Baltagul de Mihail Sadoveanu

“Baltagul este un roman realist in sensul cel mai propriu, nicaieri n-a pus
Sadoveanu mai multa obiectivitate si mai putin sentimentalism” Nicolae
Manolescu. Romanul impresioneaza prin mesajul sau despre valorile rurale
traditionale: credinta, increderea, familia, iubirea si pastrarea obiceiurilor, datinilor
legate de viata unui om(botezul, nunta, inmormantarea).
 Opera “Baltagul” a fost publicata in 1930, este un roman interbelic,
obiectiv, realist-mitic si traditional. Este realizat pe doua coordinate
fundamentale : aspectul realist(monografia lumii pastorale, repere spatiale,
tipologia personajelor,) si aspectul mitic ( ritualurile Vitoriei, traditiile
pastorale, motivul comunicarii om-natura).
O trasatura a romanului realist este asigurata de toponimele din zona Dornelor
si a Bistritei, pe drumul parcurs de Vitoria si Gheorghita, pe urmele lui Nechifor:
Bicaz, Calugareni, Vatra Dornei.
O alta trasatura este data de timpul derularii actiunii. Acesta este vag precizat
prin reperele temporale din cadrul calendarului religios al satului traditional
“aproape de Sf.Andrei” In postul Mare” 10 martie”. Perioada istorica poate fi
dedusa ca fiind inceputul secolului al XX-lea din mentionarea trenului si a
telefonului in zona Moldovei. Dar poate fi perceput si un timp mitic.
 Tema acestui roman este monografia satului moldovenesc din zona
montană, viața păstorilor, având în prim-plan căutarea și pedepsirea celor
care l-au ucis pe Nechifor Lipan.
O scenă reprezentativă este cea in care Vitoria si Gheorghița descoperă intr-o
râpa osemintele lui Nechifor. Dându-si seama ca Nechifor a fost omorât undeva
intre Suha si Sabasa, aceasta împreuna cu fiul ei, pornește in căutarea lui. Cei doi
dau peste Lupu, câinele lui Nechifor care ii conduce la o râpa. Gheorghița coboară
in râpa pentru a vedea ce se afla acolo, găsind in cele din urma osemintele tatălui
sau. Pentru a se asigura Vitoria, coboară si ea, comporandu-se ca un adevărat
detectiv. Aceasta descoperă faptul ca doi oameni l-au omorât pe bărbatul sau, iar
luându-i craniul in mana, aceasta deduce ca a fost lovit cu un baltag in ceafa, fiind
mai apoi aruncat in râpa împreuna cu calul sau. Secvența demonstrează tăria de
caracter a Vitoriei dar si perspicacitatea acesteia,deoarece încearcă sa analizeze
obiectiv indicile de la ,,locul crimei’’. Mai mult decât atât, coborârea in râpa
permite o analogie cu coborârea in infern, făcând trimitere la mitul Isis si Osiris.
De asemenea, in ceea ce-l privește pe Gheorghița, secvența este deosebit de
sugestiva, deoarece, lăsat sa vegheze osemintele tatălui peste noapte, este obligat
practic sa se maturizeze rapid.
O alta scena reprezentativa este can Vitoria, ca o buna credincioasa, ii
organizează lui Nechifor praznicul invitându-i si pe cei doi criminali. In încercarea
de a-i da de gol, aceasta le adresează o multitudine de întrebări, punându-i in
dificultate. Mai mult decât atât, aceasta povestește cum crede ca ar fi fost omorât
Nechifor, moment in care Calistrat Bogza cedează nervos, devenind violent.
Vitoria ii face semn lui Gheorghița sa îl omoare pe criminal, iar acesta simțind ca ii
este sfârșitul, mărturisește fapta celor doi, celalalt fiind dat pe mana politiei.
Vitoria este caracterizata in mod indirect, prin comportament si prin relația ei cu
alte personaje ca fiind un bun cunoscător al sufletului omenesc, inteligenta dar si
răzbunătoare. Mai mult decât atât, fata de Gheorghița se comporta ca un adevărat
inițiator prin indemnul adresat acestuia de a-si răzbuna tatăl, Gheorghița devenind
astfel demn de a purta baltagul. Felul in care Vitoria isi face dreptate poate fi privit
drept condamnabil după legile noastre, justificat însa de legea locului (,,Legea
Baltagului’’).
 Titlul pune întregul univers al cărții sub simbolul dualității. Baltagul
(toporul cu ascuțiș curb cu două tăișuri) este un obiect simbolic și unealtă și
armă, ambivalent: armă a crimei și instrumentul actului justițiar, reparator,
putând fi considerat un suprapersonaj. De remarcat că în roman același
baltag (al luiLipan) îndeplinește cele două funcții. Baltagul tânărului
Gheorghiță se păstrează nepătat de sângele ucigașilor. Marin Mincu asociază
baltagul cu labrysul, securea dublă cu care a fost doborât minotaurul,
monstrul mitic. Chiar numele protagoniștilor ar avea semnificații simbolice,
desemnând victoria dreptății.
 În ceea ce privește construcția, romanul este structurat în șaisprezece
capitole cu o acțiune ce se desfășoară pe momentele subiectului.
Prima parte este reprezentată de frământările Vitoriei și pregătirile acesteia pentru
plecarea în căutarea soțului. Partea a doua ilustrează desfășurarea acțiunii și constă
în drumul parcurs de personajul principal în căutarea lui Nechifor. Aceasta
reconstituie traseul exact făcut anterior de bărbatul ei, iar evenimente precum
cumetria sau nunta anticipă finalul tragic. A treia și ultima parte este reprezentată
de sfârșitul călătoriei, ancheta poliției asupra crimei, înmormântarea lui Nechifor
Lipan și pedepsirea făptașului pentru crima făcută, deznodamântul îl surprinde pe
Bogza cum îi cere iertare Vitoriei și își recunoaște vina.
 Conflictul interior este reprezentat la începutul operei de neliniștea Vitoriei
Lipan care nu întelegea absența prelungită a soțului ei, neștiind ce să facă.
Neliniștea aceasta îi induce femeii mai multe presupuse posibilități, însă,
cunoscându-și soțul, ajunge la concluzia că doar moartea îl putea opri să
ajungă acasă, această constatare reprezintă și finalul conflictului interior.
Al doilea conflict este cel exterior dintre Vitoria Lipan și asasinii soțului ei,
Calistrat Bogza și Ilie Cuțui. Pe parcursul întregii opere, personajul principal se
comportă ca un adevărat detectiv, fiind ghidată și impulsionată de dorul pentru
soțul ei și dorința de a afla ce s-a întâmplat cu acesta. Demascarea și pedepsirea
celor doi făptași încheie conflictul exterior din acest roman.
 Perspectiva narativa este obiectivă, cu narațiune la persoana a III-a și un
narator omniscient si omnipresent, care prin tehnica detaliului prezintă
lumea satului de munte și acțiunile personajului principal. Cu toate acestea,
la parastasul din finalul operei, Vitoria preia rolul naratorului pentru o
perioada scurtă de timp.
 Personajele sadoveniene din acest roman sunt construite pe o trăsătură
dominantă de caracter, ilustrând așadar o tipologie general umană
(„caractere”).
Vitoria Lipan este personajul principal al romanului “Baltagul’’ de Mihail
Sadoveanu, este personaj rotund, tipul sotiei devotate, iubitoare,grijulie fata de
familie, curajoasa, ambitioasa si isteata. Gheorghita Lipan este un personaj
secundar, rotund, pozitiv, tipul omului tanar care urmeaza generatiei.
 In concluzie, prin tema sa generala, romanul este unul de facture rurala,
evocand lumea taraneasca straveche si valorile ei morale, intruchipate de o
fiinta aparte, Victoria Lipan.