Particularitatile unui text – “Moara cu noroc” de Ioan Slavici

Ioan Slavici este unul dintrei cei patru mari clasici ai literaturii române. . Moara cu
noroc este o nuvelă psihologică realistă, reprezentativă pentru viziunea autorului asupra
lumii satului Apărută în volumul de debut Novele din popor în anul 1881, nuvela lui
Slavici a fost caracterizată de G. Călinescu ca fiind o nuvelă solidă cu subiect de roman.
Incadrare in curent
Din punctul de vedere al curentului cultural, nuvela se circumscrie principiilor
realismului, manifestat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în primul rând prin
surprinderea în mod veridic a societăţii ardeleneşti de la sfârşitul celui de-al XIX-
lea secol. În opera lui Slavici se remarcă o amplă reflectare a vechilor rânduieli rurale, a
obiceiurilor şi a datinilor, a credinţelor şi superstiţiilor, a moralei şi a prejudecăţilor
oamenilor simpli, un autentic tablou etnografic, psihologic şi social al satului
transilvănean. Autorul pune în lumină modalităţile variate în care relaţiile capitaliste, ce
începuseră să pătrundă în viaţa satului din Transilvania, îşi pun amprenta pe conştiinţa
oamenilor. Mai mult decât atât, este creată imaginea întinsei Câmpii de Vest, unde legea
o făceau cei puternici şi lipsiţi de scrupule, precum Lică Sămădăul. Din această cauză,
autorul este considerat fondatorul realismului poporal (N. Iorga). O altă trăsătură a
realismului identificată în text este complexitatea personajului, în funcţie de relaţia cu
mediul. Astfel, Ghiţă, personajul principal al nuvelei, este surprins în mai multe ipostaze
care evidenţiază transformarea sa morală, afirmându-se ca personaj rotund. Cizmarul
Ghiţă, devenit cârciumar la Moara cu noroc, este un personaj puternic individualizat, mai
ales printr-o mare varietate de trăsături sufleteşti, contradictorii, izvorâte din
incompatibilitatea între setea de îmbogăţire şi simţul înnăscut al demnităţii, dorinţa lui de
a rămâne om cinstit. Totodata, prin acest personaj se creioneaza tipologia omului lacom
care desi are un fond sufletesc bun, nu reuseste sa-si invinga patima pentru bani
 Tema ilustrata prin doua secvente
A)În Moara cu noroc , Slavici abordează tema banului, dublată de o viziune
despre lume realistă. Relevante pentru tema şi viziunea despre lume a autorului sunt
secvențele în care Ghiţă se află în faţa banilor, evidenţiindu-se atitudinea diferită pe care
o are faţă de aceştia. O astfel de secvență este cea din capitolul în al II-lea, care surprinde
momentul ritualic al numărării banilor pe care Ghiță și familia sa îl impun după ce se
stabilesc la moară: în fiecare sâmbătă seara, după ce locul se goleşte de lume, se aşază să
numere banii câştigaţi peste săptămână. Bucuria profitului făcut în mod cinstit se reflectă
în notaţia naratorială: el privea la Ana, Ana privea la el, amândoi priveau la cei doi
copilaşi, iar bătrâna la câteşipatru . Mulțumirea trăită de Ghiță și familia sa se datorează
sporului dat de la Dumnezeu si castigului făcut cu bine, ceea ce sugerează că banul
câștigat cinstit produce satisfacții si întreține linistea sufletească. O altă secvenţă
semnificativă pentru tema nuvelei este cea din capitolul al XIII-lea, a numărării banilor
pe care Lică îi returnează cârciumarului. Singur în faţa banilor, Ghiţă trăieşte un
sentiment de dezamăgire, bănuind că aceştia nu mai sunt câştigaţi cu bine , cârciumarul
ştiind că ei provin de la arendaşul tâlhărit. Deşi îşi pune problema moralităţii păstrării
banilor, nu are puterea să renunţe la ei, fiind convins că prin muncă cinstită i-ar fi greu să
strângă o sumă asa de mare: ar fi vrut să-i ia si să-i arunce pe fereastră; însă el nu putea,
se gândea cât trebuie să muncească un om ca dânsul pentru ca să adune atâta la un loc.
Doua elemente de structura

Un prim element de structură relevant pentru tema banului şi viziunea realistă,

moralizatoare asupra lumii este simetria dintre incipit şi final. Nuvela debutează cu
vorbele bătrânei: Omul să fie mulţumit de sărăcia sa, căci dacă e vorba, nu bogăţia, ci
liniştea colibei tale te face fericit. Aceste cuvinte constituie un avertisment ce va fi
ignorat de cei tineri, mai ales de Ghiţă, mânat de dorinţa nemăsurată de a câştiga bani,
lucru care-i va aduce pieirea; astfel, sfatul bătrânei devine pe parcusul nuvelei o normă
morală. Finalul aparţine tot bătrânei. Fără să ştie ce s-a întâmplat la Moara cu noroc,
aceasta preferă să accepte ideea că soarta este vinovată de sfârşitul tragic al fiicei şi
ginerelui, şi nu ignoraţa manifestată de Ghiţă şi neputinţa bătrânei de-a lungul
evenimentelor: Simţeam eu că n-are să fie bine. Dar aşa le-a fost data. De altfel, finalul
înscrie nuvela în categoria tragicului, prin îndrăzneala personajelor de a înfrunta destinul.
Simetrică este şi prezentarea drumului care duce la han, la începutul nuvelei, pentru ca, la
finalul ei, acesta să se contopească sugestiv cu drumul vieţii, căci bătrâna îşi continuă
destinul părăsind locul tragicelor evenimente: Apoi ea luă copiii şi plecă mai departe.
Semnificativă pentru tema banului şi viziunea realistă despre lume a lui Slavici
este şi natura conflictului, atât cel interior, psihologic, ce are la bază trăirile
contradictorii ale cârciumarului - dorinţa de a rămâne om cinstit şi dorinţa de a se
îmbogăţi alături de Lică -, cât şi cel exterior, social, care urmăreşte opoziţia dintre Ghiţă
şi Lică. În conştiinţa personajului principal acest conflict duce la pierderea încrederii în
sine, fapt care, în plan exterior, duce la degradarea relaţiilor între soţi: bărbatul se
izolează de familie, nu se mai teme nici de moarte, singura lui dorinţă ajunge să fie
răzbunarea pe Lică, iar în cele din urmă o ucide cu sânge rece pe Ana. Un alt nivel al
conflictului interior este cel dintre impulsul de a rămâne independent şi observaţia
realistă că, împotrivindu-se stăpânului locului, Lică, nu va putea rezista prea mult ca
hangiu. Din perspectivă socială, sunt înfăţişate încercările lui Ghiţă de a-şi îmbunătăţi
statutul (cel de meşter cizmar, având atelier cu zece calfe).
Un alt element structural important în conturarea temei şi viziunii despre lume este
titlul. De la început naratorul avizează cititorul că moara a încetat a mai măcina,
prefăcându-se în cârciumă pentru drumeţii obosiţi sau pentru cei pe care noaptea îi apucă
pe drum. Arendaşul zidise alături de moara părăsită o cârciumă, pe care Ghiţă o
închiriază pentru trei ani, cu scopul de a se pune pe picioare. Simbolistica interpretează
acel loc ca fiind prielnic pentru atragerea duhurilor necurate. Sugestia locului diabolizat
de moara părăsită se manifestă prin destinul tragic al protagonistului, a cărui dorinţă
degenerează în lăcomie pentru bani. Titlul ar putea semnifica, aşadar, ideea că locul este
blestemat şi bântuit de duhuri rele, moara fiind cu noroc numai în sensul malefic al
câştigului de mulţi bani pe căi necinstite.

Opera literară Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvelă realist-psihologică şi

surprinde nu doar destinul tragic al personajelor, ci şi efectele dezastruoase pe care goana
după bani le poate avea asupra fiinţei umane. Arta construirii personajelor este dublată la
Slavici de un spirit moralizator, el însuşi afirmând că rostul scrierii a fost îndrumarea
spre o viaţă în armonie cu valorile firii omeneşti.