Sunteți pe pagina 1din 13

Mercantilismul Ca doctrin economic, mercantilismul desemneaz un ansamblu de idei economice i de msuri de politic economic, caracteristice pentru sec.

XVI nceputul sec. XVIII, fiind subordonate ideii c bogia provine din comer i sporirea ei depinde de sprijinul acordat de ctre stat comercianilor. De dat recent mercantilismul a fost denumit heringul rou al istoriografiei i un balon teoretic gigantic. Mercantilismul. Evoluia mercantilismului: n secolele XV - XVII predominau nc valorile religioase i concepiile medievale ale primatului supranaturalului. n opoziie i n spirit renascentist, se formeaz o viziune a omului ce exalt valorile absolute ale Statului, pe de alta parte, i ale bogiei pe de alt parte. Mercantilismul apare astfel ca primul curent de gndire economic modern. Marx i numete primii tlmaci ai lumii moderne. Ca doctrin i politic economic, mercantilismul cunoate trei etape: mercantilismul timpuriu sau sistemul monetar (sec. XVI), mercantilismul matur sau sistemul balanei comerciale (sec. XVII) i mercantilismul trziu (sec. XVIII).

http://www.referat.ro/referate/Mercantilismul_0268f.html

Inceputurile tiinei economice pot fi identificate cu apariia i evoluia curentului de gndire mercantilist. n accepiune lingvistic, termenul de mercantilism i are originea n limba italian unde, substantivul mercante nseamn comerciant sau negustor, aa cum n limba francez, adjectivul mercantile se identific cu noiunea de negustoresc. Curentul de gndire mercantilist este specific secolelor XVI-XVII i a dominat viaa economic, sub aspect teoretico-practic, pn la mijlocul sec. al-XVIII-lea. El a aprut i s-a dezvoltat sub impulsul economiei de schimb n cadrul creia, capitalul comercial a jucat cu rol esenial. Cu toate c, prin excelen, acest curent de gndire economic manifest un empirism accentuat, totui, ideile i preceptele emise au vizat gsirea unor soluii de politic economic menite s duc la sporirea veniturilor statului i la consolidarea poziiilor burgheziei (la nceput cea comercial) aflat n plin ascensiune n peisajul economic general, caracterizat iniial de cooperaia capitalist simpl i ulterior, de ctre manufacturi. Spre deosebire de spiritul moderator ce a caracterizat gndirea economic a scolasticilor medievali, mercantilismul graviteaz n jurul ideii de acumulare, prin orice mijloace, a unui stoc ct mai mare de metal preios i bani, pentru sporirea veniturilor statului i ale naiunii, i implicit, a puterii acestora. Prin urmare, putem considera c mercantilismul se bazeaz pe dou principii eseniale: principiul chrysohedonic sau dorina de a deine ct mai mult aur, putere i implicit bogie, pentru c, potrivit spuselor lui William Petty: aurul,argintul, bijuteriile nu pier; ele sunt bogii n toate timpurile i locurile; principiul antagonismului de interese dintre naiuni, bazat pe stocul monetar, unde banul constituie nervul rzboiului.

http://teoraeco.blogspot.com/2009/12/mercantilismul.html
Mercantilismul a fost o politic economic care s-a afirmat n Europa ntre secolele XV - XVIII, bazat pe conceptul c puterea unei naiuni poate fi mrit dac exporturile sunt superioare importurilor. Mercantilismul ca ideologie desemneaz ideile i politicile dezvoltate n jurul acestei doctrine privind balana comerului din gndirea economic european a secolului al XVII-lea i cea mai mare parte a secolului al XVIII-lea.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mercantilism

1.Introducere in economie Economia a facut dintotdeauna obiectul preocuparilor omenesti,pentru ca oamenii se confrunta,la fel ca si celelalte vietuitoare,cu problema supravietuirii.Omul a fost insa mai norocos,pentru ca a fost inzestrat in primul rand cu aptitudini intelectuale,inaintea celor fizice caracteristice altor vietuitoare.Tocmai pentru ca are capacitatea de a gandi,omul are nenumarate dorinte,pentru indeplinirea carora resursele pe care i le ofera natura si societatea vor fi intotdeauna insuficiente. Economia studiaza tocmai comportamnetul oamenilor in activitatea de producere,distributie si consm a bunurilor si serviciilor intr-o lume a resurselor rare. Mult timp s-a folosit pentru stiinta economica denumirea de "economie politica" aparuta pentru prima data in lucrarea lui Antoine de Montchrestien din 1615 ,"Traite deconomie politique".Termenul provine din grecescul "oikonomia" care in traducere libera inseamna regulile administrarii cetatii(oikos=casa,gospodarie, nomo=lege,polis=cetate). 2.Mercantilismul-primul curent de gandire economica.Aparitie Montchrestien este unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai mercantilismului,primul curent de gandire economica moderna. Mercantilismul a fos o doctrina economica care s-a afirmat in Europa intre sec al-XVI-lea si sec XVII-lea ce avea in sau ideea ca aurul si argintul reprezinta prima bogatie,atat pentru indivizi,cat si pentru state.Sub numele de mercantilisti sunt cunoscuti multi economisti care au format mai multe scoli nationale care militau pentru determinarea madalitatilor prin care statul putea sa-si procure cantitati cat mai mari de aur si argint.

http://facultate.regielive.ro/referate/economie/mercantilism-aparitie-reprezentare-semnificatiespiritul-mercantilism-120427.html

nceputurile tiinei economice pot fi identificate cu apariia i evoluia curentului de gndire mercantilist. n accepiune lingvistic, termenul de mercantilism i are originea n limba italian unde, substantivul mercante nseamn comerciant sau negustor, aa cum n limba francez, adjectivul mercantile se identific cu noiunea de negustoresc. Curentul de gndire mercantilist este specific secolelor XVI-XVII i a dominat viaa economic, sub aspect teoretico-practic, pn la mijlocul sec. alXVIII-lea. El a aprut i s-a dezvoltat sub impulsul economiei de schimb n cadrul creia, capitalul comercial a jucat cu rol esenial. Cu toate c, prin excelen, acest curent de gndire economic manifest un empirism accentuat, totui, ideile i preceptele emise au vizat gsirea unor soluii de politic economic menite s duc la sporirea veniturilor statului i la consolidarea poziiilor burgheziei (la nceput cea comercial) aflat n plin ascensiune n peisajul economic general, caracterizat iniial de cooperaia capitalist simpl i ulterior, de ctre manufacturi. Spre deosebire de spiritul moderator ce a caracterizat gndirea economic a scolasticilor medievali, mercantilismul graviteaz n jurul ideii de acumulare, prin orice mijloace, a unui stoc ct mai mare de metal preios i bani, pentru sporirea veniturilor statului i ale naiunii, i implicit, a puterii acestora. Prin urmare, putem considera c mercantilismul se bazeaz pe dou principii eseniale: principiul chrysohedonic sau dorina de a deine ct mai mult aur, putere i implicit bogie, pentru c, potrivit spuselor lui William Petty: aurul, argintul, bijuteriile nu pier; ele sunt bogii n toate timpurile i locurile; principiul antagonismului de interese dintre naiuni, bazat pe stocul monetar, unde banul constituie nervul rzboiului.[5,pag.25] Trei idei mai importante caracterizeaz modul de gndire mercantilist: concepia cu privire la bogie (individual i naional); izvorul i rolul profitului n societate i concepia privind banii i rolul jucat de acetia n relaia cu celelalte produse ce fac obiectul vnzrii-cumprrii pe pia.

Concepia mercantilist asupra bogiei, indiferent dac este privit la nivel individual sau naional, i gsete expresia n stocul monetar existent la un moment dat. Sporirea bogiei sub aceast form devine preocuparea central att a indivizilor ct i a statului, acesta din urm fiind considerat exponentul birului public. Fascinai de ideea mbogirii imediate i prin orice mijloace, mercantilitii nu-i pun problema consecinelor pe termen lung ce decurg din practica acestui procedeu i nici a urmrilor negative ce vor influena avuia i destinul multor popoare de pe alte continente (cum este cazul celor dou Americi, a Indiilor Orientale i Occidentale etc.). Izvorul profitului, a acumulrii de bogie, este considerat a fi comerul, respectiv circulaia mrfurilor, mijlocite de bani, i n mod deosebit, comerul exterior. Fr a fi preocupai de mecanismul funcionrii economiei de pia, mercantilitii sunt de prere c, suplimentul monetar ncasat de negustor, comparativ cu cheltuielile fcute pentru aducerea produselor respective pe pia, rezult din diferena de pre ce se constat la vnzarea produselor (pre mai mare) comparativ cu preul de achiziie al acestora. Mergnd cu analiza mai departe, ei ajung la concluzia c, sfera economic n cadrul creia se realizeaz profitul ar fi circulaia mrfurilor i comerul. Prin urmare, se pierde din vedere faptul c, dac este s privim la nivel macroeconomic, atunci fiecare negustor apare pe pia ntr-o dubl ipostaz, aceea de vnztor-cumprtor i astfel, explicaia surplusului de valoare obinut ca urmare a diferenei de pre dintre achiziia i vnzarea produselor, nu mai are fundament. Deci, nici profitul i nici sporirea avuiei nu au la baz acest mecanism. Aceast tar teoretic a gndirii mercantiliste va fi exploatat i va genera vii dispute att n rndul susintorilor, ct i al adversarilor lor de mai trziu, adepi ai liberalismului clasic. Totui, se poate afirma cu certitudine c, prin trecerea la economia de schimb, avuia este eliberat din limitele valorii de ntrebuinare i ncadrat n spaiul valorii de schimb. Aceast mutaie va permite amplificarea continu a bogiei i a posibilitilor de acaparare a ei. Comerul de mrfuri i de bani devine astfel, cea mai profitabil sfer a economiei.[11, pag.21] Cu toate c mercantilismul a fost contestat i vehement criticat de ctre adepii liberalismului clasic i neoclasic n ceea ce privete rolul esenial pe care acetia l acord statului n susinerea economiei intervenie socotit drept o piedic n calea afirmrii liberei iniiative a agenilor economici i a funcionrii economiei de pia, totui, acest curent de gndire economic are meritul de a fi mbinat n mod eficient teoria cu practica, de a fi pus politicul n slujba economicului. Statul i politica sa devin eficiente, susin mercantilitii, doar n msura n care se sprijin pe bogie ct mai mare i n continu cretere. Scrierile mercantiliste pot fi ncadrate n ceea ce astzi numim economia normativ i se leag mai puin de economia pozitiv, adic analiza a ceea ce se afl n realitatea economico-social, chiar dac nu lipsesc i o serie de preocupri i n acest sens. n evoluia sa, mercantilismul cunoate dou etape mai importante determinate n funcie de modul de interpretare i aplicare a politicilor economice emise n acea perioad. Prin urmare, avem de-a face cu mercantilismul timpuriu i mercantilismul dezvoltat.

Mercantilismul timpuriu este caracteristic sec. al XVI-lea i unor decenii din prima jumtate a sec. al XVII-lea. Acestei perioade i este caracteristic preocuparea pentru realizarea unor balane comerciale active, a unui excedent al intrrii de moned fa de ieiri. n acest context sunt remarcate msurile de ordin administrativ impuse de ctre stat, n sensul limitrii, chiar pn la interdicie, a importului de mrfurii stimulrii, pe ct posibil, a exportului, cu scopul atragerii unei cantiti ct mai nsemnate de moned i metal preios. Convingerea unanim era c, numai n acest mod ara poate fi considerat bogat. Mercantilismul timpuriu i gsete expresia cea mai elocvent n modul de conducere i administrare a oraelor-cetate italiene: Veneia, Genova, Florena. Sub impulsul su, se nregistreaz o cretere a libertilor economice i politice, opresiunea feudal este atenuat n favoarea dezvoltrii agriculturii, a comerului i a activitilor bancare, meteugreti i manufacturiere din orae. Corporaiile constituite i-au parte la conducerea vieii publice. Analiznd aceast stare de lucruri, economistul german Wilhelm Sombart avea s ajung la concluzia c, de fapt, mercantilismul nu poate fi considerat a fi altceva, dect politica economic a oraului extins la un teritoriu mult mai mare.[11,pag.23] O analiz pertinent a mercantilismul metalist ne parvine prin scrierile bancherului Gaspar Scaruffi. La el se ntlnete concepia unei balane comerciale active, nsoit de ideea centralizrii statale i a unificrii monetare. Deoarece procesul de constituire a noilor economii naionale nu se ncheiase i cum acestea nu-i puteau procura banii necesari doar din mijloace economice private, se apeleaz la sprijinul statului, a crei funcie economic se va aeza pe economia naional-cadru. Analiznd aceast situaie, Antonio Serra propune o serie de msuri pe care statul ar trebui s le aib n vedere pentru stimularea exportului, n condiiile unui import restrictiv. La acest tip de mercantilism se va referi ulterior Adam Smith cnd scrie c: ...dei ncurajarea exportului i descurajarea importului sunt cele dou mari mecanisme prin care sistemul mercantilist i propune s mbogeasc orice ar, totui, cu privire la anumite mrfuri, el pare a urma o cale diametral opus (...). Sistemul mercantilist descurajeaz exportul de materii prime pentru manufactur i al uneltelor de munc, pentru a acorda muncitorilor notri un avantaj i a-i face capabili s vnd pe piee strine mai ieftin dect muncitorii altor naii (...). El ncurajeaz importul de materii prime pentru manufacturi, pentru ca s poat fi prelucrate de muncitorii notri mai ieftin i s nlture astfel un import mai mare i de o valoare mai mare de bunuri manufacturate. [9, pag.111] Prin urmare, este evident c, mercantilismul de factur metalist coninea n sine, germenii trecerii spre cel industrialist. Mercantilismul dezvoltat (mijlocul sec. al XVII-lea, nceputul sec. al XVIII-lea) a exprimat o concepie mult evoluat cu privire la modul de conducere i dezvoltare a societii din acea perioad. Asistm la o diminuare a factorului administrativ, concomitent cu accentuarea aciunii factorilor economiei, prin rolul esenial conferit balanei comerciale.

Se constat i o relaxare considerabil a comerului exterior deoarece, activitatea de import nu mai este att de restrictiv i este promovat ideea creterii acesteia concomitent cu creterea, ntr-o proporie mult mai mare a exportului, pentru a se putea asigura permanent o balan comercial activ. Indiferent de forma pe care o mbrac, de soluiile propuse i de spaiul geografic n care se manifest, mercantilismul prezint cteva trsturi eseniale: a) este primul curent de gndire economic care ncearc s analizeze, sub aspect teoretico-practic, modul de producie bazat pe schimbul de mrfuri i relaii salariale, n condiiile n care, intensificarea schimburilor comerciale externe se desfoar n proporii considerabile i sunt cele care stau la baza crerii de bogie, a plusprodusului. Tocmai din acest motiv, principala form de sporire a bogiei este considerat acumulare de bani i de metale preioase, iar sfera circulaiei (n spe comerul exterior) este privit ca izvor de bogie.[7, pag.29]; b) promoveaz intervenia statului n economie deoarece, schimbul de mrfuri i acumularea primitiv de capital aveau nevoie de cadrul normativ propice desfurrii lor; c) mercantilismul se leag strns de politica economic (comercial) a timpului, ceea ce va justifica i sub aspect teoretic, nu numai practic, formarea marilor imperii coloniale aduntoare de metale preioase, materii prime i bani; d) nevoia crescnd de stoc monetar este alimentat i de necesitatea satisfacerii unor cerine ct mai variate i numeroase din partea puterii regale i a acoliilor ei: de la rzboaie la o via bazat pe lux i consum rafinat; e) banii sunt considerai drept: un factor de producie cu acelai titlu ca i pmntul,[11, pag.22] idee sesizat i interpretat ulterior de economistul suedez Eli Heckscher astfel: banii erau privii uneori ca avuie artificial, distinct de avuia natural, unde dobnda de capital era considerat drept plat pentru nchirierea banilor, analog cu renta funciar. n msura n care mercantilitii cutau s descopere motive obiective pentru mrirea ratei dobnzii (...) ei le gseau n cantitatea total a banilor [4,pag.200]. Aceast ultim idee va deveni ulterior o veritabil surs de inspiraie pentru J.M. Keynes, n formularea teoriei rolului pozitiv al ratei sczute a dobnzii. Fondul comun al ideilor mercantiliste s-au particularizat ns pe zone geografice i ri n funcie de politicile economice elaborate i de soluiile propuse la un moment dat pentru creterea avuiei. n Spania i Portugalia, economitii s-au preocupat de conservarea metalelor preioase provenite din noile continente cucerite i de interzicerea scoaterii din ar a acestora. Prin excelen, avem de-a face cu un mercantilism metalist, n cadrul cruia se ntreprind o serie de msuri prohibitive n domeniul importului de mrfuri strine, msuri care au condus la ruinarea economiei. Mercantilismul industrialist, fondat n Frana de Jean Bodin, Montchretien i Colbert, a avut drept obiectiv esenial, achiziia de metale preioase prin practicarea unei politici de dezvoltare industrial, pe baza reglementrilor i interdiciilor statului. Ideea de baz a mercantilismul industrialist const n faptul c, puterea politic nu poate fi legat dect de expansiunea comercial. Dezvoltarea industrial este privit n cadrul acestui proces, ca un instrument, rolul decisiv revenind statului prin aplicarea unor subvenii pentru dezvoltarea manufacturilor, paralel cu aplicarea unor politici protecioniste riguroase. http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap3

nceputurile tiintei economice pot fi indentificate cu apariia i evoluia curentului de mercantilism, aprut n perioada de regres a ornduirii de tip feudal i de ofensiv a relaiilor capitaliste. Totodat mercantlismul a fost generat i stimulat de deteriorarea economie naturale n condiiile progresului forelor de producie, ale amplificrii diviziunii sociale a muncii i autonomiei productorilor. n accepiune lingvistic, termenul de mercantilism i are originea n limba italian, unde substantivul mercante, nseamn comerciant sau negustor, aa cum n limba francez, adjectivul mercantile se identific cu noiunea de negustoresc. Mercantilismul a fost o doctrin economic ce avea n centrul su ideea c aurul i argintul reprezint prima bogie, att pentru stat, ct i pentru indivizi. Curentul de gndire mercantilism este specific secolelor XVI-XVIII, i a dominat viaa economic. Acest termen mercantilism a fost utilizat pentru prima dat n anul 1763 de fiziocratul francez, marchizul de Mirabeau i popularizat mai trziu de Adam Smith n renumita oper Avuia naiunilor. Economistul Thomas Mun (1571-1641) a expus doctrina mercantilist n cartea Tezaurul Angliei n comerul exterior, sub ideea urmatoare: Mijlocul la ndeman pentru sporirea avuiei i a tezaurului nostru l constiuie comerul exterior, unde trebuie s aplicm ntotdeauna regula de a vinde anual strinilor mai mult dect consumm noi, din produsele lor. Mercantilismul s-a bazat pe conceptul c puterea unei naiuni poate fi mrit dac exporturile sunt net superioare importurilor. n evoluia sa, mercantilismul, cunoate dou etape importante determinate n funcie de msurile preconizate pentru realizarea scopului propus, i anume mercantilismul timpuriu i mercantilismul dezvoltat. http://www.ronduldesibiu.ro/afaceri-economie/mercantilismul/

Mercantilismul s-a manifestat in perioada descompunerii feudalismului intre anii 1450-1750, cand o noua structura sociala era interesata in accelerarea procesului acumularii primitive a capitalului. Aceasta structura, in special negustorimea, era animata de dezvoltarea fara precedent a schimbului de marfuri, dorinta descatusarii de ideile economice crestine. Cel care sub raport final a dat prima data sens notiunii de mercantilism a fost Adam Smith . Acesta era preocupat de cunoasterea principalelor doctrine economice care pot conduce spre progres si in lucrarea sa Avutia Natiunilor tinea sa precizeze ca pana la aceea data, doua sisteme sunt cunoscute ca esentiale: sistemul comertului sau sistemul mercantilist si sistemul agriculturii sau sistemul fiziocrat (Ciulbea Titi Doctrine economice , vol. I, pagina 20).
http://www.referatele.com/referate/economie/online13/Mercantilisti-si-fiziocrati--Mercantilismul--Fiziocratismul-referatele-com.php Introducere nceputurile tiinei economice pot fi identificate cu apariia i evoluia curentului de gndire mercantilist. n accepiune lingvistic, termenul de mercantilism i are originea n limba italian unde, substantivul mercante nseamn comerciant sau negustor, aa cum n limba francez, adjectivul mercantile se identific cu noiunea de negustoresc.

Curentul de gndire mercantilist este specific secolelor XVI-XVII i a dominat viaa economic, sub aspect teoretico-practic, pn la mijlocul sec. al-XVIII-lea. El a aprut i s-a dezvoltat sub impulsul economiei de schimb n cadrul creia, capitalul comercial a jucat cu rol esenial. Cu toate c, prin excelen, acest curent de gndire economic manifest un empirism accentuat, totui, ideile i preceptele emise au vizat gsirea unor soluii de politic economic menite s duc la sporirea veniturilor statului i la consolidarea poziiilor burgheziei (la nceput cea comercial) aflat n plin ascensiune n peisajul economic general, caracterizat iniial de cooperaia capitalist simpl i ulterior, de ctre manufacturi. Spre deosebire de spiritul moderator ce a caracterizat gndirea economic a scolasticilor medievali, mercantilismul graviteaz n jurul ideii de acumulare, prin orice mijloace, a unui stoc ct mai mare de metal preios i bani, pentru sporirea veniturilor statului i ale naiunii i,implicit, a puterii acestora. http://www.seap.usv.ro/~ro/cursuri/ECTS/ECTS_IGE.pdf In secolul XV se produce un salt epistemologic rezultand astfel mercantilismul. Nu este vorba de judecarea morala, ci de a recomanda guvernantilor masuri politice in vederea imbogatirii tarii. Economia mondiala este vazuta ca un joc de suma zero in care imbogatirea unuia implica in mod necesar saracirea altuia. Este vorba de intarirea productiei interne si de slabirea protectionismului celorlalte tari. Este in favoarea acumularii de metale nobile (Bullionismul) si studiaza banii, pe care ii considera pentru prima data ca o marfa ca oricare alta a carei valoare este data de lipsa sau abundenta relativa. Apare astfel teoria cantitativa a banilor in care pionieri sunt autorii Scolii din Salamanca: Martn de Azpilicueta (1493-1586) si Tomas de Mercado (?-1575). http://www.eumed.net/ecorom/I.%20%20Stiinta %20economiei/5%20scurta_istorie_a_gandirii_econom.htm
In secolele XV-XVII predominau inca valorile religioase si conceptiile medievale ale primatului supranaturalului. In opozitie si in spirit renascentist se formeaza o viziune a omului ce exalta valorile absolute ale statului, pe de o parte, si ale bogatiei, pe de alta parte. Mercantilismul apare astfel ca primul curent de gandire economica moderna. Mercantilismul v-a dezvolta teza conform careia statul isi sporeste forta, favorizand imbogatirea cetatenilor sai, idee aparata de comercianti, finantisti, manufacturieri. Ei apara statul deoarece isi dau seama ca prospetimea comertului sta in puterea politica a statului. Mercantilistii cred in imbogatirea comerciantilor.Ne aflam pentru prima data in fata unei teorii asupra societatii care se dezvolta exclusiv pe plan economic si prin mijloace economice. In conceptia mercantilistilor sporirea bogatiei are loc pe baza intrepinderii private capitaliste. Dezvoltarea intrepinderii capitaliste necesita sume importante de bani, obtinute prin comert, prin realizarea profitului. Este deci necesara prezenta pietelor de desfacere care se gaseau in mediul national. Dar cu timpul acestea devin insuficiente, fiind necesare pietele externe. Dar cucerirea de piete externe necesita implicarea statului. Ea se evidentiaza in cazul cuceririlor coloniale. Deci se poate spune ca mercantilismul este doctrina de baza a formarii imperiilor coloniale. Evolutia mercantilismului este influentata de cateva evenimente importante ale istoriei universale:

1. Marile descoperiri geografice ce au dat Europei imense resurse de materii prime si chiar forta de munca. 2. S-a produs o mare acumulare de capital, fie prin cresterea veniturilor agricole, fie prin cresterea veniturilor comerciantilor, bani care au fost investiti nu in lux ci la crearea si dezvoltarea manufacturilor, sau a altor activitati comerciale.

3. Reforma religioasa care a modificat modul de gandire a oamenilor; 4. Aparitia primelor statelor moderne Anglia, Franta, Spania. Politica lor nu mai urmarea supravietuirea individului ci extinderea proprietatii statului.

In secolul al XVI-lea problema principala devenea ,, prin ce metode se poate imbogati printul . Dar printul nu se poate imbogati fara ajutorul poporului lui, asa ca in secolul al XVIII-lea problema devine: ,, cum se poate imbogati natiunea. In fond problema nu s-a schimbat, cercetarile economice nu au mai fost legate de un ideal moral al justitiei ci de unul politic. Stiinta economica a devenit stiinta politica. In secolul al XIX-lea gandirea mercantilista a fost interpretata relativ denaturat. Mercantilisti asimiland gestiunea finantelor publice cu cea a patrimoniului privat, au crezut ca statul se poate imbogati vanzand mai mult decat cumpara, si doar o balanta comerciala favorabila putea asigura prospetimea si imbogatirea natiunilor, prin intrarea de metale pretioase. Aceasta gandire a fost considerata de catre economistii de mai tarziu drept nerealista. Se pot distinge trei perioade in dezvoltarea mercantilismului: 1) Mercantilismul timpuriu (sec XVI) - primele probleme studiate au fost cele monetare, acestiia apreciind o abundenta monetara. 2) Mercantilismul matur (sec XVII) politica mercantilista depaseste treptat teoria cantitativa a banilor, asezandu-se pe noi fundamente teoretice. Astfel apare doctrina productiva si concluzia bogatia este masa produselor consumabile, adica o tara este mai bogata cu cat produce mai mult. Baza este pusa pe agricultura. 3) Mercantilismul tarziu (sec XVIII) studiile economice erau in umbra politicului, dar treptat apare un studiu de ansamblu si independent al economicului. Se trece de la studiiul Imbogatirea Printului spre cercetarea mijloacelor potrivite sa asigure Prospetimea Natiunilor. Mercantilistii incep sa sustinamecanismele economiei de piata si descoperirile tehnologice. Dinamica gandirii mercantiliste a fost urmatoarea: 1)Incurajarea comertului exterior 2)Excedentul balantei comerciale 3)Intrari nete de aur 4)Sporirea veniturilor bugetare 5)Cresterea puterii natiunii Mercantilismul englez Aici au actionat unii din cei mai importanti teoreticieni ai mercantilismului, literatura mercantilista fiind mult mai substantiala decat a oricarei alte tarii. In 1581 lucrarea ,,Expunere critica a unor cereri ale compatriotilor nostri William Stanford sublinia faptul ca toti reprezentantii straturilor sociale se plang de scumpirea si gasesc straniu ca ea s-a produs odata cu cresterea productiei.din cauza falsificarii monedei rezultau urmatoarele rele: comerciantii straini vindeau marfurile la preturi nominale mai mari si ii sileau pe comerciantii din tara sa ridice preturile, iar pe lorzi sa sa ridice arenzile. Cu reforma monetara nu se poate rezolva nimic deoarece, in definitiv marfurile se platesc tot cu marfuri, si numai abundenta sau raritatea marfurilor le poate scadea sau ridica preturile. El considera ca o indreptare nu poate veni decat printr-o politica comerciala cuminte, prin care sa nu se lase nici una din materiile sa treaca in strainatate, nici sa se importe bunuri de lux, nici sa se cumpere din strainatate mai mult dacat se vindea. Pentru remedierea agriculturii si indreptarea situatiei taranimii trebuie sa se instituie impozite mai mari pe terenurile destinate pasunatului si mai mici pe cale destinate aratului, si nu in ultimul rand liberalizarea exportului de cereale. Thomas Mun trateaza in ,,Tezaurul Angliei in comertul exterior sau balanta comertului exterior chestiuni monetare si comertul exterior. Cartea contineteoria clasica a balantei comerciale, el sustine ca balanta comertului nu se reduce doar la compararea importurilor si exporturilor, ci adaugarea la contul exportului a profitului comerciantilor, iar la contul importului trebuie sa se considere doar preturile de vanzare in Anglia, scazandu-se taxele de vama si accizele. In afara de acestea mai trebuie adaugate la pasiv sumele cheltuite in strainatate si castigurile realizate de comerciantii straini in Anglia, iar la activ trebuie tinut cont de chelt facute de straini in Anglia si de veniturile comerciantilor englezi in strainatate. Thomas Mun largeste balanta comerciala la o balanta de plati. Moneda este analizata in stransa legatura cu comertul: banul ajuta

comertul, iar comertul sporeste bogatiain bani. In notiuneabogatie autorul distinge trei componente: 1)averea naturala 2)averea artificiala si3)averea mobila. Politica sustinata de Thomas Mun este una de imbogatire a natiunii prin comert.

Mercantilismul in Franta Unul dintre cai mai mari mercantilisti francezi a fost Antoine de Montchrestien autorul lucrarii ,,Traite de leconomie politique in care apare pentru prima data termenul de Economie Politica. Autorul este un mare aparator al negustorilor. El sustine ca circulatia are primatul fata de productie. In comertul interior pierderea unuia este castigul altuia, tara nu avand de suferit, pe cand in comertul exterior orice pierdere echivaleaza cu castigul gratuit al altei tarii si invers. Cel mai sigur mod de a obtine bani este comertul, dezvoltarea sa. Luxul este vazut ca o ciuma pentru stat, el implicand cheltuieli si neaducand nici un venit. Este ceruta interventia statului in favoarea industriei care se infiripa. Jean Baptiste Colbert ministru de finante al Frantei in perioada 1661 1683 a devenit celebru pentru dorinta sa de a face ordine in domeniul financiar si al monedei. Pe plan intern a practicat interventia masiva a statului pentru a edifica si intari industria cat si pentru a reglementa activitatea economica. Stabileste raportul argint/aur la 15/1 si trece corporatiile si fabricile in subordinea regelui. Pe plan extern a impus restrangerea restrangerea importurilor si stimularea exporturilor,mai ales a produselor manufacturate, impunand prime de export, cu scopul de a realiza o balanta comerciala activa. Mercantilismul francez prezinta paradoxul de a fi mai putin bogat in teoreticieni decat cel britanic, dar are meritul de a fi pus in practica sa probleme fundamentale ale Economiei Politice cum ar fi: de unde vine bogatia nationala sau care este productia cea mai avantajoasa pentru societate. Raspunsul a fost aproape unanim: INDUSTRIA, pentru dezvoltarea careia s-a facut numeroase investitii si reforme.

Mercantilismul in Germania Mercantilistii germanii au militat pentru dezvoltarea productiei industriale si agricole, a comertului si pentru cresterea populatiei. Datorita faptului ca Germania medievala era faramitata in numeroase state marunte si izolate, viata si si stiinta economica nu a putut ajunge la nivelul celei engleze sau franceze. Politica si literatura mercantilista germana se caracterizeaza prin tendintele populationiste de repopulare a tarii dupa Razboiul de 30 de ani, cu contributie directa asupra numarului de contribuabili. O alta trasatura a fost politica de sporire a productiei agricole, vizand imbunatatirea aprovizionarea populatiei cu produse agro-alimentare. Politica mercantilista germana s-a inspirat din politica oraseneasca, organizand in mod unitar corporatiile, viata oraselor si economia nationala, avand in vedere, prioritar interesele principilor care erau interese fiscale. Transformarea statului intr-un modern absolutist, a reclamat perfectionarea aparatului fiscal si formarea unui corp de funcionari bine instruit si bine articulat. Germani au adoptat politica economica a Frantei implicit principiile mercantiliste. Mercanilistii germani considera banii cel mai important factor de productie si ajutor al circulatiei si n-a vazut in ei intruchiparea bogatiei, precum s-a intamplat in cazul celorllte popoare. Grija lor permanenta a fost stimularea productiei, mai ales a agriculturii, dar si a industriei. Mercantilismul in Italia Italienii au elaborat idei si teorii mercantiliste care apartin mercantilismului timpuriu de natura metalista, credito-baneasca. Una dintre caracteristicile esentiale ale circulatiei banesti este eterogenitatea. In diferite regiuni ale aceleiasi tarii existau diferite mijloace banesti.

Mercantilisti italieni au studiat echilibrul dintre cerere si oferta, considerandu-l preconditie a stabilirii preturilor concurentiale. Ei au introdus formule matematice de determinare a preturilor. Au fost aduse importante contributii in domeniul contabilitatii: Luca Pacciolo in lucrarea sa ,,Summa de larithmetica. Geometria. Proportioni e proportionalita. Autorul a introdus contabilitatea dubla, articolul contabil, cartea mare si balanta de verificare. Mercantilismul in Spania Spanioli au practicat un mercantilism monetarist. Accentul a fost pus pe jefuirea de metale pretioase din coloniile Lumii Noi, pe exploatarea minelor de aur si argint de acolo, aducerea lor in tara si impieticarea scurgerii lor peste hotare. Au practicat politici monetare si financiare axate pe cheltuieli parazitare, pe razboaie, fara a acorda atentie acumularii de capitaluri productive. Masurile restrictive au dus la crearea in tara a unei lenevii deplorabile.

Cu timpul principiile mercantiliste devin anacronice, aparand tot mai multi economisti liberali. Bibliografie: Gheorghe Popescu Evolutia gandirii economice Tiberiu Braileanu O istorie a doctrinelor economice Anca Dodescu Istoria gandirii economice Ionescu Toader Istoria gandirii economice universale si romanesti Realizator: Gavra Andrei

http://www.referatele.com/referate/economie/online14/Mercantilismul-ca-doctrina-economica--Evolutia-si-particularitatile-nationale-ale-mercantilismului-.php
Renasterea spirituala (stiintifica, artistica, literara) din secolele XV si XVI, care a insotit inceputurile economiei moderne de piata in Europa, a favorizat importante schimbari si in domeniul gandirii economice. Asistam in acesta perioada la autonomizarea gandirii economice, la aparitia si raspandirea de lucrari specializate cu caracter economic. Miscarea de innoire generala a societatii si, cu atat mai mult, de innoire spirituala, s-a manifestat cu putere pana si in domeniul in aparenta imobil al credintei, concretizandu-se in diferite feluri de reforma religioasa (Luther, Calvin etc.) Inabil mai puternica a fost aceasta tendinta innoitoare in ramurile laice ale gandirii, printre care si gandirea economica. Emancipate de sub tutela scolasticii mediele, lucrarile economice din aceasta perioada, au avut ca obiect central problemele practice ale administrarii judicioase, fie ale gospodariilor particulare, fie ale bunurilor publice. Pot fi citate in acest sens, cu titlu de exemplu, lucrarea italianului Diomede Carafa (sfarsitul sec. XV), intitulata "De regis et boni principis officio" sau lucrarea francezului Jacques Sary (1675) intitulata "Negustorul perfect". Partea explicati din aceste lucrari este mai modesta, continutul lor teoretic mai redus, ele incadranduse in perioada prestiintifica a gandirii economice sau preistoria economiei politice ca stiinta, deoarece pune accentul pe descrierea fenomenelor economice si pe sfaturile practice sau masurile de politica economica ce puteau fi deduse din acestea. Dubla semnificatie a termenului de mercantilism Gandirea economica din epoca moderna a gravitat in jurul a doi poli contradictorii: individul ca agent economic si natiunea, respectiv statul ca exponent politic al acesteia. De indata ce a fost inlaturat principiul moderatiei, cultit timp de peste un mileniu de catre biserica crestina, steaua calauzitoare a agentilor economici au devenit castigul (profitul) si bogatia, respectiv stradania nelimitata de sporire a acestora. Mirajul maximizarii profiturilor i-a stimulat considerabil pe negustorii moderni sa-si asume riscuri crescande si sa extinda rapid zona geografica a operatiunilor comerciale. Pentru a-i cointeresa pe puternicii zilei in sprijinirea activitatii lor, negustorii au finantat adeseori anumite actiuni ale statelor nationale moderne, ajungandu-se astfel la o aderata simbioza intre comert si politica, intre negustori si stat, reflectata din plin in literatura economica din secolele XV-XVIII.In monumentala sa "Istorie a analizei economice": (1954) J.A. Schumpeter relateaza, pe larg, despre literatura economica din secolele XVI - mijlocul secolului XVIII, extrem de eterogena prin continutul si nivelul ei, publicata mai ales de o serie de consilieri politici ("consultant administrators") si publicisti originali ("pamphleteers").

in masura in care acesti autori s-au referit \aproblema relatiilor economice internationale, pornind adeseori de la interesele marilor negustori, si la implicatiilor lor asupra politicii economice interne si externe a statelor nationale europene, ei au fost denumiti de catre urmasii lor cu termenul de "mercantilistii"1. Termenul avea pe acea vreme o conotatie negati, criticandu-i in mod global si dezaprobandu-i pe acesti publicisti moderni, pentru ca adversarii lor nu au cercetat cu suficienta aterntie gandirea lor si nu au delimitat erorile lor reale de unele idei juste si originale, potrivit conditiilor istorice in care au trait publicistii respectivi.In viziunea ostila a comentatorilor din secolele XVIII si XIX, termenul de "mercantilism" are o dubla semnificatie. Termenul deri de la cuvintele italienesti mercato (piata), mercante (negustor) si mercantile (avid de castig banesc), and in vedere, pe de o parte, doctrina economica sustinuta de negustorii moderni, potrivit careia forma ideala a bogatiei o constituie metalele pretioase, respectiv banii, iar, pe de alta parte, ansamblul masurilor practice de politica economica externa bazate pe interventia masi a statului si urmarind protejarea negustorilor autohtoni de concurenta straina (protectionismul mal). Investigatiile mai recente asupra acestei literaturi (K. Marx, E.F. Heckscher, J.A. Schumpeter si J.M. Keynes) au risipit multe din prejudecatile acreditate de criticii mercantilistilor din sec. XVTII-XIX (inclusiv A. Smith) si chiar din secolul nostru (de ex. J. Viner), demonstrand utilitatea cunoasterii doctrinei economice mercantiliste si oportunitatea contemporana a unora dintre masurile preconizate de ei (Joan Robinson - "neomercantilismul").In cele doua volume ale lucrarii sale intitulata "Mercantilism" (1931 in lb. suedeza, 1935 in lb. engleza), Eli F. Heckscher subliniaza rolul pozitiv, unificator al politcii economice mercantiliste ca politica nationala, ca factor de consolidare a statelor nationale moderne ("mercantilismul ca sistem de protectie"), precum si principalele contributii teoretice ale mercantilistilor in ce priveste teoria cantitati a banilor si notiunea de surplus economic . Esenta mercantilismului, evolutia si particularitatile lui nationale Ca doctrina economica menita sa explice si sa apere politica economica externa (protectionista) a statelor nationale moderne si mai ales interesele si orientarea burgheziei comerciale in plina ascensiune, mercantilismul a abordat cu precadere probleme economice legate de sfera circulatiei de marfuri, mai ales banii si metalele pretioase, respectiv a comertului, printre care: formele si izvorul bogatiei, sursa profitului, natura si rolul banilor, importanta cantitatii de bani in evolutia preturilor si a ratei dobanzii, politica economica externa, raportul dintre politica monetara si de credit, rolul comertului exterior, importanta balantei de plati, importanta nationala a protectionismului etc. Ideea centrala a doctrinei economice mercantiliste a constituit-o aprecierea ca forma principala si ideala a bogatiei consta in metale pretioase, respectiv bani metalici cu loare intrinseca si ca izvorul profitului si, implicit, al sporului de bogatie s-ar gasi in circulatia marfurilor, mai precis in comertul exterior, reprezentand diferenta dintre pretul de nzare si pretul de cumparare ale aceleiasi marfi. Concluzia practica, de politica economica, dedusa din aceasta idee a constituit-o necesitatea stimularii comertului exterior si a protejarii negustorilor autohtoni de concurenta negustorilor straini printr-un ansamblu de masuri luate de stat (interventia masi a statului in economie), atat pe intern, pentru dezvoltarea ramurilor de productie destinate cu precadere exportului, cat si pe extern, prin fixarea unor taxe male de descurajare a concurentei negustorilor straini si de incurajare a negustorilor autohtoni (protectionismul mal si subsidii bugetare). De aceste optiuni doctrinare se leaga denumirea de mercantilism data acestor ganditori de criticii lor din secolul al XVIII-lea, cat si de identificarea ulterioara, fara suficienta acoperire, a mercantilismului cu protectionismul, respectiv cu neo-mercantilismul (J. Robinson).In dubla acceptiune a termenului, mercantilismul a cunoscut o anumita evolutie', respectiv maturizare in decursul secolelor XVI-XVII (chiar pana la mijlocul secolului al XVIII-lea). Sensul major al acestei evolutii 1-a constituit trecerea de la mercantilismul initial sau primitiv denumit si sistemul monetar, caracteristic mai ales secolului al XVI-lea, cu precadere in Spania si Portugalia, la mercantilismul dezvoltat sau sistemul balantei comerciale, preponderent in secolele XVII si XVIII, mai ales in Franta si Anglia. Deosebirea dintre cele doua trepte de maturizare ale mercantilismului consta in faptul ca mercantilismul timpuriu (sistemul monetar) punea accent pe afluxul de metale pretioase in interiorul statului respectiv, retinerea lor pe orice cale, recurgand la metode foarte drastice care stanjeneau adeseori comertul exterior, in timp ce mercantilismul dezvoltat (sistemul balantei comerciale) avea in vedere metode si masuri mai flexibile, compatibile cu fluxurile comerciale si monetare ~pre si dinspre tara respecti, cu conditia ca soldul sau diferenta dintre volumul si loarea exportului sa fie mai mari decat volumul si loarea importului, astfel incat respecti diferenta (balanta acti comerciala, respectiv de plati) sa intre in tara data sub forma de metale pretioase.In ambele etape, obiectivul consta in sporirea rezervei de metale pretioase, ca orincipala forma a bogatiei. Deosebirea se manifesta in legatura cu calea si mtodele folosite: in prima etapa, accentul cadea pe atragerea unilaterala a metalelor pretioase prin orice metode (inclusiv neeconomice, ca de exemplu jaful direct al altor tari) si retinerea lor cu orice pret; in a doua etapa, accentul cadea pe metode economice, admitand comertul in multiple directii, deci atat intrarea cat si iesirea de metale pretioase din tara data, cu conditia sporirii exportului de marfuri fata de import, respectiv a cresterii soldului balantei de plati externe, in favoarea tarii in cauza, care urma sa fie acoperit sub forma de metale pretioase. Pe fondul acestor trasaturu comune mercantilistilor se pot constata si unele particularitati nationale,

legate de specificul conditiilor concrete dintr-o tara sau alta in care astfel de lucrari au putut fi publicate in decursul secolelor amintite in diferite zone ale Europei. Astfel, mercantilismul spaniol si portughez a fost numit bullionist intrucat accentul cadea pe metodele caracteristice etapei primitive a acestuia (bullion inseamna lingou in lb. engleza). Mercantilismul francez a fost denumit industrialist deoarece a pus accentul pe stimularea, dezvoltarea si protejarea industriei nationale ca o conditie prealabila a dezvoltarii exportului si a cresterii soldului activ al balantei comerciale si de plati. Mercantilismul englez si olandez a mai fost denumit si sistem comercial deoarece, pe langa dezvoltarea industriei nationale, a pus accentul pe comertul la mare distanta, colonialism si dezvoltarea navigatiei nationale. Publicistii germani care s-au ocupat de relatia dintre dezvoltarea industriei nationale si comertul exterior au fost numiti cameralisti pornind de la denumirea locului unde se pastra tezaurul de metale pretioase (Kamera). Ganditori si idei reprezentative pentru mercantilismul timpuriu sau sistemul monetar Tipica pentru aceasta etapa este, in practica, politica economica spaniola si portugheza de sporire excesi a cantitatii de metale pretioase aduse in tara prin cele mai diverse metode, inclusiv jaful fata de alte tari (Lumea Noua), nesocotind problema dezvoltarii fortelor productive interne, ceea ce a dus la saracirea lor masi si rapida. Prejudecata ca metalele pretioase ar fi forma ideala sau chiar unica forma a bogatiei sociale i-a determinat pe unii publicisti ai timpului sa treaca in titlul lucrarilor publicate ideea sporirii cantitatii de metale pretioase, pentru a atrage atentia puternicilor zilei, chiar daca, in fond, ei nu se refereau la aceasta problema. Acesta este cazul unor lucrari publicate de spaniolii Luiz Ortiz (1558) si Gonzales de Cellorigo (1600). In schimb, lucrarea lui William Stafford (sec. XVI), intitulata "Analiza critica a unor geri ale compatriotilor nostri" (1581), este mai la obiect deoarece incearca sa argumenteze preocuparea de a retine banii si metalele pretioase din care erau ei confectionati in tara, justificand masurile prohibitive impotri scoaterii lor din tara pentru a nu micsora avutia tarii si solicitand sprijinul statului pentru activitatea negustorilor (masuri protectioniste impotri negustorilor straini si sprijin politic si diplomatic in colonii), corelat cu suportul financiar acrodat de negustori statului (imprumuturi).

Ganditori si idei reprezentative pentru mercantilismul dezvoltat sau sistemul balantei comerciale Spre sfarsitul secolului XVI si in tot decursul secolului XVII au fost publicate numeroase lucrari si au fost adoptate importante acte legislative care au consacrat importanta comertului exterior pentru sporirea avutiei nationale si care s-au referit la metodele care trebuiau folosite in acest scop, respectiv la relatia dintre protectionism si dezvoltarea industriei nationale. Pe publicistic este vorba mai ales de lucrarile francezului Jean Bodin (1530-l596) si M. de Malestroit, ale italianului Gionni Botero (1544-l617), aparute spre sfarsitul sec. XVI, dar mai ales de lucrarile lui Antonio Serra (inceputul sec. XVI), A. de Montchretien (1575-l621), Thomas Mun (1571-l641), T. Culpeper (1578-l662), G. de Malynes (1586-l641), Ed. Misselden. Gregory King (1650-l710), Thomas Gresham (1519-l579), Josias Child (1630-l699) si James Stewart (1712-l780), aparute in decursul secolelor XVII si XVIII, la care se adauga lucrarile cameralistilor germani, indeosebi J.H.G. von Justi (1717-l771) si J, von Sonnenfels (1732-l817), precum si ale unor mercantilisti tarzii, cum au fost: John Law (1671-l730) si Richard Cantillon (1680-l734). Pe ul masurilor de politica economica inspirate de gandirea mercantilista atrag atentia doua evenimente deosebite: adoptarea legilor navigatiei in 1651 in Anglia pe timpul lui O. Cromwell si tariful mal protectionist extrem de riguros adoptat in Franta pe timpul lui J.B. Colbert (1667). Pornind de la definjtia bogatiei, rolul metalelor pretioase si al comertului exterior, ganditorii din aceasta perioada au abordat numeroase probleme teoretice si practice. Dintre problemele teoretice se impun atentiei mai ales doua: in primul rand, rolul banilor, respectiv influenta afluxului de metale pretioase asupra evolutiei preturilor, iar, in al doilea rand, raportul dintre economiile nationale si comertul exterior, respectiv international, masura si metodele prin care acestea din urma pot contribui la sporirea bogatiei nationale. Ca rezultat al controverselor si polemicilor desfasurate in aceasta perioada in jurul problemelor mentionate se poate constata inceputul teoriei cantitative asupra banilor ca si fundamentarea teoretica a politicii economice externe restrictive (protectioniste) ca o conditie obligatorie pentru consolidarea economiei tinerelor state nationale moderne, neluand in seama, pe acea vreme, consecintele negative ale acestei politici pentru statele discriminate. J. Bodin a pus bazele teoriei cantitative asupra banilor cu prilejul unei rasunatoare controverse cu M. de Malestroit referitor la realatia dintre afluxul de metale pretioase si cresterea preturilor. in timp ce Malestroit sustinea ca era vorba numai de o crestere nominala a preturilor datorita deteriorarii banilor aflati in circulatie, J. Bodin sustine ca era vorba de o crestere reala a preturilor datorita afluxului de metale pretioase din America, ajungand la concluzia ca exista un raport invers proportional intre cantitatea de bani si loarea lor, precum si un raport direct proportional intre cantitatea de bani si nivelul preturilor marfurilor de pe piata. Pornind de la aceasta relatie, acceptata de unii si contestata de altii, teoria cantitati asupra banilor cunoaste amplificari si nuantari timp de peste patru secole, pana in momentul de fata. Tot in legatura cu circulatia banilor merita sa fie mentionata obsertia pertinenta a financiarului englez

Thomas Gresham (1519-l579) potrivit careia, atunci cand pe piata circula monede cu loare nominala egala dar cu continut metalic diferit, moneda "rea" (cu continut metalic mai redus) alunga de pe piata moneda "buna" (cu continut metalic mai ridicat), aceasta din urma fiind tezaurizata. Obsertia este cunoscuta sub denumirea de "legea lui Gresham". La granita dintre secolele XVII si XVIII, dar mai ales in prima jumatate a secolului al XVIII-lea se fac progrese remarcabile in analiza circulatiei monetare si a legaturii ei cu creditul si nivelul dobanzii, atat din partea unor mercantilisti tarzii, cum au fost John Law si Richard Cantillon, cat si din partea unor ganditori care vor marca inceputurile liberalismului, cum au fost W. Petty, J. Locke si D. Hume. In lucrarea sa "Consideratiuni asupra urmarilor scaderii dobanzii si a cresterii lorii banilor" (1691), John Locke (1632-l704) se ocupa de factorii care determina nevoia sau cererea de bani (mecanismul tranzactiilor si viteza de circulatie a banilor) si de influenta ratei dobanzii asupra cererii de bani (raport invers proportional). John Law (1671-l730) subliniaza in studiul sau "Consideratiuni asupra numerarului si comertului" (1705) antajele tehnice ale banilor de hartie in atie cu cei metalici (presupun cheltuieli mai mici de intretinere si circula mai rapid) si rolul stimulator al ofertei de bani asupra activitatii economice, iar Richard Cantillon (1697-l734) se ocupa in studiul sau din 1720 "Eseu asupra naturii comertului in general" (publicat insa abia in 1755) de necesarul de bani in circulatie pentru desfasurarea eficienta a activitatii economice, subliniind rolul pozitiv al cresterii cantitatii de bani, dar, in acelasi timp, precizand ca, in functie de originea acestui spor de masa monetara (sporirea productiei de metale pretioase sau existenta unui sold activ al balantei comerciale), sunt favorizate gTupuri diferite de agenti economici: in primul caz creste consumul proprietarilor de mine si al angajatilor acestora si ulterior activitatea in celelalte domenii, iar in al doilea caz sunt stimulate investitiile in diferite ramuri ale productiei si numai dupa aceea si cererea de consum. Specialistii au denumit aceste relatii cu termenul "efectul Cantillon"1. De o atentie inabil mai mare s-a bucurat politica externa protectionista, atat in lucrarile lui A. Serra, Th. Mun, cat si in masurile de politica economica praticate de Franta si Anglia, respectiv de Colbert si Cromwell, ca si in modul cum au fost conduse afacerile unor mari societati pentru comertul exterior, cum a fost, de pilda, Compania Comerciala a

http://www.stiucum.com/economie/economie-comerciala/307/mercantilismul-primul-curentd85578.php