AGENȚII ECONOMICI.

TIPOLOGIE ȘI CARCATERIZARE

Definiție = activitatea economică presupune acțiunea agențiilor

economici în dubla lor calitate – de producători și consumatori.

Agenții economici sunt persoane sau grupuri de persoane

fizice sau juridice care îndeplinesc roluri și funcții în cadrul
diviziunii muncii și acționează ca subiecți ai vieții economice.
Ei sunt enitități de natură tehnică, economică, socială, juridică
cu existență patrimonială recunoscută și prin care anumiți
subiecți ( persoane sau grupuri de persoane) promovează în
mod coerent acțiuni ce decurg din propriile interese.
Fiecărui subiect îi este specifică o relație funcțională de tip
”subiect-funție„, într-un anumit cadru spațio-temporal, relație
prin care aceștia intră în dependența uniii cu alții.
Așadar, activitatea economică se desfășoară în cadrul unor
entități individualizate, autonome , care poartă denumirea de
agenți economici.
În ceea ce privește funcțiile agențiilor economici ele pot fi
definite ca anumite ipostaze, în care ei se află în una din
următoarele situații: cea de producător, cea de consumator și
cea de intermidiari ( finanțiștii- bănci, transportori, comercianți,
etc).

CLASIFICAȚII DUPĂ FUNCȚIA ÎNDEPLINITĂ

Pot fi:
1. agenți economici producători de bunuri și servicii -
firmele.
2. agenți economici consumatori - gospodăriile.
3. agenți economici financiari - instituții financiare și de
credit (bănci), unități de asigurare.
4. administrațiile - locale sau centrale, oferă bunuri și servicii
de utilitate publică (învățământ, sănătate, protecție
sociale,etc).
agenții externi – diferite firme și reprezentante ale străinilor în
țară și ale rezidenților pe teritoriul altor țări.

CLASIFICAȚI DUPĂ GRADUL DE AGREGARE AL

FUNCȚIUNIILOR ÎNEPLINITE

Ei pot fi:
 a. agenți primari (elementari) care au funcții precizate ,
individualizate și care prin însumarea lor formează
MICROECONOMIA SCOCIETĂȚII.
b. agenți agregați - clase de agenți primari ( calsa industriilor
pe diferite specializări - textile, constructoare de mașini,
industrie navală, clasa agriculturilor, clasa finaliștilor , clasa
administrațiilor locale ) care îndeplinesc funcții similare și
care prin însumare, formează MACROECONOMIA
SOCIETAȚII.
c. strainătatea - toți agenții economici care fac parte din
activități de comerț exterior, se consideră ca și economia
națională, ca celulă de bază a economiei mondiale
participantă la circuitul economic modial, este un agent
economic.

Dintre toți agenții economici enumerați, se apreciează că

agenții economici producători și consumatori sunt cei mai
importanți , deoarece sunt expresia raportului ”cerere-ofertă„
pe piață, ca raport economic esențial în toate domeniile de
activitate.

Agentii economici reprezinta entitati de natura sociala (indivizi

sau grupuri) care concep si promoveaza, in mod coerent si
sistematic actiuni decurgand din interesele lor.
Orice agent economic elementar intruneste mai multe trasaturi
definitorii: este identificabil si posibil de observat ca un subiect
distinct al vietii economice; este purtatorul unor interese
proprii pe care le converteste in scopuri ale actiunii sale; are un
comportament specific, constand in decizii si actiuni specifice;
dispune de resurse proprii care ii permit sa-si promoveze
comportamentul adoptat; are capacitatea de a initia si intretine
relatii cu alti agenti economici elementari, de a-si exercita
influenta asupra mediului sau ambiant si de a recepta, la randul
sau, influentele acestuia.

Comportamentul adoptat de agentii economici se supune

principiului rationalitatii, care se refera la faptul ca fiecare agent
economic isi promoveaza propriile interese (scopuri) prin actiuni
supuse inerent unor restrictii determinate de limitarea
resurselor disponibile. Pe scurt, agentii economici adopta un
comportament maximizator in conditiile unor constrangeri; in
acest context ei fac obiect de studiu al microeconomiei.

Din punct de vedere al analizei microeconomice, esentiala este

impartirea agentilor economici in trei grupe: gospodariile,
firmele si guvernul sau statul.
Gospodariile sunt definite prin persoanele fizice care traiesc in
aceeasi casa (locuinta) si care iau decizii referitoare la utilizarea
resurselor lor financiare. Ele indeplinesc doua roluri
fundamentale in teoria microeconomica. In primul rand
gospodariile sunt proprietarii factorilor de productie ale caror
servicii le vand, primind in schimb venituri. In al doilea rand,
gospodariile isi cheltuiesc veniturile de care dispun,
achizitionand bunurile de consum de care au nevoie. In aceasta
calitate ne referim la acest tip de agent economic utilizand
denumirea de consumator. In analiza comportamentului sau se
presupune ca fiecare consumator cauta satisfactia sau utilitatea
maxima, evident in limitele impuse de resursele disponibile.
Firma este agentul economic de partea ofertei in teoria
microeconomica a pietelor produselor. Ea este definita ca
unitate care achizitioneaza si utilizeaza factorii de productie
pentru a produce bunuri pe care apoi le vinde pe piata. Din
aceste motive firma este adesea numita producator.
Microeconomia atribuie firmei, ca agent economic elementar,
cateva trasaturi caracteristice. In primul rand, fiecare firma este
tratata ca unitate individuala de comportament de partea ofertei
(productiei) , la fel cum gospodaria este tratata ca unitate
individuala de comportament de partea cererii (consumului). In
al doilea rand, in rolul sau de agent producator, firma este
principalul utilizator de factori de productie, achizitionand
serviciile acestora de pe pietele factorilor la preturile lor. In al
treilea rand, se presupune ca, de regula, firmele iau deciziile
avand ca scop obtinerea profitului. Aceasta motivatie (de
maximizare a profitului) este analoaga scopului consumatorului,
de maximizare a utilitatii.

Autoritatea publica sau administratia publica este a treia

categorie de actori prezenta (alaturi de producatori si
consumatori) pe scena economiei de piata. Cunoscuta adesea
sub denumirea de stat sau guvern, acest tip de agent economic
include acele institutii care apartin sau isi datoreaza existenta
autoritatilor locale sau centrale si ale caror actiuni pot influenta
comportamentul producatorilor si consumatorilor; de exemplu,
actiunile structurilor autoritatii publice privind reglementarile in
domeniul preturilor si concurentei sau al protectiei
consumatorului. De aceea, in temele care se ocupa de studiul
pietelor individuale de catre microeconomie include adesea si
aspecte legate de functiile specifice autoritatii publice ca agent
economic.
Gospodariile, impreuna cu firmele, alcatuiesc sectorul privat al
economiei, iar administratiile centrale si locale reprezinta
sectorul public. Relatiile dintre primele doua categorii de agenti
economici sunt de natura comerciala, specifice tranzactiilor intre
purtatorii cererii si ai ofertei. In schimb, raporturile lor cu
sectorul public sunt in principiu relatii necomerciale, specifice
tranzactiilor unilaterale rezultate din exercitarea de catre
administratiile publice a functiei lor principale, aceea de
redistribuire a veniturilor. Toate aceste tranzactii care au loc
intre agentii economici dau nastere fluxurilor economice.