Povestea lui Harap-Alb

de Ion Creanga

Alaturi de poetul Mihai Eminescu, nuvelistul Ioan

Slavici si dramaturgul Ion Luca Caragiale, Ion Creanga
reprezinta una din cele 4 coloane de lumina si frumusete
ale literaturii noastre clasice.
Creanga este un reprezentant perfect al sufletului
romanesc intre popoare, al sufletului moldovenesc intre
romani, al sufletului taranesc intre moldoveni si al
sufletului omului de la munte intre taranii moldoveni.
Creanga a ramas in istoria literaturii romanesti
drept ,,Homer al nostru,, , povestitorul ce a scris
nenumarate povesti, povestiri si basme cu o mare esenta
de umor, ironie si oralitate.
Opera literara a lui Ion Creanga este alcatuita din
povesti ( ,, Soacra cu trei nurori ,, , ,, Capra cu trei
iezi ,, , ,, Punga cu doi bani ,, ), povestiri ( ,, Acul si barosul
,, , ,, Inul si camesa ,, ), basme ( ,, Povestea lui Harap-
Alb ,, ).
Cea mai pretuita opera construita sub forma unui roman
ce urmareste copilaria copilului de toate zilele al satului
romanesc este ,, Amintiri din copilarie ,, .
,, Povestea lui Harap-Alb ,, a fost publicata in anul
1877 in revista ,, Convorbiri literare ,, , revista ce apartine
Societatii Literare ,, Junimea ,, condusa de catre Titu
Maiorescu.
Opera literara se incadreaza in genul epic ca specie
fiind basm cult.
Genul epic contine totalitatea operelor in care
autorul isi transmite in mod indirect propria viziune
despre lume prin intermediul actiunii si al personajelor.
Se remarca de asemenea prezenta naratiunii ca mod de
expunere predominant ce se imbina cu dialogul si
descrierea. Actiunea este relatata la persoana a treia de
catre un narator obiectiv. La actiune iau parte personaje
precum : Harap-Alb, Spanul, Sfanta Duminica, etc.
Actiunea este plasata intr-un timp ( ,, amu cica era
odata ,, ) si spatiu ( ,, pe cele doua taramuri ,, ).
Ca specie, ,, Povestea lui Harap-Alb ,, este un basm
cult construit pe scheletul basmului popular. Creanga va
imbogati aceasta specie cu elemente noi precum :
autorul cunoscut, dialogul cu dublu rol, fantasticul
umanizat, caracterul de bildungsroman, formulele
initiale, mediane si finale imprumuta amprenta autorului
si eroul nu are puteri supranaturale.
Tema basmului este definita prin lupta dintre bine
si rau cu victoria binelui, dar si prin etapele care vizeaza
maturizarea protagonistului.
Tema se realizeaza printr-o serie de motive literare tipice
cum ar fi imparatul fara urmasi, hainele stramosesti,
podul, padurea-labirint, fantana, calatoria, supunerea la
probe, etc.
Titlul basmului sugereaza caracterul fabulos al
operei ( ,,Povestea,, ) dar si caracterul sau initiatic.
Din punct de vedere morfologic, titlul este format dintr-
un substantiv comun articulat ,,Povestea,, si dintr-un
substantiv propriu, oximoronic, Harap-Alb, ce reda
statutul social al personajului ( de sluga dar si de viitor
imparat ).

⚫ Povestire
Expozitiunea basmului ne prezinta situatia initiala
de echilibru si totodata aflam ca actiunea se petrece intr-
un tinut indepartat, intr-un timp mitic. Ne este prezentat
motivul imparatului fara mostenitor de la care pleaca
intreaga actiune a basmului. Verde Imparat ii cere
fratelui sau, Craiul sa il trimita pe cel mai vrednic fiu al
sau pentru a-l urma la tron. Dorind sa le testeze curajul,
Craiul se imbraca intr-o piele de urs si se ascunde sub un
pod. Fiii cei mai mari se sperie si se intorc la curte unde
sunt dojeniti de catre tatal lor. Pentru a spala rusinea
fratilor, mezinul doreste sa-si incerce si el norocul, dar se
izbeste de refuzul tatalui. In final insa, Craiul va da
incuviintare si mezinului.
Efectul perturbator al basmului care constituie
intriga il reprezinta incalcarea sfatului parintesc ( de a se
feri de omul Span ) care atrage dupa sine necazul.
Fiul craiului, odata plecat la drum, ajunge in padurea-
labirint unde intalneste un om Span care se ofera sa-I fie
sluga. Harap-Alb il refuza de doua ori insa a treia oara
este nevoit sa-l accepte drept calauza pentru a putea iesi
din padure. Pe drum, omul Span varsa apa feciorului si in
acest fel reuseste sa-l ademeneasca la o fantana. Harap-
Alb prins in fantana, este nevoit sa ii spuna spanului cine
este si incotro merge daca vrea sa scape cu viata. Auzind
spusele lui Harap-Alb, Spanul il pune sa jure ca ii va
deveni sluga loiala.
Desfasurarea actiunii incepe odata cu sosirea celor
doi la curtea Imparatului Verde unde spanul este primit
cu toate onorurile cuvenite in timp ce Harap-Alb este
trimis la grajduri.
Dorind sa scape de sluga, Spanul il supune la trei probe :
prima e sa mearga in padurea ursului pentru a aduce
salati, a doua sa aduca pielea si capul unui cerb care avea
pietre pretioase iar cea de a treia este aducerea fetei
Imparatului Ros pentru a se casatori Spanul cu ea. Ajutat
de Sfanta Duminica, de cal, de albine, de furnici, de cei 5
prieteni, Harap-Alb reuseste sa treaca cu bine peste
toate cele trei probe.
Punctul culminant este atins odata cu sfarsitul
ultimei probe, cand Harap-Alb se intoarce la curtea
Imparatului Verde cu fata de imparat care dezvaluie
adevarata identitate a craiului demascandu-l astfel pe
Span. Furios, Spanul reteaza capul mezinului, iar el este
aruncat de catre calul lui Harap-Alb in inaltul cerului.
Eroul este inviat de catre fata Imparatului Ros cu apa vie,
apa moarta si smicele de mar.
Deznodamantul surprinde Victoria binelui asupra
raului, maturizarea eroului si casatoria dintre el si fata
Imparatului Ros.

⚫ Particularitati de constructie a personajului Harap-

Alb
 Constituind chiar substanta sau elemental cheie al
operei epice, supranumit si fiinta de hartie, personajul da
viata textului dar traieste exclusiv in lumea fictiunii.
Eroul din Povestea lui Harap-Alb este un personaj
atipic de basm, un fel de Nica al lui Stefan a Petrei,
angajat intr-o experienta a cunoasterii pe care reuseste
sa o duca la bun sfarsit nu inainte de a trece prin
incercari dificile.
Personaj central al basmului, Harap-Alb este un
model de erou de bildungsroman fiindca trece printr-o
experienta de ordin initiativ. El se incadreaza in categoria
epica a binelui specifica fabulosului fiind plasat pe pozitii
antagonice cu Spanul, simbol al raului.
La inceputul basmului, protagonistul are un statut
privilegiat. El este fiul craiului, iar in maniera basmului
popular este mezinul familiei.
Harap Alb trece printr-o criza de personalitate fiindca
este judecat prin raportare la fratii mai mari : daca
acestia nu au reusit in proba nascocita de crai, nici el nu
poate fi capabil.
Atipic creatiei populare, eroul nu are un nume fiind
identificat prin etichetari de tipul ,,fiul craiului,,
sau ,,craisorul,, , in virtutea unei mentalitati specifice
satului conform careia omul capata identitate sociala
doar la varsta maturitatii.
Chiar la inceputul calatoriei, eroul isi modifica
statutul, acesta fiindu-i furat prin viclesug. Episodul
intalnirii cu Spanul in acel codru labirintic devine foarte
important. Protagonistul urma sa devina stapanitor caci
acesta este rostul calatoriei sale, devine in schimb sluga a
Spanului. Acest fapt evidentiaza o trasatura specifica unui
copil care prin natura sa nu da ascultare sfaturilor
parintesti. Acum, ca sluga a Spanului, eroul capata
numele de Harap Alb. Numele sau nu este unul specific
basmelor, ci contine o antiteza intre termeni. Astfel,
Harap are sensul de tigan rom si subliniaza intentia
Spanului de a-l subjuga iar adjectivul ,,al,, surprinde
adevarata origine nobila a personajului. Acest oximoron
intruchipeaza principii morale inalte precum harnicia,
bunatatea, generozitatea fata de fiintele care l-au ajutat.
Actiunea basmului este complicata deoarece
initierea eroului se produce destul de greu. Rezistenta
mezinului la initiere a fost anticipata de reactiile lui
dinainte de a pleca la drum atunci cand Sfanta Dumineca
il sfatuieste sa-si aleaga un cal nu dupa aspect. Eroul
demonstreaza ca este lipsit de experienta, nestiind sa
distinga intre esenta si aparenta.
Odata ajuns la curtea unchiului sau, eroul invata lectia
rabdarii si umilintei caci Spanul ii vorbeste urat, ba chiar il
loveste si este silit sa doarma in grajd.
Aventura lui Harap-Alb este abia la inceput, deoarece in
intentia de a-l ucide, Spanul il supune unor probe
imposibile : sa aduca salata din Gradina ursului, pielea
cerbului fermecat si pe fata Imparatului Ros. Primele
doua probe sunt trecute cu succes datorita Sfintei
Duminici si calului. Pe drumul spre imparatia lui Ros
Imparat, Harap Alb intalneste niste creaturi ciudate pe
care le va lua cu el aratandu-si prietenia fata de acestia.
Ajunsi la curtea Imparatului Ros, cei 6 sunt supusi
la alte incercari peste care trec cu bine. In cele din urma,
Imparatul le da mana fiicei lui. Spre curtea lui Verde
Imparat, fata incepe sa-l indrageasca pe Harap Alb drept
pentru care da in vileag adevarata identitate a eroului.
Astfel, se realizeaza ultima treapta de initiere prin
moarte si inviere. Acum, dupa ce calul pune capat
existentei raului, are loc nunta imparateasca, prin care
Harap Alb capata statutul de Imparat.
In ce priveste portretul eroului, Creanga respecta
modelul popular, punand accent pe portretul moral, nu
pe cel fizic, care este ca si inexistent.
 Portretul moral reiese treptat atat din
caracterizarea directa facuta de narator cat si din cea
indirecta, care se contureaza din fapte, vorbe, actiune.
Ca orice tanar lipsit de experienta, Harap Alb greseste
( nu isi asculta tatal ) nu deosebeste intre aparenta si
esenta, (martoaga rapciugoasa), este un plangacios si
chiar are uneori ganduri negre. Eroul are insa si calitati : ii
este rusine fata de tatal sau, manifesta supunere si isi
respecta juramantul dat Spanului, devine ascultator si
face intocmai cum il invata Sfanta Duminica. Este milos si
prefera sa isi puna viata in pericol pentru a o salva pe cea
a furnicilor si a albinelor. Insa cea mai mare calitate este
prietenia. Intalnind 5 fapturi cu infatisare dezagreabila,
Harap Alb nu se sperie, ci le da sansa de a se face
folositori. In final, pentru a fi desavarsit ca el Harap Alb
va cunoaste iubirea cu ajutorul careia va invinge
moartea.
In ce priveste protagonistul, autorul realizeaza o
importanta modificare. Harap Alb este umanizat
nemaisemanand cu eroul de basm, fiind realizat intr-o
maniera realista ce poate fi reprezentata ca o suma de
calitati profund umane dar si de defecte.
⚫ Relatia dintre doua personaje

Relatia dintre Harap Alb si Span este evidentiata de

insasi tema basmului, constituita de lupta dintre bine si
rau. Intregul conflict este generat de relatia dintre
protagonist si antagonist.
Prin viclenie si lingusiri, Spanul reuseste sa-l
convinga pe Harap Alb sa il insoteasca la drum. Din
momentul in care Spanul il pacaleste pe erou sa intre in
fantana, atitudinea lui se modifica, devenind poruncitor si
autoritar.
Harap Alb este personajul principal rotund si
individual al basmului, un personaj atipic ce ramane in
sfera umanului.
Numele lui este un oximoron, Harap, insemnand negru, in
timp ce Alb evidentiaza originea nobila a personajului.
Spanul este un personaj fantastic, omul insemnat
prin care actioneaza raul. Desi este un exponent al raului,
Spanul reprezinta raul necesar intrucat fara ajutorul lui,
mezinul nu si-ar fi putut forma personalitatea.
Antagonistul incearca sa-l convinga pe Harap Alb sa-l ia
ca tovaras de drum folosindu-se de persuasiune si
inteligenta.
 Harap Alb intruchipeaza inaltele principii morale
cultivate de orice basm, adevarul, dreptatea, cinstea,
trasaturi ce reies indirect din intamplari si direct din ceea
ce spun alte personaje despre el.
Eroul are multiple insusiri : inteligenta,
intelepciune, bunatate, fire vesela, loialitate, dar si defecte
precum neascultarea caci nu respecta cuvantul tatalui, dar
si naivitatea intrucat se lasa pacalit de Span.
Spanul nu are un statut social deoarece nu este om,
este un spirit demonic deghizat caci in cele trei aparitii el
isi schimba infatisarea.
Antagonistul il supune pe Harap Alb lipsindu-l de
apa, atragandu-l in fantana, fapt ce reprezinta pierderea
identitatii fiului de crai.
Obraznic si needucat, cum vede ca ,,i s-au prins
minciunile de bune,, si ca este primit cu toate onorurile de
catre Imparatul Verde, Spanul devine amenintator cu
sluga. Vazandu-se urmas la tronul imparatesc, acesta se
arata a fi arogant si laudaros, insusindu-si toate meritele
lui Harap Alb, ba mai mult, falindu-se ca stie sa isi
struneasca slugile.
Calatoria lui Harap Alb poate fi privita ca o lectie
de viata ce nu s-ar fi putut definitiva fara Span, pedagogul
rau, neiertator, care il pune mereu in primejdie. Spanul va
face din protagonist un adevarat erou demn de a-l mosteni
pe Imparatul Verde.
Modul in care tema texului narativ se reflecta in
evolutia relatiei dintre cele doua personaje se bazeaza pe
intrepatrunderea realului cu fabulosul. Daca fiul de crai
are la inceput un statut bine determinat, Spanul ilustreaza
manifestari ale fabulosului, caci isi schimba infatisarea.

⚫ Particularitatile textului narativ

Povestea lui Harap-Alb este un basm cult publicat

in ,,Convorbiri literare,, in anul 1877. Creatia se prezinta
ca o suita de intamplari fabuloase la care iau parte
personaje inzestrate cu puteri supranaturale.
Protagonistul, neavand decat trasaturi omenesti, este
ajutat de obiecte sau fapturi cu insusiri miraculoase, el
primind in final rasplata pentru faptele bune.
Povestea lui Harap-Alb respecta tematica
basmului data de lupta dintre bine si rau, care este
completata de procesul formarii si maturizarii fiului de
crai. Astfel, basmul imbraca forma unui bildungsroman
relatand evolutia mezinului de cand pleaca de acasa si
pana cand ajunge imparat.
Naratiunea la persoana a treia este realizata de un
narator omniscient dar nu si obiectiv, deoarece intervine
uneori prin comentarii ( ,, ce sa va spun mai mult ? ,, )
Schema epica respecta tiparul narativ al basmului
popular pe care Creanga il elaboreaza. Astfel, putem
regasi patru parti ce definesc tiparul specie.
Situatia initiala surprinde viata familiei craiului ,,amu cica
era odata intr-o tara un craiu care avea trei feciori.
Urmeaza imprejurarea prin care se pierde starea de
echilibru. Verde Imparat nu are mostenitori de parte
masculine, asa ca isi roaga fratele, craiul sa trimita pe
unul din fiii lui. Naratiunea inainteaza cu remedierea
lipsei, ce presupune de cele mai multe ori plecarea unui
personaj intr-o calatorie. In cazul nostru, mezinul reuseste
sa treaca de o proba a curajului, plecand astfel inspre
curtea lui Verde-Imparat. In timpul calatoriei, fiul de crai
se intalneste cu personajul negativ, Spanul. Intrucat
incalca sfatul parintesc ( fereste-te de omul span ),
mezinul ajunge sluga a acestuia. Ajuns la Verde-Imparat
in ipostaza de sluga, Harap-Alb este supus unor probe tot
mai dificile caci Spanul intentioneaza de fapt sa-l trimita
la moarte ( sa aduca salata din gradina ursului,
nestematele care impodobesc pielea unui cerb si pe fiica
Imparatului-Ros ).
Spre deosebire de creatorul anonim, Creanga
imbogateste calatoria eroului cu intalnirea cu personaje
inconfundabile precum Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila,
Pasari Lati-Lungila.
La curtea Imparatului-Ros, protagonistul este supus la o
noua serie pe care le trece cu ajutorul prietenilor sai, a
donatorilor si a calului nazdravan.
Supunerea prin viclesug si cearta din casa de
arama reprezinta doua episode semnificative pentru
constructia basmului.
Viclean, Spanul ii intinde eroului o capcana
cerandu-I sa intre in fantana. Mezinul, boboc in felul sau
la trebi de aieste, cade repede in capcana si ajunge sluga
Spanului. Spanul preia hainele si identitatea fiului de crai,
in timp ce mezinul ia identitatea Spanului, primind
numele de Harap-Alb.
Acest schimb de identitati reprezinta cheia de bolta a
basmului, intrucat pe tot parcursul operei, supus unor
probe de initiere si de separare a albului de negru, Harap
Alb poate evolua.
Un alt element semnificativ pentru basm, este
cearta dintre ajutoare din camera incinsa de la Imparatul
Ros pe care Gerila o racise prea tare. Discutia dintre
personajele fabuloase este asemanatoare cu discutia dintre
flacaii din Humulesti. Acest fapt defineste fantasticul
umanizat de care autorul uzeaza pe parcursul operei sale.
Aceste fapturi sunt umanizate si individualizate prin
comportamentul lor, prin felul de a vorbi care nu difera de
cea a personajelor umane din text.
Lumea fabuloasa a lui Creanga coboara astfel
intr-un plan de existenta care poate fi determinat
geografic si istoric : este lumea satului moldovenesc din
vremea autorului.
Protagonistul duce o lupta permanenta pentru
refacerea echilibrului. In final, binele va invinge raul, caci
Spanul este demascat iar Harap Alb readus la viata este
inscaunat Imparat si se casatoreste cu fiica lui Ros
Imparat.
Basmul cult, Povestea lui Harap-Alb, de Ion
Creanga porneste de la tiparul narativ al basmului
popular, dar nu se opreste la acesta, ci se deruleaza
conform conceptiei artistice a autorului.