[19:11, 15/11/2023] teodora: Nuvela,,Moara cu noroc", de loan Slavici, este o nuvelă psihologică despre

care putem spune că este construită după o structură clasică, tradiţională, în care un rol deosebit de
important îl au incipitul şi finalul, aflate într-o relaţie de simetrie, prin replicile bătrânei soacre a lui Ghiţă,
protagonistul operei. Ca cele mai multe dintre creațiile lui Slavici şi,,Moara cu noroc❞ este un mijloc prin
care autorul îşi pune în valoare calităţile narative, astfel încât mesajul transmis cititorului să fie unul cu
finalitate morală. Nuvela psihologică a fost publicată în 1881, fiind reprezentativă pentru literatura
marilor clasici, în rândul cărora se manifestă şi loan Slavici.

Patru elemente de structură şi compoziţie, care pun în valoare nuvela lui Slavici, sunt titlul, cu o
semnificaţie deosebită; tema, care abordează o problematică cu valoare exponenţială, şi, bineînţeles,
perspectiva narativă şi tehnicile utilizate.

Titlul nuvelei are o dublă semnificaţie, mai întâi aceea de indice spaţial, prin care cititorul înţelege că
acţiunea se va desfăşura la şi în împrejurimile acestui spațiu, iar o a doua semnificație este cea dată de
semantica substantivelor: „moară" - loc al măcinării

[19:11, 15/11/2023] teodora: interioare - gândurile protagonistului, din perspectivă conotativă; „,noroc"
- care se descoperă din textul nuvelei prin uşurinţa câştigurilor rapide pe care le obţine familia
cizmarului, însă prin abaterile etice (jaful, crima) la care Ghiţă participă din postura de complice sau de
făptuitor, norocul se transformă în ghinion. Toposul,,Moara cu noroc❞ este metamorfozat prin faptele şi
comportamentul cizmarului devenit cârciumar, astfel că locul primeşte un nou nume -,,La
Ghiţă"/,,Cârciuma lui Ghiţă", însă, în final, acest spațiu devine un loc al dramelor umane, al ghinionului şi
nefericirii, tot ca urmare a actelor protagonistului.

Tema nuvelei,,Moara cu noroc❞ are în vedere aceleaşi fapte şi consecinţele acestora, pe care personajul
Ghiţă le face în virtutea dorinţei de a se înstări şi a asigura familiei un viitor material. Astfel, tema este
dorinţa de înavuţire şi consecinţele nefaste ale faptelor prin care se încearcă obţinerea veniturilor.
Nuvela lui Slavici, fiind construită având ca obiectiv finalul moralizator, specific epicii scriitorului,
urmăreşte ca faptele bune să fie recompensate (cârciumarul harnic şi cinstit de la început este

[19:12, 15/11/2023] teodora: apreciat de clienţi şi obţine venituri frumoase, motiv de bucurie al întregii
familii - scena numărării banilor la sfârşit de săptămână), iar faptele rele să fie pedepsite (adulterul Anei
atrage uciderea ei, omorul săvârşit de Ghiţă atrage moartea sa prin împuşcare de către Răuţ).

Motivele literare ajută la conturarea temei şi adesea se constituie în scene narative semnificative, care
fie nuanţează profilul psihologic al personajului, fie completează imaginarul artistic al operei, creionând
şi atmosfera desfăşurării evenimentelor. Amintim motivul bătrânei înţelepte, prin care, în mod
[19:15, 15/11/2023] teodora: indirect naratorul îl plasează pe Ghiţă într-un profil psihologic caracterizat
prin maleabilitate, dar şi ca fiind lipsit de puterea de a decide, deoarece simte nevoia să fie aprobat în
hotărârea de a arenda Moara cu noroc, cerând sfatul bătrânei soacre. Un alt motiv literar este cel al
răscrucii de drumuri, topos în care este plasată cârciuma lui Ghiţă şi care este prezentat ca spaţiu al
nelegiuirilor. Între multe alte motive literare prezente în această nuvelă prihologică, trebuie menţionate
şi motivul jafului, al crimei sau cel al temniţei (care implică lumea în care se manifestă protagonistul), dar
mai ales cele care apar în finalul operei - sinuciderea, purificarea prin foc şi prin apă (acestea două sunt
de origine biblică - focul apocaliptic şi potopul din timpul lui Noe). Motivul destinului implacabil se
regăseşte în ultima replică a înţeleptei bătrâne, soacra lui Ghiță, care, revenită de la locul unde a
petrecut Paştele şi văzând ruinele fumegânde ale cârciumii lui Ghiţă, spune,,Simţeam eu că n-are să iasă
bine. Dar aşa le-a fost data."

Perspectiva narativă este obiectivă, naratorul omniscient şi omniprezent, prezentând evenimentele şi

char gândurile personajelor la persoana a III-a, într-o notă realistă, deoarece

[19:16, 15/11/2023] teodora: loan Slavici intenţionează ca opera sa să fie credibilă şi să aibă un efect
moralizator, prin deznodământ şi, mai ales, prin final. Tehnicile narative sunt specifice prozei psihologice,
astfel că pe lângă utilizarea stilului indirect, scriitorul apelează şi la stilul indirect liber sau chiar la
autoanaliza morală şi psihologică a personajului, prin care descoperă cititorului interiorul aflat într-o
continuă stare conflictuală a lui Ghiţă. În felul acesta, cititorul îl găseşte pe protagonist în încercarea de a
justifica propriile fapte imorale sau chiar ilegale, punând totul pe seama destinului implacabil,
comparându-se cu omul cocoşat, care este vinovat că îşi poartă cocoaşa, atunci când înţelege că patima
banului i-a intrat în sânge ca o boală şi nu mai poate scăpa de ea. Într-unul din omologurile autoanalitice,
conchide că sărmanii lui ciopii nu

mai au ca tată,,un om cinstit".

Incipitul este construit,,ex abrupto", fără o prezentare prealabilă, ca în epica tradiţională, a reperelor
spatio-temorale şi personajelor importante, ci debutează cu dialogul dintre Ghiţă şi mama Anei, bătrâna
soacră ce apare episodic, însă care are intervenţii prin care se fixează reperele desfăşurării
evenimentelor. În virtutea personalităţii sale dilematice,

[19:16, 15/11/2023] teodora: protagonistul se sfătuieşte cu bătrâna cu privire la arendarea Morii cu

noroc, unde îşi propune ca în trei ani să adune o sumă suficientă de bani cu care să descidă mai apoi un
atelier de cizmărie cu zece calfe. Incipitul cuprinde şi vorbele bătrânei cu valoare de prefigurare a
evenimentelor, deoarece aceasta spune că „nu banii aduc fericirea, ci liniştea colibei".
Evenimentele prin care trece familia lui Ghiţă pe

parcursul desfăşurării acţiunii nuvelei confirmă spusele bătrânei, Ghiţă strânge bani din ce în ce mai
mulți, dar se îndepărtează de familie şi relaţiile cu aceasta devin tot mai tensionante ca în final să se
destrame tot ce construise.

Finalul nuvelei este construit într-o relaţie de simetrie cu incipitul prin replica bătrânei soacre, care
constată că sentimentele de nesiguranţă şi de teamă pentru viitor, pe care le mărturisise în dialogul ei cu
Ghiță înainte de arendarea Moarii cu noroc, nu au fost nejustificate. Văzând ruinele cârciumei încă
fumegânde, la întoarcerea de la sărbătoarea Paştelui şi constatând dezastrul provocat, aşa cum s-ar
putea crede de un fulger din timpul furtunii, bătrâna pune pe seama destinului sfârşitul tragic al ginerelui
şi fiicei sale

[19:17, 15/11/2023] teodora: - „aşa le-a fost data", însă menţionează şi faptul ‫ اور‬- că prevestise acest
final, chiar dacă nu a putut să-l împiedice -,,simţeam eu că n-are să iasă bine".

În opinia mea, incipitul şi finalul sunt construite de loan Slavici din perspectiva ideii că viaţa trebuie să
stea sub semnul faptelor bune, altfel destinul pedepseşte pe cei care trăiesc în afara moralei şi cinstei.
Nu întâmplator scriitorul plasează acţiunea între două repere temporale cu semnificaţie religioasă,
incipitul fiind, din acest punct de vedere, legat de sărbătoarea Sfântului Gheorghe, supranumit,,Biruitorul
de balauri" şi care reprezintă biruința lui Ghiţă asupra condiţiei sale sociale, pentru că acum începe să
câştige mai multi bani din postura de cârciumar. Finalul este plasat în timpul Sărbătorii Paştelui, simbol al
patimilor morţii, dar şi al învierii şi sperantei. Ana şi Ghiţă sunt cei ce pătimesc şi mor, însă familia reînvie
şi are speranţa continuității prin copii, care duc mai departe destinul acesteia, naratorul spunându- ne că
bătrâna,,luă copii şi plecă mai departe".

În concluzie, nuvela psihologică „Moara cu

[19:17, 15/11/2023] teodora: noroc" este construită că o lume închisă prin simetria incipit-final, loan
Slavici parcă dorind să izoleze lumea şi răutăţile întâmplate în preajma ,,Morii cu noroc", pecetluind-o şi
salvând doar fiinţele inocente şi impăcate cu Dumnezeu - copiii şi bătrâna.