1

Moara cu noroc - Tema si viziunea despre lume

Ioan Slavici

Tema şi viziunea despre lume

• evidențierea a două trăsături ale operei care fac posibilă încadrarea într-un curent
literar/cultural;
• prezentarea modului în care tema se reflectă în textul narativ studiat, prin comentarea
a două secvențe narative semnificative;
• analiza, la alegere, a două elemente de structură și de limbaj, semnificative pentru
opera studiată, din seria: conflict, construcția subiectului, perspectiva narativă,
modalități de caracterizare a personajelor.

Incepand cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea, pe fondul aparitiei unei noi

clase sociale, burghezia, al dezvoltarii industriei si a presei, se contureaza un nou curent
literar, ce poarta numele de realism.
Nuvela “Moara cu noroc”(publicata in volumul “Novele din popor” 1881) se subscrie
speciei literare prin dimensiunile relative reduse (17 capitole), tendinta spre veridicitate,
intriga riguros construita, firul narativ unic si accentual pus pe evolutia personajului principal.
Caracterul realist al acestei nuvele este conferit, printre altele, si de atitudinea critica a
naratorului, veridicitatea faptelor prezentate, plasarea actiunii in repere spatio-temporale
regasibile in realitate si specificul personajului principal care este un individ determinat social
si ilustreaza tipul carciumarului/PARVENITULUI-reprezentantul unei intregi categorii
sociale.
Cronotopul tradeaza caracterul realist al nuvelei, prin plasarea actiunii intr-un timp
si spatiu bine determinat. Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere
temporale cu valoare religioasa: de la Sfantul Gheorghe, pana la Paste. Spatiul actiunii este
fixat prin toponime reale: Arad, Ineu, Oradea, Muntii Bihorului etc.
Complexitatea tematica a nuvelei dezvaluie mai multe posibilitati de interpretare. Se
poate identifica o supratema a destinului, enuntata de cuvintele batranei, o alta tema vizeaza
dezumanizarea lui Ghita si, prin contaminare, a Anei si o alta care contine dezintegrarea
tuturor personajelor fragile psihic sub imperiul fortei devastatoare, demonice a lui Lica
Samadaul.
Titlul confera ambiguitate si ilustreaza prin procedeul antifrazei ironia autorului, fiind
construit cu scopul de a scoate in evidenta conotatiile antinomice ale termenilor. Slavici
 2

foloseste cuvantul „moara” si nu „han” pentru a-i extinde sensul, moara fiind un loc al
miscarii neintrerupte, un punct in care se schimba balanta destinului unui personaj. Este un
univers al patimilor, prin care omul ajunge la adevarata coborare in infern, un loc al pervertirii
sufletesti, in care se altereaza principiile sanatoase ale vietii, pentru ca moara macina destinele
oamenilor.
Incipitul nuvelei surpinde un dialog intre batrana soacra si Ghita. Acest dialog
reliefeza conflictul exterior al discursului epic. Este vorba de un conflict intre mentalitati:
mentalitatea traditionala, a batranei soacre, care opteaza pentru „linistea colibei” si noua
mentalitate mercantila, reprezentata de Ghita care-si doreste un trai mai bun pentru familia sa.
Dar accentul cade pe conflictul interior, trasatura specifica nuvelei psihologice. Naratorul
omniscient surprinde macinarea interioara, pana la prabusire, a constiinte protagonistului.
Viziunea despre lume a lui Slavici are un vadit caracter moralizator, autorul apeland la
intelepciunea omului simplu pentru a introduce in text propria sa viziune etica. El
rasplateste/pedepseste personajele in functie de actiunile si gandurile lor. Astfel,
finalul nuvelei intregeste accentele moral-crestine ale scenariului epic(ideea de
predestinare-“Asa le-a fosta data”).
Constructia subiectului aminteste de rigorile clasicismului prin impartirea
discursului narativ in 17 capitole. Secventele narative sunt redate in ordine cronologica, firul
narativ urmarind dezumanizarea protagonistului. De altfel, din cele 17 capitole, primul si
ultimul sunt cele mai scurte si simetrice, fiind sustinute de acelasi personaj: batrana. Capitolul
I constituie intriga nuvelei si penultimul (XVI) concentreaza deznodamantul: moartea Anei,
ucisa de Ghita, la randul lui omorat de Raut; sinuciderea lui Lica si esecul lui Pintea in
ambitia lui de a-l prinde viu pe Lica. Celelalte capitole, cuprinse intre acestea, contin, intr-o
ordine cronologica si intr-o inlantuire aproape inevitabila, desfasurarea actiunii: lupta dintre
Ghita si Lica, urmarirea lui Lica de catre jandarmul Pintea, lupta interioara a Anei, care
penduleaza intre fidelitatea fata de sot si atractia pentru Lica, distantarea progresiva de moara
a batranei prin plecarile la biserica si la rude.
In centrul nuvelei se afla protagonistul Ghita care concentreaza in devenirea sa,
intreaga problematica a operei. Personajul se abate de la norma morala enuntata la inceputul
nuvelei si de aceea va evolua inevitabil spre un sfarsit tragic, intrand intr-un conflict interior
cu o forta mai puternica decat el-patima pentru bani. Cinstei si bunatatii le ia locul ispita
irezistibila a imbogatirii si compromisul moral pe care aceasta il implica. Dupa ce il
cunoaste pe Lica Samadaul, personajul a devenit “mereu asezat si pus pe ganduri, se facuse
maide tot ursuz, se aprindea petru orice lucru de nimic, nu mai zambea ca mai inainte”. Desi
 3

la prima intalnire incearca sa riposteze autoritatii lui Lica si sa nu accepte cardasia cu el, Ghita
nu are forta de a renunta la bogatia ipotetica enuntata de acesta si treptat ii accepta jocul. Este
momentul psihologic ce marcheaza inceputul degradarii psihice si morale a
personajului. Conflictul interior prevaleaza actiunile, gesturile si atitudinile lui tradeaza
incertitudinea si teama, deoarece doreste sa ramana cinstit in ochii comunitatii, dar si sa
continue sa-i fie complice lui Lica la nelegiuirile sale. Astfel, o arunca pe Ana in
bratele Samadaului gandindu-se ca femeile sunt slabiciunea acestuia, desi “fierbea in el cand
ii vedea fata strabatuta de placerea jocului”. Desi devine complicele lui Lica in jefuirea
arandasului si uciderea vaduvei, fondul de umanitate din sufletul lui Ghita iese la iveala cand
se gandeste sa renunte si sa plece de la Moara cu noroc. Fire slaba, nu are curajul sa ia aceasta
decizie si devine victima lui Lica pentru ca acesta ii descopera slabiciunea pentru bani:”Vedea
banii gramada inaintea sa si ise impaienjeneau ochii; de dragul acestui castig ar fi fost gata
sa-si puna pe un an, doi, capul in primejdie. Aceasta patima ii perverteste sufletul
si-l invinge, devenind un personaj tragic.
Modalitatile de caracterizare a personajelor sunt cele consacrate de proza realista:
caracterizarea directa si cea indirecta. La acestea se adauga mijloace moderne de
caracterizare, specifice prozei de analiza psihologica: monologul interior si stilul indirect
liber. Astfel, prin scenele monologate se tradeaza caracterul slab al protagonistului, neputinta
sa de a se sustrage influentei Samadaului: „Ei ce sa-mi fac? Asa m-a lasat Dumnezeu...ce sa-
mi fac daca e in mine ceva mai puternic decat vointa mea? Nici cocosatul nu e insusi vinovat
ca are cocoase in spinare”. De asemenea, naratorul omniscint recurge la stil indirect liber
pentru a reda gandurile personajului „Dupa o cearta cu Ana, ar fi vrut sa mearga dupa dansa
sa-i ceara iertare si s-o impace; dar era ceva puternic in el care nu-l lasa. Atunci iesi afara
ca sa fie singur cu gandurile sale”.
Destinul tragic al lui Ghita are un rol moralizator, in concordanta cu avertismentul
emis de batrana in prolog. Ghita, indecis intre tentatia inavutirii si pastrarea linistii sufletesti, e
incapabil sa aleaga drumul corectitudinii morale. In ciuda momentelor de ezitare si regret,
cade in patima banului si se dezumanizeaza treptat. Maiestria lui Ioan Slavici consta in finetea
analizei psihologiei careia ii este supusa degradarea morala. Drama familiei carciumarului
este generata de esecul comunicarii. Din cauza framantarilor interioare, Ghita isi pierde nu
numai increderea de sine, ci si pe cea a sotiei sale, Ana. Fericirea data de linistea colibei se
preschimba in nefericirea cauzata de goana dupa avere.
Concluzionand, „Moara cu noroc” urmareste modul in care conflictul exterior se
reflecta in planul constiintei personajelor. Observarea este minutioasa si serveste realizarii
 4

unor psihologii complexe. Lumea satului transilvanean, o tema predilecta a scrierilor lui
Slavici, este maiestuos zugravita si in aceasta nuvela, morala religioasa fiind convertita intr-o
etica a raporturilor interumane.