Centrul de Excelență în Informatică și Tehnologii Informaționale

Lucrul individual
la Dreptul Afacerilor

,,Apariția și dezvoltarea dreptului afacerilor’’

Catedra: Economie.
Specialitate:Contabilitate.
Profesor:Cuznețov Alexandru.
Elev:Glatchii Marcela.

Nota___

2018
 Aparitia dreptului afacerilor.
Dispoziții generale. Dreptul afacerilor este o denumire modernă a
dreptului comercial. Pentru a studia evoluția lui, trebuie sa apelăm la istoria
dezvoltării dreptului privat și, desigur, a dreptului comercial. Adoptarea Codului
comercial francez in 1807 a dus la divizarea dreptului privat in drept civil si drept
comercial. Se crease o situație în care raporturile juridice private erau
reglementate concomitent de două legi diferite, adică o situație de „dualism al
dreptului privat”. Dreptul civil este o ramură a dreptului care reglementează
raporturile juridice patrimoniale și cele personale nepatrimoniale dintre
persoanele private (fizice si juridice). Dreptul comercial apare ca un drept special
față de dreptul civil, este o ramură (subramură) a acestuia și reglementează
raporturile juridice care apar intre persoanele fizice și persoanele juridice in
activitatea de întreprinzător. Deși se afirmă ca dreptul comercial a apărut ca un
drept al comercianților (negustorilor) in condițiile statului feudal, la care a
contribuit structura socială, pe de o parte, si complexitatea dezvoltării activității
comerciale și de întreprinzător, pe de alta parte, unii cercetători întrezăresc
norme ale dreptului comercial și in dreptului antic. Istoria dreptului comercial
cunoaște trei perioade de dezvoltare: veche (antică), a evului mediu, modernă.
2. Perioada veche (antică). La o anumită etapă de dezvoltare a omenirii, în
societate s-au produs schimbări care au condus la cunoscuta divizare a muncii.
Efectul pozitiv al acestei diviziuni constă în creșterea productivității muncii și în
apariția unor surplusuri de produse. Aceste surplusuri, indiferent de faptul cine le
însușea (indivizii sau colectivul), erau schimbate pe alte obiecte (produse), astfel
fiind satisfăcute mai multe necesități. Schimbul in natură (trocul) a fost prima
operațiune de comerț apărută in antichitate și utilizată până în prezent.
Cercetătorii afirma ca cele mai vechi reglementari juridice ale comerțului au fost
stabilite in străvechiul Babilon. Cea mai veche operă legislativă, cunoscută sub
denumirea de „Codul lui Hammurapi”conținea dispoziții referitoare la circiumi,
negustori și auxiliarii lor. Codul cuprindea reglementări privind contractele de
locațiune, comision, împrumut. Alte surse informează că, în legătură cu
intensificarea comerțului pe malul Mării Mediterane, in sec. VII i.e.n., grecii au
instituit reguli, utilizate de către negustori, privind operațiunile financiare,
asigurarea, comerțul maritim etc. 3. Evul mediu. Reglementarea juridică a
comerțului în evul mediu este legată de apariția corporațiilor (universitas),
organizații colective formate din comercianți și meseriași. Comercianții și
meseriașii dintr-o ramura intrau intr-o corporație. Aceasta era administrata de un
consul, asistat de consilieri. Consiliul emitea norme interne, bazate pe obiceiuri,
care serveau la soluționarea litigiilor dintre membrii corporației. De altfel, aceste
norme erau aplicate ulterior si in alte cauze similare. Hotărârile consulilor au
servit un bun temei pentru apariția dreptului negustorilor (jus mercatorum).
Hotărârile mai importante ale consulilor erau adunate in culegeri, numite statute.
Sânt cunoscute statutele din Pisa (1305), Roma (1317), Verona (1318), Bergamo
(1457), Bologna (1509) etc. Normele statutelor orașelor italiene așa au și rămas
ca drept al orașelor-cetăți. Ideile, obiceiurile, termenii dreptului negustorilor
italieni au pătruns si in alte state, fiind acceptate uneori chiar in detrimentul
propriilor obiceiuri. Din evul mediu s-au păstrat si „monumentele” obiceiurilor
negustorești, îndeosebi ale obiceiurilor maritime. Printre astfel de monumente se
număra culegerea „Consulat de la Mer” folosită de comercianții din Marea
Mediterana în secolul XIV, culegerea „Roles d'Oleran”, utilizată în Oceanul
Atlantic de corăbiile comercianților francezi și englezi. In nordul Europei (Marea
Baltica) era în uz codificația „Regles de Wisby”. O culegere bine întocmită o
aplicau negustorii din alte țări fără a se preocupa de proveniența acesteia, uneori
chiar contrar obiceiurilor naționale, normelor dreptului feudal și dreptului
canonic.
4. Perioada modernă. Perioada modernă de dezvoltare a dreptului comercial se
caracterizează prin înlocuirea dreptului cutumiar cu dreptul scris.
Franța. Un prim act care prefigura marile monumente legislative ale Franței a
fost Edictul din 1563 al lui Carol al IX-lea, prin care au fost create jurisdicțiile
consulare, aplicabile numai comercianților. Ulterior, asupia unificării obiceiurilor
din acea perioada a lucrat Colbert Jean-Baptiste, controlor general al finanțelor in
timpul regelui Franței Ludovic XIV, care a elaborat doua ordonanțe comerciale.
In 1673 a fost pusa in aplicare Ordonanța privind comerțul terestru, iar in 1681
Ordonanța privind comerțul maritim. Astfel, pentru prima data s-a efectuat o
reglementare unică pe teritoriul întregii țări, la care erau supuși toți cei care
făceau comerț .Cele două ordonanțe au stat la baza elaborării Codului comercial
francez din 1807 pus in aplicare de la 1 ianuarie 1808. Codul comercial al
Franței,în vigoare și în prezent, deși nu a avut o influență atât de mare ca cea a
Codului civil, a fost aplicat cu titlu de lege proprie în Italia, Spania, Belgia,
Brazilia.
Italia. In Italia, Codul Comercial francez a fost aplicat ca lege interna din anul
1808. In 1808 a fost adoptat Codul comercial italian, completat cu noile realizări
din doctrina germana, belgiana, franceza. Acesta a funcționat pâna in 1942,
când, în urma unor polemici științifice, dualismul dreptului privat a fost lichidat
prin adoptarea unui Cod civil, care reglementa unitar relațiile private, adică
conținând si norme juridice.

Germania. In Germania a funcționat mai întâi un statut comercial,

din 1861 și până în 1900, când, împreuna cu Codul civil, a fost pus in
aplicare un nou cod comercial. Acesta, spre deosebire de Codul comercial
francez, are la baza un sistem subiectiv de determinare a obiectului
dreptului comercial. In sistemul subiectiv, normele dreptului comercial
constituie un drept profesional și se aplica numai comercianților, indiferent
de genul de activitate practicat. Codul comercial german este format din 4
carti: I - comercianții; II - societățile comerciale; III - cărțile comerciale;
IV - actele comerciale.
Romania. Din anul 1840, în Muntenia și Moldova erau aplicate
Regulamente comerciale, reproducere a unor instituții din Codul comercial
francez. Din 1859, după unirea principatelor romane, a fost pus in aplicare
un nou act normativ cu caracter comercial, denumit „Condica de comerciu
a principatelor unite romane”, care, de asemenea, era de inspirație
franceză .In 1887, a fost adoptat Codul comercial roman având ca izvor de
inspirație Codul comercial italian din 1882, conținând și prevederi din
legislația germană și cea belgiană. Codul comercial român avea 971 de
articole, grupate în patru cărți: cartea I despre comerț în general, cartea
II - despre comerțul maritim și navigație, cartea III falimentul, cartea IV -
despre exercițiul acțiunilor comerciale și despre durata lor. In 1947,
Romania a încetat să folosească normele Codului comercial pentru
comertâțul intern, acestea fiind utilizate doar în raporturile dintre agenții
economici naționali și cei străini. După revoluția din decembrie (1989)
Codul comercial a fost redescoperit și repus în aplicare, urmând să
reglementeze raporturile pentru care era destinat. In 1990, a fost adoptata
Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, îmbogățită cu realizările
din domeniu ale țărilor dezvoltate. In 1995, a fost adoptată Legea nr.
64/1995 privind procedura reorganizării și lichidării judiciare.

Republica Moldova. In Republica Moldova au existat reglementari

juridice ale relațiilor economice. Până la Unirea din 1918, se aplicau actele
normative ale Rusiei țariste. După 1 decembrie 1918, acțiunea Codului
comercial roman din 1887 a fost extinsa si pe teritoriul Basarabiei prin
Decretul-lege nr. 1731 din 4 mai 1919, funcționând până la 1944.După cel
de-al doilea război mondial, în Moldova, ca și în toate țările cu regim
comunist, a funcționat economia planificată. Activitatea de întreprinzător
era decretată activitate ilegala și persoanele care o desfășurau erau
sancționate penal.După declararea independentei la 27 august 1991, in
Republica Moldova au fost adoptate un sir de acte normative menite să
reinstaureze relațiile economiei de piața. Actele normative, în majoritatea
lor, reglementau insuficient noile relații, dar faptul adoptării lor insufla
optimism. Astfel, prin Legea cu privire la proprietate, a fost repusă în
drepturile sale firești proprietatea privată. După ea, au fost adoptate legile
cu privire la: antreprenoriat și întreprinderi, societățile pe
acțiuni, faliment, arendă, cooperație, investițiile străine, circulația hârtiilor
de valoare și bursele de valori etc. Prin aceste acte, a fost descătușată
inițiativa privată și legalizată activitatea de întreprinzător. Legea
nr.845/1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi a jucat rolul unui
mic cod comercial, deoarece a permis activitatea de întreprinzător și a
stabilit cercul de persoane care o pot desfășura. Aceste legi aveau ca
prototip actele normative elaborate și puse în vigoare în Rusia
postsovietică. Din cauza traducerii stângace ori a încercării nereușite de a
adopta unele norme și instituții din actele normative ale unor state
europene, primele legi de după declararea independenței nu satisfăceau
cerințele unei economii libere, de aceea, pe parcursul anilor 1997-2004,
au fost înlocuite prin alte acte normative. Astfel, prin Codul civil nr.l
107/2002, au fost înnoite un șir de dispoziții din Legea nr.845/1992 cu
privire la antreprenoriat și întreprinderi. Au fost adoptate legi cu privire la:
societățile pe acțiuni, cooperativele de producție și cooperativele de
întreprinzători, insolvabilitate, protecția concurenței, piața valorilor
mobiliare, investiții în activitatea de întreprinzător etc. O importanță
deosebită pentru dreptul afacerilor o are Codul civil, pus în vigoare la 12
iunie 2003. Deși conține o serie de imperfecțiuni, acest cod are sarcina de
a unifica reglementările juridice si a pune o temelie noua circuitului civil și
comercial, de a contribui la avansarea economică a statului. Codul civil a
unificat dreptul privat, stabilind ca persoanele fizice și persoanele juridice
care practică activitate de întreprinzător sunt subiecte ale raporturilor
juridice civile și ca statutul lor juridic este determinat de legislația civilă.
Aceste norme fiind abstract separate de alte norme de drept privat,
împreună cu normele de intervenție a statului în activitatea economică,
formează baza juridică a dreptului afacerilor.
Bibliografie: