MOARA CU NOROC - de Ioan Slavici

- argumentare ncadrare n specie - nuvel realist de analiz psihologic

Opera literar Moara cu noroc de Ioan Slavici a fost publicat n perioada marilor clasici (anul 1881), n
volumul de debut Novele din popor, reprezentativ pentru viziunea autorului asupra lumii satului romnesc.
Moara cu noroc este o nuvel, adic o specie a genului epic, n proz, cu un sigur fir narativ, cu un
conflict concentrat, cu personaje puine i construit, de obicei, n jurul unui personaj principal care este
urmrit de-a lungul evoluiei sale, personalitatea sa dezvluindu-se n urma unor situaii conflictuale.
Moara cu noroc este o nuvel realist prin tematic, construirea personajelor n relaie cu mediul n care
triesc, prin veridicitatea i obiectivitatea perspectivei narative i este o nuvel de analiz psihologic prin
utilizarea modalitatilor de caracterizare a personajelor i de investigare psihologic.
Titlul, Moara cu noroc, este mai degrab ironic, aluziv, ntruct locul ntmplrilor este mai degrab unul
cu ghinion, care aduce nenorociri.
Tema nuvelei urmrete efectele nefaste i dezumanizante ale dorinei de navuire ceea ce susine
caracterul realist dar i pe cel psihologic prin urmrirea evoluiei psihologice ale personajelor.
Conflictul nuvelei este complex, de natur social (confruntarea a dou lumi cu mentaliti diferite),
psihologic i moral ( lupta dintre bine i ru ). Astfel, din perspectiva social, nuvela prezint un conflict
exterior datorat de ncercarea lui Ghi de a-i depi condiia social, pentru care se confrunt cu
personajul antagonist, Lic Smdul. Din perspectiva psihologic, nuvela prezint conflictul interior trit
de Ghi care este sfiat de dorine puternice i contradictorii : pe de-o parte el vrea s rmn cinstit i
fericit alturi de familie, pe de alt parte vrea s se mbogeasc repede i fr efort.
Fiind o oper epic, Moara cu noroc are narator, aciune i personaje, prin intermediul crora autorul i
exprim n mod indirect propriile sentimente. Modul de expunere predominant este naraiunea mbinat cu
dialogul, monologul interior i descrierea. Construcia epic este bazat pe naraiunea obiectiv n care
comportamentul, sentimentele i gndurile eroului sunt prezentate din perspectiva unui povestitor
omniscient. Stilul narativ este sobru, impersonal, specific prozei realiste, iar stilul indirect liber este utilizat
n portretizare i n analiza psihologic.
Aciunea se desfoar pe parcursul unui an, ntre dou repere temporale cu valoare religioas : de la
Sfntul Gheorghe pn la Pate.
Alctuit din 17 capitole, nuvela are un fir epic complex, o structur narativ complicat i pleac de la o
tez moral : n via, omul trebuie s aib simul msurii, echilibru i stpnire de sine. Astfel c textul are
un puternic spirit moralizator, caracteristic general a prozei lui Slavici. Personajele pltesc pentru
imoralitatea lor, fiind sancionate de destin.
Subiectul nuvelei l constituie etapele i efectele nfruntrii dintre protagonist, Ghi i antagonist, Lic.
n expoziiune este descris drumul care duce la Moara cu noroc prezentndu-se astfel cadrul obiectiv al
aciunii. Ghi, eroul principal, nemulumit de condiia sa social de cizmar modest i srac, se hotrte
( mpotriva sfaturilor soacrei sale ) s ia n arend crciuma de la Moara cu noroc. El intenioneaz s stea
aici numai trei ani pn se pune pe picioare, astfel c se mut cu toat familia acolo. La nceput, lucrurile
merg bine iar Ghi este mulumit.
Intriga o constituie apariia lui Lic Smdul la Moara cu noroc tulburnd echilibrul familiei.
Desfurarea aciunii se concentreaz pe nstrinarea lui Ghi fa de familie. Devine mohort, violent,
i plac jocurile crude, primejdioase, e brutal cu Ana i cu cei mici. Datorit generozitii lui Lic, starea
material a lui Ghit devine tot mai nfloritoare, numai c ncepe s-i piard ncrederea n sine.
Dornic s fac avere, Ghi se ndeprteaz de Ana i devine treptat complicele lui Lic la diverse
neleguiri : jefuirea arendaului, uciderea unei femei i a unui copil. Reinut de poliie, lui Ghi i se d
drumul numai pe chezie. Crciumarul se aliaz cu jandarmul Pintea, fost ho de codru i tovar al lui
Lic, pentru a-l da n vileag pe Smdu. Ghi nu reuete s fie onest pn la capt nici fa de Lic i
nici fa de Pintea.
Punctul culminant al nuvelei reprezint momentul n care Ghi ajunge pe ultima treapt a degradrii
morale. Dispus s fac orice pentru a se rzbuna, Ghi i arunc soia n braele lui Lic. Dezgustat de
laitatea soului, Ana i se druiete lui Lic. Cnd se ntoarce i realizeaz acest lucru, Ghi o ucide pe
Ana, iar el la rndul su este ucis de Ru, din ordinul lui Lic.
Deznodmntul este tragic. Un incendiu provocat de oamenii lui Lic mistuie crciuma de la Moara cu
noroc. Pentru a nu cdea viu n minile lui Pintea, Lic se sinucide, izbindu-se cu capul de un copac.
Singurele personaje care supravieuiesc sunt btrna i copiii.
n nuvel, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe complexitatea personajelor.

Personajul principal, Ghi, este un personaj complex, al crui destin ilustreaz consecinele nefaste
ale setei de navuire. La nceput, el este un om energic, de aciune, bun meseria, harnic, blnd i
cumsecade. El este capul familiei pe care ncearc s o conduc spre bunstare.
Apariia lui Lic Smdul la Moara cu noroc tulbur echilibrul familiei, dar i pe cel interior, a lui Ghi.
Acesta, cu toate c este contient de pericolul pe care-l reprezint Lic, nu se poate sustrage ispitei
malefice pe care acesta o exercit asupra sa. Ghi devine temtor, suspicios, ezitant i i pierde linitea.
Temerile l fac s i ia msuri de precauie ( i ia cini, pistoale i o slug ). Caracterizarea indirect este
constituit din conflictul interior care este trdat de gesturi, gnduri, fapte, de schimbrile n relaia cu
membrii familiei. Este brutal cu Ana i copiii, este violent, ursuz, crispat i mohort. n mintea i sufletul lui
Ghi ncolesc tentaiile ( i pare chiar ru c are familie i nu-i poate asuma riscuri mai mari ). Un mijloc
de caracterizare ( autocaracterizarea ) este monologul interior care transcrie gndurile i frmntrile
personajului. Ghi devine la, fricos i subordonat n totalitate lui Lic.
Ghi este caracterizat direct de Lic drept un om de ndejde. Treptat, ns el se trezete complicele lui
Lic n diferite frdelegi, jurnd strmb pentru acesta la proces. n ciuda compromisurilor, Ghi are nc
remucri, semn c nu i-a pierdut de tot omenia, pierzndu-i ns ncrederea n sine. Axa vieii sale
morale este distrus treptat, se simte nstrinat de toi i de toate. De ruinea lumii, de dragul soiei i al
copiilor, se gndete c ar fi mai bine s plece de la han. Incepe s colaboreze cu Pintea, dar nu este
sincer n totalitate.
Ultima treapt a degradrii morale a lui Ghi are loc cnd, orbit de furie i de dorin de rzbunare, o
folosete pe Ana ca momeal, aruncnd-o n braele lui Lic i n cele din urm o ucide. La rndul su, el
este omort de Ru, din ordinul lui Lic.
Sfritul tragic este modul n care destinul l sancioneaz pe protagonist pentru patimile sale exagerate,
care l-au adus la cea mai joas treapt a degradrii morale.
Lic Smdul exercit asupra celorlalte personaje din nuvel o fascinaie diabolic. Caracterul tipic al
lui Lic este susinut de faptul c naratorul l include ntr-o anumit categorie social aceea a pstorilor
de porci prin explicarea noiunii de smdu. Lic este caracterizat n mod direct de narator : un om ca
de treizeci i ase de ani, nalt, usciv i supt la fa, cu mustaa lung, cu ochii mici i verzi i cu
sprncenele dese mpreunate la mijloc. Lic este porcar .... Printr-o scurt autocaracterizare este artat
orgoliul de stpn al lui Lic, care i impune, nc de la nceput, regulile. Tot n mod direct l caracterizeaz
i Ana, care intuiete c Lic e om ru i primejdios. Cel mai exact, ns, l caracterizeaz Pintea.
Bun cunosctor de oameni, Lic tie cum s utilizeze slbiciunile celorlali. Se folosete de patima lui Ghi
pentru bani, atrgndu-l n afacerile lui necurate. Profit de fascinaia pe care o exercit asupra Anei,
determinnd-o s i se druiasc. Chiar Ghi i spune : Tu nu eti om, Lic, ci deavol. Lic marcheaz
nefast destinul celor care intr n contact cu el, iar sfritul lui cumplit este pe msura propriilor fapte.
Opera literar Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvel realist de analiz psihologic prin tem, prin
reprezentarea veridic a realitii satului transilvnean de la sfritul secolului al XIX - lea i prin
complexitatea personajelor, nscriindu-se, prin valoarea sa, n seria capodoperelor literaturii romne.

Moara cu noroc Ioan Slavici (eseu)

Ca scriitor, Ioan Slavici apartine epocii marilor clasici (1870-1890) alaturi de Mihai Eminescu,
I.L.Caragiale, Ion Creanga si Titu Maiorescu. Cele mai reprezentative nuvele ale sale sunt Popa Tanda,
Budulea Taichii, Moara cu noroc, Padureanca, etc.
Opera Moara cu noroc are ca an de aparitie anul 1881, publicata in volumul Novele din popor. Titlul
volumului sugereaza specia liteara a operelor cuprinse si tema de inspiratie : viata sociala, rurala,
apartinand perioadei marilor clasici si curenutului literar realism. In mod veridic, realitatea apasatoare a
schimbarii si transformarii umane este surprinsa in incercarea de moralizare specifica lui Slavici, dar fara a
infrumuseta in vreun fel soarta personajelor.
Opera literara Moara cu noroc apartine genului epic, iar ca specie literara este o nuvela psihologica.
Nuvela este specia literara a genului epic in proza, avand dimensiuni cuprinse intre povestire si roman in
care conflictul este puternic, iar accentul cade pe conturarea personajului.
Nuvela psihologica este tipul de nuvela axat pe conflictul interior al personajului in care actiunea urmareste
declinul acestuia sub aspect moral si spiritual.
Ca si caracteristici, nuvela psihologica surprinde personaje din toate mediile sociale : negustori, targoveti,
hangii, porcari, tarani, etc. Se urmareste dezumanizarea personajului influentat de bani sau dorinta de
imbogatire. Apar ca motive literare : banul, averea, mostenirea. Se urmaresc stari sufletesti si trairi aparte :

frica, alienarea, erosul, obsesia, toate surprinse prin procedeul analizei psihologice, ca mijloc de investigare
a psihologiei umane. Conflictul interior este puternic si surprins in opera in detrimetul celui exterior.
Elemente ale realismului prezente in opera sunt tema de inspiratie, viata sociala, surprinderea diferitelor
categorii sociale, punandu-se in evidenta conflictul dintre ele.
Personajul este vazut in evolutie realizandu-se o analiza psihologica a acestuia. Este surprins un mediu
social caracterizat sub toate aspectele, in care personajul isi gaseste locul si propriul destin. Apare
degradarea individului si tema de inspiratie prezinta o realitate neinfrumusetata in care limbajul joaca un rol
esential.
Titlul operei, din punct de vedere morfologic este alcatuit din doua substantive comune. In sens denotativ,
face referire la un spatiu amenajat pentru a se macina cereale si sansa. In sens conotativ, titlul ilustreaza in
primul rand, ironia naratorului pentru soarta personajului principal. Locul luat in arenda, o fosta moara
transformata in han ar trebui sa aduca prosperitatea celui care se muta acolo, insa norocul in acel loc nu
si-l face hangiul ci ii este impus de catre Samadau. Deci, moara cu noroc, este un loc nefast care datorita
influentei negative exercitate in special de Samadau, isi va pune amprenta si asupra personajului principal
care parcurge toate treptele decaderii.
Tema, specifica nuvelei psihologice o constituie dezumanizarea sub influenta nefasta a banului. In cele 17
capitole se urmareste caderea continua sub aspect moral si spiritual a personajului literar Ghita, surprinsa
si prin intermediul conflictului interior. Opera are o structura liniara si atrage toate personajele intr-un
conflict major.
Expozitiunea prezinta carciuma de la Moara cu noroc ca fiind asezata la rascruce de drumuri, izolata de
restul lumii, inconjurata de pustietati intunecate. Descrierea drumului care merge la carciuma si a locului in
care se afla este prezentat in expozitiune. Ghita se dovedeste harnic si priceput la inceput, iar primele
semne ale bunastarii nu intarzie sa apara.
Intriga este reprezentata de aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc, un personaj carismatic, seful
porcarilor si al turmelor de porci din imprejurimi care tulbura echilibrul familie. El isi impune inca de la
inceput regulile, iar Ana, nevasta lui Ghita intuieste ca acesta este un om rau si primejdios. Cu toate ca isi
da seama ca Lica reprezinta un pericol pentru el si familia lui, Ghita nu renunta datorita ideii de a se
imbogati.
Desfasurarea actiunii cuprinde faptele si intamplarile textului. Mai intai, Ghita isi ia toate masurile de
aparare impotriva lui Lica : merge la Arad sa-si cumpere doua pistoale, doi caini si angajeaza o sluga. Insa
din momentul aparitiei lui Lica, incepe procesul de instrainare a lui Ghita fata de familie. Devine tot mai
irascibil, nu mai zambeste ca inainte, iar pe sotia lui o cam batea. La un moment dat, Ghita incepe sa
regrete ca are familie si copii pentru ca nu-si poate asuma total riscul imbogatirii alaturi de Lica. Datorita
generozitatii Samadaului, starea materiala a lui Ghita se imbunatateste, doar ca Ghita incepe sa se
obisnuiasca cu raul. El isi indeamna sotia sa joace cu Lica, aruncand-o definitiv in bratele lui si ajunge sa
fie implicat in furtul de la arendas si in uciderea unei femei si un copil. Retinut de politie, i se da drumul
acasa numai pe chezasie. Prin faptul ca jura stramb la proces, acoperindu-i nelegiuirile lui Lica, Ghita
devine complice la crima. Hotaraste sa-l parasca pana la urma cu ajutorul lui Pintea, insa nu este sincer
nici cu el, oferindu-i dovezi despre vinovatia lui doar dupa ce-si va putea opri jumatate din bani.
Punctul culminant este atunci cand Ghita ajunge pe ultima treapta a degradarii morale si in momentul in
care vrea sa se razbune pe Lica isi arunca sotia in bratele acestuia. Spera pana la sfarsit ca sotia lui va
rezista tentatiei, dar dezgustata de lasitatea sotului ei i se daruieste lui Lica tot in mod de razbunare. Cand
isi da seama ca sotia lui, Ana, l-a inselat, o ucide. La randul lui, Ghita este ucis de Raut, din ordinul lui Lica,
iar el pentru a nu cadea in mainile lui Pintea se sinucide izbindu-se cu capul de un copac.
Deznodamantul cuprinde sfarsitul actiunii. Un incediu distruge carciuma de la Moara cu noroc in noaptea
de Pasti si singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana si copiii.
In incipit, personajul secundar mama lui, Ana (batrana) povesteste despre faptul ca nu banii conteaza, ci
linistea sufleteasca, dar nu se baga in viata tinerilor, lasand totul in voia destinului. Ea, de fapt, simtea frica
de schimbare, de ceea ce va urma, mentionand mi-e greu sa parasesc coliba in care mi-am petrecut
viatama cuprinde un fel de spaima, dar nu-si paraseste copiii si incearca sa se obisnuiasca cu ideea simi vine sa rad cand mi-o inchipuiesc ca circiumarita. Inceputul este simetric cu finalul deoarece se
regaseste in aceeasi ipostaza.
Finalul este reprezentat de reluarea incipitului prin faptul ca batrana explica nenorocirea abatuta asupra
familiei pe seama intamplarilor, pe voia sortii si a destinului care isi urmeaza cursul. Batrana se regaseste
din nou la Moara cu noroc, impreuna cu copiii, dar de data asta regretand situatia in care se afla.
Personajele operei nu sunt numeroase, dar se observa evolutia lor.

Ghita este personajul principal al carui statut social moral se schimba pe parcursul nuvelei. La inceputul
operei, apare in ipostaza de cizmar cinstit, dar sarac, dornic de a se imbogati, ca urmare devine hangiu. La
inceput apreciat datorita onestitatii, dar dominat de obsesia banului in continuare. Se transforma astfel
caracterial in tipul parvenitului, omul care decade atat spiritual cat si sufleteste, nuvela urmarind
degradarea morala in toate etapele. Ultima ipostaza a decaderii il infatiseaza ca sot ucigas al propriei sotii.
Dominat de frica, de obsesia pentru bani, fiind eploatat moral de Samadau, personajul se contureaza in
mod realist, tipic nuvele psihologice.
Lica Samadaul, personaj secundar al nuvelei evolueaza liniar pe parcursul operei. Statutul initial de
samadau, sef al porcarilor, ii confera puterea de a guverna afacerile cu porci cinstite si necinstite din
campia Aradulu. Personajul se contureaza caracterial, bun cunsocator al psihologiei umane, cel care poate
manipula, cunoscand slabiciunile celorlalti. Barbat de vreo 36 ani, ochi verzi cu privire agera, camasa alba
cu floricele si scrobita care-si indeamna calul cu un bici si carmajin, cu coada incrustata, impresioneaza
usor. Finalul nuvelei il aduce in aceeasi ipostaza, de hot, talhar si criminal demn insa in fata sortii pe care
si-o poate singur calauzi spre actul final al mortii pentru a nu da satisfactie legii. Format in nelegiuire, va
muri cu ea in suflet.
Ana, personaj secundar, este regasita la inceputul operei in ipostaza de mama si sotie iuibtoare, femeie
care isi asculta orbeste sotul fara a-l contrazice. Schimbarea existentei vine odata cu mutarea la han, unde,
la inceput, conduce afacerea alaturi de sotul ei. Frumoasa, mladioasa, dornica de iubire se bucura alaturi
de Ghita de noua conditie. Odata cu aparitia Samadauui, este atrasa de barbatul impunator pe care il vede
diferit de sotul ei. Perpectia se contureaza tot mai mult cand Ghita incepe sa se instraineze si spaimele lui
ies la iveala. Sotul se transforma atunci in muierea in haine de barbat datorita faptului ca Ana il
desconsidera. La randul sau, cade in capcana Samadaului si atractia fata de el ii este fatala. Statutul final o
indica fiind o sotie adulterina decazuta din punct de vedere moral si parcurgand acelasi traseu alaturi de
sotul ei. Pentru a nu fi umilita mai mult, este ucisa de Ghita, incapabil sa-si infrunte adversarul. Ultimele
momentente ale femeii o arata agatata cu unghiile de fata Samadaului ca intr-un gest de revolta, dar si de
admiratie pentru barbatul care a distrus-o.
Batrana, mama Anei, este personaj secundar al operei, considerat un alterego al naratorului. Femeia
reprezinta intelepciunea populara , vocea experientei care nu crede in rau si care in mod simetric in prolog
si epilog reia motivul destinului. Ca o umbra, ii insoteste pe cei doi tineri fiind constienta ca Dumnezeu le va
calauzi pasii. Din pacate, nu percepe schimbarea negativa a fetei si generelui ei, finalul surprinzandu-i
aceeasi inocenta prin care considera ca hotii sunt vinovati de soarta lor.
Modurile de expunere au rol complex. Dialogul contribuie la caracterizarea personajelor, iar descrierea
ofera o imagine a reperelor spatio-temporale.
Limbajul este regional, popular si arhaic. In text exista zicale si proverbe (mai ales ale batranei) la inceput
si la sfarsit.
In concluzie, opera literara Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela psihologica deoarece are
trasaturile unei vieti de familie si importanta banului.
In opinia mea, textul impresioneaza prin faptul ca personajul principal, Ghita, parcurgand absolut toate
treptele decaderii.