 ROMANUL INTERBELIC, OBIECTIV, REALIST

BALTAGUL (1930)
DE MIHAIL SADOVEANU

Opera „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu, publicată în 1930, este un roman interbelic,

obiectiv, realist-mitic și tradițional.
ROMANUL este o creație epică în proză de mari dimensiuni, cu acțiune complexă,
desfășurată pe mai multe planuri, antrenând un număr mare de personaje. Prin
multitudinea aspectelor înfățișate, oferă o imagine amplă asupra vieții. Romanul „Baltagul”
este realizat pe două coordonate fundamentale. Una dintre acestea se referă la aspectul
realist, dat de: monografia lumii pastorale, reperele spațiale, tipologia personajelor și
tehnica detaliului semnificativ. Cealaltă coordonată este reprezentată de aspectul mitic,
prin gesturile rituale ale Vitoriei, tradițiile pastorale, motivul comuniunii om-natură și
motivul marii treceri.
TEMA rurală a romanului tradițional este dublată de tema călătoriei inițiatice și
justițiare. Romanul „Baltagul” prezintă monografia satului moldovenesc de la munte, lumea
arhaică a păstorilor, având în prim-plan căutarea și pedepsirea celor care l-au ucis pe
Nechifor Lipan. Însoțită de Gheorghiță, Vitoria reconstituie drumul parcurs de soțul său,
pentru descoperirea adevărului și realizarea dreptății.
TITLUL, „Baltagul” înseamnă toporul cu două tăișuri, un obiect simbolic, ambivalent:
armă a crimei și instrument al dreptății. În roman, același baltag îndeplinește cele două
funcții, dar baltagul tânărului Gheorghiță se păstrează neatins de sângele ucigașilor.
Narațiunea se face la persoana a III-a, iar naratorul omniscient și omniprezent
reconstituie lumea satului de munteni și acțiunile Vitoriei, în mod obiectiv, prin tehnica
detaliului și observație. La parastasul soțului, Vitoria preia rolul naratorului. Inteligentă și
calculată, ea reconstituie crima pe baza propriilor deducții și o povestește veridic celor
prezenți, ceea ce îi determină pe criminali să își recunoască vina în fața satului și a
autorităților.
Romanul este structurat în 16 capitole, cu acțiune desfășurată cronologic, urmărind
momentele subiectului. În raport cu tema călătoriei, capitolele pot fi grupate în 3 părți:
constatarea absenței și pregătirile de drum, căutarea soțului dispărut, găsirea celui căutat,
înmormântarea și pedepsirea făptașilor.
INCIPITUL romanului este o legendă despre ocupațiile și modul de viață al păstorilor și
al altor neamuri, pe care o spunea Nechifor la petreceri. Legenda este rememorată de
Vitoria în absența soțului ei și anticipează destinul acestuia, având rol de prolog. FINALUL
cuprinde planurile de viitor ale Vitoriei în legătură cu familia ei, rostite după încheierea
deznodământului.
Personajul principal este Vitoria Lipan, femeia voluntară, munteancă, soție de cioban și
mamă autoritară. Vitoria este o femeie puternică, hotărâtă să-și găsească soțul să facă
dreptate și să-l înmormânteze creștinește. Aparținând lumii arhaice, Vitoria transmite
copiilor respectul tradițiilor și respinge noutățile civilizației. Ca mamă, interzice Minodorei
să se îndepărteze de tradiție și contribuie, prin călătorie, la maturizarea lui Gheorghiță. În
raport cu Gheorghiță, tânărul imatur de la începutul călătoriei, Vitoria este inițiatoarea. Pe
drum, fiul constată că mama a devenit aspră cu el, inițierea se continuă cu proba coborârii
în râpă la ordinul repetat al mamei și a vegherii nocturne la rămășițele tatălui, o probă a
curajului bărbătesc. Inițierea este încheiată la parastas când tânărul ține piept criminalului
și îl lovește cu baltagul, restabilind dreptatea. Personaj complex, Vitoria se individualizează
prin caracterizare directă și indirectă. Personajul secundar, Gheorghiță, reprezintă generația
tânără, el luând locul tatălui dispărut. Romanul poate fi considerat inițiatic, deoarece
prezintă drumul spre maturizarea lui Gheorghiță. Personajele înfățișează tipologii umane
reprezentative pentru lumea satului de la munte la începutul secolului al XX-lea.
ÎN CONCLUZIE, romanul „Baltagul” aparține realismului mitic, având ca pretext epic
situația din balada populară ,,Miorița”, ilustrând, în același timp, prin personajul Vitoria
Lipan, tipul femeii voluntare, supranumită de critica literară „o femeie în țara bărbaților”.