Baltagul - Mihail Sadoveanu

Mihail Sadoveanu este un reprezentant de seama al traditionalismului romanesc, prozator original,

fiind considerat unul dintre creatorii romanului traditional-obiectiv in literatura romana. El prezinta o lume
rurală tradiționalistă, care viețuiește după reguli străvechi si avand o simpatie exagerata pentru taran -
,,taranul roman a fost principalul meu erou”.

Romanul „Baltagul”, publicat in 1930, este o specie a genului epic, in proza, de mare intindere,
preponderent narativa, cu actiune compexa si complicata ce se desfasoara pe mai multe planuri narative, cu
conflicte puternice si cu numeroase personaje, oferind o imagine ampla si profunda a vietii.

Ca si curent literar apartine traditionalismului, dar si realismului, fiind un roman interbelic

traditional - obiectiv cu elemente realist - mitice si caracter monografic prin: tema, cadrul rural,
apararea traditiei, a valorilor stravechi (obiceiurile, datinile si credinta stramoseasca), preocupare
pentru aspecte nationale (folclor, mit si istorie)/ obiectivitatea perspectivei narative, construirea
personajelor in relatie cu mediul in care traiesc, folosirea tehnicii detaliului semnificativ in
caracterizare, veridicitate, stilul sobru, impersonal., avand ca sursa de inspiratie balada populara Miorița,
asa cum reiese chiar din motto ,,Stăpâne, stăpâne,/ Mai cheamă si-un câne”, cu valorificarea mitului
transhumantei.

Viziunea despre lume este traditional-realista, in stransa legatura cu tema si reprezinta modul in
care autorul vede lucrurile, le intelege, le interpreteaza, precum si atitudinea lui fata de aspectele realitatii.

Tema centrala a romanului este viata satului moldovenesc de la munte, la inceputul secolului
XX (lumea arhaica a pastorilor, avand in prim - plan căutarea și pedepsirea celor vinovați de moartea lui
Nechifor Lipan), completata de tema calatoriei pentru descoperirea adevarului, calatorie ce are semnificatii
diferite: pentru Vitoria, reconstituirea evenimentelor care au dus la moartea barbatului ei, iar pentru
Gheorghita, are rol educativ, de initiere - Bildungsroman.

Titlul este un element sugestiv, cu rol anticipativ, care introduce cititorul in lumea operei, fiind in
stransa legatura cu tema. Din punct de vedere structural. titlul este sintetic - format dintr-un substantiv
comun. Din punct de vedere stilistic, titlul are dublu sens - denotativ (propriu) - baltagul este un topor cu
doua taisuri si conotativ (figurat) este un obiect iniţiatic pentru Gheorghita.

Perspectiva narativa este obiectiva, cu focalizare zero, deoarece naratorul este obiectiv, omniscient
și omniprezent (neimplicat în fapte, detasat, impersonal), relatarea facandu-se la persoana a III - a. Modul de
expunere predominant este naratiunea, care se imbina cu dialogul si descrierea.

Conflictul interior se produce in constiinta Vitoriei, din cauza disparitiei sotului, ”dragostea ei de
douazeci si mai bine de ani„ fiind dublat de un conflictul exterior principal între aceasta și cei doi criminali.
Este prezent de asemenea conflictul intre traditie si inovatie, Vitoria reprezentand traditia, iar copii ei fiind
receptivi la noutatile civilizatiei.

Romanul este alcatuit din 16 capitole, grupate in trei părți: constatarea absentei si pregatirile de
drum, cautarea sotului disparut, inmormantarea si pedepsirea faptasilor.

Coordonatele spatio-temporale sunt si ele prezente in roman: satul de munte Magura Tarcaului,
zona Dornelor si a Bistritei, dar si satul de campie, Cristesti, in Balta Jijiei, timpul fiind vag precizat, prin
repere din calendarul religios (aproape de Sfantul Andrei, in Postul Mare), întâmplările petrecandu-se din
toamnă până în primăvară, fără a fi precizată perioada istorică, deoarece Vitoria este simbolul omului care
trăiește într-un timp mitic românesc, al credințelor și datinilor străvechi.
 Incipitul il constituie legenda spusa de Nechifor Lipan ,,la cumătrii și nunți”, privind soarta
muntenilor, a caror existenta este grea, dar plina de iubire, rememorată de Vitoria (ca narator-mesager), în
absența soțului. In expozitiune se prezinta satul Magura Tarcaului si portretul Vitoriei, care toarce pe prispa.

Intriga este generata de momentul in care Vitoria, care „nu mai era tanara, dar avea o frumuseta
neobisnuita in privire„, ingrijorata din pricina sotului plecat la Dorna să cumpere oi, de la care nu mai primise
de doua luni nici un raspuns, decide sa plece in cautarea lui. Ea îl visează trecând o apă neagră, cu spatele la
ea, ceea ce nu îi pare un semn bun. Încearcă să afle răspuns la baba Maranda, vrăjitoarea satului și la preotul
satului, Danila, ține post negru 12 vineri, merge la mănăstirea Bistrița, anunță autoritățile de dispariția soțului,
dar intre timp se pregătește și de drum, strângând bani, incredintandu-i un baltag sfintit lui Gheorghita și
ducând-o pe fiica ei, Minodora, la Mănăstirea Văratic.

Desfășurarea acțiunii prezinta drumul parcurs de Vitoria și fiul ei, in cautarea lui Nechifor Lipan. Ei
reconstituie traseul acestuia, se indreapta spre Dorna, trecand prin Bicaz și afla ca Sabasa a fost ultima
localitate in care a fost vazut barbatul. Punând întrebări oamenilor pe care îi întâlnește, Vitoria își dă seama că
soțul ei a dispărut între Suha și Sabasa „aici, intre Sabasa si Suha, trebuia sa gaseasca ea cheia adevarului.
„ Cu ajutorul câinelui credincios al lui Nechifor, Lupu, regăsit într-o gospodărie, cei doi descoperă, într-o
râpă, rămășițele celui dispărut. Una dintre secventele semnificative este priveghiul, dupa coborârea lui
Gheorghiță în râpă. Aici el va fi supus mai multor încercări - limită, se confruntă cu imaginea îngrozitoare a
osemintelor tatălui în timp ce le păzește peste noapte „ de cand traia pe lume nu-i fusese data o asemenea
cumplita vedere”. Ca un pedagog dur, mama il lasa sa-si privegheze singur parintele ucis pentru a-i trezi
constiinta, altfel spus pentru a-l scoate definitiv din sfera iluziilor copilariei si a-l face sa inteleaga
complexitataea conditiei umane. Tânărul intră într-o nouă etapă a vieții, ca sprijin bărbătesc al familiei sale,
preluând rolul tatălui decedat. Fiind sprijinită de oameni cumsecade din Sabasa, Vitoria reușește să își
îngroape creștinește soțul.

Punctul culminant surprinde demascarea vinovatilor (Ilie Cuțui și Calistrat Bogza), magistral
construita. O a doua secventa semnificativa este parastasul, ce modeleaza personalitatea lui Gheorghita, în
urma reconstituirii crimei, pe care Vitoria o relatează ca și cum ar fi fost martoră la aceasta. Inteligenta si
calculata, Vitoria își pune la punct planul cu migală, diplomație și răbdare, prin vorbe bine alese și printr-o
atitudine care îi maschează emoția „Gheorghita - vorbi cu mirare femeia - mi se pare ca pe baltag e scris
sange si acesta-i omul care a lovit pe tata-tau”, facandu-i pe criminali să se autodenunțe. Calistrat Bogza isi
pierde cumpatul, se repede la Gheorghita si este lovit cu propriul baltag.

In deznodământ, ucigasul își recunoaște vina și își cere iertare. Faptul că Gheorghiță își răzbună tatăl
cu aceeași armă cu care el a fost ucis, sugerează înfăptuirea dreptății și învingerea răului, principii de viață
absolut necesare omului tradițional.

Finalul cuprinde planurile de viitor ale Vitoriei legate de gospodăria și copiii ei, ce sugerează ideea
că viața își urmează cursul firesc „ne-om intoarce la Magura ca sa luam de coada toate cate le-am lasat”.

Personajele sunt monumental construite (prin tehnica basoreliefului), reprezentand mai multe
tipologii: Vitoria Lipan - femeia voluntara, munteanca, sotia de cioban, Gheorghita - baiatul de la tara,
generatia tanara, care se maturizeaza, Nechifor Lipan este caracterizat in absenta, Minodora - fiica receptiva
la noutatile civilizatiei, parintele Danila - autoritatea spirituala in sat, baba Maranda - credinta in superstitii,
mos Pricop - ospitalitatea.

Caracterizarea personajelor se realizează prin mijloace directe (de catre narator, alte personaje, prin
autocaracterizare), dar mai ales prin mijloace indirecte, trăsăturile acestora fiind dezvăluite de fapte, vorbe,
comportament sau relația cu celelalte personaje.
! in cazul eseului particularitati de constructie a unui personaj principal dintr-un roman interbelic
traditional - obiectiv,, cu elemente realist - mitice
!Adaug personajul principal!
!! in caz de eseu - relatia dintre doua personaje!!
!!Adaug - personajul principal + Gheorghita!!
..................................................................................................................................................................
 Vitoria Lipan este personajul principal, agent al actiunii si purtator al mesajului scriitorului catre
cititor, in jurul ei se desfasoara inteaga actiune.

In concluzie, romanul „Baltagul” este unul traditional-obiectiv, cu elemente realist-mitice,

zugravind aspecte verosimile din viata satului moldovenesc, fiind reprezentativ pentru opera lui Mihail
Sadoveanu.

Scriitorul impune in literatura romana o noua tipologie de personaje specifice spatiului arhaic.

!Eseu - Particularitati de constructie a unui personaj principal dintr-un

roman roman interbelic traditional - obiectiv, cu elemente realist - mitice -
PERSONAJUL PRINCIPAL - Vitoria Lipan
Din punct de vederea social, personajul principal Vitoria Lipan este o munteanca din Magura
Tarcaului, sotie de cioban si mama autoritara a doi copii (pe fiica o educa in spiritul traditiei, iar pe Georghita
il responsabilizeaza contribuind la maturizarea lui prin calatoria initiatica.)

Din punct de vedere moral este o femeie harnica, gospodina, conservatoare, pastratoare a traditiilor
stramosesti, credincioasa, superstitioasa, iubitoare, responsabila, cu spirit justitiar, curajoasa. - (caracterizare
indirecta)

Din punct de vedere psihologic, este un caracter puternic, cu o inteligenta nativa deosebita,
initiatoarea ce modeleaza personalitatea lui Gheorghita - „- Eu te cetesc pe tine, macar ca nu stiu carte...
Intelege ca jucariile au stat. De-acu trebuie sa te arati barbat .”- (caracterizare indirecta), cu un simț al intuiției
foarte dezvoltat. (Mama asta trebuie sa fie fermecatoare; cunoaste gandul omului...”- (caracteizare directa)

Trasatura dominanta de caracter a personajului este - determinarea/ hotararea. - "N-am să am

hodină cum n-are paraul Tarcăului pân ce l-oi găsi pe Nechifor Lipan" - (caracterizare indirecta)
Cele doua secvente semnificative prezentate anterior (cea a priveghiului din rapa si cea a
parastasului), scot in evidenta trasatura dominanta de caracter a protagonistei.

Eseu - relatia dintre doua personaje + Gheorghita

Alaturi de protagonista apare fiul ei, Gheorghita, foarte important în derularea evenimentelor.

Statutul social ilustrează tipul baiatului de la țară, fiul Vitoriei si al lui Nechifor Lipan, frate al
Minodorei.

In ceea ce priveste statutul moral este un adolescent curajos, harnic, docil fata de mama, respectuos.
- „intorcea un zambet frumos ca de fata..”, „Bine, mamuca, suspina flacaul. Oi sta aici, dupa cum imi
poruncesti” - ( caracterizare indirecta)
Pe plan psihologic este un initiat, intruchipand tipul tanarului inteligent, in formare a cărei
personalitate se șlefuiește prin intermediul calatoriei inițiatice parcurse, usor introvertit.- „nu prea era
vorbaret”- (caracterizare directa)
Cele doua secvente semnificative prezentate anterior (cea a priveghiului din rapa si cea a
praznicului/ parastasului), scot in evidenta tipul de relatie dintre cei doi (initiatoare - initiat), mama-fiu,
bazata pe incredere, respect, căutarea adevărului si înfăptuirea dreptatii, care il transforma pe fiu intr-un
cioban priceput, capabil sa administreze averea si gospodaria frumoasa a familiei Lipan.