Relatia incipit-final Ilustrarea trsturilor incipitului Incipitul este conceptul operaional ce desemneaz partea de nceput a unui text literar

care se ine minte i las s se ntrevad desfurarea aciunii. n Moara cu noroc, incipitul este constituit de prologul reprezentat de vorbele soacrei lui Ghi, care au un ton axiomatic / de proverb, moralizator, anticipnd destinul personajelor principale: Omul s fie mulumit cu srcia sa, cci, dac este, nu bogia ci linitea colibei tale te face fericit. n mod sugestiv, cuvintele sunt rostite de btrn, ntrupare a nelepciunii populare i a experienei de via. Replica sa anun tema nuvelei (consecinele nefaste pe care setea de navuire le are asupra individului) i deznodmntul tragic. Comentarea particularitilor construciei finalului Finalul nuvelei este simetric cu incipitul i este reprezentat printr-un epilog constituit tot din vorbele btrnei: Simeam eu c nu are s ias bine, dar aa le-a fost dat. Dac replica din prolog ilustra, la nivel tematic, dezechilibrul luntric al individului sub presiunea unei pasiuni devastatoare, replica din final permite i stabilirea unei noi teme a nuvelei, cea a destinului; de altfel, dac inem cont i de faptul c, n final, asistm la moartea a trei personaje (Ghi, Lic, Ana) putem spune c Moara cu noroc are un final tragic. Singura care rmne n afara acestor ntmplri tragice este btrna soacr, deoarece este cea care s-a mpotrivit mutrii la han, presimind c banii nu vor aduce numai bunstarea material. Simbolic, n timpul uciderii copiilor, ea petrece noaptea de nviere la Ineu, scene prezentate prin procedeul alternanei, cu rolul de a realiza un contrast. Pe de alt parte, soacra este convins ca moara a ars, focul purificnd spaiul de forele malefice. Replica ei (Se vede c-au lsat ferestrile

deschise!) poate fi interpretat nu numai la propriu, ci i n sens simbolic: Ghi i Ana au permis intruziunea unui strin n viaa de familie, ceea ce a declanat consecine iremediabile.