Mercantilismul in

Tarile Romane

Mercantilismul este o formă de naționalism economic, într-o economie planifictă cu monopoluri

ale căror privilegii sunt acordate și reglementate de stat, bazându-se pe un sistem politic
opresiv. Deși a existat din cele mai vechi timpuri și practicat de diferite țări (ex.China), s-a
afirmat ca teorie economică în Europa, între secolele XV - XVIII, bazată pe conceptul că puterea
unei națiuni poate fi mărită dacă exporturile sunt superioare importurilor și în antiteză cu
economia liberă de tip laissez-faire.

Mercantilismul spaniol care este cunoscut sub numele de bulionism. Principalii autor: Ortiz,
Olivares și Mariana. Metoda preconizată de ei constă în interzicerea ieșirii din țară a metalelor
prețioase și în creșterea exportului pentru intrarea de aur și argint din țară.
Mercantilismul francez, care se confundă cu ceea ce a căpătat denumirea de colbertism sau
mercantilism industrial. Această denumire își are originea în faptul că Jean Babtiste Colbert, care
a deținut și funcția de controlor general al finanțelor Franței în timpul lui Ludovic al XIV-lea, a
inițiat măsuri protecționiste pentru dezvoltarea industriei și comerțului, ca mijloc de promovare a
exportului de promovare al aurului. În afară de Colbart, în Franța, mercantilismul a avut
numeroși susținători și s-a caracterizat printr-o anumită diversitate de opinii. Astfel, unii sunt
agrarieni, iar ideea legăturii dintre abundența monedei și ridicarea prețurilor. Antonie de
Montchrestein este cel care a dat numele acestei științe prin lucrarea sa intitulată „Tratat de
economie politică”, publicată în 1615.
În Anglia și în Olanda, mercantilismul a avut prin excelență o orientare comercială, fapt pentru
care el a mai fost denumit „comercialism”. Conform concepției respective, abundența de
monedă, cheia prosperității națiuni se realiza prin comerțul exterior. Principalii autori sunt:
Wiliam Petty (1623-1687), Thomas Mun (1571-1641), Gregory King (1648-1712). Mercantiliști
englezi au formulat unele idei care aveau să fie dezvoltate ulterior de către keynesism, prin
recomandarea de a adopta rate scăzute ale dobânzii și considerând aceste rate pretul banilor. Ei
argumentau de asemenea, că abundența monedei, necesară pentru a realiza rate scăzute ale
dobânzii, antrenează creșterea prețurilor.
Între contribuțiile mercantilismului englez, mai trebuie menționată și teza formulată de Thomas
Gresham (1519 – 1597), prezentată în literatură sub denumirea de legea lui Gresham: „moneda
rea alungă din circulație moneda bună”, iar Wiliam Petty rămâne cunoscut prin introducerea
noțiunii de valoare, prin propunerea de a se contracara șomajul prin scăderea salariului, cât și
prin cunoscuta formulă prin care se exprimă legătura dintre cei doi factori ai avuției: „munca este
tatăl, iar pămăntul este mama avuției”.
Mercantilismul german sau „carmalist”, care s-a formulat mai târziu, pune în centrul cercetării
îndeosebi problemele tezaurului public și prefigurează în fapt școala istorică germană.
Mercantilismul communist
Romania „epocii Ceaușescu”, când se dorea o industrializare fortata bazată pe împrumuturi și
plata prin mari sacrificii ale populației datorată obsesiei pentru exporturi. Din cauza ineficienței
economice exporturile erau alcătuite din materii prime, spre deosebire de „mercantilismul
clasic”.
Cu opt ani înaintea lui Posoşcov, Dimitrie Cantemir îşi expunea doctrina mercantilistă în lucrarea
“Descrierea Moldovei”(1716), lucrare cerută de Academia Germană şi care îl va primi ulterior pe
Cantemir ca membru al său. Particularităţile doctrinei mercantiliste a lui Cantemir decurg din
axarea acesteia pe principalele probleme politico-economice ale statului feudal românesc, aflat la
răscrucea marilor drumuri comerciale şi sub influenţa a trei mari imperii: rusesc, turcesc şi
austriac. Din cadrul doctrinei sale reţinem ca importante următoarele idei: necesitatea realizării
unităţii românilor, organizarea unui stat centralizat în care să fie instituită monarhia ereditară,
înlăturarea asupririi străine care împiedica dezvoltarea ţării prin subminarea posibilităţilor de
acumulare a avuţiei. Cantemir mai arată că, nu-i destul că o ţară să fie înzestrată cu resurse
naturale pentru ca ea să fie bogată, ci avuţia ei sporeşte numai în măsura în care creşte hărnicia
poporului său şi se intensifică activitatea comercială, concomitent cu reducerea consumului de
lux şi fastul puterii regale. În general, mercantiliştii s-au axat pe ofertă, cu scopul de a exporta
surplusul de produse şi pentru a procura valuta necesară. Ei au urmărit o abordare
macroeconomică a fenomenelor şi proceselor, însă niciodată nu au reuşit să realizeze o
prezentare sintetică asupra economiei şi a funcţionării acesteia. Nu au reuşit să separe aspectele
economice de cele politice, adeseori acestea suprapunându-se, economia căpătând, de cele mai
multe ori, forma acţiunii politice. Totuşi, putem considera mercantilismul ca un pas important în
dezvoltarea economico-socială a epocii. El a fost o primă încercare de descifrare a scopului
mişcării capitalului, de analiză a circulaţiei mărfurilor şi a economiei de schimb, pregătind în
bună măsură terenul pentru afirmarea fiziocratismului şi ulterior, a doctrinei liberalismului
clasic.
Din cadrul doctrinei sale reţinem ca importante următoarele idei: necesitatea realizării unităţii
romînilor, organizarea unui stat centralizat în care să fie instituită monarhia ereditară, înlăturarea
asupririi străine care împiedica dezvoltarea ţării prin subminarea posibilităţilor de acumulare a
avuţiei. Cantemir mai arată că, nu-i destul că o ţară să fie înzestrată cu resurse naturale pentru ca
ea să fie bogată, ci avuţia ei sporeşte numai în măsura în care creşte hărnicia poporului său şi se
intensifică activitatea comercială, concomitent cu reducerea consumului de lux şi fastul puterii
regale.
În general, mercantiliştii s-au axat pe ofertă, cu scopul de a exporta surplusul de produse şi
pentru a procura valuta necesară . Ei au urmărit o abordare macroeconomică a fenomenelor şi
proceselor, însă niciodată nu au reuşit să realizeze o prezentare sintetică asupra economiei şi a
funcţionării acesteia. Nu au reuşit să separe aspectele economice de cele politice, adeseori
acestea suprapunîndu-se, economia căpătînd, de cele mai multe ori, forma acţiunii politice.
Totuşi, putem considera mercantilismul ca un pas important în dezvoltarea economico-socială a
epocii. El a fost o primă încercare de descifrare a scopului mişcării capitalului, de analiză a
circulaţiei mărfurilor şi a economiei de schimb, pregătind în bună măsură terenul pentru
afirmarea fiziocratismului şi ulterior, a doctrinei liberalismului clasic.