. De
aceea este important s cunoatem semnificaia dezechilibrului bugetar cvasi-constant n
contradicie cu exigena reiterat a unui echilibru financiar public permanent.
n condiiile dezechilibrului bugetar, statul stabilete mai nti volumul cheltuielilor i
apoi identific resursele pentru a le finana. Deci, cheltuielile constituie elementul major la
care trebuie s se adapteze modalitile de finanare. n plus, observaiile arat c cheltuielile
publice sunt animate de o micare de cretere pe termen lung la care se adapteaz veniturile
publice. Aceasta nu se datoreaz unui randament fiscal ridicat, ci creterii nevoilor publice
50

care solicit un efort financiar mai mare pentru a le satisface, deci o prelevare fiscal mult mai
important.
n perioada modern, deficitul bugetar, meninut n anumite limite, constituie regula
planificrii bugetare, regul ce a fost impus att de resursele insuficientele comparativ cu
nevoile de fonduri, ct i de optica politicii guvernamentale, care poate considera
dezechilibrul public drept un instrument de politic economic conjunctural. Ca urmare, dei
echilibrul i deficitul public sunt dou noiuni opuse totui acestea sunt strns legate ntre ele
fapt dovedit att de abordrile teoretice privind echilibrul financiar public, ce includ i
aprecieri privind dezechilibrul public, ct i de deciziile guvernamentale specifice politicilor
fiscal-bugetare corelate strns cu celelalte tipuri de politici macroeconomice.
n prezent unul dintre subiectele ce provoac ample dispute att teoretice, ct i practice
este cel viznd opiunea factorilor decizionali ntre echilibru/dezechilibru bugetar i politici
fiscal-bugetare optime. Ca urmare putem identifica trei etape privind aceast opiune,
respectiv:
1 1. mai nti s-a pus problema alegerii ntre echilibru i dezechilibru public;
2 2. a urmat alegerea ntre dezechilibru public i politici fiscal-bugetare optime;
3 3. urmnd ca s se ia din nou n discuie necesitatea asigurrii echilibrului public, deci
vorbim n aceast etap de opiunea ntre politicile fiscal-bugetare optime i echilibrul
public.
Cu alte cuvinte acceptarea dezechilibrului public, n condiiile unor politici fiscalbugetare optime, trebuie coroborat cu necesitatea asigurrii echilibrului financiar public
ntruct se consider c doar respectarea acestui principiu ar putea permite controlul
cheltuielilor publice.
Particularitile teoriilor privind echilibrul financiar public ne evideniaz faptul c
putem vorbi de dou mari categorii de abordri teoretice, respectiv:
51

1. pe de o parte, s-au fundamentat teoriile ce trateaz strict doar problema echilibrului

financiar public cu sensul de echilibru bugetar. n aceast prim categorie distingem teoria
bugetului echilibrat;
2. pe de alt parte, s-au conturat teoriile ce abordeaz problema echilibrului financiar public
din punctul de vedere al dezechilibrului public. Aceast categorie de abordri teoretice privind
echilibrul financiar public, pe care le-am putem numit teorii privind dezechilibrul financiar
public, trateaz problematica deficitelor bugetare. n aceast categorie putem meniona:
teoriile clasice, teoriile neoclasice, teoriile keynesiste, echivalena ricardian, jocul Ponzi,
curba Laffer pentru datoria public i teoria ndatorrii excessive.
n scopul evidenierii rolului teoremei bugetului echilibrat n evoluia teoriilor privind
echilibrul financiar public trebuie menionat faptul c, pn la formularea acesteia, n aceleai
condiii pe care se bazeaz teorema, o modificare n cheltuielile publice nsoit simultan de o
variaie corespunztoare a veniturilor publice nu are nici un efect asupra venitului naional.
Deci, se considera c multiplicatorul bugetului echilibrat era zero. Oricare ar fi limitele sale,
teorema bugetului echilibrat reprezint un punct de plecare pentru abordrile ulterior
formulate privind dezechilibrul financiar public.
Aceast teorie se bazeaz pe ipoteza potrivit creia veniturile fiscale sunt considerate
simple deduceri din cheltuieli. n analiza bugetului echilibrat se considera c n timp ce
cheltuielile (ce produc n mod curent bunuri i servicii publice) genereaz direct venituri,
veniturile fiscale (impozite, taxe) nu reduc direct cheltuielile i venitul naional. n schimb,
acestea reduc fluxul de fonduri disponibile pentru cheltuieli. De asemenea, pe baza modelului
teoriei bugetului echilibrat s-a obinut c multiplicatorul bugetar este unitar indiferent de
condiiile suplimentare luate n considerare.
Iniial s-a mers pe ideea asigurrii unui echilibru bugetar anual, existnd n acest sens i
un principiu bugetar, ce ulterior a comportat derogri. Fiind dificil de respectat acest principiu,
chiar imposibil uneori, n prezent se susine ideea necesitii existenei unui buget al crui
echilibru s fie asigurat pe o perioad mai mare de un an (bugete plurianuale).
52

Echilibrarea anual a bugetului a constituit subiectul a numeroase controverse privind:

alocarea necorespunztoare a resurselor ntre sectorul public i privat; imposibilitatea derulrii
de programe ce se desfoar pe o perioad mai mare de un an; administrarea ineficace a
banilor publici; identificarea efectelor bugetului echilibrat asupra fluctuaiilor economice n
sensul c dac guvernul i reduce cheltuielile cnd veniturile sunt reduse i la majoreaz n
cazul n care veniturile cresc atunci activitile sale ar fi ciclice; inexistena necesitii
asigurrii de rate pozitive de cretere economic.
Teoriile clasice, neoclasice i keynesiste sunt cunoscute i sub denumirea de teorii
convenionale ntruct sunt bine cunoscute i sunt acceptate de teoreticieni.
Reprezentanii teoriei clasice susin c rolul economic al statului trebuie s fie limitat
impunnd, n acest scop, anumite raionaliti privind operaiile fiscale guvernamentale. De
asemenea, se consider c aciunile statului sunt generatoare de risip, iar mprumuturile
publice sunt utilizate pentru finanarea cheltuielilor curente de consum i reduc veniturile
disponibile n economie ce ar putea fi utilizate n mod productiv la nivelul sectorului privat. n
plus, mprumuturile guvernamentale creaz dificulti n asigurarea viitoarelor finanri prin
afectarea unei pri din ce n ce mai mare din veniturile fiscale pentru onorarea obligaiilor
privind att amortizarea datoriei, ct i dobnzile la datoria public. Astfel, se ajunge, n cele
din urm, la majorri ale impozitelor i taxelor.
Teoriile clasice privind echilibrul bugetar se bazeaz pe o serie de afirmaii
interdependente de natur economic sau politic ce reflect atitudinile fa de rolul statul i
responsabilitile autoritii suverane. Acestea pot fi sintetizate astfel: mprumuturile
guvernamentale utilizate pentru a asigura echilibrul financiar public reduc veniturile
disponibile n economie ce ar putea fi utilizate n mod productiv la nivelul sectorului privat;
deficitele extind activitatea guvernului, contribuind, astfel, la creterea sectorului public, i
conduc la aciuni guvernamentale iresponsabile; mprumuturile guvernamentale creaz
dificulti n asigurarea viitoarelor finanri prin afectarea unei pri din ce n ce mai mari din
veniturile fiscale pentru onorarea obligaiilor privind att amortizarea datoriei, ct i dobnzile
53

la datoria public. Astfel, se ajunge n cele din urm la majorri ale impozitelor i taxelor;
bugetele neechilibrate conduc la depreciere monetar (inflaie); bugetele echilibrate constituie
un ghid pentru transferul resurselor din sectorul privat ctre cel public.
n cadrul teoriilor neoclasice consumatorii sunt raionali, clarvztori i au acces la
piee de capital perfecte, iar deficitele permanente reduc acumularea de capital, n timp ce
deficitele temporare au un efect neglijabil asupra variabilelor economice (consum,
economisire, rata dobnzii, etc.). Dac consumatorii sunt supui unei constrngeri de
lichiditi atunci impactul deficitelor permanente rmne acelai. Totui, deficitele temporare
ar trebui s reduc economiile i s majoreze ratele dobnzilor pe termen scurt.
n teoriile keynesiste se consider c o mare parte din populaie are o nclinaie mare
spre consum peste venitul curent disponibil. O reducere temporar a impozitelor are un impact
imediat i cantitativ semnificativ asupra cererii agregate. Dac resursele economiei sunt iniial
subutilizate atunci venitul naional crete ceea ce genereaz efecte secundare. Din moment de
dezechilibrul financiar public stimuleaz att consumul, ct i venitul naional atunci
economisirea i acumularea de capital nu sunt afectate negativ. Deci, pe termen scurt deficitele
au consecine benefice.
Avnd n vedere paradigmele neoclasice i keynesiste putem afirma faptul c abordarea
keynesist se refer la variaiile pe termen scurt, n timp ce cea neoclasic este pe termen lung.
Deci, i dezechilibrul public trebuie descompus n dou componente, respectiv: componenta
permanent (media pe termen lung) i componenta temporar (deviaia fa de media pe
termen
lung).
Astfel,
neoclasicismul
studiaz
efectele
keynesianismul este preocupat de impactul deficitelor temporare.
54
deficitului
permanent,
iar

BIBLIOGRAFIE
1. JOHN M. KEYNES Teoria general a folosirii minii de lucru a
dobnzii i a banilor , Ed. Stiinific ,
Bucureti , 1970
2. JEAN-PIERRE FAUGERE Moneda i politica monetar
Ed. Memo , Bucureti 2000
3. TASNADI ALEXANDRU - Monetarismul , Ed. Economic,
i DOLTU CLAUDIU
Bucureti, 1995
4. TEULON FREDERIC Sistemul monetar internaional
Ed.Institutul European, Iai, 1997
5.TUDORACHE DUMITRU Moned, bnci, credit
Ed.Sylvi, Bucureti, 2000
6.DANIEL DAIANU Echilibrul economic i moneda- Keinesism i
monetarism
Ed. Humanitas , Bucureti, 1993
7. L. STOLERU Ambition internationale , 1987
8. IVANCIU NICOLAE - Istoria economiei politice , Ed. Stiinific,
VALEANU
Bucureti, 1999
9.PAUL SAMUELSON Sinteza neoclasic Ed. Stiinific,
Bucureti, 1998
55

Neoclasicismul Si Keynesianismul Monetar

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Neoclasicismul Si Keynesianismul Monetar

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA SPIRU HARET , BUCURESTI

FACULTATEA DE FINANTE SI BANCI

UNIVERSITATEA SPIRU HARET , BUCURESTI

UNIVERSITATEA SPIRU HARET , BUCURESTI

UNIVERSITATEA SPIRU HARET , BUCURESTI

UNIVERSITATEA SPIRU HARET , BUCURESTI

UNIVERSITATEA SPIRU HARET , BUCURESTI

CAP.2 KEINESIANISMUL MONETAR

UNIVERSITATEA SPIRU HARET , BUCURESTI

ameliorate.Ideile sale au pus fundamentul Keynesianismului de astzi i au fost dezvoltate n

Preocupat de economie a fost socat de felul n care matematicienii preocupati de economie

UNIVERSITATEA SPIRU HARET , BUCURESTI

n memoria lui Silvio Gesells el a adus n discutie o moneda de circulatie internationala pe

ameliorate.Ideile sale au pus fundamentul Keynesianismului de astazi si au fost dezvoltate n

UNIVERSITATEA SPIRU HARET , BUCURESTI

UNIVERSITATEA SPIRU HARET , BUCURESTI

endogene (determinate), indicatori globali care caracterizeaz nivelul activitii

exogene (determinante), rate cu privire la comportamentul agenilor economici

2)Relaiile dintre variabile

investiional. Mrimea (K) este direct proporional cu nclinaia spre consum

UNIVERSITATEA SPIRU HARET , BUCURESTI

UNIVERSITATEA SPIRU HARET , BUCURESTI

S = economiile pe care le face societatea.

UNIVERSITATEA SPIRU HARET , BUCURESTI

M2 suma de bani pstrat pentru satisfacerea mobilului speculanei;

UNIVERSITATEA SPIRU HARET , BUCURESTI

incertitudine privind ritmul plilor i al incasrilor ce justifica ncasrile de

incertitudine privitoare la cursul titlurilor ce justifica acele constituiri ale

alegerea dintre economisire i consum, care depinde nu de rata dobnzii ci de

alegerea de investire n active financiare sau active monatare, care depinde de

UNIVERSITATEA SPIRU HARET , BUCURESTI

din cauza costului de oportunitate: cu ct rata dobnzii este mai ridicat , cu ct

din cauza riscului de minus-valoare (sau de oportuniti de plus-valoare) asupra

cursurilor de obligaiuni. Se pleac de la idea dup care agentul economic se

Plasate sub form de active

Cnd cursul titlurilor trebuie

Cnd cursul titlurilor trebuie sa

Rate ale dobnzii sczute

Rate ale dobnzii ridicate

Constituirea incasrilor de specul

e. Cererea de moned n funcie de dou variabile

UNIVERSITATEA SPIRU HARET , BUCURESTI

o cerere de moned de tranzacie (de precauie) , care este o funcie cresctoare a

venitului de producie : L1 =L1 (Y) cu L1 > 0;

o cerere de moned de specula care este o funcie descresctoare aratei dobnzii:

f. Ipoteza venitului permanent

UNIVERSITATEA SPIRU HARET , BUCURESTI

a. Cererea de moned i rata dobnzii

UNIVERSITATEA SPIRU HARET , BUCURESTI

Efectele volum ale politicii monetare

UNIVERSITATEA SPIRU HARET , BUCURESTI

UNIVERSITATEA SPIRU HARET , BUCURESTI

De altfel , se presupune c economia nu se afl la deplina sa ntrebuinare; politica de tip

UNIVERSITATEA SPIRU HARET , BUCURESTI

Y deplina ntrebuinare a forei de munc

c. Efectele politicii monetare de relansare

UNIVERSITATEA SPIRU HARET , BUCURESTI

- pe de o parte , ca acea cretere a masei monetare s se traduc cu adevrat printr-o

Y deplina ntrebuinare a forei de munc

UNIVERSITATEA SPIRU HARET , BUCURESTI

UNIVERSITATEA SPIRU HARET , BUCURESTI

UNIVERSITATEA SPIRU HARET , BUCURESTI

economiti, precum Patinkin, Clower, Leijonhufvud care interpreteaz echilibrul Keynesian ca

UNIVERSITATEA SPIRU HARET , BUCURESTI