Sunteți pe pagina 1din 11

Opera literar Moara cu noroc de Ioan Slavici a fost publicat n perioada

marilor clasici (anul 1881), n volumul de debut Novele din popor,


reprezentativ pentru viziunea autorului asupra lumii satului romnesc.

Moara cu noroc este o nuvel, adic o specie a genului epic, n proz, cu un


sigur fir narativ, cu un conflict concentrat, cu personaje puine i construit,
de obicei, n jurul unui personaj principal care este urmrit de-a lungul
evoluiei sale, personalitatea sa dezvluindu-se n urma unor situaii
conflictuale.

Moara cu noroc este o nuvel realist prin tematic, construirea


personajelor n relaie cu mediul n care triesc, prin veridicitatea i
obiectivitatea perspectivei narative i este o nuvel de analiz
psihologic prin utilizarea modalitatilor de caracterizare a personajelor i
de investigare psihologic.

Titlul, Moara cu noroc, este mai degrab ironic, aluziv, ntruct locul
ntmplrilor este mai degrab unul cu ghinion, care aduce nenorociri.

Tema nuvelei urmrete efectele nefaste i dezumanizante ale dorinei de


navuire ceea ce susine caracterul realist dar i pe cel psihologic prin
urmrirea evoluiei psihologice ale personajelor.

Conflictul nuvelei este complex, de natur social (confruntarea a dou


lumi cu mentaliti diferite), psihologic i moral (lupta dintre bine i ru).
Astfel, din perspectiva social, nuvela prezint un conflict exterior datorat
de ncercarea lui Ghi de a-i depi condiia social, pentru care se
confrunt cu personajul antagonist, Lic Smdul. Din perspectiva
psihologic, nuvela prezint conflictul interior trit de Ghi care este
sfiat de dorine puternice i contradictorii: pe de-o parte el vrea s rmn
cinstit i fericit alturi de familie, pe de alt parte vrea s se mbogeasc
repede i fr efort.

Fiind o oper epic, Moara cu noroc are narator, aciune i personaje, prin
intermediul crora autorul i exprim n mod indirect propriile
sentimente. Modul de expunere predominant este naraiunea mbinat cu
dialogul, monologul interior i descrierea. Construcia epic este bazat
pe naraiunea obiectiv n care comportamentul, sentimentele i gndurile
eroului sunt prezentate din perspectiva unui povestitor omniscient.Stilul
narativ este sobru, impersonal, specific prozei realiste, iar stilul indirect
liber este utilizat n portretizare i n analiza psihologic.

Aciunea se desfoar pe parcursul unui an, ntre dou repere temporale


cu valoare religioas: de la Sfntul Gheorghe pn la Pate.

Alctuit din 17 capitole, nuvela are un fir epic complex, o structur narativ
complicat i pleac de la o tez moral: n via, omul trebuie s aib
simul msurii, echilibru i stpnire de sine. Astfel c textul are un puternic
spirit moralizator, caracteristic general a prozei lui Slavici. Personajele
pltesc pentru imoralitatea lor, fiind sancionate de destin.

Subiectul nuvelei l constituie etapele i efectele nfruntrii dintre


protagonist, Ghi i antagonist, Lic.

n expoziiune este descris drumul care duce la Moara cu noroc


prezentndu-se astfel cadrul obiectiv al aciunii. Ghi, eroul principal,
nemulumit de condiia sa social de cizmar modest i srac, se hotrte
(mpotriva sfaturilor soacrei sale) s ia n arend crciuma de la Moara cu
noroc. El intenioneaz s stea aici numai trei ani pn se pune pe picioare,
astfel c se mut cu toat familia acolo. La nceput, lucrurile merg bine iar
Ghi este mulumit.

Intriga o constituie apariia lui Lic Smdul la Moara cu noroc tulburnd


echilibrul familiei.

Desfurarea aciunii se concentreaz pe nstrinarea lui Ghi fa de


familie. Devine mohort, violent, i plac jocurile crude, primejdioase, e brutal
cu Ana i cu cei mici. Datorit generozitii lui Lic, starea material a lui
Ghit devine tot mai nfloritoare, numai c ncepe s-i piard ncrederea n
sine.

Dornic s fac avere, Ghi se ndeprteaz de Ana i devine treptat


complicele lui Lic la diverse neleguiri: jefuirea arendaului, uciderea unei
femei i a unui copil. Reinut de poliie, lui Ghi i se d drumul numai pe
chezie. Crciumarul se aliaz cu jandarmul Pintea, fost ho de codru i

tovar al lui Lic, pentru a-l da n vileag pe Smdu. Ghi nu reuete s


fie onest pn la capt nici fa de Lic i nici fa de Pintea.

Punctul culminant al nuvelei reprezint momentul n care Ghi ajunge pe


ultima treapt a degradrii morale. Dispus s fac orice pentru a se rzbuna,
Ghi i arunc soia n braele lui Lic. Dezgustat de laitatea soului, Ana
i se druiete lui Lic. Cnd se ntoarce i realizeaz acest lucru, Ghi o
ucide pe Ana, iar el la rndul su este ucis de Ru, din ordinul lui Lic.

Deznodmntul este tragic. Un incendiu provocat de oamenii lui Lic


mistuie crciuma de la Moara cu noroc. Pentru a nu cdea viu n minile lui
Pintea, Lic se sinucide, izbindu-se cu capul de un copac. Singurele
personaje care supravieuiesc sunt btrna i copiii.

n nuvel, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe complexitatea


personajelor.

Personajul principal, Ghi, este un personaj complex, al crui destin


ilustreaz consecinele nefaste ale setei de navuire. La nceput, el este un
om energic, de aciune, bun meseria, harnic, blnd i cumsecade. El este
capul familiei pe care ncearc s o conduc spre bunstare.

Apariia lui Lic Smdul la Moara cu noroc tulbur echilibrul familiei, dar i
pe cel interior, a lui Ghi. Acesta, cu toate c este contient de pericolul pe
care-l reprezint Lic, nu se poate sustrage ispitei malefice pe care acesta o

exercit asupra sa. Ghi devine temtor, suspicios, ezitant i i pierde


linitea. Temerile l fac s i ia msuri de precauie (i ia cini, pistoale i o
slug). Caracterizarea indirect este constituit din conflictul interior care
este trdat de gesturi, gnduri, fapte, de schimbrile n relaia cu membrii
familiei. Este brutal cu Ana i copiii, este violent, ursuz, crispat i mohort.
n mintea i sufletul lui Ghi ncolesc tentaiile (i pare chiar ru c are
familie i nu-i poate asuma riscuri mai mari). Un mijloc de caracterizare
(autocaracterizarea) este monologul interior care transcrie gndurile i
frmntrile personajului. Ghi devine la, fricos i subordonat n totalitate
lui Lic.

Ghi este caracterizat direct de Lic drept un om de ndejde. Treptat,


ns el se trezete complicele lui Lic n diferite frdelegi, jurnd strmb
pentru acesta la proces. n ciuda compromisurilor, Ghi are nc remucri,
semn c nu i-a pierdut de tot omenia, pierzndu-i ns ncrederea n sine.
Axa vieii sale morale este distrus treptat, se simte nstrinat de toi i de
toate. De ruinea lumii, de dragul soiei i al copiilor, se gndete c ar fi mai
bine s plece de la han. Incepe s colaboreze cu Pintea, dar nu este sincer n
totalitate.

Ultima treapt a degradrii morale a lui Ghi are loc cnd, orbit de furie i
de dorin de rzbunare, o folosete pe Ana ca momeal, aruncnd-o n
braele lui Lic i n cele din urm o ucide. La rndul su, el este omort de
Ru, din ordinul lui Lic.

Sfritul tragic este modul n care destinul l sancioneaz pe protagonist


pentru patimile sale exagerate, care l-au adus la cea mai joas treapt a
degradrii morale.

Lic Smdul exercit asupra celorlalte personaje din nuvel o fascinaie


diabolic. Caracterul tipic al lui Lic este susinut de faptul c naratorul l
include ntr-o anumit categorie social aceea a pstorilor de porci prin
explicarea noiunii de smdu. Lic este caracterizat n mod direct de
narator: un om ca de treizeci i ase de ani, nalt, usciv i supt la fa, cu
mustaa lung, cu ochii mici i verzi i cu sprncenele dese mpreunate la
mijloc. Lic este porcar .... Printr-o scurt autocaracterizare este artat
orgoliul de stpn al lui Lic, care i impune, nc de la nceput, regulile. Tot
n mod direct l caracterizeaz i Ana, care intuiete c Lic e om ru i
primejdios. Cel mai exact, ns, l caracterizeaz Pintea.

Bun cunosctor de oameni, Lic tie cum s utilizeze slbiciunile celorlali. Se


folosete de patima lui Ghi pentru bani, atrgndu-l n afacerile lui
necurate. Profit de fascinaia pe care o exercit asupra Anei, determinnd-o
s i se druiasc. Chiar Ghi i spune: Tu nu eti om, Lic, ci deavol. Lic
marcheaz nefast destinul celor care intr n contact cu el, iar sfritul lui
cumplit este pe msura propriilor fapte.

Opera literar Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvel realist de


analiz psihologic prin tem, prin reprezentarea veridic a realitii
satului transilvnean de la sfritul secolului al XIX-lea i prin complexitatea
personajelor, nscriindu-se, prin valoarea sa, n seria capodoperelor literaturii
romne.

Nuvela Moara cu noroc, de Ioan Slavici, infatiseaza destinul cizmarului


Ghita (saisprezece capitole), care ia in arenda o carciuma aflata la
rascruce de drumuri langa Ineu, in campia Aradului. Hanul se numeste
Moara cu noroc si, desi soacra lui Ghita, mama sotiei sale Ana, il
avertizeaza ( Omul sa fie multumit cu saracia sa,, caci, daca e vorba, nu
bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit"), se muta cu intrega familie
acolo (cu sotia, copilul si soacra), pentru ca nu mai dorea sa carpeasca
cizmele oamenilor, pe care ei doar duminica le incalta.
La inceput, lucrurile decurg bine, el castiga cinstit si familia traieste fericita in buna
intelegere. Numai ca Ghita afla in curand ca tinutul este sub stapanirea lui Lica
Samadaul, sef al porcarilor care ingrijeau marile turme de porci ale lui Arpad Vermesy.
Lica are faima rea de om primejdios, cunoaste bine tinutul si este amestecat in afaceri
necurate si crime. El vine la han si incearca sa si-1 faca pe Ghita omul lui, pentru a sti
despre cine trece pe drumurile pustei. Ana este fascinata de aspectul fizic placut al
Samadaului, dar intuieste ca este o fiinta malefica. Ghita refuza la inceput propunerea
lui Lica, isi cumpara pistoale, caini, ia inca o sluga, dar isi schimba comportamentul fata
de Ana careia nu-i mai destainuie toate framantarile sufletesti. Lica Samadaul, insa,
incearca sa se apropie tot mai mult de familia lui Ghita, ii da acestuia insemnele
turmelor sale de porci, ii ia cu imprumut niste bani, iar in cele din urma Ghita il accepta
ca aliat, ca prieten. intr-o zi, Ghita primeste de la Lica sase porci fara insemnele sale, iar
Lica joaca in carciuma cu Ana, trezind gelozia lui Ghita.
Ghita nu doreste sa incalce legea si se imprieteneste cu jandarmul Pintea de la Ineu.
Totusi devine complice la faradelegile lui Lica (jefuirea unui arendas bogat; uciderea
unei tinere femei si a copilului acesteia), ii schimba banii, acceptand partea sa si nu-i
spune intreg adevarul jandarmului. Astfel, Lica scapa de inchisoare la procesul de la
Oradea, in locul lui fiind condamnati porcarii Buza Rupta si Saila Boarul. Lica ii
marturiseste lui Ghita crima, dar ii propune un castig bun din banii pe care Ghita ii va
schimba la Ineu. Ana recunoaste o bancnota a femeii ucise. Ghita ii spune lui Pintea

despre bani, dar nu despre camata primita. Lica se apropie tot mai mult de Ana, dorind
sa distruga casnicia cu Ghita pentru a si-1 subordona total. Dorind sa-1 dea prins pe Lica
Samadaul care avea asupra sa banii furati, inainte de Pasti, dupa ce batrana si copiii
plecara la rude, Ghita isi lasa nevasta cu Lica si se duce sa-1 anunte pe jandarmul Pintea.
Ana se lasa in voia Samadaului, fermecata de joc si simtindu-se tradata de plecarea lui
Ghita. ( Tu esti om, Lica, iar Ghita nu e decat o muiere imbracata in haine barbatesti, ba
chiar mai rau decat asa. ") Planul lui Ghita esueaza. Lica pleaca de la Moara, refuzand
cererea Anei de a fi luata cu el. Se adaposteste de ploaie in biserica din Fundureni, in care
intra calare. isi da seama ca si-a uitat chimirul cu bani la han. intre timp, Ghita soseste si
el, insotit de Pintea, sluga sa Marti si inca doi jandarmi, zarindu-1 pe Lica plecand. Se iau
dupa el, iar Ghita merge la carciuma, unde isi injunghie sotia. Sosesc Lica si Raut, omul
acestuia, care il impusca pe Ghita din ordinul Samadaului. Cu ultimele puteri, Ana ii
zgarie fata lui Lica ( Cand Lica se apleca asupra ei, ea tiupa dezmierdata, ii musca mana
si isi infipse ghiarele in obrajii lui, apoi cazu moarta langa sotul ei. ").
Lica pleaca spre Fundureni, poruncind lui Raut si Paun sa dea foc Morii cu noroc. Pe
drum, calul sau, obosit, se prabuseste, iar Lica, pentru a nu fi capturat de Pintea, se
sinucide izbindu-se din fuga, cu capul, de un stejar.
Mama Anei, sosita la carciuma dupa incendiu, crede ca totul s-a datorat unui fulger.

Nuvela
psihologica,
semnificand
"o
.
drama
a
optiunii",
a
indeciziei, "Padureanca" are un subiect aparent simplu, pe care se cladeste o
tulburatoare poveste defragoste. Iorgovan, personajul principal, pleaca la munte
pentru a aduce "padureni" pentru sectris, cum mai facuse si cu un an in urma,
cand o cunoscuse pe Simina, fata de care nu avusese insa indrazneala sa-si
marturiseasca dragostea.
Acum, desi izbucnise holera si putea gasi lucratori in sate apropiate, Iorgovan ia
postura de personaj de basm care isi cauta iubita la mari departari, pornind intr-o
lunga expeditie, strabatand sate si locuri indepartate, intalnind oameni noi, totusi
cu teama de a nu fi descoperit, ezitant, indecis, sursa a dramei care il macina
pana la sfarsit. Pentru toti ceilalti, drumul la munte si cautarea performata de
flacau au un scop precis, pierdut prin ezitari, amanari, incertitudini. Iorgovan
ramane intr-o dilema continua, intre decizia de a o cere in casatorie pe Simina
sau de a curma aceasta situatie coplesitoare, echivoca, indepartand-o de la
curte. Iorgovan este un personaj complexat, cu reactii greu de inteles: cand o
cauta pe Simina in satul ei de munte, el este aproape travestit, pentru ca nimeni
sa nu-l recunoasca, apoi, cu o inexplicabila teama de "gura lumii", chiar de tatal
sau, Busuioc, ca ia o fata saraca, amana implinirea dragostei pana cand Simina
se orienteaza catre Sofron, un tanar sarac, sluga la bogatul Busuioc, mai simplu
sufleteste, dar mai hotarat in manifestarea sentimentelor.
Tatal fetei, Neacsu, venit si el la seceris, moare de holera si in acel moment
Busuioc isi obliga fiul sa o ceara de nevasta pe Simina, parca pentru a echilibra
soarta negativa. Fata va ezita, la randul ei, sa-si dea consimtamantul, avand o
relatie stranie cu Sofron, argatul lui Busuioc, care o iubea de multa vreme.
Iorgovan, fire indecisa, incapabil sa suporte avatarurile complicate ale dragostei,
se sinucide, zdrobit de valturile morii. Simina este tipul femeii stramutate intr-un
plan al existentei impropriu. Ea apartine muntelui, spatiilor inalte, zona de
campie, lowland-ul,nefiindu-i propice, situand-o in centrul unor imprejurari
dramatice. Aceasta realitate genereaza drama ce intersecteaza destinele celor
trei tineri si a batranului Neacsu: gradientul de mediu si de mentalitati creeaza
energii distructive, care se rasfrang asupra personajelor situate in apropierea
acestui "vartej" de intentii reprimate, centrifuge. in modul de gandire al
bogatanului, indecizia provine din mentalitatile diferite ale claselor sociale:

casatoria cu o fata mai saraca este o mezalianta,, conventia sociala fiind mai
puternica decat in situatiile in care totul se realiza amiabil.
Despre casatoria lui Iorgovan cu Simina, Busuioc vorbeste mult, cere sfaturi,
convoaca adevarate conclavuri. Pentru Iorgovan, nehotararea provine nu atat
dintr-o interdictie, ci din absenta acesteia, din incapacitatea de a lua hotarari de
unul singur. Cei doi tineri, Iorgovan si Simina, se comporta precum obiectele mici
care, incarcate electrostatic, se atrag, pentru ca in cele din urma sa se respinga.
Sosirea Siminei la curtea lui Busuioc este prea facila, chemarea se face prea
usor; Iorgovan nu intampina nici o rezistenta din partea fetei. Pe masura ce
timpul trece, orgoliul fetei creste, iubirea scazand proportional cu rezistenta
tanarului, anulandu-se in cele din urma.

In ultima discutie cu "padureanca", Iorgovan incearca sa obtina din partea fetei o


impotrivire ferma, care sa-i determine dorinta de a o cuceri; in absenta opozitiei,
flacaul se pierde, se supune fortei centripete si dispare in neant:
"Iorgovan o astepta in pridvor.
Ea trecu repede inainte, ca omul ce n-are timp de a mai sta de vorba.
El i se puse neclantit in cale, si catva timp ei ramasera privind cu incordare unul
la altul.
- Ce-i? intreba el.
- Nimic nu e! ii raspunse ea stramtorata.
- Ceva este, grai el, ceva ce s-a pus intre mine si tine. Vorbeste: fii cum ai fost
odinioara; vorbeste-mi fara mila, cum i-ai vorbit atunci lui Sofron. Daca n-a perit
el atunci, h-o sa pier nici eu acum."
Personajul, supus fortelor centrifuge ale propriului suflet, incapabil sa-si stinga
focul launtric nici macar prin petreceri nepermise, meticulos pana acolo incat tine
aceste lucruri secrete, se incadreaza in categoria personajelor pierdute,avand
farmecul ultimului exemplar.
Sofron este, in schimb, un personaj cu o motivatie precisa: el accepta umilinta
avansurilor si a refuzurilor, isi compartimenteaza viata in munca si in timp liber,
cand se comporta la fel ca ceilalti:
"Sofron stia un lucru: ca e zi de seceris. Si omul care munceste zi de zi si
munceste cu drag, in ziua secerisului nu se mai targuieste. La nunta tot mai poti
sta pe ganduri si la cumetrie, pentru ca nunta si cumetria sunt inceputuri; dar la
seceratoare niciodata. Insa Sofron nu era vesel pentru ca nu stia sa fie

trist: el se necajea, se mania, dar asta nu-l tinea, si cat dai din palme, il vedeai
cum il stii, asa, nici zar, nici smantana."
Simina este pentru el o fata buna pentru casatorie: o saruta de fata cu toti,
luandu-si, in felul acesta, un angajament public. Discutia dintre el si Iorgovan
este ca intre doi rivali care isi lamuresc optiunile, castigand cel ce se comporta
barbateste, cu hotarare:
"- Ce vrei tu cu fata aceea? intreba Sofron linistit, de tot linistit.
- Ce vrei tu? il intreba Iorgovan.
- Eu vreau s-o iau de nevasta! raspunse Sofron.
- Eu nu vreau s-o iau! grai Iorgovan deschis.
- Atunci las-o-n pace!
- Nu ma lasa ea pe mine!
, Sofron se dete un pas inapoi. Acum era acum: ce putea el sa faca?
- Minti
striga
el
minti,
minti!
Simina, cuprinsa de frica, facu un pas inainte si se puse intre amandoi.
- Nu minte, Sofroane, grai dansa ridicand mana. De cand e lumea nu s-a spus
adevar
mai
mare."
Sofron trece insa peste aceasta umilire publica, relevandu-si, pentru femeie, prin
umilinta, adevarata lui dragoste. Simina, Iorgovan si Sofron se manifesta, in
acest trio, pe principiul slabiciune-forta, atractie-respingere, fiind similare tipologic
"caracterelor"
intalnite
in "Moara
cu
noroc".
Ele actioneaza in mod inconstient, in virtutea datului genetic, raspunzator de
fortele autodistructive sau de capacitatea de rezistenta la stres.