MERCANTILISMUL

Mercantilismul a fost o politică economică care s-a afirmat în Europa între secolele XV - XVIII, bazată pe
conceptul că puterea unei națiuni poate fi mărită dacă exporturile sunt superioare importurilor. Mercantilismul ca
ideologie desemnează ideile și politicile dezvoltate în jurul acestei doctrine privind balanța comerțului din
gândirea economică europeană a secolului al XVII-lea și cea mai mare parte a secolului al XVIII-lea.

Termenii „mercantilism” și „sistemul mercantil” au fost utilizați pentru prima dată în 1763 de fiziocratul
francez marchizul de Mirabeau și popularizați mai târziu de Adam Smith în "Avuția națiunilor". Dezideratele
gândirii mercantiliste se pot traduce prin necesitatea unor reglementări ale vieții economice și acceptarea declarată
a goanei după profit a națiunilor și a indivizilor. Thomas Mun (1571-1641) a expus această doctrină în „England's
Treasure by Foreign Trade” (1664): „Mijlocul la îndemână pentru sporirea avuției și a tezaurului nostru îl
constituie comerțul exterior, unde trebuie să aplicăm întotdeauna regula de a vinde anual străinilor mai mult decât
consumăm noi, valoric, din produsele lor”.

Mercantilismul a fost o doctrină economică ce avea în centrul său ideea că aurul și argintul reprezintă
prima bogăție, atât pentru indivizi cât și pentru state. Sub numele de mercantiliști sunt cunoscuți mulți economiști
care în secolele XVI și XVII –XVIII (de la 1500 până la 1750) au format mai multe școli naționale care militau
pentru determinarea modalitățiilor prin care statul putea să-și procure cantități cât mai mari de aur și argint. Se
disting mai multe curente:

Contex istoric, conditii premergatoare si cauze:

 Marile descoperiri geografice

 Renasterea

 Reforma

 Apusul feudalismului si stabilitatea politica

Consecinte:

 extinderea orizontului comercial

 apariţia unui aflux de produse exotice

 deplasarea centrului de gravitaţie economică a lumii

 bulversare completă a averilor şi a ierarhiilor sociale

  stimulare a spiritului de aventură şi de câştig

 lumea rurală şi artizanală este înlocuită de lumea comercianţilor şi manufacturierilor

 Renaşterea şi Reforma au provocat o zdruncinare a spiritelor care tindeau spre amoralizarea economiei şi
spre abandonul progresiv al regulii medievale de moderare a câştigului.

 Pentru prima dată în istoria gândirii economice se face abstracţie de considerentele etice.

 Toate aceste fapte au permis apariţia mercantilismului care va domina în Europa de la mijlocul secolului al
XIV-lea până la mijlocul secolului al XVIII-lea.

Caracteristicile generale ale mercantilismului

 Credinţa în superioritatea bogăţiei monetare Achiziţionarea aurului şi argintului, prin edict regal,
constituia, în acelaşi timp, calea de îmbogăţire a statului şi scopul esenţial al activităţii economice;

 Mijoacele de acţiune erau adecvate celor două situaţii posibile:

 conservarea, atunci când ţara are metale preţioase,

 achiziţionarea, atunci când ţara nu dispune de metale preţioase.

Pentru a împiedica ieşirea şi pentru a încuraja intrarea aurului şi argintului trebuia să se acţioneze în sens invers
circulaţiei mărfurilor, adică reducerea importurilor şi creşterea exporturilor, altfel spus, o balanţă comercială
excedentară.

 Realizarea ţelului mercantilist presupunea organizarea industriei şi comerţului:

 reglementarea industriei, astfel încât, să asigure produse ieftine(măsuri populare, salarii legale mari,
regim de muncă obligatorie, crearea de manufacturi regale, încurajarea capitalismului etc.);

 reglementarea comerţului trebuia să restrângă importurile şi să favorizeze exporturile de mărfuri şi

să favorizeze importurile şi să restrângă exporturile de materii prime; atât pentru industrie, cât şi
pentru comerţ se impunea cucerirea pieţelor cele mai avantajoase, prin colonizarea de noi ţări;

 Generalizarea politicii mercantiliste a agravat opoziţia dintre interesele ţărilor aflate în plină expansiune
economică.
 Deşi au existat unele diferenţe între, ţări totuşi politicile economice inspirate de mercantilism s-au
caracterizat prin:

 chrysohedonism,

 etatism,

 reglementarea balanţei comerciale,

 organizarea industriei şi a comerţului,

 protecţionism,

 exclusivism maritim şi colonial,

 invidii internaţionale,

 naţionalism,

 intervenţionism.

Tipuri de politici mercantiliste

 Mercantilismul metalist (spaniol şi italian),

 Mercantilismul industrialist (francez),

 Mercantilismul comercial (britanic şi olandez).

Merantilismul metalist

 forma iniţială şi primitivă a mercantilismului (Spania si Italia)

 impunea prohibirea exportului de metale preţioase şi favorizarea importului prin sistemul balanţei
comerciale

 exportatorii spanioli erau obligaţi să exporte mărfuri spaniole şi să repatrieze sumele încasate din vânzări,
iar importatorii de produse străine erau obligaţi să le plătească cu produse spaniole
 Între secolele al XVI-lea şi al XVII-lea s-a format o doctrină specific spaniolă cunoscută sub numele de
bullionism şi caracterizată de ideea apărării directe (prin procedee autoritare de reglementare) a metalelor
preţioase descoperite în minele din Indiile Occidentale

 Reprezentanţi:analistul politic iezuit Juan de Mariana(1536-1623), Antonio Serra

Mariana (1536-1623)

 Scrierile sale despre bani şi preţuri conţin idei economice liberale.

 Enunţă principiul după care regele nu avea nici un drept să modifice valoarea banilor fără consimţământul
supuşilor.

 Moneda are o dublă valoare: naturală sau intrinsecă şi legală sau extrinsecă

 Rolul banilor ca instrument de schimb

 Propune un plan de reformă financiară care să revigoreze bugetul, asigurându-i resursele necesare prin:

 reducerea cheltuielilor casei regale,

 verificarea averilor de funcţionari,

 restrângerea generozităţii regelui,

 impozite asupra luxului şi consumului clasei bogate.

Antonio Serra

 susţine cu tărie abundenţa monetară

 căile atingerii acestui scop sunt:

 naturale

 accidentale

 dezvoltarea industriei este o sursă mai sigură de îmbogăţire decât agricultura - profitul industrial este mai
puţin întâmplător şi mai extensibil decât profitul agricol.

 circulaţia comercială apare ca o sursă destul de sigură de îmbogăţire, dar pentru a fi cu adevărat profitabilă
trebuia cucerită supremaţia maritimă.

 condamnă procedeele bullioniste şi se pronunţă pentru abundenţa metalelor preţioase şi pentru conservarea
monedei la un preţ ridicat.
 critică fixarea cursului de schimb de autorităţi, argumentând că, de fapt, cursul de schimb este un efect al
comerţului, iar intervenţia asupra sa este inutilă.

Mercantilismul industrialist

 Perfecţioneza sistemul acţionând indirect asupra stocului de metale preţioase prin intermediul industriei.

 Statul trebuia să încurajeze sistematic manufacturile, cu scopul dezvoltării vânzărilor în străinătate ale
căror încasări în aur să crească stocul de metale preţioase.

 Cei mai de seama reprezentanti: Jean-Baptiste Colbert , Jean Bodin (bazele teoriei cantitative a monedei ),
Antoine de Montchretien

Jean-Baptiste Colbert

 Pentru import, drepturile prohibitive erau stabilite pentru produsele fabricate în străinătate care concurau
produsele naţionale, în timp ce materiile prime erau scutite de taxe pentru a alimenta industria franceză

 Pentru export,vânzarea mărfurilor naţionale era încurajată de primele acordate armatorilor şi companiilor
de comerţ. De asemenea, exportul cerealelor era interzis, pentru a evita foametea şi pentru a permite
menţinerea salariilor scăzute, ceea ce însemna şi păstrarea şanselor în comerţul internaţional

 Privilegii fiscale şi subvenţii pentru manufacturile susceptibile de a alimenta exportul bine cotat

Mercantilismul comercial

 orientat prioritar spre dezvoltarea comerţului şi navigaţiei

 se forţa asigurarea unei balanţe de plăţi externe pozitive al cărei sold era reglat în aur şi în argint, nu numai
pentru importul şi exportul de mărfuri, ci şi pentru toate obligaţiile angajate cu străinătatea

 Oliver Cromwell, Navy Act,1651

 Reprezentanţi: Th. Mun, J. Child, W. Petty

 La mercantilism pot fi adăugaţi şi cameraliştii germani, care apărau o doctrină industrialistă, protecţionistă,
naţionalistă şi intervenţionistă, precum şi bancherul scoţian J. Law, autor al primei experienţe franceze
(nefericite) cu bilete de bancă.

 În concluzie, mercantilismul reprezintă un amalgam între teoria şi practică economică, mercantilismul s-a
impus ca o doctrină economică etatistă, reglementatoare şi protecţionistă; mercantiliştii defineau economia
ca o ramură a artei de-a guverna, având ca obiectiv găsirea mijloacelor cele mai eficiente de a îmbogăţi
statul.