Moara cu noroc - Ioan Slavici

Ioan Slavici, este un reprezentant de seama al realismului romanesc, prozator original, fiind considerat
unul dintre creatorii nuvelei realist - psihologice - „povestitorul vede oamenii lui dinlauntru”. Alaturi de
Mihai Eminescu, Ion Creanga, I.L.Caragiale, este unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii romane.

Nuvela „Moara cu noroc”, publicata in 1881, in volumul „Novele din popor” este o specie a
genului epic, in proza, de dimensiuni medii, cu un singur fir narativ, cu un conflict concentrat, la care
participa un numar relativ redus de personaje, interesul naratorului fixandu-se asupra personajului surprins in
evolutie in mediul sau de viata.

Ca si curent literar apartine realismului, fiind o nuvela realist-psihologica prin tema, obiectivitatea
perspectivei narative, construirea personajelor in relatie cu mediul in care traiesc, folosirea tehnicii detaliului
semnificativ in caracterizare, veridicitate (viata satului transilvanean), stilul sobru, impersonal/ prin tehnica
analizei psihologice, conflictul interior si framantarile de constiinta ale personajului principal.

Viziunea despre lume este realista, in stransa legatura cu tema si reprezinta modul in care autorul
vede lucrurile, le intelege, le interpreteaza, precum si atitudinea lui fata de aspectele realitatii.

Tema centrala a romanului este reprezentata de dezumanizarea cauzata de patima banului si de

dorinta de inavutire, completata de tema destinului si a familiei.

Titlul este un element sugestiv, cu rol anticipativ, care introduce cititorul in lumea operei, fiind in
stransa legatura cu tema. Din punct de vedere structural, titlul este analitic (format din doua substantive
comune). Din punct de vedere stilistic, titlul are dublu sens - denotativ (propriu) - semnifica hanul care
aduce prosperitate si conotativ (figurat) - ilustreaza ironic „Moara cu ghinion” - hanul malefic, unde sunt
macinate si distruse destinele umane.

Perspectiva narativa este obiectiva, cu focalizare zero, deoarece naratorul este obiectiv, omniscient
și omniprezent (neimplicat în fapte, detasat, impersonal), relatarea facandu-se la persoana a III - a. Modul de
expunere predominant este naraţiunea îmbinată cu dialogul, monologul interior şi descrierea.

Conflictul interior se produce in constiinta lui Ghita, care oscilează între dorința de a rămâne un om
cinstit și aceea de a se îmbogăți alături de Lică. Conflictul exterior se produce intre Ghita si Lica.

Nuvela, alcatuita din saptesprezece de capitole, cu prolog si epilog, are un subiect concentrat.

Chiar din incipit sunt fixate coordonatele spatio-temporale: o zona geografica din Ardeal (Ineu,
Oradea, Arad), în secolul al XIX-lea, pe parcursul unui an, între două sărbători creștine, de la Sf. Gheorghe
până la Paște. Simetria incipit-final determinata de vorbele batranei si de imaginea drumului,
anticipează oarecum destinul nefast al familiei.

Textul incepe printr-un dialog intre protagonist si batrana, care accepta schimbarea propusa de
ginerele sau. Replica ei din incipit: ,,Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci
liniștea colibei tale te face fericit.” - reprezintă înțelepciunea spirituală a poporului, pentru care e mult mai
importantă împlinirea sufletească decât cea materială. Bătrâna reprezintă omul simplu, cumpătat, apărătoare a
tradițiilor, cu o perspectivă morală asupra vieții, care la final pune întâmplările tragice pe seama destinului
necruțător: ,,Așa le-a fost dat!”. Aceste două pareri, formulate de bătrână în prolog și în epilog sunt
confirmate până la final, personajele care încalcă legile morale fiind sancționate. Simetrică este și
prezentarea drumului care duce la han, la începutul nuvelei, pentru ca la final acesta să se metamorfozeze
in drumul vieții, căci personajele morale, bătrâna și cei doi copii, își continuă destinul ,,Apoi ea luă copiii și
plecă mai departe.”

În expozițiune, descrierea drumului care duce la Moara cu noroc și a locului în care se află cârciuma
fixează cadrul acțiunii. Ghiță, cizmar sărac, din Ineu, hotărăște să ia în arendă cârciuma pentru a câștiga mai
mulți bani într-un timp mai scurt. Se muta aici impreuna cu sotia Ana, cu soacra si cei doi copii. Echilibrul
familiei este perturbat de apariția, în intrigă, a lui Lică, seful porcarilor, la Moara cu noroc.

Scena ilustrează unitatea inițială a familiei, când bătrâna îi răspunde lui Lică la întrebarea unde e
cârciumarul: ,,Noi suntem.” Lică este întruchiparea răului absolut, un personaj malefic împotriva căruia Ghiță
„om cu minte” , prudent si temator îsi ia, la început, toate măsurile de apărare: cumpără două pistoale de la
Arad, își face rost de doi câini și își angajează încă o slugă, pe Marți.

O secventa semnificativa in desfășurare acțiunii o reprezintă înstrăinarea cârciumarului față de

familie, ca urmare a complicității cu Lică. Inițial, Ghiță este măgulit de prosperitatea afacerilor sale datorată
generozității Sămădăului, dar pe parcurs, protagonistul se interiorizează tot mai mult, își pierde încrederea în
sine, devine violent, se implică în jocuri crude, primejdioase, regretă chiar că are o familie - "ar fi voit să n-
aibă nevastă și copii”. Ghiță se îndepărtează de soție și devine complicele lui Lică la diferite nelegiuiri,
primind bani obținuți din jafuri și crime ”Tu esti om cinstit, Ghita, si am facut din tine om vinovat”. Este
anchetat pentru jefuirea arendașului și uciderea unei femei și a unui copil, pierzându-și imaginea de om
cinstit. La proces jura stramb si devine in felul acesta complicele lui Lica. Are totusi momente de sinceritate si
remuscare, cand cere iertare sotiei si copiilor si se gandeste sa plece de la han, dar Lica nu-l lasa, pentru ca
stie ca acum se teme de el si il va folosi sa schimbe banii furati „Pe om nu-l stapanesti decat cu pacatele lui”.
Frământările interioare intense, datorate neputinței de a ieși din jocul lui Lică, sunt observate si de
Ana -,,Simțea că de câtva timp bărbatul ei s-a schimbat”. Ghita se aliază cu Pintea jandarmul, la rândul său
fost hoț și tovarăș al Sămădăului, dar nu este sincer in totalitate nici fata de acesta, ii ofera probe impotriva
Samadaului, dar omite sa spuna ca opreste jumatate din sumele aduse de Lica.

O a doua secvență semnificativă, este duminica de Paste, cand Ghita ajunge pe ultima treapta a
degradarii umane, dezumanizarea sa constituind punctul culminant. Orbit de furie si dispus sa faca orice
pentru a se razbuna pe Lica, iși aruncă soția drept momeala în brațele Sămădăului, lăsând-o singură la
cârciumă în timp ce el merge să îi anunțe pe Pintea, că Lică are bani ilegali asupra lui. Ana i se dăruiește lui
Lică, fiind dezgustată de lașitatea soțului și dorind să se răzbune pe acesta. Ea îl consideră pe porcar ,,om”, pe
când pe soțul său, ,,muiere îmbrăcată în haine bărbătești”.

Deznodământul este tragic, simbolizând ultimul gest de disperare al lui Ghiță, care constituie
încercarea de a salva de la rău, printr-un rău și mai mare, ființa pe care el însuși a sacrificat-o. „...eu te-am
aruncat ca un ticalos in bratele lui pentru ca sa-mi astampar setea de razbunare. Daca mai adineoara l-as fi
gasit aici, poate ca nu te-as fi ucis.” Conștient că Ana l-a înșelat, protagonistul își ucide soția, el fiind apoi
omorât de Răuț, din ordinul lui Lică. Acesta din urmă poruncește oamenilor săi să dea foc cârciumii, iar el,
pentru a nu fi prins de Pintea, se sinucide, zdrobindu-și capul de un copac.

Finalul nuvelei este moralizator: toți cei ce au căzut în ispită sunt sancționați prin moarte, moara arde
mistuind trupurile celor doi soți, focul având rolul de a purifica păcatul. Singurii supraviețuitori sunt
persoanele morale și inocente: bătrâna și copiii.

Personajele nuvelei sunt monumental construite, reprezentand mai multe tipologii realiste: arivistul -
Ghita, raul absolut - Lica Samadaul, devotata - Ana, inteleapta - batrana, etc.

Caracterizarea personajelor se realizează prin mijloace directe (de catre narator, alte personaje si
prin autocaracterizare), dar mai ales prin mijloace indirecte, trăsăturile acestora fiind dezvăluite de fapte,
vorbe, comportament sau relația cu celelalte personaje.

Ghiță, este persoajul principal, agent al actiunii si purtator al mesajului scriitorului catre cititor, in
jurul lui se desfasoara intreaga actiune. Este cel mai complex personaj a lui Slavici, celelalte personaje avand
rol in evoluția sa - Lică ramane la fel ca la inceput, Ana sufera transformari interioare majore, care ii ofera
scriitorului posibilitatea unei fine analize a psihologiei feminine.
! in cazul eseului particularitati de constructie a unui personaj principal dintr-o nuvela realist - psihologica!
Adaug personajul principal Ghita
!! in caz de eseu - relatia dintre doua personaje!!
!!Adaug + Lica Samadaul!!....................................................................................................................................
 In concluzie, nuvela „Moara cu Noroc” este una, realist - psihologica, fiind reprezentativa pentru
opera lui Ioan Slavici.

Scriitorul impune in literatura romana o tipologie de personaje specifice spatiului rural transilvanean.

!Eseu - Particularitati de constructie a unui personaj principal dintr-o nuvela realist - psihologica!
PERSONAJUL PRINCIPAL - Ghita

Din punct de vederea social, Ghita este cap al familiei, soț, ginere și tată, initial cu o condiție
materială precară, dar un bun cizmar, harnic si cumsecade, care doreste sa-si schimbe statutul si sa devina
carciumar. - „un om harnic si sarguitor, era mereu asezat si pus pe ganduri, se bucura cand o vedea pe dansa
vesela”. - ( caracterizare directa)

Din punct de vedere moral, are trasaturi contradictorii, oscileaza intre cele doua valori, familie si
bani. Initial iubitor, loial, intelegator, grijuliu si cu mult respect, sub impactul banilor, devine mohorat si
nervos "de tot ursuz, se aprindea pentru orişice lucru de nimic, nu mai zâmbea ca mai înainte ”, iar cu Ana
violent "îşi pierdea lesne cumpătul şi-i lăsa urme vinete pe braţe". - (caracterizare indirecta). Faţă de Lică, este
fidel şi subordonat iniţial, fara autoritate, treptat devine las, fricos, iar ulterior doreşte să se răzbune, în vreme
ce cu Pintea nu este complet onest.

Pe plan psihologic, Ghita este manipulatul, caracterul usor influentabil, nesigur, traieste o drama
psihologica, personalitatea fiindu-i strivita de Lica, ce profita de slabiciunea lui, il domina si ii distruge relatia
cu familia - „Ei! Ce sa-mi fac?...Asa m-a lasat Dumnezeu!...Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat
vointa mea?” - (autocaracterizare)

Trasatura dominanta a personajului este - patima pentru bani. - „Are si el,ca tot omul, o
slabiciune: ii rade inima cand isi vede sporul”.

Cele doua secvente semnificative prezentate anterior (cea a instrainarii de familie si cea a
dezumanizarii ), scot in evidenta trasatura dominanta de caracter a protagonistului – patima pentru bani.

Eseu - relatia dintre doua personaje +Lica Samadaul

Alaturi de protagonist apare Lica Samadaul, un personaj secundar, demonic, foarte important în
derularea evenimentelor.

Din punct de vedere social este initial sef al porcarilor, se ocupa de afacerile cu porci cinstite si
necinstite din Campia Aradului, fiind o autoritate in afara legii de a carei bunavointa are nevoie Ghita spre a
putea ramane la han - -„Lica era porcar, insa dintre cei ce poarta camasa subtire si alba ca floricelele”,
“vestitul Lica Samadaul”. - (caracterizare directa)
In ceea ce priveste statutul moral este brutal, periculos, aspru, rau, cinic, orgolios, viclean, arogant,
hot si criminal. - ,,un om rău și primejdios”.

Pe plan psihologic este manipulatorul, caracterul puternic, bunul cunoscator de oameni. -” “Tu nu
esti om, Lica, ci deavol”. – (“caracterizare indirecta”)
Cele doua secvente semnificative prezentate anterior (cea a instrainarii de familie si cea a
dezumanizarii ), scot in evidenta tipul de relatie dintre cei doi (manipulat - manipulator), care evolueaza, la
început este una de cooperare, cârciumarul intra în jocurile sămădăului pentru a-și schimba mult mai ușor
statutul social, devine tensionată pe parcurs si se sfarseste tragic.