BALTAGUL

Opera "Baltagul" de Mihail Sadoveanu publicată in anul 1930, este un roman interbelic, obiectiv, realist-mitic si
tradițional.

Romanul este realizat pe 2 coordonate fundamentale: aspectul realist (monografia lumii pastorale, reperele
spaţiale, tipologia personajelor, tehnica detaliului semnificativ) si aspectul mitic(gesturile rituale ale Vitoriei, motivul
comuniunii om-natura, mitic marii treceri).

O caracteristica a romanului realist este veridicitatea data de toponimele din zona dornelor si a Bistritei (Bicaz,
Calugareni, Brusteni, Cruci, Borca, Vatra Dornei). In scriere apar si valente mitice ale toponimelor, romancierul
imaginând satul lipanilor, Magura Tarcaului, utilizând si denumiri simbolice (Doi Meri si Râul Neagra).

Timpul este vag precizat, prin repere religioase(Sf Andrei, aproape de Paste, in postul cel mare). Perioada istorica
poate fi dedusa ca fiind începutul sec al XX lea, din menţionarea trenului si a telefonului. Exista insa si un timp mitic,
un timp spiritual, al datinilor si credintelor stravechi.

Caracterul mitic, traditional, e dat de inspirația din balada populara "Miorița" sugerata de autor prin motto-ul
"Stapane, stapane,/Mai cheamă s-un câne".

Prezenta mai multor teme si motive au ocazionat de-a lungul vremii mai multe interpretări ale romanului:
reconstituire a Mioriței (Eugen Lovinescu), roman antropologic si polițist (George Călinescu), roman mitic- baladesc
si realist etnografic, roman demitizant(lon Negoițescu), roman inițiatic, de dragoste si o "anti- mioriţă" (Alexandru
Paleologu).

Romanul cuprinde marile teme sadoveniene: viața pastorala, natura, călătoria, miturile, iubirea, familia. Tema rurala
a romanului tradițional este dublata de tema călătoriei inițiatice si justițiare. Romanul prezintă monografia satului
moldovenesc de munte si are in prim-plan căutarea si pedepsirea ucigaşilor lui Nechifor Lipan. Însoţită de
Gheorghiță, Vitoria reconstituie drumul parcurs de Nechifor, pt descoperirea adevărului si realizarea dreptății.

Călătoria si căutarea adevărului constituire axulromanului si se asociază cu motivul labirintului. Parcurgerea

drumului are diferite semnificații. Vitoria retrăieşte evenimentele care au condus la moartea soţului ei. Pt
Gheorghiță, călătoria are un rol educativ, de iniţiere, fapt fare ii conferă romanului caracterul de Bildungsroman.
Două secvențe semnificative pt călătoria de maturizate si justițiara sunt coborârea in râpă si parastasul.

Scena coborârii lui Gheorghiță in prăpastie evidențiază caracterul de Bildungsroman al operei. Procesul iniţiatic al
fiului presupune o moarte simbolica, adică o coborâre in infern, acolo unde acesta va fi supus unor încercări- limită.
Gheorghiță se confrunta cu imaginea îngrozitoare a rămăşiţelor tatălui sau, pe care il veghează toata noaptea. Acest
proces se încheie cu înfăţişarea actului de justiţie la parastas.

A doua secvenţă semnificativă apare in finalul romanului, când Vitoria reconstituie scena crimei si o povesteşte in
fata sătenilor. li cere baltagul lui Calistrat Bogza, iar atunci când acesta il urca înapoi, ea il întreabă pe Gheorghiță
daca nu poate citi ceva scris pe arma. Calistrat Bogza îşi pierde cumpătul, se repede la flăcău si este lovit cu propriul
baltag. Astfel, tânărul răzbuna moartea tatălui sau si restabileşte dreptatea. Inițierea lui e acum completa si el este
pregătit sa-si asume rolul de cap al familiei, in locul lui Nechifor.

Acțiunea romanului este simpla, urmărind un singur fir epic pe parcursul a 16 capitole. In expozitiune este
prezentata imaginea Vitoriei, îngrijorată din pricina întârzierii soțului ei. Ea rememorează legenda despre viaţa
pastorilor pe care Nechifor o spunea la nunti si botezuri. Intriga cuprinde frământările ei sufleteşti, dar si acțiunile
întreprinse înainte de plecarea in căutarea soțului: tine post negru 12 vineri, anunţă autorităţile despre dispariția
soţului ei, vindednele lucruri pt a face rost de bani, o duce pe Minodora la mănăstirea Văratec si ii da lui Gheorghiță
un baltag sfinţit.

Desf. acţiunii prezintă drumul parcurs de Vitoria si fiul ei in căutarea lui Nechifor Lipan. Ei reconstituie traseul
parcurs de acesta, iat Vitoria aduna cu abilitate informațiile. Pe drum participă la un botez la Borca si la o nunta la
Cruci, ordinea acestor mari momente din viaţa omului sugerându-i înmormântarea din final.

Punctul culminant este reprezentat de scena de la parastas in care Vitoria povesteşte cu fidelitate scena crimei, ceea
ce îi surprinde pe Calistrat Bogza si pe Ilie Cuțui. Ilie îşi recunoaşte vina, dar Bogza se repede la copil. E lovit cu
baltagul si sfâşiat de câinele Lupu.

In deznodământ, ucigaşul Calistrat Bogza ii cere iertate Vitoriei si îşi recunoaşte fapta. Finalul cuprinde planurile de
viitor ale Vitoriei in leg cu familia ei.

Principalul conflict al romanului este cel dintre Vitoria Lipan si cei doi ucigaşi ai soţului ei pe care ii va demasca in
fata autorităților.

Vitoria trăieşte la începutul romanului si un puternic conflict interior cauzat de dispariția lui Nechifor.

Este prezent si un conflict intre tradiție si inovație, intre lumea arhaica, pastorala si modernitatea care începe sa
pătrundă in lumea satului muntenilor. Vitoria este un spirit conservator, in timp ce tinerii sunt receptivi la noutățile
civilizaţiei. Minodora si Gheorghiță sunt insa readuşi de mama autoritara la rolurile impuse prin tradiţie.

*Titlul romanului denumeşte un topor cu doua tăişuri, un obiect simbolic si ambivalent: arma a crimei si instrument
al dreptăţii. El îndeplineşte ambele funcţii, baltagul tânărului rămânând nepătat.

Aşadar, atât prin trăsăturile realiste, cat si prin valenţele mitice, romanul "Baltagul" de M. Sadoveanu aparţine
realismului mitic.