Universitatea din Oradea

Facultatea de Ştiinţe Economice

Forma de învăţământ: ZI

REFERAT LA DISCIPLINA
Doctrine Economice

Mercantilismul și școala fiziocrată

Coordonator: Student: Vatavu Marius

Borma Afrodita Munteanu Octavian
Toma Cosmin
An I, FB, gr. II

Oradea
-aprilie 2018-
Sem. II
 CUPRINS

Capitolul I : ”Evoluția și particularitățile naționale ale mercantisilmului”……………………….....3

1.1. ”Introducere în noțiunea de mercantilism”………………………………………………………3
1.2. ”Mercantilismul englez”…………………………………………………………………………4
1.3. ”Mercantilismul în Franța”………………………………………………………………………4
1.4. ”Mercantilismul în Germania”...…………………………………………………………………
5
1.5. ”Mercantilismul în Italia”......……………………………………………………………………5
1.6. ”Mercantilismul în Spania”....……………………………………………………………………
5
-Munteanu Octavian-

Capitolul II : ”Principalele idei ale mercantisilmului”…………………………….

……………….....6
2.1. ”Esența mercantilismului și ideile de bază”……...………………………………………………
6
2.2. ”Periodizarea mercantilismului și caracteristicile reprezentative”….……………………………
6
2.3. ”Meritele și limitele mercantilismului”………..…………………………………………………
7
-Toma Cosmin-

Capitolul III : ”Ordinea naturală și tabloul economic al lui Francois

Quesnay”…………………........8
3.1. ”Introducere în școala fiziocrată și explicarea conceptului de ordine
naturală”…………………..8
3.2. ”Tabloul economic al lui Francois Quesnay”…..……………………………………..……...….9
3.3. ”Concluzii și reflexii asupra școlii fiziocrate”……………………………………………..……
10
-Vatavu Marius-

Bibliografie………………………………………………………………………………………….11
 Capitolul I
Evoluția și particularitățile naționale ale mercantisilmului

Introducere în noțiunea de mercantilism

In secolele XV-XVII predominau inca valorile religioase si conceptiile medievale ale

primatului supranaturalului. In opozitie si in spirit renascentist se formeaza o viziune a omului ce
exalta valorile absolute ale statului, pe de o parte, si ale bogatiei, pe de alta parte. Mercantilismul
apare astfel ca primul curent de gandire economica moderna.
Mercantilismul v-a dezvolta teza conform careia statul isi sporeste forta, favorizand
imbogatirea cetatenilor sai, idee aparata de comercianti, finantisti, manufacturieri. Ei apara statul
deoarece isi dau seama ca prospetimea comertului sta in puterea politica a statului. Mercantilistii
cred in imbogatirea comerciantilor. Ne aflam pentru prima data in fata unei teorii asupra societatii
care se dezvolta exclusiv pe plan economic si prin mijloace economice. In conceptia
mercantilistilor sporirea bogatiei are loc pe baza intrepinderii private capitaliste.
Dezvoltarea intrepinderii capitaliste necesita sume importante de bani, obtinute prin comert,
prin realizarea profitului. Este deci necesara prezenta pietelor de desfacere care se gaseau in mediul
national. Dar cu timpul acestea devin insuficiente, fiind necesare pietele externe. Dar cucerirea de
piete externe necesita implicarea statului.Ea se evidentiaza in cazul cuceririlor coloniale. Deci se
poate spune ca mercantilismul este doctrina de baza a formarii imperiilor coloniale.
Evolutia mercantilismului este influentata de cateva evenimente importante ale istoriei
universale:
Marile descoperiri geografice ce au dat Europei imense resurse de materii prime si chiar forta de
munca.
S-a produs o mare acumulare de capital, fie prin cresterea veniturilor agricole, fie prin
cresterea veniturilor comerciantilor, bani care au fost investiti nu in lux ci la crearea si dezvoltarea
manufacturilor, sau a altor activitati comerciale.
Reforma religioasa care a modificat modul de gandire a oamenilor;
Aparitia primelor statelor moderne Anglia, Franta, Spania. Politica lor nu mai urmarea
supravietuirea individului ci extinderea proprietatii statului. In secolul al XVI-lea problema
principala devenea ,,prin ce metode se poate imbogati printul”. Dar printul nu se poate imbogati
fara ajutorul poporului lui, asa ca in secolul al XVIII-lea problema devine: ,,cum se poate imbogati
natiunea”. In fond problema nu s-a schimbat, cercetarile economice nu au mai fost legate de un
ideal moral al justitiei ci de unul politic. Stiinta economica a devenit stiinta politica.
In secolul al XIX-lea gandirea mercantilista a fost interpretata relativ denaturat. Mercantilistii
asimiland gestiunea finantelor publice cu cea a patrimoniului privat, au crezut ca statul se poate
imbogati vanzand mai mult decat cumpara, si doar o balanta comerciala favorabila putea asigura
prospetimea si imbogatirea natiunilor, prin intrarea de metale pretioase. Aceasta gandire a fost
considerata de catre economistii de mai tarziu drept nerealista.
Dinamica gandirii mercantiliste a fost urmatoarea:
1.Incurajarea comertului exterior
2.Excedentul balantei comerciale
3.Intrari nete de aur
4.Sporirea veniturilor bugetare
5.Cresterea puterii natiunii
 Capitolul I
Evoluția și particularitățile naționale ale mercantisilmului

Mercantilismul englez

Aici au actionat unii din cei mai importanti teoreticieni ai mercantilismului, literatura
mercantilista fiind mult mai substantiala decat a oricarei alte tarii.
In 1581 lucrarea ,,Expunere critica a unor cereri ale compatriotilor nostri” William Stanford
sublinia faptul ca toti reprezentantii straturilor sociale se plang de scumpirea si gasesc straniu ca ea
s-a produs odata cu cresterea productiei.din cauza falsificarii monedei rezultau urmatoarele rele:
comerciantii straini vindeau marfurile la preturi nominale mai mari si ii sileau pe comerciantii din
tara sa ridice preturile, iar pe lorzi sa sa ridice arenzile. Cu reforma monetara nu se poate rezolva
nimic deoarece, in definitiv marfurile se platesc tot cu marfuri, si numai abundenta sau raritatea
marfurilor le poate scadea sau ridica preturile.
El considera ca o indreptare nu poate veni decat printr-o politica comerciala cuminte, prin care
sa nu se lase nici una din materiile sa treaca in strainatate, nici sa se importe bunuri de lux, nici sa se
cumpere din strainatate mai mult dacat se vindea. Pentru remedierea agriculturii si indreptarea
situatiei taranimii trebuie sa se instituie impozite mai mari pe terenurile destinate pasunatului si mai
mici pe cale destinate aratului, si nu in ultimul rand liberalizarea exportului de cereale.
Thomas Mun trateaza in ,,Tezaurul Angliei in comertul exterior sau balanta comertului
exterior” chestiuni monetare si comertul exterior. Cartea contine teoria clasica a balantei
comerciale, el sustine ca balanta comertului nu se reduce doar la compararea importurilor si
exporturilor, ci adaugarea la contul exportului a profitului comerciantilor, iar la contul
importului trebuie sa se considere doar preturile de vanzare in Anglia, scazandu-se taxele de vama
si accizele. In afara de acestea mai trebuie adaugate la pasiv sumele cheltuite in strainatate si
castigurile realizate de comerciantii straini in Anglia, iar la activ trebuie tinut cont de chelt facute de
straini in Anglia si de veniturile comerciantilor englezi in strainatate. Thomas Mun largeste balanta
comerciala la o balanta de plati. Moneda este analizata in stransa legatura cu comertul: banul ajuta
comertul, iar comertul sporeste bogatiain bani. In notiunea bogatie autorul distinge trei
componente: averea naturala ; averea artificiala si averea mobila. Politica sustinuta de Thomas Mun
este una de imbogatire a natiunii prin comert.

Mercantilismul in Franta

Unul dintre cai mai mari mercantilisti francezi a fost Antoine de Montchrestien autorul lucrarii
,,Traite de l’economie politique” in care apare pentru prima data termenul de Economie Politica.
Autorul este un mare aparator al negustorilor. El sustine ca circulatia are primatul fata de productie.
In comertul interior pierderea unuia este castigul altuia, tara nu avand de suferit, pe cand in
comertul exterior orice pierdere echivaleaza cu castigul gratuit al altei tarii si invers. Cel mai sigur
mod de a obtine bani este comertul. Luxul este vazut ca o ciuma pentru stat, el implicand cheltuieli
si neaducand nici un venit. Este ceruta interventia statului in favoarea industriei care se infiripa.
Jean Baptiste Colbert ministru de finante al Frantei in perioada 1661 – 1683 a devenit celebru
pentru dorinta sa de a face ordine in domeniul financiar si al monedei. Pe plan intern a practicat
interventia masiva a statului pentru a intari industria cat si pentru a reglementa activitatea
economica. Stabileste raportul argint/aur la 15/1 si trece corporatiile si fabricile in subordinea
regelui. Pe plan extern a impus restrangerea restrangerea importurilor si stimularea exporturilor,mai
ales a produselor manufacturate, impunand prime de export, cu scopul de a realiza o balanta
comerciala activa.
Mercantilismul francez prezinta este mai putin bogat in teoreticieni decat cel britanic, dar are
meritul de a fi pus in practica sa probleme fundamentale ale Economiei Politice cum ar fi: de unde
vine bogatia nationala sau care este productia cea mai avantajoasa pentru societate. Raspunsul a fost
aproape unanim: INDUSTRIA, pentru dezvoltarea careia s-a facut numeroase investitii si reforme.
 Capitolul I
Evoluția și particularitățile naționale ale mercantisilmului

Mercantilismul in Germania

Mercantilistii germanii au militat pentru dezvoltarea productiei industriale si agricole, a

comertului si pentru cresterea populatiei. Datorita faptului ca Germania medievala era faramitata in
numeroase state marunte si izolate, viata si si stiinta economica nu a putut ajunge la nivelul celei
engleze sau franceze.
Politica si literatura mercantilista germana se caracterizeaza prin tendintele populationiste de
repopulare a tarii dupa Razboiul de 30 de ani, cu contributie directa asupra numarului de
contribuabili.
O alta trasatura a fost politica de sporire a productiei agricole, vizand imbunatatirea aprovizionarea
populatiei cu produse agro-alimentare.
Politica mercantilista germana s-a inspirat din politica oraseneasca, organizand in mod unitar
corporatiile, viata oraselor si economia nationala, avand in vedere, prioritar interesele principilor
care erau interese fiscale. Transformarea statului intr-un modern absolutist, a reclamat
perfectionarea aparatului fiscal si formarea unui corp de funcionari bine instruit si bine articulat.
Germanii au adoptat politica economica a Frantei implicit principiile mercantiliste.
Mercanilistii germani considera banii cel mai important factor de productie si ajutor al circulatiei si
n-a vazut in ei intruchiparea bogatiei, precum s-a intamplat in cazul celorllte popoare. Grija lor
permanenta a fost stimularea productiei, mai ales a agriculturii, dar si a industriei.

Mercantilismul in Italia

Italienii au elaborat idei si teorii mercantiliste care apartin mercantilismului timpuriu de natura
metalista, credito-baneasca. Una dintre caracteristicile esentiale ale circulatiei banesti
este eterogenitatea. In diferite regiuni ale aceleiasi tarii existau diferite mijloace banesti.
Mercantilisti italieni au studiat echilibrul dintre cerere si oferta, considerandu-l preconditie a
stabilirii preturilor concurentiale. Ei au introdus formule matematice de determinare a preturilor.
Au fost aduse importante contributii in domeniul contabilitatii: Luca Pacciolo in lucrarea
sa ,,Summa de l’arithmetica. Geometria. Proportioni e proportionalita”. Autorul a introdus
contabilitatea dubla, articolul contabil, cartea mare si balanta de verificare.

Mercantilismul in Spania

Spanioli au practicat un mercantilism monetarist. Accentul a fost pus pe jefuirea de metale

pretioase din coloniile Lumii Noi, pe exploatarea minelor de aur si argint de acolo, aducerea lor in
tara si impieticarea scurgerii lor peste hotare. Au practicat politici monetare si financiare axate pe
cheltuieli parazitare, pe razboaie, fara a acorda atentie acumularii de capitaluri productive. Masurile
restrictive au dus la crearea in tara a unei lenevii deplorabile.
Cu timpul principiile mercantiliste devin anacronice, aparand tot mai multi economisti liberali.
 Capitolul II
Principalele idei ale mercantisilmului

Esența mercantilismului și ideile de bază

Conform specialistilor in domeniu, mercantinismul reprezinta-”prima reflectare teoretica a

economiei de piata”, care marcheaza inceputul formarii stiintei economice ca stiinta autonoma cu
un domeniu propriu de cercetare si un scop clar definit-imbogatirea natiuni.
Ca doctrina economica mercantilismul deseneaza un ansamblu de ideieconomice si de masuri
de politica economica, caracteristice secolului XVI- inceputul secolului XVIII, subordonate ideii ca
bogatia provine din comert, sporirea ei depinde de catre stat comerciantilor. Geneza
mercantilismului este legat de urmatoarele conditii:
-Aparitia primelor state centralizate si a societatii modern
-Aparitia unui nou siste economic,cel al economiei de piata favorizat de dezvoltarea
schimbului
-Marele descoperi geografice din secolul XV-XVI (Americii in 1942 de catre Columb, al
Japoniei in 1452 si a estului Siberiei in 1584).
Aceste conditii au determinat schimbarea profunda a mentalitatii economice fata de evul
mediu. Principalul mijloc pentru realizarea acestui scop se considerat comertul exterior realizeat
astfel incat sa aduca o masa cat mai mare de metale pretioase in interior iar sprijinul teoretic vine
din partea mercantilismului. Doctrina mercantinista poate fi caracterizata prin urmatoarele idei
principale:
1.Conceptia despre bogatie si avutie- forma ideala a bogatiei in viziunea mercantilistilor
consta in bani, respective metale pretioase din care erau confectioanti acestia.
2.Conceptul despre originea si rolul profitului- izvorul profitului si al imbogatiri era considerat
comertul, circulatia marfurilor si in special comertul exterior. In opinia mercantilistilor sporul de
bani incasat de comerciant fata de cheltuielile facute pentru a adduce produse pe piata rezulta din
diferenta dintre prutul de vanzare mai mare decat pretul de cumparare mai mica.
3.Conceptia despre bani- Cu privire la bani mercantilistilor le apartine cea mai veche
formulare a teoriei cantitative a banilor, conform careia putera de cumparare a fiecarei unitati
monetare depinde de cantitatea de moneda existent in circulatie la un moment dat.

Periodizarea mercantilismului și caracteristicile reprezentative

Principalii reprezentanti ai mercantilismului nu au fost teoreticieni ci fie oameni politici

(O.Cromwell, J.B.Colbert, G.Botero, J.Bodin, A.Serra, L.Ortiz) fie oameni de afaceri, bancheri
(T.Mun, J.Child, G.King, J.Law). Ca urmare, ei au fost preocupati in special de probleme
economice practice si de masurile de politica economica necesara pentru cresterea Profiturilor
oamenilor de afaceri si consolidarea puterii economice a statelor prin sporirea avutiei nationale.
Conform profesorului Gheorghe Popescu se pot distinge trei mari etapele ale mercantilismului
si politici economice mercantiliste:
1.Mercantilismul timpuriu sau sistemul monetar- secolul XVI
2.Mercantilismul natur sau sistemul balntei comerciale- secolul XVII
3.Mercantilismul tarziu- secolul XVIII
Mercantilismul timpuriu (metalist) urmarea sporirea rezervei de bani a tarii pe orice cale,
recurgand pentru aceasta la orice mijloace de la restrictii severe impuse negustorilor straini pana la
jaful direct al tezaurelor teoriilor cucerite in urma marilor descoperiri geografice.
Mercantilismul timpuriu se bazeaza pe o gandire simpla: Orice cumparare- micsoreaza
cantitateatea de bani, orice vanzare creste cantitatea de bani.
 Capitolul II
Principalele idei ale mercantisilmului

Pentru aceasta forma de mercantilism este caracteristica politica externa promovata de Spania,
Portugalia si Anglia in secolul XVI. In plan teoretic aceasta forma de mercantilism este ilstrata de
lucrarea lui William Stafford intitulata “Analiza critica a unor plangeri ale compatriotilor nostril”
(1581).
Mercantilismul matur (productiv) – sistemul balantei comerciale caracteristic secolului XVII
a renuntat la masurile rigide de atragere unilateral a metalelor pretioase intr-o singura tara ,
admitand fluxul multidirectional ale acestora , pentru a stimula dezvoltarea trasformarilor
comerciale intre tarile lumii, cu conditia ca balanta comerciala sa fie active (valoarea exportului sa
fie mai mare ca cea a importului ).
Pe scurt mercantilismul timpuriu cerea interzicerea iesirii banilor din tara, pe cand
mercantilismul matur cerea impulsarea comertului exterior astfel incat suma de bani intrata sa fie
mai mare decat cea iesita .Pentru mercantilismul matur (productiv) sunt representative in plan
teoretic urmatoarele lucrari:
-“Scut tratat despre cauzele care pot duce la abundente de aur si argint “ (1613)- Antonio
Serra
-“Tratat de economie politica “ (1615) – Antoine de Montchrestien .
-“Expunere despre comertul Angliei cu Indiile Orientale “ (1604) – Thomas Mun .
-“Bogatiile Angliei din comertul exterior “ (1664) – Thomas Mun
Mercantilismul tarziu – secolul XVIII , caracteristic Angliei , marcheaza trecerea spre
liberaismul economic . In aceasta perioada , dupa doua secole de politica mercantilista, obiectivul
imbogatirii natiunii a devenit realizabil , dar acumularea de metale pretioase in interior unei tari
risca sa produca o crestere a preturilor , sa compromita balanta comerciala externa si sa nu conduca
la sporirea fortei economice a natiunii. De aceea ganditorii mercantilisti s-au pronuntat pentru
accelerarea productiei , liberalizarea economica pe plan intern si international mentinand idea
balantei comerciale favorabile, se trece asadar de la politica interventionista la o reglementare mai
putin riguroasa si diminuarea interventiei statului in economie , prin urmare , la o politica liberala.
Dintre promotorii acestei noi orientari cei mai reprezentativi sunt William Pety (1623-1687) si
Richard Cantillon (1680-1734), autorul “celei mai sistematice , lichide si originale dintre toate
cartile asupra principiilor economice inainte de Avutia natiunilor.

Meritele și limitele mercantilismului

Merite ale mercantilismului :

-Reprezinta primul current economic inchegat si marcheaza autonomizarea stiintei economice.
-Receptivitatea si interesul ganditorilor mercantilisti fata de sistemul econimie de piata si
elementele economiei timpului lor : circulatia banilor , rolul comertului extern , politica economica
pentru impulsionarea economiei moderne si consolidarea statelor nationale .
Limitele :
-supra-aprecierea rolului circultatiei marfurilor in raport cu sfera productiei
-iluzia armoniei de interese dintre statul modern si agentii economici
-preocuparea redusa prentru teoretizare si conceptualizare , motiv pentru care unii specialisti
apreciaza ca mercantilistii nu au facut stiinta si nu se incadreaza in gandirea economica moderna
-ignorarea consecintelor negative ale politicii externe a statelor nationale asupra altor tari si
popoare .
 Capitolul III
Ordinea naturală și tabloul economic al lui Francois Quesnay

Introducere în școala fiziocrată și explicarea conceptului de ordine naturală

Contrar mercantilismului, fiziocrația ia forma unei școli și prin definiție reprezintă ”o

orientare, cu precădere economică, apărută în secolul al XVIII-lea în Franța, care contestă
intervenția statului în economie, susținând că în societatea umană există o ordine naturală care se
impune prin evidență și este opusă ordinii artificiale creată prin voința oamenilor.” 1
Astfel conceptul de ordine naturală reprezintă de fapt esența și doctrina urmărită de școala
fiziocrată, Pierre S. du Pont de Nemours definind fiziocrația ca ”știința ordinii naturale”. 2 Noțiunea
de ordine naturală își poartă numele anume datorită ”existenței sale spontane , în mod natural și
neinfluențată de voința omului, însă pentru fericirea acestuia” 3. Ordinea natural a fiziocrației nu
înseamnă primitivism, ci este o ordine socială bazată pe proprietate și libertate. 4 Fiecare individ
trebuie să se conformeze ordinei naturale fiind ghidat de ”balanța psihologică” care este explicată
de Quesnay ca ”obținerea cele mai mari satisfacții prin cheltuiala cea mai mica posibilă” 5 – adică
eficiența.
În viziunea fiziocraților, bunăstarea și interesul comun sunt strict dependente de interesul
particular, astfel încât dacă fiecare individ ar urmări să-și atingă scopul cu minim de cheltuieli ,
întrea-ga societate va tinde spre bunăstarea maximă. Așadar se naște celebrul principiu fiziocrat
”laissez-faire, laissez passer, le monde va alors de lui meme” 6 , a cărui esență face referință la
implicarea minimă a statului, lăsând lucrurile să meargă de la sine, adică libertatea individului pe
piață și proprietatea privată fiind elementele care fac economia să lucreze.
Aparența inițială sugerează că fiziocrații tind să reducă rolul statului : totuși în viziunea lui
Francois Quesnay, nici oamenii , nici guvernele nu fac legile , ei sunt sunt în drept doar să le
recunoască ca reguli supreme, o ordine naturală ce guvernează Universul și să le aduc în societate,
”de asta li se spune purtători de legi, legiuitori și nu s-a îndrăznit să li se spună vreodată
legifăcători”7. Cu toate acestea ,forma de guvernământ ideală pentru fiziocrație rămâne monarhia
ereditară și nu democrația, continuând să respecte ierarhia socială și dorind o autoritate superioară
interesului particular.
Așadar dorința fiziocraților este ”despotismul ordinii naturale” , formă de guvernământ în
cadrul căreia totuși se pierde fenomenul tiraniei întâlnit în despotismul clasic , deoarece la bază
acesteia stă legea supremă – ordinea naturală – căreia fiecare individ cu judecată trebuie să i se
supună nefiind nevoie de tiranie și cruzime pentru a convinge omul să se supună. Anume datorită
acestei reguli etalon , nici poporul , nici suveranul nu face legile , puterea acestuia manifestându-se
doar în faptul că acesta își ia obligația să le aplice , devenind un instrument al legilor naturale după
cum spun Gide și Rist. Astfel funcțiile statului fiziocrat din această perspectivă sunt următoarele:8
-paznic al ”ordinii naturale” și al proprietății private
-instrucția publică ( ca individul să judece și să înțeleagă conceptul ordinii naturale)
-lucrările publice privite ca avansuri financiare
-resursa financiară regăsită în impozitul unic pe baza venitului din agricultură a proprietarilor
funciari

1
F. Marcu , C. Mânecă - ”Dicționar de neologisme” , Ed. Fundației Culturale Române, București 1986
2
Gide , Rist – ”Istoria doctrinelor economice de la fiziocrați până azi” , Ed. Casei Școalelor, București 1926, p.17
3
Ion Pohoață – ”Doctrine Economice” , vol. 1 , Ed. Fundației Academice ”Gh. Zane” , Iași, 1996, p.54
4
Idem
5
Gide , Rist – operă citată , p.24
6
Ibidem , p.25
7
Francois Quesnay – ”Maximes”, p.390 apud Gide , Rist – operă citată , p.55
8
A. Dodescu, Ioana Pop Cohuț – ”Doctrine Economice: Manual Universitar”, Ed. Univ. din Oradea, Oradea 2014, p.50
 Capitolul III
Ordinea naturală și tabloul economic al lui Francois Quesnay

Tabloul economic al lui Francois Quesnay

Francois Quesnay fiind tatăl școlii fiziocrate se impune în istoria gândirii economice cu
”primul instrument metodologic de analiză a echilibrului economic” 9 care ia forma unei lucrări
intitulată ”Tabloul economic” și are ca obiect de studiu circulația produsului social între clase.
Pornind de la premisele generale ale gândirii fiziocrate: produsul net – dar al naturii creat în
agricultură și structura socială în trei clase: productivă (muncitorii în agricultură), sterilă
(meșteșugari și vânzători) și proprietarii funciarii (deținători de pământ) , Quesnay descrie în
lucrarea sa economică mișcările de bunuri între cele trei clase în procesul distribuirii produsului
social astfel încât să poată fi reluată la aceeași scară.10Astfel modelul economic creat de Quesnay
întrunește o serie de pași:11
1.Fermierul (clasa producătoare) produce 1500 unități agricole (alimente) pe baza
pământului închiriat de la proprietarul funciar. Din cele 1500 u.a. , 600 de unități le păstrează pentru
consum propriu (150), consumul lucrătorilor (150) și consumul animalelor (300). Cele 900 u.a.
rămase sunt vândute pe piață pentru 1 unitate monetară per bucată. Astfel din banii obținuți (900
u.m.) , 300 u.m. le păstrează (150 – pentru el și 150 – pentru lucrători) pentru a cumpără bunuri
neagricole de la vânzători și meșteșugari (clasa sterilă). În final se rămâne un profit de 600 u.m.
numit de Quesnay – produs net și care ulterior reprezintă renta pentru pământ plătită proprietarului
funciar.
2.Meșteșugarul (clasa sterilă) produc 750 unități meșteșugărești. Pentru a produce la acest
nivel el are nevoie de 300 unități agricole și 150 unități de bunuri străine. De asemenea pentru
supraviețuire are nevoie de 150 unități agricole și 150 unități meșteșugărești. În total 450 u.a. , 150
u.mș. , 150 u.bs. Astfel acesta cumpără cu 1 unitate monetară per bucată , 450 de alimente și 150 de
bunuri străine și păstrează din producția sa 150 de bunuri meșteșugărești. Cele 600 de unități
meșteșugărești rămase le vinde pe piață cu respectiv 600 unități monetare exact necesarul pentru
reluarea producției în anul următor , astfel clasa sterilă neavând profit
3.Deținătorii de pământ (proprietarii funciari) nu produc, ci doar consumă. Contribuția lor se
regăsește în pământul oferit fermierului în schimbul a 600 u.m. , cu care deținătorul de pământ
ulterior își cumpără 300 unități agricole și 300 unități meșteșugărești. Deoarece proprietarii funciari
sunt pur consumatori , Quesnay consideră că aceștia sunt pilonii primari ai activității economice.
4. Vânzătorul care la fel ca și meșteșugarul face parte din clasa sterilă, are rolul de a aduce
bunuri străine necesare meșteșugarului. Astfel se presupune că cu acele 150 u.m. primite de la
meșteșugar acesta cumpără 150 unități agricole cu ajutorul cărora ulterior face schimburi pe piața
externă și aduce bunurile străine în valoare de 150 u.m. necesare meșteșugarului.
Din analiza ”Tabloului economic” se desprind următoarele observații, care se constituie în
critici la adresa acestui model de echilibru macro economic:12
-exclude din produsul național valoarea producției manufacturate, deoarece se bazează doar pe
produsul net generat de agricultură, considerându-se că doar acest domeniu este productiv
-omite să analizeze felul în care clasa sterilă își acoperă nevoile proprii de produse
manufactrate
-oferă o imagine cvasistaționară deoarece circuitele între clase se repetă periodic.
Totuși , concluzionând analiza asupra lucrării ”Tabloul economic” este demn de remarcat
faptul că aceasta devine primul model de echilibru economic (macroeconomic), care a marcat
pozitiv gândirea economică ulterioară.13

9
Popescu Gheorghe – ”Fundamentele gândirii economice” , Ed. Anotimp, Oradea, 1993, p.41
10
A. Dodescu , I. P. Cohuț – op. citată , p.51
11
H.W.Spiegel – ”The Growth of Economic Thought, Revised and Expanded Edition”,Ed. Duke University,1983 p.189
12
A. Dodescu , I. P. Cohuț – op. citată , p.53
13
Idem , p.53
 Capitolul III
Ordinea naturală și tabloul economic al lui Francois Quesnay

9
Popescu Gheorghe – ”Fundamentele gândirii economice” , Ed. Anotimp, Oradea, 1993, p.41
10
A. Dodescu , I. P. Cohuț – op. citată , p.51
11
H.W.Spiegel – ”The Growth of Economic Thought, Revised and Expanded Edition”,Ed. Duke University,1983 p.189
12
A. Dodescu , I. P. Cohuț – op. citată , p.53
13
Idem , p.53
 Capitolul III
Ordinea naturală și tabloul economic al lui Francois Quesnay

Concluzii și reflexii asupra școlii fiziocrate

Reîntregind informațiile punctate anterior, este in contestabil că școală fiziocrată a creat un

impact enorm asupra gândirii economice la acel moment. Datorită unui sistem complex de noțiuni
și criterii proprii, a unei idei directoare – supremația naturii , a unei doctrine – ordinea naturală și nu
mai puțin important , a unui mentor – Francois Quesnay , fiziocrația reușește să se impună ca
”prima școală de gândire economică în tot sensul cuvântului”14.
Fiziocrația demonstrează pentru prima dată că interesul personal lăsat liber, în condiții de
concurență, conduce natural spre starea cea mai bună posibilă pentru individ și de fapt pentru
societate în general, luând forma ”odinii naturale”. De asemenea subliniază faptul că fundamentul
libertății economice este proprietatea privată.15
Școala fiziocrată în frunte cu Francois Quesnay reușește să aducă o serie de contribuții
esențiale la gândirea economică printre care se enumeră:16
-fundamentarea unui regim bazat pe libertare și proprietare conform ordinii naturale
-deplasarea idei principale asupra creării bogății din sfera comerțului în domeniul agriculturii
-elaborarea teoriei produsului net
-analiza producției și repartiției acesteia între clase (”Tabloul economic”)
-înlocuirea politicii mercantiliste cu una liberală
Totuși, deși școala fiziocrată reușește să aducă o serie de contribuții enorme în ulterioara
gândire economică, nu este de omis faptul că aceasta întâlnește o serie de lacune incontestabile
printre care supraestimarea rolului agriculturii în crearea bogăției și neînțelegerea completă a
mecanismului de formare a valorii.17
Concluzionând, este demn de conturat faptul că fiziocrația a însemnat un pas mare în
dezvolta-rea gândirii economice și deși întâlnește o serie de limite , aceasta a însemnat o nouă gură
de aer la acel moment. Fiind prima școală de economiști ,primul sistem coerent de economie
politică și deja evident reprezentatul căreia lasă prima analiză macroeconomică complexă aceasta
devine valul care deschide calea liberalismului economic.

14
Ion Pohoață – op. citată, p.52
15
A. Dodescu , I. P. Cohuț – op. citată , p.54
16
Idem , p.55
17
Ibidem
 BIBLIOGRAFIE

1.Tiberiu Braileanu – ”O istorie a doctrinelor economice” , Ed. Institutul European , 1999

2.Ionescu Toader – ”Istoria gândirii economice universale și române” , Ed. Sarmis , Cluj-Napoca ,
1999
3.F. Marcu , C. Mânecă - ”Dicționar de neologisme” , Ed. Fundației Culturale Române, București
1986
4.Gide , Rist – ”Istoria doctrinelor economice de la fiziocrați până azi” , Ed. Casei Școalelor,
București 1926
5.Ion Pohoață – ”Doctrine Economice” , vol. 1 , Ed. Fundației Academice ”Gh. Zane” , Iași, 1996
6.A. Dodescu, Ioana Pop Cohuț – ”Doctrine Economice: Manual Universitar”, Ed. Univ. din
Oradea, Oradea 2014
7.Popescu Gheorghe – ”Fundamentele gândirii economice” , Ed. Anotimp, Oradea, 1993
8.H.W.Spiegel – ”The Growth of Economic Thought, Revised and Expanded Edition”,Ed. Duke
University,1983