Forme tipologice ale sistemului economiei de piata (modelele teoretice ale economiei de piata)

Fundamentarea teoretica a sistemului economiei de piata si are originea n filosofia liberalismului economic si a proprietatii private, sintetizate n principiul minii invizibile elaborat de A. Smith, respectiv principiul laissez faire, laissez passer tout va de lui meme. Economia de piata reprezinta acel mod de organizare a economiei care se intemeiaza pe mecanisme obiective ce pun in valoare fortele pietei si in care raportul dintre cerere si oferta determina principiile de prioritate in alocarea si utilizarea resurselor materiale, umane si financiare disponibile. Intr o astfel de economie, activitatile agentilor economici sunt supuse examenului riguros, dar drept, al pietei, aceasta rasplatind ori sanctionand, dupa caz, munca desfasurata in toate componentele economiei nationale. O alta definitie a economiei de piata ,din Dictionarului de economie, economia de piata reprezinta sistemul economic n care mecanismele pietei sunt singurele care tind sa asigure echilibrul dintre cerere si oferta, iar alocarea resurselor are loc n conditiile excluderii oricarei interventii a statului si/sau monopolurilor. Ea constituie un sistem de organizare si functionare a economiei n care raportul dintre cerere si oferta determina prioritatile n producerea bunurilor, metodele de organizare si combinare a factorilor de productie, iar persoanele si categoriile de persoane au acces la bunurile produse prin intermediul nivelului si dinamicii preturilor. Criteriile cu care aceasta opereaza sunt cele ale eficientei si concordantei activitatilor economice cu nevoile efective ale societatii. Pentru a supravietui in conditiile economiei de piata si cu atat mai mult, pentru a desfasura activitati rentabile, agentii economici trebuie sa fie receptivi la semnalele pietei, sa aiba o inalta capacitate de adaptare la schimbarile mediului economico social, flexibilitate in mecanismul de functionare, sa manifeste inventivitate, spirit creator, preocupare permanenta pentru innoire si modernizare. In cadrul economiei de piata activitatea economica este pusa in miscare printr-un mare numar de decizii aparent independente unele fata de altele, iar initiativa apartine individului, care este centrul impulsionarii activitatii economice. Avand in vedere multitudinea centrelor de decizie, spunem ca economia este pluripolara. Evolutia inregistrata in cea mai mare parte a tarilor cu economie de piata se caracterizeaza printr o reducere a numarului centrelor de decizie semnificative, prin aparitia centrelor de decizie publice, existenta marilor grupari monopoliste, a fenomenele de integrare economica etc. Cu toate acestea, caracterul pluripolar al economiei sa mentinut.

Economia de piata este formata, in principal, din doua sectoare: a) Sectorul privat, caracterizat prin trecerea de la economia micilor unitati, numeroase si de forte aproximativ egale, la o economie a marilor unitati, mai putin numeroase si de forte inegale. Dintre factorii care au determinat aceasta evolutie amintim: procesul concurentei care a dus la eliminarea celor slabi de catre cei puternici (asa numitul darwinism social); exigentele progresului tehnic si ale formelor moderne de productie care au impus necesitatea acumularii de capital si concentrarea acestuia intr un numar mic de unitati; aparitia economiei de grup ca urmare a faptului ca producatorii din anumite sectoare, animati de grija apararii intereselor profesionale comune, au fost determinati sa adopte politici apropiate sau complementare in anumite domenii, ceea ce a avut incidente asupra

initiativei economice; dezvoltarea societatilor transnationale, mai ales de origine americana inainte de 1944, dar apoi, dupa cel de al doilea razboi mondial, si europeana, japoneza etc. b) Sectorul public a carui constituire s a datorat unor cauze diverse: carentelor initiativei private, care nu poate rezolva problemele din anumite sectoare caracterizate printr o rentabilitate scazuta; interesul financiar al statului pentru unele activitati fara riscuri, dar care aduc beneficii regulate si considerabile (anumite monopoluri ale statului); salvgardarea interesului economic al natiunii; consideratii politice (de exemplu: apararea nationala), etc. Odata cu aparitia si dezvoltarea sectorului public apar noi centre de decizie, statul devenind apriori principalul centru al impulsionarii economiei. Aceasta s a realizat, in principal, pe doua cai: prin deciziile sale directe statul controland si orientand activitatea unitatilor publice, mentinand insa pluralitatea centrelor de decizie in acest sector; prin deciziile indirecte sub forma interventiilor legate de politica economica, prin care insa, cel mai adesea, statul nu se substituie centrelor de decizie existente, ci doar modifica cadrul manifestarii lor. Motivatia dominanta a oricarei decizii in sectorul privat este urmarirea obtinerii celui mai mare castig monetar individual, iar resortul principal al activitatii economice este concurenta. Insa, mobilul profitului si resortul concurentei si au schimbat natura pe parcursul evolutiei economiei de piata datorita: principiului solidaritatii, urmarit prin infiintarea exploatarilor cooperative; interesului general care constituie motivatia de baza a deciziilor economice luate sub controlul statului. Dintre institutiile cheie ale cadrului in care se adopta deciziile amintim: institutie juridica proprietatea privata, care sta la baza liberei initiative; un mecanism piata, care permite prin jocul ajustarilor continue, compatibilitatea deciziilor autonome, care, altfel, ar fi generatoare de anarhie. Prin importanta sa in functionarea sistemului si prin caracterul sau permanent in punerea in contact a agentilor economici, piata reprezinta o adevarata institutie sociala. In timp, economia de piata a evoluat, de la formarea spontana a preturilor, de la economia de piata libera si de la o libera concurenta, la o economie de piata in care un rol important il au marile corporatii, la o economie in care a aparut si s a dezvoltat un agent economic nou, statul. Economia de piata este un sistem economic ce se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi: - deciziile privind alocarea resurselor si produselor sunt adoptate pe baza preturilor generate de schimburi voluntare ntre producatori, consumatori, muncitori si proprietari ai factorilor de productie; - ntr-o asemenea economie, deciziile sunt descentralizate adica ele sunt adoptate n mod independent de grupuri si indivizi mai degraba dect de planificatori centrali; - economia de piata, n mod obisnuit, implica existenta unui sistem al proprietatii private asupra mijloacelor de productie; -economia de piata poate functiona si n cazul existentei n economia nationala a unei anumite fractiuni a proprietatii sociale, fiind obligatoriu nsa ca proprietatea privata sa fie preponderenta.

Economia de piata reprezinta tipul modern de economie

A fost creata ncepnd cu secolul al XIX - lea, prima tara n care s-au pus bazele acesteia fiind Anglia.

Productia, repartitia, schimbul si consumul se pot realiza pe baza liberei initiative Libera initiativa fiecare individ este liber sa ntreprinda, sa organizeze, sa gestioneze si sa 252g63c conduca o activitate economica fiecare individ este liber sa produca, sa obtina un venit si sa-l cheltuiasca dupa propria vointa fiecare individ este liber sa economiseasca o parte din venit; sa-ti urmareasca propriile interese tinnd cont de necesitatea armonizarii acesteia cu interesele generale ale societatii

Modele ale economiei de piata si evolutia ei in realitate

Reglementarea economiei prin mecanismele pietei isi are originea in ideile liberalismului economic, prefatat prin lucrarile fiziocratilor si dezvoltat de economistii clasici englezi, Adam Smith si David Ricardo. Conceptia lor asupra societatii in general si asupra vietii economice, in special, sintetizata in formula laissez faire, laissez passer, le monde va de lui mme se baza pe considerarea acestora ca organisme care se dezvolta dupa legi proprii si nu au nevoie de nici un amestec din exterior. Aceasta conceptie a fost consacrata de ei prin doua principii esentiale: libera concurenta si libera initiativa. Asa cum arata A. Piettre echilibrul in viata economica poate fi asigurat prin existenta unei depline libertati, deoarece numai astfel legile economice puteau sa actioneze fara nici o piedica. Problemele trebuiau sa se rezolve ele insele, prin singurul joc al mecanismelor autoregulatoare . Aceasta doctrina a fost consacrata pe plan politic prin principiul dupa care economicul era exclus din sfera de activitate a statului. Singurele masuri de interventie a statului admise erau acelea necesare pentru a elimina obstacolele care apareau in calea jocului liber al concurentei, pentru a evita ca o unitate economica sau un grup de unitati economice sa distruga sau sa absoarba concurentii sai, controland o parte prea mare a pietei. Adaptarea productiei la nevoi se opera prin sistemul de semnale ale preturilor, de unde si numele de economie de piata. Din confruntarea dintre oferta si cerere rezulta un anumit pret care exercita o functie economica esentiala, producatorii orientandu si activitatea in functie de oscilatiile acestuia. Astfel, daca la un moment dat oferta de marfuri era mai mica decat cererea solvabila, preturile cresteau, avand drept rezultat sporirea profiturilor, care, la randul lor, incurajau producatorii in largirea productiei, in vederea adaptarii ei la cerere. In acelasi timp, o serie de consumatori ale caror venituri erau insuficiente, neputand face fata urcarii preturilor, erau indepartati de pe piata si echilibrul dintre productie si consum se restabilea. Invers, atunci cand oferta unui anumit produs era mai mare decat cererea solvabila, pretul produsului respectiv scadea, fapt care determina pe producatori sa restranga productia, intrucat profiturile se micsorau. In acelasi timp, o parte din consumatorii care pana atunci erau in afara pietei, puteau sa participe la cerere, avand drept rezultat sporirea acesteia, fapt prin care cererea era adusa la nivelul ofertei si echilibrul se restabilea. Fiecare unitate economica se supunea preturilor care rezultau din jocul ofertei si cererii. Acest mecanism presupunea o mobilitate a factorilor de productie si o concurenta perfecta. Prima inseamna posibilitatea pentru antreprenor de a modifica in orice moment orientarea si volumul productiei, de a spori productia cand preturile cresteau si de a o reduce, pentru a se indrepta spre alte domenii, cand preturile se micsorau. In realitate acest lucru nu era posibil nici chiar in acele conditii ale micii productii de marfuri, existand dintotdeauna o anumita rigiditate ce tine atat de factorul capital, cat si de factorul forta de munca. In ceea ce priveste cel de al doilea aspect, teza principala a concurentei perfecte era urmatoarea: unitatile economice erau mult mai mici fata de marimea pietei, niciuna nu era in masura sa aiba prin propria i actiune o anumita influenta asupra alteia. Insa, nici aceasta

concurenta perfecta nu a existat niciodata, realitatea a fost in mod constant departe de aceasta idealizare liberala. Procesul de dezvoltare economica, urmare a progresului tehnic din numeroase domenii de activitate, a marit dimensiunea unitatilor economice in raport cu piata si prin aceasta cele puternice au castigat o pozitie care le permite sa influenteze pietele si sa manuiasca preturile. La aceste fapte, treptat, pe masura evolutiei vietii economice, s au adaugat noi distorsiuni create pe piata, dintre care amintim: existenta marilor grupari monopoliste, interventia statului in viata economica, fenomenele de integrare economica, etc. Drept urmare, economia de piata, asa cum exista ea in realitate in prezent, nu mai prezinta trasaturile economiei de piata perfect concurentiale din gandirea clasica si neoclasica (numar mare de producatori si consumatori de putere aproximativ egala care actionau exclusiv in baza unor principii de rationalitate economica si erau perfect si permament informati asupra raportului dintre cerere si oferta); ea se caracterizeaza printr o concurenta imperfecta, ce presupune dominatia unui numar redus de unitati mari care duc o politica de piata in sensul de diferentiere (modificarea formala sau reala) a produsului, controleaza in grade diferite preturile, ridica bariere de diverse genuri la intrarea in domeniul lor de activitate a noilor concurenti (potentiali sau reali), influenteaza permanent, rafinat sau agresiv, cererea consumatorilor, opacizeaza informatia economica s.a. Totodata, din punct de vedere al mecanismului de functionare, economiile de piata sunt economii mixte, aceasta intrucat in conditiile dominarii mecanismelor pietei, constatarea unor slabiciuni si esecuri ale acestora au dus la includerea statului in mecanismul general de functionare a economiei nationale. In functionarea economiei se impletesc mecanismele de piata cu interventia statului si ceea ce difera de la o tara la alta este natura si proportiile acesteia. Aparitia acestui agent economic a fost considerata drept un proces necesar in contextul cresterii complexitatii economiei nationale, a contradictiilor economiei de piata, a necesitatii mentinerii echilibrului economic. Statul, in economiile moderne de piata, joaca un rol de catalizator economic, conservand insa principiile esentiale caracteristice mecanismului pietei. Dar, interventia statului in economie prin politica bugetara, politica veniturilor, politica fiscala si monetara, prin legislatia economica (vizand concurenta, salariul, etc.), s.a., peste anumite limite obiective, apare, mai ales in conceptia economistilor monetaristi9, de natura sa deregleze functionarea pietei. Toate acestea nu au presupus insa o schimbare de esenta a mecanismului economic. Trasatura sa principala ramane autoreglarea, piata ocupand locul principal in deciziile si comportamentul agentilor economici. Prin mecanismele sale, piata reprezinta conditia generala a functionarii acestui tip de economie, avand un rol hotarator in alocarea si utilizarea resurselor ca si in organizarea, gestiunea si reglarea economiilor nationale. Economia de schimb presupune existenta mecanismului concurential, ce se caracterizeaza prin formarea libera a preturilor, care reprezinta principalul factor de echilibrare a ofertei cu cererea si, in acelasi timp, una din premisele maximizarii rezultatelor activitatii economice, in conditiile unui volum limitat al resurselor. Regula de joc a unui asemenea mecanism consta in a lasa economia sa functioneze plecand de la celulele sale autonome unitatile economice care se vor forma sau vor dispare in functie de initiativele particulare sau publice, vor creste sau se vor micsora in functie de capacitatea lor de a raspunde cererii, care este indicata de pretul pietei. Desi legile productiei de marfuri, ale concurentei si competentei sunt dure, uneori generand irevocabil falimentul, ele stimuleaza initiativa creatoare si spiritul de intreprindere. Mecanismul concurential genereaza o alocare a resurselor in functie de nevoile reale ale societatii. In aceste conditii, consumul are o influenta mult mai mare asupra productiei, concurenta stimuleaza diversificarea, innoirea sa in ritmuri rapide, anticiparea directiilor de evolutie a cererii, crearea de produse si servicii diferite care satisfac aceeeasi nevoie de consum sau care satisfac simultan mai multe nevoi. Prin aceasta, concurenta reprezinta o puternica forta motrice pentru impulsionarea creativitatii in economie, pentru asezarea ei pe coordonatele modernizarii si cresterii rentabilitatii. Totusi, nu trebuie subestimat faptul ca mecanismul economiei de schimb nu conduce in mod automat la o alocare a resurselor optima sub aspect economic, social si uman deopotriva. Situatii critice ivite in economie, de genul somajului, inflatiei, irosirii unor resurse, saracirii unor paturi sociale s.a., pot fi si in legatura cu functionarea pietei, cu mecanismele concurentei, preturilor, relatiei cerere oferta. Iata de ce interventia statului in acest

mecanism devine oportuna, chiar daca aceasta oportunitate este contestata de unii economisti. De fapt, mai ales domeniul si amploarea interventiei sunt disputate. Actiunea statului in economia moderna este o realitate. Numai ca interventia sa se infaptuieste exclusiv prin parghii economico financiare, in vederea asigurarii echilibrului economic si pentru realizarea unor obiective de interes general. Ingerintele sale in mecanismul economiei de schimb urmaresc, in fapt, evitarea sau atenuarea, pe cat posibil, a efectelor negative pe care acesta le genereaza.

Modelul neoamerican de economie de pia unele trsturi ale modelului (tiparului) neoamerican: * sectorul public care produce bunuri economice noncomerciale (bunuri publice) neglijabili are o tendin de reducere; este

* piaa are rolul determinant n circulaia bunurilor de la productor la consumator, majoritatea schimburilor derulndu-se dup criteriile pieei; * baza politicii economice o constituie stimularea ofertei, iar n deciziile adoptate prevaleaz reuita individual i maximizarea profitului (financiar) imediat (pe termen scurt); * preurile bunurilor economice (inclusiv salariile) depind n msur determinant de condiiile aleatorii ale pieei; * fiscalitatea este redus, iar implicarea direct a statului n activitatea economic este neglijabil (cel puin n ceea ce privete administraia central); * ntreprinderea, ca centru al deciziilor economice, este considerat bun comercial ca oricare altul; * piaa financiar,i n primul rnd bursa, are rolul decisiv, de barometru al activitii economice n raport cu alte forme de pia; * mobilitate ridicat i n timp scurt n ierarhia economico-social; * clas mijlocie (familii care dein venituri aflate n jurul mediei sociale) relativ redus (50% n SUA); * un sistem de nvmnt elitist, care tinde s funcioneze dup regulile pieei; * politici economicei un sistem de valori care ncurajeaz consumul; * grad redus de securitate economic fa de riscuri (omaj, boal, srcie); protecia fa de acestea fiind o chestiune mai ales individual sau cel mult de caritate (excepie Marea Britanie). Modelul renan de economie de pia (care tinde s devin tipul european de economie de pia). Este inspirat din filosofia Ordo-liberalismuluii se bazeaz pe cteva principii de baz10: mecanismul economic trebuie s se sprijine pe pia, creia trebuie s i se asigure o ct mai mare libertate de funcionare, n principal n ceea ce privete preurilei salariile; mecanismele pieei nu pot s determine singure ansamblul vieii socialei ele trebuie echilibrate, contrabalansate de un imperativ social, postulat a priori, al crui girant trebuie s fie statul: statul este garantul proteciei socialei al liberei negocieri ntre partenerii sociali; intervenionismul statali dirijismul sunt compatibile doar n msura n care nu provoac distorsiuni concureneii asigur depirea unor momente dificile de restructurare economica. Modelul Neoclasic

Are la baza mecanismul pietii (respectiv jocul cereri si al ofertei) concurenta, care reprezinta forta obiectiva de coordonare a optiunilor si activitatilor agentilor economici. Astfel este posibila autoreglarea si functionarea economiei. Fara a se exclude orice rol al statului n economie se accepta o interventie selectiva a statului prin politici monetare, fiscale, bugetare. n acest model teoretic se acorda o importanta deosebita ofertei, se sustine posibilitatea eficientizarii economice prin variante alternative de utilizare a resurselor. Modelul Keynesist

Se bazeaza pe ideea ca mecanismele pietii nu pot sa asigure singure si n mod automat functia de echilibrare a economiei si folosirea deplina a resurselor si n mod deosebit a fortei de munca. De aceea este necesara interventia permanenta a statului. Spre deosebire de neoclasici, Keynesisti considera cererea cea mai importanta. Modelul Institutionalist

n acest tip de abordare teoretica se apreciaza ca n economia reala de azi nu se regasesc marile impozite ale teoriei clasice cum ar fi concurenta pura si perfecta, legea randamentelor descrescnde, hegemonia consumatorului, proprietatea si initiativa privata. Deopotriva au aparut fenomene noi n legatura cu initiativa privata, puterea de decidere a proprietarului n sensul ca exista o separare ntre puterea de proprietar si manager. De aceea ei sustin ca este necesara o interventie institutionala n economie pe linia controlului preturilor, a repartitiei veniturilor precum si ntr-o planificare orientativa si stabilirea unor strategii de dezvoltare. n viziunea lor o problema ce necesita o interventie o reprezinta securitatea unitatilor publice. Alaturi de o planificare orientativa se precizeaza un control al preturilor (interventia statului la nevoie). Modelul Libertarian

Model neoliberal radical care respinge orice ncercare de implicare a statului n economie, considernd-o daunatoare. Se caracterizeaza prin: absolutizarea eficientei mecanismelor de piata, inclusiv pe linia realizarii echilibrului economic; de aceea se preconizeaza generalizarea liberalizarii economiei (sa fie promovata libertatea, libera initiativa etc.). Orice interventie a statului este considerata ca o reducerea a libertatii si drepturilor ec Se sustine necesara extinderea prop. private chiar si n domenii de utilizare publica. A aparut n anii 60 n Anglia n sectoarele producatore de energie electrica, termica a aparut n anii 70 n America. Modelul economiei reglate Apropiat din punct de vedere teoretic modelului institutionalist

Se sustine necesitatea reglarii economiei prin crearea unor mecanisme de ajustare si corectare a unor neajunsuri din economie, mecanismele care trebuie sa actioneze n paralel cu mecanismele pietei. Acest tip de abordarea are la baza urmatoarele teze: - piata este doar o forma printre altele de coordonare si reglare a actiunilor ec. - piata nu este atotputernica in economie si nu caracteristica n ntregul spatiu ec. Ex.: firma (n interiorul ei nu exista relatii de piata) aprecierile ca ajustarile prin mecanismele pietei sunt din ce n ce mai putin automate si instantanee. Din punct de vedere practic se propune: crearea unor mecanisme de interventie n economie care sa actioneze la toate nivelele (micro, mezo, macro). Mecanisme elaborate: - realizarea unor strategii cu privire la dezvoltare - extinderea practicilor institutionale - extinderea practicilor conventiilor contractelor dintre agentii economici Ex.: patronat - sindicat stabilirea unei planificari strategice macroeconomice; planificare care are n vedere marile orientari ale economiei, la nivelul executivului. Modelul teoretic al economiei de comand a fost fundamentat ca o reacie ideologic la unele disfuncionaliti ivite n funcionarea real a sistemului de pia, ca o alternativ a acestuia. n cadrul su, orientarea aciunii agenilor economici se face n mod centralizati obligatoriu, folosindu-se n acest scop aparatul de stat, care, dei format din persoane individuale, se consider c acioneazi sintetizeaz interesele ntregii societi. Colectivismul este filosofia sistemului. Modelul dezechilibrelor interne

Se caracterizeaza prin faptul ca abordeaza economia nu numai prin ipoteza concurentei si a eficientei pietii n sensul obtinerii echilibrului n economie ci si prin existenta unor dezechilibre inerente. Economia contemporana este prin excelenta o economie instabila care se caracterizeaza prin dezechilibre. Fenomene de dezechilibru: - deficitul bugetar (max 3%) - inflatia - somajul Cauzele instabilitatii: - rigiditatea preturilor - rigiditatea salariilor

Avand in vedere experientele nationale in literatura de specialitate s-au identificat mai multe tipuri de economii de piata, grupate in jurul modelelor de mai sus, astfel: Realitatile ec. din tarile cu economie de piata arata influenta unor factori cum ar fi: - localizarea geografica - trasaturile psihice, etnice, morale, mentalitati, obiceiuri Tipurile concrete de economie de piata Economia de pia de tip capitalist nu este un sistem perfect de utilizare a resurselori de satisfacere a nevoilor. El este cel mai bun dintre cele pe care le-a imaginati realizat omenirea; el exist prin aciunile oamenilor, iar ceea ce acetia ntreprind arei imperfeciuni, neajunsurii, uneori, se soldeaz cu eecuri. Acestea vor fi puse n eviden pe parcursul studiului, cu relevarea soluiilor pentru prevenirea sau atenuarea lor. n acest cadru, amintim: - inflaiaiomajul sunt, n dimensiuni diferite, nsoitorii lor; - se produce o tendin de concentrare anormal a puterii economice ntr-un numr redus de ntreprinderii centre economice; - nu realizeaz un echilibru acceptabil ntre eficiena economic, echitatea social, ntre protecia sociala , distribuirea veniturilor; - amploarea ridicat a birocraiei politicei administrative.

Sistemul ideal de tip capitalist se caracterizeaz prin urmtoarele: * agenii economici (menaje, ntreprinderi, instituii etc.), independeni juridici egali n faa legii, i exercit liber atributele dreptului de proprietate asupra bunurilor economice de care dispun (for de munc, bani, titluri, bunuri economice marfare). Proprietatea privat este baza sistemului; * pe baza dreptului de proprietate, sacrui inviolabil, subiecii acestuia au deplina libertate de a se angaja n aciuni economice (legale) pe care le consider oportune n conformitate cu interesul propriu, asumndu-i integral avantajelei riscurile propriilor decizii; * calitatea de a fi element autoreproductibil al vieii economice i se asigur fiecruia, ca rezultat al propriilor deciziii aciuni; * relaiile economice dintre operatorii economici mbrac forma tranzaciilor de pia, bilaterale, liberei directe, n care fiecare, ghidat de interesul personal, particular, i alege n mod liber partenerii de tranzacii economice, pe criterii de raionalitate economic; * existena unui sistem generalizat de piee interdependente; * toi agenii economicii toate categoriile de piee se afl ntr-un sistem de concuren liber (pur sau perfect), care asigur cooperareai selecia lor prin prisma rezultatelor economice. Concurena liberi generalizat este cel mai important factor al progresului economic individual;

* formarea liber a preului pe toate pieelei la toate categoriile de bunuri economice; niveluli dinamica preului reprezint barometrul de apreciere a strii sistemuluii sursa de fundamentare a deciziilor fiecrui productori consumator. Pe baza preurilor libere, raportul dintre cererei ofert este expresia raportului dintre nevoia sociali resurse; Acesti factori particularizeaza fiecare economie nationala n parte. Tipuri de economie de piata: Tipul actual de economie de piata existent in tarile dezvoltate se caracterizeaza, in principal, prin urmatoarele trasaturi10: este o economie multipolara, in sensul ca se caracterizeaza prin multitudinea si diversitatea centrelor de decizie economica; este o economie descentralizata intrucat orice agent economic are autonomie de optiune, de decizie si de actiune; este o economie de intreprindere in care universul macroeconomic este fundamental in activitatile din economia nationala; este o economie de calcul in expresie monetara moneda servind drept numitor comun al activitatilor agentilor economici, raspunzand cerintelor de evaluare cuantificare a cheltuielilor si a rezultatelor; este o economie in care statul exercita, in principal, o interventie indirecta si globala, prin care el nu desfiinteaza piata si nici nu indeplineste functiile ei, ci cauta sa o completeze, sa i corecteze esecurile si sa vegheze asupra functionarii ei; este o economie in care profitul reprezinta mobilul central al activitatilor economice. Sistemul real al economiei de piata nu apare, insa, ca ceva unitar, ci se prezinta intr o mare diversitate de situatii, de experiente si de practici nationale. In functie de gradul, modul si nivelul la care se exercita interventia statului in economie, de rolul si functiile reale ale pietei, doctrina economica ce are un rol mai mare in adoptarea politicii economice etc. Tipul anglosaxon:

Cuprinde economiile de piata cele mai liberale si care accepta cel mai putin interventia statului n economie.n general sunt mpotriva interventiei statului mai ales sub forma ntreprindelor publice (SUA, Anglia, Canada). Predomina sectorul privat, marile companii detin o pozitie dominanta n ramurile strategice de economie; alaturi de acestea exista ntreprinderi mici si mijlocii ntr-un numar foarte mare Statul la nivelul administratiei centrale sau regionale poate sa initieze si sa aplice o politica economica speciala unui interventionism suplu si liberal ,n felul acesta statul poate influenta mediul economic privat n acest tip de economie statul intervine prin instrumente fiscale, bugetare si monetare. Tipul vest european Cuprinde economia de piata n care alaturi de secolul privat se implica n economie si statul Interventia statului este variata n functie de ideologia economica si politica guvernului; Se realizeaza prin diferite politici economice dar si prin sectorul public si mai ales printr-o planificare orientativa. Este ntlnit n: Franta, Italia, Spania; planificarea orientativa se face liberativ.

Economiile de acest tip sunt economiile concurentiale dar statul joaca un rol important si intervine si prin politici: industriale, agricole, fiscale. Tipul economiei sociale de piata

Reprezinta un tip de economie n care se ncearca o convergenta a intereselor economice si sociale si chiar realizarea unui consens social pe baza unei economii eficiente. n acest tip de economie se promoveaza si exista o cooperare ntre principalii parteneri economici si sociali (patronatul sindicatele, statul) specificndu-se pentru fiecare drepturile si obligatiile. Ex: patronatul: interventii, productie ; sindicate: salariale ntlnit n: Germania, Austria, Olanda. Atributul de social exprima obiectul realizarii unei armonizari a intereselor, a optiunilor si a actiunilor diverselor categorii sociale. Statul intervine si prin diverse reglementari. Tipul nordic

Reprezinta o economie de piata contractuala n sensul unei cooperari ntre sectorul privat si stat n vederea acoperirii unor cerinte de ordin economic si social pentru majoritatea populatiei. ntlnit n: Suedia, Norvegia si Danemarca. Statul intervine mai ales pentru satisfacerea cerintelor paturilor sociale cu bunuri mai mici. La baza sistemului sta eficienta si productivitatea precum si o fiscalitate ridicata. Tipul economiei paternalista de piata

Elemente cu puternice elemente traditionale si nationale care influenteaza dezvoltarea liberei initiative, competitivitatea si caracterul concurential al economiei. Este specific Japoniei. Statul are un rol de catalizator n economia (interventia apare de fiecare data cnd este nevoie). Economia are caracter dual: alaturi de marile companii exista si numeroase ntreprinderi mici care de obicei sunt n pozitia de subfurnizori a marilor ntreprinderi. Conform traditiilor n economie Japonia se aplica principiul paternalismului la toate nivelele toti sunt considerati ca apartin aceleasi familii. Se practica angajarea pe viata. Rolul important al coeziunii si al solidaritatii nationale. ara este considerata ca o mare familie Paternalismul presupune meritocratia (ierarhizarea dupa merit); orice componenta a economiei si a societatii presupune: responsabilitate; disciplina; perseverenta; harnicie; respect fata de competenta. Esperienta si varsta; loialitate; spirit de coeziune si solidaritate. Economia de piata puternic orientata spre exterior- este un tip specific de economie de piata pentru care au optat unele state mici subdezvoltate care si-au propus sa iasa intr-o perioada relativ scurta din situatia de subdezvoltare, prin valorificarea pe plen international a unor resurse naturale proprii. Statul indeplineste rol catalizator al dezvoltarii. Acest tip de economie se bazeaza pe doua principii: 1). liberalismul economic 2). deschiderea spre exterior

Analiza sistemului economiei de piata

Caracteristici 1.Proprietatea

Sistemul ecoomiei de piata Predominarea proprietatii private asupra factorilor materiali ai productiei

2.Alocarea resurselor 3.Parametrii ofertei 4.Preturile 5.Cointeresarea/stimularea

Pe baza evolutiei pietei, acererii, ofertei si pretului Determinati n functie de evolutiai cererii pietei Formate preponderent n functie de evolutia raportului cerere-oferta Motivatia muncii prin corelarea

materiala veniturilor cu rezultatele 6.Sistemul nevoilor de Corespunde semnalelor/informatii-lor

consum transmise de piata 7.Planificarea Indicativa, strategica si orientativa 8.Mecan. econom. Liber-concurential 9.Performante economica Eficienta ridicata n utilizarea resurselor;avantaje competitive si un standard de viata ridicat