MOARA CU NOROC de Ioan Slavici

AUTOR

Slavici este nuvelistul prin excelenta al Perioadei Marilor Clasici. Opera sa reflecta principiile
societatii literare Junimea prin impunerea unei creatii originale, oglindirea unor aspecte ale lumii
contemporane, valorificarea mentalitatilor traditionale si imbinarea eticului si esteticului in
literature. Nuvela “Moara cu noroc” face parte din volumul “Nuvele din popor”, care marcehaza
debutul editorial al autorului in anul 1881. Volumul cuprinde si alte nuvele semnificative ale lui Slavici,
precum “Gura satului”, “Popa Tanda”, “Budulea Taichii” si “Scormon”.

SPECIE SI CURENT

“Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o nuvela , adica o specie epica in proza, cu o constructive
riguroasa, un fir narativ central, personajele realtiv putine punand in evidenta evolutia personajului
principal, complex, puternic individualizat. Se observa tendinta de obiectivare a perspective
narrative, impersonalitatea naratorului, naratiunea la persoana a III-a, atitudinea detasata in
descriere, veridicitatea. Este o nuvela psihologicadatorita unor aspect importante: tematica,
modalitatile de caracterizare a personajelor si de investigare psihologica, natura conflictului, in
prim-plan fiind cel interior.

Se poate observa ca nuvela apartine curentului realism datorita faptului ca trasaturile operi coincid
cu cele ale unei scrieri realiste. Evidenta este tematica, cea a lacomiei de bani si a dorintei de
imbogatire, aceasta fiind prezentata de naratorul omniscient si omnipresent, care printr-un ton
impersonal, neutru, creeaza portretele personajelor, dintre care se remarca Ghita, a carui evolutie
morala este urmarita mai in detaliu. De asemenea, faptele personajelor si in consecinta, actiunea
operei, se desfasoara intr-un cadru spatio-temporal real, in apropierea satului Ineu, la jumatatea
secolului al XIX-lea.

NARATIUNE SI PERSPECTIVA NARATIVA

Nuvela are un ritm epic neomogen, prin modificari ale timpului povestirii, actiunea desfasurandu-se
prin continue acumulari si izbucniri de tensiune epica. Naratiunea realista este obiectiva, realizata la
persoana a III-a de catre un narator omniscient, omnipresent, dar neimplicat. Relatarea
evenimentelor nu se realizeaza totusi in mod linear, iar inlantuirea dintre capitol se face prin tehnici
epice diverse: dialogul (la inceputul operei), descrierea la timpul present, semnalarea unei relatii
temporale de antoritate fata de cele povestite inainte. Inlantuite temporal si causal, faptele sunt
credibile, verosimile. Efectul asupra cititorului este de iluzie a vietii (veridicitate) si de
obiectivitate.

Pe langa perspectiva obiectiva a naratorului, intervine tehnica punctului de vedere in interventiile

simetrice ale batranei, personaj episodic, dar care exprima cu autoritatea varstei measjul
moralizator al nuvelei. Inainte si dupa dsicursul narativ prpriu-zis, batrana rosteste cele doua
replici-teze ale nuvelei, privitoare la sensul fericirii si la forta destinului: “Omul sa fie multumit cu
saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit” si “Asa le-a fost
data”. Prin aceasta intentie moralizatoare, nuvela este realist-clasica.

TEMA SI TITLUL

Tema sustine caracterul psihologic al nuvelei: efectele nefaste si dezumanizante ale dorintei de
inavutire, pe fundalul societatii ardelenesti de la sfarsitul secolului al XX-lea. Problematica nuvelei
se poate stabili din mai multe perspective. Din pesrpectiva sociala, nuvela prezinta incercarea lui
Ghita de a-si schimba statutul social. Din perspectiva moralizatoare prezinta consecintele dramatice
ale setei de imbogatire, scriitorul considerand ca goana dupa avere zdruncina tihna sufleteasca si
duce la pierzanie. Din perspectiva psihologica, nuvela prezinta conflictual interior trait de Ghita care
este sfasiat de dorinte pe cat de puternice, pea tat de contradictorii: dorinta de a ramane om
cinstit, pe de-o parte, si dorinta de a se imbogati alaturi de Lica, pe de alta parte. Conflictul nuvelei
est ecomplex, de natura sociala, psihologica si morala.

Titlul nuvelei este mai degraba ironic. Toposul ales, carciuma numita “Moara cu noroc”, inseamna, de
fapt, “Moare cu ghinion”, care adduce nenorocire, pentru ca usurinta castigurilor de aici ascunde
abateri grave ale societatii, cum ar fi nelegiuirea si crima.

ACTIUNEA

Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere temporale cu valoare religioasa, de la
Sfantul Gheorghe pana la Paste, iar in final apa si focul purifica locul. Alcatuiita din 17 capitole,
nuvela are un subiect concentrate, cu deschideri bogate.

Expozitiunea prezinta carciuma de la Moara cu noroc ca fiind asezata la rascruce de drumri, izolata
de restul lumii, inconjurata de pustietati intunecate. Descrierea drumului care merge la carciuma si
a locului in care se afla este prezentat de asemenea in expozitiune. Ghita, un cizmar sarac care ia in
arenda carciuma, desi este avertizat de soacra sa, se dovedeste harnic si priceput la inceput, iar
primele semne ale bunastarii nu intarzie sa apara.

Intriga este reprezentata de aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc, un personaj carismatic,
seful porcarilor si al turmelor de porci din imprejurimi, care tulbura echilibrul familiei. El isi impune
inca de la inceput regulile, iar Ana, nevasta lui Ghita, intuieste ca acesta este “un om rau si
primejdios”. Cu toate ca isi da seama ca Lica reprezinta un pericol pentru el si familia lui, Ghita nu
renunta datorita ideei de a se imbogati.

Desfasurarea asctiunii cuprinde faptele si intamplarile operei. Mai intai, Ghita isi ia masuri de
aparare impotriva lui Lica: merge la Arad sa is cumpere doua pistoale , doi caini si angajeaza o sluga.
Insa, din momentul aparitiei lui Lica incepe procesul de instrainare a lui Ghita fata de familie. Devine
tot mai irascibil, nu mai zambeste ca inainte si devine agresiv cu Ana. La un moment dat, Ghita incepe
sa regrete ca are familie si copii pentru ca nu isi poate asuma riscul total imbogatirii alaturi de Lica.
Datorita generozitatii Samadaului, starea materiala a lui Ghita se imbunatateste, doar ca Ghita
incepe sa se obisnuiasca cu raul. El isi indeamna sotia sa danseze cu Lica, aruncand-o definitive in
bratele lui si ajunge sa fie implicat in furtul de la arendas si in uciderea unei femei si a unui copil.
Este retinut de politie, dar eliberat din lipsa de dovezi. Prin faptul ca “jura stramb” la proces,
acoperindu-I nelegiuirile lui Lica, devine complice la crima. Hotaraste sa-l incrimineze pana la urma
cu ajutorul lui Pintea, insa nu este complet sincer cu acesta, oferindu-I dovezi doar dupa ce isi va
putea pastra jumatate din banii furati.

Punctul culminant reprezinta momentul cand Ghita ajunge pe ultima treapta a degradarii morale si in
momentul cand vrea sa se razbune pe Lica isi arunca sotia in bratele acestuia. Spera ca pan la sfarsit
sotia lui va rezista tentatiei, dar, dezgustatade lasitatea lui Ghita, i se daruieste complet lui Lica,
tot In mod de razbunare. Cand Ghita isi da seama ca Ana l-a inselat, o ucide, iar apoi este impuscat
de Raut din ordinal lui Lica care se sinucide izbindu-se cu capul de un copac pentru a nu cadea in
mainile lui Pintea.

Deznodamantul cuprinde sfarsitul actiunii. Un incendiu cauzat de Raut si Paun distruge carciuma de
la Moara cu noroc in noaptea de Paste, iar singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana si
copiii.

PERSONAJE

In nuvela, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe complexitatea personajelor. Ghita este cel mai
complex dintre personajele din nuvelistica lui Slavici, al carui destin ilustreaza consecintele nefaste
ale setei de inavutire. Complexitatea si capacitatea de a ne surprinde in mod convingator fac din
Ghita un personaj rotund. Acesta evolueaza de la tipicitate, sub determinarea sociala (carciumarul
dornic de avere), la individualizare, sub determinare psihologica si morala. El parcurge un traseu
sinuos al dezumanizarii, cu framantari sufletesti si ezitari. Fluctueaza intre doua cai simbolizate de
Ana (valorile familiei, iubire, “linistea colibei”) si de Lica (“bogatia”, atractia malefica a banilor), sau,
altfel spus, calea dreapta si calea raului. Se arata slab in fata tentatiilor si sfarseste tragic.
Comparativ, Lica nu isi schimba moralitatea , ramanand “un om rau si primejdios”, in schimb Ana
sufera transformari interioare, care ii ofera scriitorului posibilitatea unei fine analize a psihologiei
feminine.
Naratorul obiectiv isi lasa personajele sa isi dezvaluie trasaturile in momente de incordare,
consemnandu-le gesturile, limbajul, prezentand relatiile dintre ele prin caracterizare indirecta. De
asemenea, realizeaza portrete suggestive, prin caracterizare directa, detaliile fizice relevand
trasaturi morale sau statutul social (portretul Samadaului).Mijloacele de investigatie psihologica
sunt: scenele dialogite, monologul interior de facture traditionala si acela realizat in stil indirect,
liber, notatia gesturilor, a mimicii si a tonului vocii.

STILUL SI LIMBAJUL

Stilul nuvelei est esobru, concis, fara podoabe. Modurile de expunere indeplinesc o serie de functii
epice in discursul narativ. Decrierea initiala are, pe langa rolul obisnuit de fixare a coordonatelor
spatiale si temporale, functie simbolica si de anticipare. Naratiunea obiectiva isi realizeaza functia
de reprezentare a realitatii prin absenta marcilor subiectivitatii, prin impresia de stil cenusiu.
Alaturi de functia esentiala de reprezentare, in nuvela apare si functia epica de interpretare sau
semnificare. Dialogul contribuie la caracterizarea indirecta a persoanjelor, sustine veridicitatea
relatiiloe dintre personaje si concentrarea epica. Monologul interior, de factura traditionala,
monologul interior adresat si stilul indirect liber sunt principalele mijloace de investigare psihologica
a personajului principal.

Limbajul naratorului si al personajelor valorifica aceleasi register stilistice: limbajul regional,

ardelenesc, limbajul popular si oralitatea. Intelesul classic-moralizator al nuvelei este sustinut si
prin zicale si proverb populare sau prin replicile rostite de batrna la inceputul si sfarsitul nuvelei.

CONCLUZIE

Asfel, am demonstrate ca opera “Moara cu noroc” de Ioan Slavici, este o nuvela de factura
psihologica, deoarece analizeaza conflictul interior al personajului principal, urmareste procesul de
instrainare a lui Ghita fata de familia sa si urmareste degradarea morala a acestuia produsa de
ispita imbogatirii.