MERCANTILISMUL

Proiect realizat de Robert Lascăr și Victor Chiriac

 INTRODUCERE

• Termenul de mercantilism provine de cuvintele ialienesti: ,,mercato" care inseamna piata si ,,mercantile"
care inseamna ceva legat de castigul banesc. Ca doctrina economica, mercantilismul desemneaza un
ansamblu de idei economice si de masuri de politica economica, caracteristice pentru sec. XVI -
inceputul sec. XVIII, fiind subordonate ideii ca bogatia provine din comert si sporirea ei depinde de
sprijinul acordat de catre stat comerciantilor.
• Mercantilismul susţine acumularea de bogăţie (metal preţios şi bani) prin orice mijloace, urmarindu-se
creşterea bogăţiei statului şi, prin urmare, sporirea puterii sale politico-militare. În acest scop, autorităţile
politice aveau in vedere masuri pentru a stimula producţia naţională , pentru a promova exportul de
produse fabricate si a restrange importurile.
 CONŢINUTUL MERCANTILISMULUI

Ideile curentului mercantilism, deşi relativ diferite de la o ţară la alta, sau de la o anumită perioadă la alta,
pot fi sintetizate astfel:
• Comerţul exterior şi balanţa comercială - Comerţul exterior a ocupat locul principal în sistemul
economic mercantilist, fiind acceptată o balanţă comercială pozitivă (exporturile să depăşească
importurile).
• Banii - Mercantiliştii au considerat că metalele preţioase sau banii erau singura formă a bogăţiei.
• Dobânda - Deşi printre susţinătorii doctrinei mercantiliste nu a existat un consens cu privire la cămătărie şi
la împrumuturile cu dobândă, mai ales cu privire la rata dobânzii, se poate afirma că a împrumuta bani nu
era considerată o activitate neonorabilă.
• Mărimea populaţiei - Mercantilismul susţinea necesitatea unei populaţii numeroase din două motive: era
nevoie de oameni din motive militare și ca forță de muncă pentru a spori producţia.
• Factorii de producţie - Mercantiliştii au recunoscut doi factori de producţie, şi anume pământul (natura) şi
munca, iar William Petty (1623– 1687) exprimă acest lucru cât se poate de ilustrativ: „Munca este tatăl şi
principiul activ al bogăţiei, aşa cum pământul este mama”
 EVOLUŢIA MERCANTILISMULUI

1. Mercantilismul timpuriu
• Mercantilismul timpuriu este considerat a fi mercantilismul secolului al XVI-lea, perioadă în care principalele
probleme care i-au preocupat pe mercantilişti au fost cele monetare. În principal, se urmărea realizarea unor
balanţe comerciale active, adică totalul exporturilor trebuia să fie superior totalului importurilor. Aceasta este
perioada începutului colonizării care a urmat marilor descoperiri geografice, ce a permis puterilor coloniale în
formare să extragă bogăţii (în principal metale preţioase) din noile colonii.
• Aceasta este perioada începutului colonizării care a urmat marilor descoperiri geografice, ce a permis puterilor
coloniale în formare să extragă bogăţii (în principal metale preţioase) din noile colonii.
• Mercantilismul în această formă nu putea, totuşi, continua, deoarece creşterea preţurilor, cauzată de acumularea de
bani, determina scăderea exporturilor şi creşterea importurilor şi, prin urmare, ducea la un deficit al balanţei
comerciale.
2. Mercantilismul matur
• Mercantilismul matur este caracteristic secolului al XVII-lea, marcând o evoluţie considerabilă în gândirea
şi practica economică. Dacă mercantilismul timpuriu este specific perioadei marilor descoperiri
geografice, se poate spune că mercantilismul matur este specific perioadei marilor descoperiri ştiinţifice.
Secolul al XVII-lea este secolul în care ştiinţele naturale s-au „eliberat” de credinţa în diverse forme de
magie, iar economia s-a „eliberat” de etică şi filosofia politică, dând naştere economiei politice.
• Încă din 1615 economistul francez Antoine de Montchréstien (1575 – 1621), prin publicarea lucrării sale
„Traité de l’oeconomie politique”, anunţa naşterea ştiinţei economice, văzută ca „ştiinţă a acumulării”,
parte importantă a politicii, care nu trebuia să se preocupe doar de gospodărie, ci de stat.
• În acest context, mercantilismul a renunţat, cel puţin parţial, la Teoria cantitativă a banilor, punând în prim
plan necesitatea creşterii productivităţii. Potrivit lui Antoine de Montchréstien, „ nu abundenţa de aur şi
argint, cantitatea de perle şi de diamante face statele bogate şi opulente, ci bunurile necesare vieţii.
• Dacă mercantilismul timpuriu considera că idealul este „ să vinzi cât mai mult şi să cumperi cât mai puţin”,
mercantilismul matur că idealul este „să cumperi oricât, cu condiţia ca încasările din vânzare să fie mai
mari”.

•
Antoine de Montchréstien (1575 – 1621)
3. Mercantilismul târziu
• Mercantilismul târziu caracterizează secolul al XVIII-lea, perioadă în care
mercantiliştii şi-au mutat obiectul de interes de la prosperitatea
conducătorului la prosperitatea naţiunii, apreciindu-se că o ţară nu poate fi
bogată dacă cetăţenii ei sunt săraci. Mai mult, economia se desprinde treptat
de politică, problemele economice fiind analizate independent de politică.
• O deosebire faţă de perioada anterioară a constat în preocuparea
mercantiliştilor englezi pentru o intervenţie cât mai redusă a statului în
economie şi pentru reducerea importanţei asociaţiilor meşteşugăreşti.
Succesul dezvoltării unor industrii în Anglia (de pildă, industria bumbacului
sau cea metalurgică) în absenţa unor măsuri monopoliste sau protecţioniste
ale statului a avut, ulterior, ecouri în toată Europa.
 EXPERIENŢE NAŢIONALE ALE MERCANTILISMULUI

• În Spania şi Portugalia se poate vorbi despre un mercantilism metalist, mercantiliştii fiind preocupaţi de
acumularea de monedă sau metale preţioase şi de interzicerea exportului acestora.
• În Franţa, acumularea de metale preţioase a fost bazată, în principal, pe dezvoltarea industrială, astfel că se
poate vorbi despre un mercantilism industrial sau acumulare prin industrie.
• În Germania, mercantilismul este cunoscut sub denumirea de cameralism, „Kamera” desemnând locul
unde se depozitau şi păstrau valorile statului, iar „cameralişti” fiind numiţi toţi cei care s-au preocupat de
problema îmbogăţirii statului în perioada secolelor XVI-XVIII. Mercantiliştii germani au subliniat
importanţa banilor, a unei populaţii numeroase pentru dezvoltarea industriei şi comerţului, dar şi a
necesităţii intervenţiei statului în viaţa economică.
• În Anglia şi Olanda, mercantilismul a fost orientat spre comerţ, spre acumularea de bogăţie prin
activităţi comerciale, motiv pentru care el a fost denumit şi comercialism. Thomas Mun (1571–1641), un
comerciant de succes și a avut o contribuţie remarcabilă la susţinerea mercantilismului prin lucrarea sa
„Tezaurul Angliei în comerţul exterior sau balanţa comerţului exterior” (1621) .
Thomas Mun (1571-1641)
VIDEO ILUSTRATIV
 BIBLIOGRAFIE

• https://ro.wikipedia.org/wiki/Mercantilism
• “Teorii și doctrine economice de la Aristotel la Samuelson” - Viorel Crăciuneanu, Editura Universitară
București, 2013

• https://mises.ro/articole/mercantilismul-o-lectie-pentru-timpurile-noastre/
MULȚUMIM PENTRU ATENȚIE!!!!