Caracterizare

-Prezentarea statului social, psihologic, moral al personajului din textul

narativ studiat.
-Analiza la alegere a două componente de structură și de limbaj ale textului
narativ, semnificative pentru construcția personajului din seria: acțiune,
conflict, perspectivă narativă, modalități de caracterizare.
-Evidențierea unei trăsături de caracter a personajului ales prin două
episoade/secvențe comentate.
INTRODUCERE
Ioan Slavici este unul dintre scriitorii care au adus in literatura romana filonul popular al
povestirii si universul satului romanesc transilvanean. Scriitorul este un creator de personaje
memorabile, un observator lucid si moralist cu vocatie de pedagog. Astfel, in ,,Moara cu noroc”,
Ioan Slavici ilustreaza virtuti morale precum sinceritatea, cinstea, cumpatarea.

Prezentarea statului social, psihologic, moral al personajului din textul

narativ studiat
Ca personaj principal in nuvela, Ghita se inscrie in categoria personajelor realiste,
nuvela lui Slavici fiind prin tematica, o nuvela realista. Ca personaj realist el
ilustreaza un erou tipic intr-o situatie tipica, reprezentand tipul carciumarului
dominat de lacomia pentru bani, trasatura definitorie care va marca profund
evolutia acestui personaj. Este un personaj rotund, complex, reprezentand
totodata tipul taranului naiv, dar dornic de mai bine, aspiratie ce devine obsesiva
si ce il va distruge psihic si emotional, evidentiindu-se astfel consecintele
distrugatoare pe care le are setea de avere asupra omului.
Relatia dintre Lica si Ghita evidentiaza, in mod indirect, influenta negativa a
Samadaului aspura lui Lica. Ghita traieste drama alienarii, astfel ca isi pierde
stapanirea de sine, increderea sotiei dar si a altora. Acesta doreste sa stranga bani
pentru a-si angaja zece calfe, ca sa repare cizmele oamenilor, caci este un om
harnic si cumsecade.
Analiza la alegere a doua componente de structure si de limbaj ale
textului narativ, semnificative pentru constructia personajului din seria:
actiune conflict perspectiva narativa, modalitati de caracterizare
Drumul parcurs de Ghita inainteaza spre un sfarsit tragic, in ciuda avertismetnului
soacrei sale. Drama lui este analizata

Drumul parcurs de Ghiţă înaintează spre un sfârşit tragic, în ciuda avertismentu-

lui soacrei. George Călinescu arăta că „drama lui este analizată magistral”; de
altfel, aceasta se dezvăluie, în mod indirect, prin acţiune şi prin găndurile
personajului, şi, în mod direct, prin observaţiile celorlalte personaje. Ghiţă este
protagonistul unei nuvele psihologice, astfel încât nu este perceput ca prezenţă
fizică. Conflictul interior constituie teza morală pe care Ioan Slavici îşi propune sa
o evidenţieze: Ghiţă trebuie să respecte angajamentul asumat faţă de familia sa, să
figureze ca onest în opinia colectivă, însă el cedează perspectivei ademenitoare pe
care i-o oferă Sămădăul.
Ghiţă pleacă din lumea satului către oraş, părăsind „coliba", simbol al liniştii pa-
triarhale, şi oprindu-se la Moara cu noroc („trei ani, măcar trei ani să pot sta aici").
Relaţiile temporale şi spaţiale sunt elemente ce contribuie la conturarea destinului
acestui personaj. El parcurge un drum simbolic, lasă în urmă sate şi locuri bune şi
apoi coboară către un popas unde „locurile sunt rele". Acest spaţiu îl
dezumanizează pe Ghită, iar cârciuma se va dovedi, ea insăşi, un simbol al
pierzaniei, nu al protecţiei, ca la Mihail Sadoveanu.
Naratorul obiectiv, omniscient, omniprezent surprinde gesturile şi găndurile
personajului, toate trădând starea de nesiguranţă, de teamă şi suspiciune. Ghiţă
merge la Arad să-şi cumpere două pistoale, îşi face rost de doi câini şi-şi angajează
o slugă credincioasă. Toate acestea atestă o stare de tensiune, iar o asemenea
situaţie il instrăinează de propria familie. Ajunge să regrete faptul că are nevastă şi
copii şi ar fi dorit să poată zice: „Prea puţin îmi pasă!".

Autocaracterizarea ilustrează dorinta lui Ghită de a se autodisculpa. Aces evocă un

fond de umanitate încă nealterat: „Iartă-mă, Ana! zise el. Iartă-rnă cel puţin tu, căci
eu n-am să mă iert cât voi trăi pe faţa pământului...". Intr-un alt moment,
sărutându-1 pe unul dintre copii, mărturiseşte: „Sărmanilor mei copii, voi nu mai
aveti un tată om cinstit. Tatăl vostru e un ticălos". Îşi caută sprijinul în jandarmul
Pintea, insă îi oferă dovezi numai atunci când îşi poate opri jumătate din banii
aduşi de Samadau. Monologul interior - autocaracterizarea evidentiază efortul de a
justifica pentru sine complicitatea cu Lică: „Aşa m-a lăsat Dumnezeu. Ce sa-mi
fac, dacă e ceva în mine mai tare decât vointa mea?".
Caracterizarea indirectă pune în lumină momentul culminant al degradării morale
a lui Ghită: de sărbătoarea Paştelui, acesta o ucide pe Ana. Gestul ar putea avea
explicaţia în gelozia şi furia generată de faptul că Ana şi-a petrecut noaptea cu
Lică. Insă protagonistul insuşi o aruncase drept momeală în cursa în care dorea să-l
prinda pe Sămădău. Cârciumarul este împuşcat şi el de Răuţ, la porunca lui Lică.

Evidentierea unei trasaturi de caracter a personajului ales prin doua

episoade/secvente comentate

Scena depoziţiei şi ajudecătii are rostul de a demonta mecanismul de pârghii al

fatalităţii, al faptelor dirijate de mintea diabolică a unui om, mecanism în stare să-1
cuprindă în desfăşurarea lui: Lică a jefuit şi şi-a creat un alibi atât de puternic, incăt
sub pavăza lui mai poate înfăptui, nepedepsit, o crimă. Reuşeşte, în acelaşi timp,
să-şi inculpe duşmanii direcţi, pe Săilă şi pe Buză-Ruptă, şi să-1 treacă sub
bănuială pe Ghiţă. Totul se petrece în răstimpul unei zile şi nopţi, când Sămădăul
pradă, ucide, îi lichidează pe duşmani, il aserveşte pe Ghiţă, îl dezarmează pe
urmăritorul Pintea, făcându-l să pară ridicol. Orientarea morală a faptelor se
mentine în umbră şi admirabilă rămâne explozia de putere: Sămădăul ia forma
umană a destinului, el este unealta prin care soarta îşi împlineşte cursul.
Personajele lui Slavici au convingerea că soarta lor este dinainte stabilită „Cine
poate să scape de soarta ce-i este scrisă?" se intreabă Ghiţă care, de altfel,
mentionează adeseori convingeri, ca: „Aşa mi-a fost rânduit", „dacă e rău ce fac,
nu puteam să fac altfel".
Lică îi cere lui Ghiţă să i-o lase pentru o noapte pe Ana. Ca să-1 prindă şi să
zădărnicească planurile omului care il adusese în starea de cumplit impas, bărbatul
işi aruncă drept momeală nevasta, cu speranta că ea va rezista tentatiei. Această
scenă dezvăluie ultima fază a degradării morale a lui Ghiţă. Relevantă este
afirmaţia lui Pintea, care-1 descalifică pe Ghiţă: „Tare om eşti tu, Ghiţă, grăi Pintea
pe gânduri. Şi eu îl urăsc pe Lică; dar n-aş fi putut să-mi arunc o nevastă ca a ta
drept momeală cursa cu care vreau să-1 prind".
În concluzie, opera scriitorului ardelean evidentiază o lume complexă, cărei
normele etice îi dau sensul. De altfel, scriitorul afirma: gândul meu rostul scrieri a
fost întotdeauna spre o vieţuire potrivită cu firea omenească.." (Lumea trecut) prin
care