Sunteți pe pagina 1din 3

Moara cu noroc

de Ioan Slavici

-Relatia dintre Ghita si Lica-

1)Introducerea: Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela psihologica realista,care surprinde destinul tragic al unei familii,al unui personaj dezumanizat de patima banului si a razbunarii,pe fundalul vietii sociale din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. 2)Prezentarea a patru elemente de compozitie si structura: a)Tema: Moara cu noroc, nuvela psihologica de dimensiuni ample dezvolta o tema caracteristica acestei specii: dezumanizarea sub influenta patimii pentru ban. Se poate vorbi de trei straturi tematice. Primul care poate fi considerat o supratema deschide naratiunea prin cuvintele batranei, soacra lui Ghita: Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci daca e vorba, nu bogatia ci linistea colibei tale te face fericit. In final, batrana mediteaza din nou asupra celor intamplate, subliniind ideea fatalitatii oarbe. Al doilea nivel tematic vizeaza consecintele nefaste pe care setea de imbogatire le are asupra individului. Procesul dezumanizarii lui Ghita sub imperiul nefast al setei de inavutire este urmarit evolutiv.Al treilea nivel tematic al nuvelei poate fi identificat in fascinatia exercitata de forta sau autoritatea care se degaja din personalitatea samadaului. Personajul negativ intimideaza orice adversar prin lejeritatea cu care sfideaza legile. b)Titlul: Titlul nuvelei are semnificatie simbolica si sugereaza ironia la adresa personajelor implicate in jocul destinului nemilos atat pentru Ghita, cizmarul devenit carciumar, cat si pentru familia lui. Moara convertita in carciuma va deveni spatiu blestemat. c)Conflictul: Conflictul exterior, redat de confruntarea dintre carciumarul Ghita si Lica Samadaul este dublat de cel interior, personajul principal osciland intre dorinte puternice dar contradictorii: dorinta de a ramane om cinstit pe de o parte si dorinta de a se imbogati alaturi de Lica, pe de alta parte. Influentat de vizitele si presiunile Samadaului, simte in el ceva mai tare decat vointa proprie, se izoleaza de familie, nu se mai teme nici macar de moarte, singura lui dorinta ajunge sa fie razbunarea pe Lica, iar in cele din urma o ucide cu sange rece pe Ana.

d)Perspectiva narativa: Perspectiva naratorului obiectiv si impersonal ce ajuta la crearea caracterului realist al nuvelei permite atat descrierea verosimila a evolutiei sociale a lui Ghita, cat si redarea zbuciumului sau interior prin procedee narative precum: stilul indirect liber sau monologul interior. In cazul lui Lica, tehnica este cea a portretisticii, astfel in maniera realista, naratorul ofera detalii exterioare, representative pentru includerea personajului in tipologia porcarului.Lica este, asadar, cel care si-a depasit statutul si a reusit sa se impuna in lumea relatiilor capitaliste. Pentru el nu mai exista zbucium interior, ci doar conditionari exterioare. 3)Prezentarea statutului moral, social si psihologic a celor doua personaje: Ghita este un personaj unic prin trasaturile de caracter si urmarit in intreaga sa evolutie. Degradarea morala a acestuia se exprima prin dependenta de Lica, de influenta caruia nu poate scapa. Evolutia lui Ghita este consemnata obiectiv, minutios, urmarindu-se reflectarea sub constiinta a unor evenimente exterioare; portretul fizic al personajului este foarte putin conturat, cele mai multe trasaturi surprinse fiind de ordin moral din perspectiva altor personaje si indirect, din actiuni, gesturi, comportament. Ca in tragedie, conflictul interior al personajului se dezvolta gradat, atingand un punct tragic in final. Odata instalat la moara, Ghita nu se mai poate sustrage influentei mediului in care traieste; relatia sa cu Lica este decisiva ,deoarece Samadaul ii afla slabiciunile si le exploateaza. Factorii exterior sporesc decaderea personajului Ghita. Perspectiva imbogatirii il ispiteste si autorul surprinde, cu maiestrie, prinderea carciumarului in mrejele intinse de samadau. Treptat, setea de bani pune stapanire pe mintea si pe actiunile lui Ghita. El se instraineaza de Ana si de copii.Daca Lica se inscrie in tipologia parvenitului, ajuns la un nivel social pe care in pastreaza facanduse indinspensabil celor puternici, Ghita se inscrie in tipologia omului dominat de slabiciuni, care nu are consecventa actiunilor intreprinse si ezitant in a adopta hotarari.Slabiciunile proprii sunt acelea care il determina sa acopere toate faptele lui Lica, inclusive crimele, si sa-si doreasca sa scape de obligatiile familiale. Lica nu este decat un factor care accelereaza caderea lui Ghita.Ana remarca de altfel, relatia de subordonare si inferioritatea lui Ghita: Tu esti barbat, Lica, iar nu muiere imbracata in straie barbatesti, ca Ghita!. 4)Relatia dintre doua personaje: Cu toate ca nuvela urmareste evolutia lui Ghita, aceasta nu inseamna ca personajul secundar Lica nu detine un rol decisiv in desfasurarea actiunii. Dimpotriva, el ajuta la conturarea caracterului lui Ghita. Acest aspect nu este sesizabil de la inceputul nuvelei, cand Ghita apare ca un personaj topologic pentru categoria indivizilor dornici de imbogatire, putandu-se chiar afirma ca are un statut moral si psihologic necompromis. Ghita isi manifesta nemultumirea fata de statutul social pe care il detine si constientizeaza limitele meseriei de cizmar. Ajuns la carciuma Ghita se ghideaza dupa principiile patriarhale: clientii sunt primiti ca niste prieteni, banii se obtin exclusiv prin munca cinstita, iar nelegiuirea este tratata cu ingaduinta. O astfel de atitudine isi dovedeste vulnerabilitatea atunci cand adevaratul afacerist isi face aparitia la han. Este vorba de Lica Samadaul, un om aspru si neindurat. El profita de naivitatea si de ingaduinta lui Ghita, folosindu-si puterea de influenta inca de la inceputul acestei relatii. Samadaul care cunoaste toti oamenii buni si mai ales pe cei rai, il vrea pe carciumar ca partener. Acesta este momentul in care Ghita realizeaza ca in noua lume a relatiilor capitaliste si modul sau de a gandi trebuie sa se schimbe radical.

O secventa relevanta pentru demonstrarea diferentei de perspectiva dintre carciumar si Samadau poate fi considerata discutia despre importanta prieteniei in relatia de afaceri. Dupa ce afla ca a ucis o femeie pentru a o jefui, Ghita afirma: tu nu esti om, Lica, esti diavol. In schimb, capetenia porcarilor reactioneaza batjocoritor, simtind ca a reusit sa-l supuna pe carciumar: Tu esti om cinstit, Ghita, si am facut din tine om vinovat. Mai mult, ruptura dintre cei doi barbati atinge apogeul in scena jocului de duminica Pastelui, cand, dupa un dans ce ii pare lui Ghita nesfarsit, Lica se lasa pe laita, o lua pe Ana pe genunchi si a inceput, asa in gluma, sa o sarute si sa o stranga la piept. Mizand pe o reactie isterica a lui Ghita, Lica ii spune direct ca o doreste pe sotia sa si ii porunceste sa-I lase singuri. Pentru prima oara dezumanizarea carciumarului este atat de avansata, incat reuseste sa se stapaneasca, ba chiar sa il atraga in cursa pe Samadau printr-o tactica invatata de la el: cunoscand slabiciunea porcarului pentru femei, Ghita o ofera drept momeala pe Ana si calculeaza cum poate sa-i dea mai repede de stire jandarmului Pintea. Deznodamantul tragic al nuvelei este, oarecum, previzibil. 5)Opinia personala: In opinia mea, relatiile dintre cele doua personaje din Moara cu noroc simbolizeaza sfarsitul unei lumi care, punand prea mult pret pe valoarea banilor, si-a pierdut umanitatea. Moartea violenta atat a lui Ghita, cat si a lui Lica din finalul nuvelei reprezinta un semnal moralizator pentru lumea romaneasca din secolul al XIX-lea.