Caracterizare Harap-Alb

-Prezentarea statului social, psihologic, moral al personajului din textul

narativ studiat.
-Analiza la alegere a două componente de structură și de limbaj ale textului
narativ, semnificative pentru construcția personajului din seria: acțiune,
conflict, perspectivă narativă, modalități de caracterizare.
-Evidențierea unei trăsături de caracter a personajului ales prin două
episoade/secvențe comentate.

Introducere
Basmul ”Povestea lui Harap-Alb” a aparut în anul 1877 în revista “Convorbiri
literare” și este cel mai cunoscut basm al lui Ion Creangă. Totodată, opera lui Creangă
este considerată de Garabet Ibrăileanu “o adevarată epopee a poporului român”. Povestea
urmărește drumul inițiatic al protagonistului și dificultățile inerente acestuia.

Pornind de la modelul basmului folcloric, caracterizat de stereotipie, autorul

reactualizează teme de circulație universală, dar le organizează conform propriei viziuni
(fuziunea dintre real și fabulos), într-un text narativ mai complex decât la basmele
populare.

-Prezentarea statului social, psihologic, moral al personajului din textul narativ

studiat.
-Evidențierea unei trăsături de caracter a personajului ales prin două
episoade/secvențe comentate.
Harap-Alb este protagonistul basmului, el reprezintă forțele binelui și este un erou
atipic de basm, deoarece este lipsit de însușiri supranaturale, fiind construit realist ca o
ființă complexă ce învață din greșeli și progresează. Personajul este eponim, deoarece
numele lui apare încă din titlu

Statutul inițial al eroului este cel de neinițiat, mezinul craiului, naiv fără să știe să
distingă adevărul de minciună, are nevoie de experiența vieții pentru a dobândi
înțelepciune. Se deosebește de frații săi de la început prin bunătate, calitate răsplătită de
Sfânta Duminică.
 Eroul este văzut în evoluție, de la naivitate la înțelepciune, iar celelalte personaje
gravitează în jurul lui. Principala trăsătură a personajului este caracterul său profund
uman. Astfel în prima parte a basmului, personajul se dovedește a fi naiv din cauza
faptului că nu îi ascultă sfatul tatălui său care îl avertizează să se ferească de omul spân.

O scenă relevantă în acest sens este episodul coborârii în fântână, naratorul

surprinde lipsa de experiență a tânărului prin caracterizarea directă „Fiul craiului, boboc
în felul său la trebi de aisete”. Antagonistul, Spânul, îl închide pe tânăr în fântână și îi
cere să facă schimb de identitate , pentru a-l lasă în viață, să devină robul lui și să jure
„ pe ascuțișul paloșului”, să-i dea ascultare pentru toate „până când va muri și iar va
învia”. Coborârea în fântână echivalează cu o nouă naștere a eroului, sub alt nume
(„Harap-Alb”) și cu o altă misiune, sluga răufăcătorului. Acest episod marchează și
începutul conflictului dintre cei doi, care reprezintă totodată lupta dintre bine și rău care
va continua pe parcursul textului manifestată prin diferitele probe la care protagonistul
este supus, ele fiind necesare pentru dezvoltarea sa, pentru a ajunge un rege capabil de a
conduce. Conflictul este rezolvat la sfârșitul textului, când calul îl ucide pe Spân iar
Harap-Alb este reînviat, marcând astfel obținerea identității sale înapoi și completarea
drumului de inițiere.

O altă secvență în care eroul își dovedește umanitatea este constituită de a treia
proba, o altă etapă a inițierii. Drumul spre împăratul Roș începe cu trecerea unui pod.
Cum pe pod tocmai trecea o nuntă de furnici, tânărul hotărăște să protejeze viața acestora,
punând-o pe a sa în pericol pentru că alege să trecă răul înotând. Drept răsplată primește
de la crăiasa furnicilor o aripă. Aceeași răsplată o primește și de la crăiasa albinelor
pentru că le face un stup, astfel viitorul împărat dă dovadă de milă și înțelepciune chiar și
în fața popoarelor gâzelor.

Un alt element de structura esențial în conturarea lui Harap-Alb (în afara

conflictului) este redat prin modalitățile de caracterizare ale personajului. Însușirile
personajului reies din caracterizarea directă, naratorul obiectiv redă naivitatea
protagonistului „slab de înger și mai fricos decât o femeie”, lipsa lui de maturitate inițială
este subliniată prin „boboc, în felul sau la trebi de aiste”. Iar prin caracterizarea indirectă
îi este evidențiată timiditatea „se face roș”. Da dovadă de loialitate și credință față de
stăpânul său, el păstrându-și jurământul. Prietenia și bunătatea sa reies în mod indirect
din alegerile pe care le face începând cu ajutorul Sfintei Duminici, cel al furnicilor și cel
al albinelor.
Harap-Alb devine un erou exemplar nu prin însușiri miraculoase, așa cum se
întâmplă de obicei în basme, ci prin trăsăturile sale profund umane. Bunătatea și mila de
care da dovadă încă de la început îl situează în rândul reprezentanților forțelor binelui. În
final, el dobândește un set de valori morale care, în viziunea autorului, sunt necesare unui
om: milă, credință, generozitate, prietenie, loialitate și curaj.