Particularităţile unei opere care aparţine lui Mihail Sadoveanu

Baltagul

Evidenţierea unor trăsături specifice care fac posibilă încadrarea textului în curent
Opera ,,Baltagul’’ de Mihail Sadoveanu a apărut în anul 1930, este un roman interbelic,
obiectiv, realist, mitic şi tradiţional. Are ca surse de inspiraţie trei balade: ,,Dolca’’, ,,Salga’’
şi ,,Miorita’’.
Romanul este specia genului epic, în proză, de mari dimensiuni, cu o acţiune complexă,
desfăşurată pe mai multe planuri, în timp şi în spaţiu precizate, antrenând un număr mare de
personaje puternic individualizate. Prin multitudinea aspectelor înfăţişate, romanul oferă o imagine
amplă asupra vieţii.
In ciuda dimensiunii reduse, romanul este o opera realista, o monografie a satului traditional,
desfasurata larg in jurul unei familii de oieri din Magura Tarcaului, reper spatio-real, familia lui
Nechifor Lipan. Muntenii sunt niste ”fapturi de mirare” ,isi duc viata in ritmul transhumantei, practica
oierilor de la inceputul lumii, din cauza careia a intarziat la impartirea darurilor divine, conform unei
vestiri anecdotice de la inceputul romanului.
Din unghi realist romanul prezinta sub toate aspectele viata muntenilor. Unii isi castiga traiul
lucrand in munte, iar cei mai vrednici intemeiaza stani; dintre acestia din urma face parte si Nechifor
Lipan. Romanul este si povestea unei familii de oameni instariti, negustori bine vazuti: „avere aveau
cat le trebuia”, „aveau si parale stranse intr-un cofaiel cu cenusa”. Din sapte copii cati le-a dat
Dumnezeu ,Nechifor si Vitoria au ramas cu doi: Gheorghita si Minodora. Rolul femeii este bine
stabilit, dar este legat mai mult de treburile gospodaresti, motiv pentru care Vitoria nici n-a prea iesit
din sat de cand s-a maritat. Aceasta apara cu strasnicie respectul pentru credinta si obiceiuri, caci
oamenii, daca se abat de la legea firii, pierd din cinste si demnitate, devin neoameni. Astfel, viata se
defasoara calendaristic, intre plecarea turmelor la pasunat si inatoarcerea lor la iernatic. Nu ziua, ci
vremea pe care oamenii o inteleg dupa semnele ei ce se arata, hotaraste si treburile oierilor si ale
casei. Ca roman monografic, Baltagul prezinta trei obiceiuri legate de viata unui om: botezul, nunta si
inmormantarea. Traseul vitoriei reface calatoria lui Nechifor Lipan, pe drumul transhumantei. Lumea
veche este pusa in balanta, alaturi de lumea cea noua, instabila si infricosatoare.

Fiind un roman al perioadei de maturitate, marile teme sunt: viaţa pastorală, natura, călătoria,
miturile, iubirea, familia, arta povestirii, înţelepciunea.

Tema textului şi două secvenţe sugestive

Tema rurală a romanului tradiţional este dublată de tema călătoriei iniţiatice şi justiţiare.
O primă secvenţă sugestivă o constituie dorinţa Vitoriei de a pleca în căutarea soţului, de a-i
urma traseul, deoarece întârziase 73 de zile, iar acest gând o neliniştea. Îi urmează întocmai traseul
împreună cu fiul ei, Gheorghită, călătorie educativă pentru el, iniţiatică conferindu-i operei caracter
de bildungsroman. Vitoria parcurge simultan două lumi: spaţial real, concret şi comercial şi o
lume ,,de semne şi minuni’’, al căror sens ea ştie să-l descifreze.
Totodată, romanul prezintă şi monografia satului moldovenesc de la munte, lumea arhaică a
păstorilor, având în prim-plan căutarea şi pedepsirea celor care l-au ucis pe Nechifor Lipan.

Evidenţierea elementelor de structură, de compoziţie şi de limbaj ale textului narativ studiat,

semnificative pentru tema şi viziunea despre lume
Un prim element de structură îl constituie titlul, care are valoarea simbolică: în sensul său
propriu, baltagul este un topor cu două tăişuri, iar în sensul său figurat este arma crimei şi
instrumentul actului justiţiar, reparator. Baltagul tânărului Gheorghită se păstrează neatins de
sângele ucigaşilor.
Perspectiva narativă este obiectivă, iar naraţiunea se realizează la persoana a III-a, de către un
narator omniscient, obiectiv. Deşi naratorul este omniscient, el este unic la parastasul soţului, Vitoria
preia rolul naratorului, deoarece inteligentă şi calculată, ea reconstituie crima şi îi determină pe
Calistrat Bogza şi pe Ilie Cutui să-şi recunoască vina.
Reperele spatio-temporale sunt vagi precizate: ,,aproape de Sf. Andrei’’, în ,,Postul Mare’’, ,,10
Martie’’, în secolul al XX-lea, lucru reieşit din menţionarea trenului şi a telefonului în zona Moldovei,
dar Vitoria trăieşte într-un timp mitic. Spaţiul este vast, Măgura Tarcăului, zona Dornelor şi a Bistriţei,
Balta Jijiei, Suha, Sabasa, Cruci, Crucea Talienilor (unde sunt găsite osemintele lui Nechifor).
Romanul este structurat în şaisprezece capitole, cu o acţiune desfăşurată cronologic, urmărind
momentele subiectului. În raport cu tema călătoriei, capitolele pot fi grupate în trei părţi: I.
constatarea absenţei şi pregătirile de drum; II. căutarea soţului dispărut; III. găsirea celui căutat,
înmormântarea şi pedepsirea făptaşilor.
Desi restransa, actiunea se distinge prin complexitate, fapt evidentiat de compozitia si
structura operei. Printr-un artificu de compozitie, actiunea propriu-zisa este precedata de o poveste
despre cum a impartit Dumnezeu darurile intre neamuri. In planul faptelor, cauza declansarii actiunii
este reprezentata de faptul ca Nechifor Lipan, plecat in vara dupa oi la Dorna, intarzie mai mult decat
de obicei, iar absenta lui determina hotararea Vitoriei de a porni in cautarea lui, ceea ce constituie
mobilul sufletesc al actiunii. Defasurearea actiunii cuprinde pregatirea calatoriei si drumul propriu-zis
al Vitoriei si al fiului ei, Gheorghita. Isi incepe calatoria impreuna cu fiule ei, incercand sa refaca
traseul sotului. Prima localitate unde face popas este Bistrita, urmeaza popasul la Bicaz, unde
vorbeste cu hangiul Donea, la Calugareni se desparte de negustorul David, la Farcasa vorbeste cu
mos Pricop, la Borca da de un botez, la Cruci ia parte la o nunta, la Vatra Dornei gaseste insemnata in
registre tranzactia incheiata de Nechifor si alti doi ciobani, se mai opreste la Paltinisi, Darmoxa,
Brosteni, Sabasa, unde vorbeste cu Iorgu Vasiliu, apoi la Suha si inapoi la Sabasa, fiindca afla ca la
Suha n-au stat la masa de la han decat doi ciobani: Calistrat Bogza si Ilie Cutui. Ramasitele pamantesti
ale lui Nechifor sunt gasite intr-o rapa, in locul numit Crucea Talienilor.
Cea mai tensionata scena este cea de la praznic, la care, cu ajutorul hangiului Toma si al sotiei
acestuia, Vitoria invita tot satul si pe cei doi presupusi asasini. Autoritatile incep sa cerceteze faptele
si sa caute dovezi, iar Vitoria ii iscodeste pe cei doi oieri. Depasirea momentului dificil are loc atunci
cand Calistrat Bogza recunoastre crima si este ucis de Lupu, cainele lui Nechifor, regasit acum de
stapana lui. Ilie Cutui este arestat de autoritati dupce ce isi marturiseste complicitatea. Actiunea
romanului se inchei dupa terminarea praznicului, cand Vitoria isi propune sa mearga la Rarau pentru
a vedea turmele cumparate de Nechifor, apoi la manastirea Varatec pentru a o lua pe Minodora, pe
care are de gand s-o aduca sa vada mormantul tatalui sau: la patruzeci de zile de la inmormantarea
se va face praznic de pomenire, apoi se vor intoarce toti la Tarcau.
Titlul romanului este simbolic, punand intreaga actiune sub semnul baltagului, uneala cu doua
taisuri si proprietati magice, devenita simbol al cautarii adevarului si al legii nescrise a oierilor, care se
intoarce impotriva raufacatorilor. Baltagul este si un simbol al comuniunii dintre lumea celor vii si
lumea celui disparut, Nechifor Lipan; de fapt, este vorba in roman despre un baltag cu proprietati
negative, ca arma a crimei (baltagul cu care a fost omorat Nechifor), si de un baltag ce restabileste
echilibrul pierdut si face dreptate (baltagul lui Gheorghita).
Sadoveanu introduce sugestii si simboluri care dau acestui drum un sens initiatic pentru
ambele personaje. In primul rand, decizia de a pleca in cautarea lui Nechifor este luata dupa o lunga
perioada de pregatiri, intocmai ca in basme. Vitoria isi impartaseste temerile preotului, merge la o
vrajitoare, tine vinerea neagra, are visul prevestitor de moarte. Apoi pleaca impreuna cu fiul ei,
Gheorghita, in susul Bistritei, drum ascensional si de intaorcere la origini. Si momentul plecarii este
simbolic: ei pornesc primavara (pe 10 martie), intr-o vinere, la rasaritul soarelui; aceasta fixare intr-
un timp al inceputului, intr-o zi fasta, subliniaza cu insistenta caracterul intiatic al acestui drum.
De asemenea, este de retinut ca granita dintre Magura si lumea necunoscuta este apa Bistritei.
Trecerea raului este si ea semnificativa pentru debutul unei calatori care presupune mari incercari
legate de introducerea intr-o alta ordine a cunoasterii, care presupune mari incercari legate de
introducerea intr-o alta ordine a cunoasterii.Toate opririle sunt hotarate de semne dumnezeiesti; de
pilda, ajungand la Farcasa, pentru ca se porneste vand din senin, Vitoria spune: ”asta-i porunca sa
poposim aici”.
 Tot simbolic este si faptul ca pe drum calatorii intalnesc un botez , o nunta, iar in final are loc
inmormantaterea lui Nechifor. Cele trei evenimente ale vietii -nasterea, nunta si moartea- sugereaza
ca acest drum reprezinta o metafora a vietii. Totodata, el nu este o simpla trecere, caci intaorcerea
de la Dorna la Sabasa presupune incercarea ultima, marcata ritualic de viziunea Vitoriei si prin
intermediul careia ea are in sfarsit acces la adevar.
De asemenea, romanul este si un bildungsroman, opera intiatica: Gheorghita se supune mamei
sale, ca un novice maestrului sau, face dreptate si este pregatit sa devina barbat. Din recuzita
romanului politist se regasesc in ”Baltagul”: supozitia unei crime, mobilul crimei (oile), criminalul
(Calistat Bogza), complicele (Ilie Cutui), arma crimei (baltagul), anchetatorul (Vitoria), ancheta
(calatoria), marturiile depuse de cei interogati, pedepsirea vinovatilor, etc.

Concluzia
Romanul ,,Baltagul’’, rămâne inedit prin tema ancestrală a păstrării tradiţiilor şi a setei de a
face dreptate, dar şi prin viziunea realistă asupra lumii, reuşeşte să păstreze anumite simboluri,
tradiţii şi să reliefeze faptul că ţinerii pot fi receptivi la noutăţile civilizaţiei; iar ,,baltagul’’ poate fi
asociat cu arma crimei, obiectul justiţiar, menit să păstreze dreptatea şi cinstea. Manolescu afirmă
că ,,Baltagul este un roman realist în sensul cel mai propriu’’ şi alege ca pretext situaţia din
balada ,,Miorița’’.