PARTICULARITĂȚILE UNUI ROMAN INTERBELIC,

REALIST-MITIC
MIHAIL SADOVEANU - ,,BALTAGUL”

Opera ,, Baltagul” de Mihail Sadoveanu, publicată în 1930, este un roman interbelic,

obiectiv, realist-mitic și tradițional.

O primă trăsătură a realismului constă în structurarea acțiunii pe două planuri

narative: unul realist (monografia lumii pastorale, reperele spațiale, tipologia personajelor,
tehnica detaliului semnificativ) și altul mitic (gesturile rituale ale Vitoriei, tradițiile pastorale,
motivul comuniunii om- natură și mitul marii treceri). Veridicitatea este asigurată de
toponimele din zona Dornelor și a Bistriței, traseul parcurs de Vitoria împreună cu
Gheorghiță, pe urmele lui Nechifor. Caracterul mitic, tradițional este dat de legăturile
românului cu folclorul românesc, de exemplu inspirația din balada populară ,,Miorița”
sugerată chiar de scriitor prin mottoul ,,Stăpâne, stăpâne,/ Mai chiamă ș-un câne...”.

O altă trăsătură a realismului este tipologia personajelor. Acestea sunt categorii

umane reprezentative pentru lumea satului de la munte, la începutul secolului al XX-lea.
Personajul principal este Vitoria Lipan, femeia voluntară, munteanca, soția de cioban.
Personajul secundar, Gheorghiță, reprezintă generația tânără care se maturizează
( bildungsroman). Nechifor Lipan este caracterizat în absență, prin retrospectivă și
rememorare și simbolizează destinul muritor al oamenilor. Personajele episodice sunt:
Minodora, fiica receptivă la noutățile civilizației, Moș Pricop - omul ospitalier, părintele
Dănilă - autoritatea spirituală în satul arhaic, baba Maranda - vrăjitoarea satului, muntenii –
personajul colectiv.

Roman al perioadei de maturitate, ,,Baltagul” cuprinde marile teme sadoveniene: viața

pastorală, natura, călătoria, miturile, iubirea, familia, arta povestirii, înțelepciunea.
Tema rurală a romanului tradițional este dublată de tema călătoriei inițiatice și
justițiare. Romanul ,,Baltagul” prezintă monografia satului moldovenesc de la munte, lumea
arhaică a păstorilor, și are în prim-plan căutarea și pedepsirea celor care l-au ucis pe Nechifor
Lipan. Însoțită de Gheorghiță, Vitoria reconstituie drumul parcurs de bărbatul său, pentru
descoperirea adevărului și realizarea dreptății.

O primă secvență relevantă pentru tema textului este pregătirea Vitoriei pentru
călătorie. Înaintea plecării, ea se supune unui ritual de purificare: ține post negru douăsprezece
vineri, merge împreună cu Gheorghiță la Mănăstirea Bistrița pentru a se închina la icoana
făcătoare de minuni a sfintei Ana, anunță autorităților dispariția soțului vinde diverse lucruri
pentru a face rost de bani de drum, o lasă pe Minodora la Mănăstirea Văratec, îi încredințează
un baltag sfințit lui Gheorghiță.

O altă scenă relevantă pentru tema textului este identificarea și pedepsirea

ucigașilor lui Nechifor. La parastas, Vitoria povestește cu fidelitate scena crimei, ceea ce îi
surprinde pe ucigașii Ilie Cuțui și Calistrat Bogza. Primul își recunoaște vina, însă al doilea
devine agresiv. Este lovit de Gheorghiță cu baltagul lui Nechifor și sfâșiat de câinele Lupu, și,
astfel, se face dreptate.

Un element de structură relevant pentru tema textului este titlul. Acesta

anticipează destinul tragic al lui Nechifor și călătoria necesară aflării adevărului. ,,Baltagul”,
înseamnă topor cu două tăișuri, un obiect simbolic, ambivalent: armă a crimei și instrument al
dreptății. În roman, același baltag îndeplinește ambele funcții. Baltagul tânărului Gheorghiță
se păstrează neatins de sângele ucigașilor. Criticul Marin Mincu asociază baltagul cu labrys-
ul, securea dublă cu care a fost doborât minotaurul, monstrul mitic, iar acțiunea (căutarea și
diferitele popasuri) cu motivul labirintului.

Un alt element semnificativ pentru specificul textului este conflictul. Principalul

conflict al romanului este cel dintre Vitoria și cei doi ucigași ai soțului ei, Calistrat Bogza și
Ilie Cuțui. Vitoria reconstituie drumul parcurs de
Lipan, află adevărul și îi demască pe ucigași în fața autorităților. Este ajutată de Gheorghiță pe
care călătoria îl maturizează. Vitoria trăiește, la începutul romanului, un puternic conflict
interior cauzat de dispariția lui Nechifor Lipan „dragostea ei de douăzeci și mai bine de ani”.
Ea pornește la drum hotărâtă să-și găsească soțul, să facă dreptate și să-l înmormânteze
creștinește. Este prezent, de asemenea, un conflict între tradiție și inovație, între lumea
arhaică, pastorală și modernitatea care începe să pătrundă în satul muntenilor. Vitoria este un
spirit conservator, în timp ce tinerii receptivi la noutățile civilizației, Minodora și Gheorghiță,
sunt readuși de mama autoritară la rolurile impuse prin tradiție.

Așadar, romanul ,,Baltagul” de Mihail Sadoveanu aparține realismului mitic având

ca pretext epic situația din balada populară.