RECKERTH DANIEL-PETER

Ce este economia?

Economia este o ştiintă socială care are ca principal obiect de studiu

comportamentul individiului atât în relaţia cu sine însuşi dar şi în relaţia cu cei din jur, în
activităţi de producţie, schimb şi de consum de bunuri şi servicii. Dar de asemenea,
economia, mai bine spus termenul acesta, este folosit şi cu semnificaţia de creştere şi
dezvoltare ori descreştere. Atunci când spunem că economia ţării X a crescut cu 5% în
anul 2015, ne referim defapt la economia reală, la mersul economic al activităţilor
desfăşurate de agenţii economici şi a consumatorilor ci nu neapărat al economiei ca
ştiinţe. La fel mai putem folosi termenul economie cu sensul de a face economisire de
resurse fie ele băneşti sau materiale. Dar economia ca ştiinţă are ca obiect de studiu
economia reală, adică a activităţilor desfăşurate în întreprinderi.

Economia rămâne la baza o disciplină cu caracter teoretic deoarece încearcă să

explice, deci are rol explicativ, nişte fenomene de producţie, schimb sau consum care s-
au produs şi se vor produce de-a lungul timpului, de aici şi rolul ei de prognozare şi
identificare a motivelor care îi determină pe oameni sa facă actul economic. Economia
are şi rol de influenţare asupra deciziilor oamenilor şi utilitate practică. Înţelegerea
anumitor probleme, a faptului că în lume nu există resurse infinte din care să se poată
produce bunuri suficiente ce să ne satisfacă trebuinţele şi dorinţele noastre infinite sau
a principiului că oamenii trebuie să acţioneze raţional şi cu discernământ, să afle cum
pot produce bunuri cât mai folositoare care să le satisfacă cât mai bine nevoile, vor
determina abordarea unor decizii atente şi bine considerate. Deci economia are şi
caracter util, dar ca soluţiile la diferite probleme social-economice să fie găsite, oamenii
trebuie mai întâi să cunoască şi să înţeleagă fenomenul economic. Economia explică
deci activităţile desfăşurate atât pe plan microeconomic, adică a activităţilor firmelor şi
comportamentul indiviziilor ca producători şi consumatori (cu concepte fundamentale în
preţ, profit, venit, costuri, cerere şi ofertă, concurenţă), cât şi pe plan macroeconomic,
adică a economiei reale luate ca un tot, ca un întreg şi având ca şi concepte
fundamentale gradul de ocupare a forţei de muncă, venitul naţional ori PIB etc.

Nu în ultimul rând tocmai pentru că este o ştiinţă socială, economia urmăreşte în

prim plan comportamentul oamenilor. Un individ din punct de vedere economic
îndeplineşte mai multe roluri. El este atât producător cât şi consumator, patron, salariat,
deponent etc. De aceea fenomenul economic pentru el îl poate avantaja sau
dezavantaja, depinde din ce postură privim. Un producător are nevoie de informaţii
economice pentru a putea adopta cele mai bune decizii în activitatea sa, lucru care îl va
ajuta să încheie tranzacţii la preţurile cele mai convenabile şi să anticipeze cerinţele
pieţei. La fel un consumator are nevoie de acelaşi tip de informaţii pentru a se decide ce
produse să cumpere şi cum să le cumpere cât mai eficient (în rate, integral, în numerar
sau cu cardul de credit). Principiul de bază este deci ca în activitatea noastră de zi cu zi
raţionalitatea şi eficienţa, să se manifeste cu predilect în deciziile noastre. O alegere
RECKERTH DANIEL-PETER

este raţională, dacă de pe urma sa, se obţin beneficii mai mari decât costurile. Acest
principiu trebuie luat în considerare întrucât oamenii nu îşi pot satisface toate nevoile,
cel puţin nu în acelaşi timp iar satisfacerea unora dă naştere altora. Alternativa ceea
mai bună la care se renunţă în acest fel se numeşte cost de oportunitate şi este „plătit”
din cauză că prima decizie a fost mai utilă. Deci de aici se naşte ideea de prioritizare iar
economia ne atrage atenţia că oamenii trăiesc sub imperiul unor constrângeri: acele că
resursele sunt rare, bunurile produse insuficiente iar nevoile noastre infinite.