Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
In cadrul modelului sistemului economic pur dirijist, toate deciziile economice se iau de
catre autoritatile centrale,govern,agentii ec fiind obligate sa execute sarcinile prevazute in
planul national de stat.
Acest sistem se caracterizeaza prin:
-economie centralizata,in care pamantul este colectivizat si capitalul tehnic este
nationalizat;
-o economie unipolara in care statul dicteaza ce si cat sa se produca;
-o economie a calcului tehnic , in unitati fizice si a evaluarilor administrative;
Trăsăturile de bază ale pieţei sunt concurenţa liberă dintre producătorii de mărfuri
(constructii) şi proprietarii de resurse; realizarea mărfurilor (constructiilor) la preţurile de
echilibru, ce reflectă real corelaţia dintre cerere şi ofertă.
Concurenţa este bună pentru public deoarece ea stimulează şi constânge
producătorii. Obiectivul oricărei firme este maximizarea profitului. Concurenţa însă
erodează permanent acest ţel. Chiar din această cauză firmele de constructii trebuie să se
adapteze pieţei pentru a exploata toate posibilitaţile de mărire a profitului.
Concurenţa în sistemul de piaţă impune firmelor să aplice cheltuieli de producţie
reduse, să aplice o tehnologie modernă pentru a obţine o productivitate înaltă. Ea permite
consumatorilor de a găsi furnizorul cel mai ieftin şi încurajează producătorii în
determinarea creşterii clientelei prin scăderea costurilor, şi implicit scăderea preţurilor.
Respectarea mecanismelor concurenţiale este importantă pentru o şansă egală,
pentru fair-play, pentru că, in fond, in perspectiva aderarii la Uniunea Europeană este
chiar necesar, respectarea acestor mecanisme fiind chiar un punct important pe agenda
negocierilor. O economie incă dominantă de mentalităţi comuniste, atât la nivel politic şi
managerial cât şi la nivel executiv şi al angajatului obişnuit nu prea poate fi
concurentiala.
Acest aspect este prezent şi in industria imobiliară adică cea a construcţiilor şi a
serviciilor imobiliare. Această industrie este dominată de munca la negru şi reprezintă
principala formă de concurenţă neloială ce poate fi interpelată şi ca ajutor de stat.
Societăţile de construcţii care practică munca la negru, eludează obligaţiile către stat
(impozit pe salariu, contribuţii sociale şi impozit pe profit).
Dacă cumva aceştia doresc să vândă locuinţa (nou-construită) au un avantaj faţă
de o societate de construcţii deoarece nu plătesc impozit pe profit decât de 10% in primii
trei ani. Pentru egalizarea şanselor ar trebui ca amândoi să nu factureze TVA sau
amândoi să factureze acelaşi TVA, preferabil cât mai mic. Cu cât T.V.A.-ul este mai mic
cu atât ”piaţa neagră” se diminuează, deoarece astfel piaţa oficială devine accesibilă.
Singura cale prin care statul poate rezolva problemele sociale locative este emisia
de vauchere (bonuri valorice) lunare care sunt distribuite celor care indeplinesc condiţiile
necesare. Bonurile dau posibilitatea alegerii oricărei variante-construcţie, soluţie,
materiale la preţuri de piaţă, stabilitate naturală, pe cale liberă.
O altă piaţă pe care se tolerează practici anticoncurenţiale este cea a chiriilor, din
aceleaşi motive de protecţie socială, incluzând cele mai elementare reguli ale economiei
de piaţă. Statul prin ANL, care construieşte locuinţe destinate inchirierii şi consiliile
locale care construiesc locuinţe sociale destinate inchirierii influenţează determinant piaţa
chiriilor din România. Practicarea unor chirii simbolice (5-8 EURO pe lună/pe
apartament) face ca amortizarea investiţiei să fie realizabilă in 175-200 de ani, ceea ce
este o aberaţie ce indepărtează orice investitor de intenţia de a crea portofoliu de locuinţe
pentru inchiriere. Acestea sunt absolut necesare pentru asigurarea construcţiilor adecvate
fluxului şi mobilităţii forţei de muncă, proces natural in creşterea competitivităţii
economiei pe scară largă. Germania are 68% din fondul de locuinţe destinat inchirierii,
media in UE 15 era de 62% iar in România are un fond de sub 4 %.
Indiferent de nivelul de dezvoltare , potential economic si cultural ,regim social-
politic si cultural,toate statele lumii sunt angajate intr-un amplu process de transformari
radicale,de trecere de la produse munca-intensive la produse cultural-artistic-
intensive.Tarile slab dezvoltate din punct de vedere economic,cum este si
Romania,trebuie sa conceapa strategii de infaptuire a mai multor tranzitii,in special la cea
de economie de piata.