Studenti: Radu Oana

Radu Razvan
Grupa 7- MD

BIOMECANICA
INTRODUCERE

In definitie, biomecanica reprezinta stiinta ce studiaza, in principal, cinetica

segmentelor din cadrul majoritatii organismelor vii, si in egala masura evidentiaza si
principii anatomice ce se afla in stransa corelatie cu miscarile tuturor organismelor vii,
precum si structurile anatomice ce fac posibila realizarea acestor miscari.
Ca origine terminologica, cuvantul “biomecanica” are la origine termenii din limba
greaca: “bios”, ce semnifica “viata” si “mehane”, ce inseamna “masina”.
De asemenea, biomecanica, fiind o stiinta interdisciplinara, utilizeaza principii,
notiuni, cunostinte sau metode din trei domenii de studiu foarte importante precum:
fiziologie, care ca stiinta se ocupa cu studiul functiilor organismelor vii; anatomie, care
furnizeaza informatii in materie de osteologie, artrologie si miologie si nu in ultimul rand
mecanica prin intermediul careia sunt aplicate principiile de baza ale mecanicii fizice pentru
a evidentia miscarea corpurilor atunci cand acestea sunt supuse actiunii unor forte, numite
forte de interactiune.
Biomecanica umana sau pur si simplu, biomecanica, are aplicatii multiple, atât în
domeniul medical, cât si în domeniul recuperarii sportive, contribuind la imbunatatirea
calitatii exercitiului. Din punct de vedere functional, continutul biomecanicii, ca stiinta
fundamentala, poate fi impartit in doua mari clase:
1. Biomecanica generala, care pune in evidenta legile general-valabile ce se
aplica in cazul executarii tuturor miscarilor;
2. Biomecanica special, ce isi propune sa studieze particularitatile unor miscari
din anumite domenii ale activitatilor dinamice.
In plus, biomecanica faciliteaza intelegerea mecanica a fenomenelor vietii atat prin
multitudinea de notiuni in materie de timp, spatiu, miscare, cat si prin cele cu privire la
formele de existenta fundamental a materiei sau a celor cu privire la corelatia dintre toate
fortele concurente la efectuarea miscarilor.

In cadrul studiului biomecanicii, s-a constatat faptul ca exista unele componente

anatomice capabile sa realizeze miscarea unor segmente ale corpului sau chiar a
organismului ca intreg, acestea fiind:

1
 Studenti: Radu Oana
Radu Razvan
Grupa 7- MD

1. Sistemul nervos, capabil sa comande miscarea diferitelor segmente ale corpului;

2. Sistemul muscular, componenta active a sistemului locomotor ce executa comenzile,
primite de la creier in vederea contractiei musculaturii striate;
3. Sistemul osteo-articular, componenta pasiva a acestui sistem, capabil sa execute
miscari limitate specific in anumite directii ale spatiului.

Din punct de vedere biofizic, tema abordata, biomecanica, utilizeaza la fel ca în

mecanica, anumite caracteristici de material pentru analiza unei structuri osoase sau
musculare, iar dintre acestea enumaram: deformabilitatea materialului ce este supus
analizei, in primul rand, si rezistenta mecanica a materialului, in cel de-al doilea rand.
Deformabilitatea materialului poate fi definita prin totalitatea deplasarilor realizate
în cadrul corpului ce urmeaza sa fie supus analizei. Asadar, aceste deformatii pot fi:
Elastice: dupa ce fortele deformatoare au incetat sa actioneze, deformatiile
produse de aceste forte dispar imediat, astfel incat corpul e capabil sa revina la
forma initiala deci, putem afirma ca acestea sunt deformari reversibile;

Plastice: chiar si dupa încetarea actiunii fortelor, deformatiile raman inca

prezente, asadar corpul nu mai poate reveni la forma initiala; deci aceste
deformari sunt definitive, ireversibile;
Elasto-plastice: in acest caz, se observa faptul ca, dupa incetarea actiunii fortelor,
deformatiile corpului nu dispar total, ci doar partial, deci aceste deformari sunt
relative.

Pe de alta parte, rezistenta mecanica a materialului, R, cunoscuta si ca tensiune sau

efort unitar, se defineste ca fiind capacitatea unui material de a rezista fortei care actioneaza
asupra sa, valoarea ei fiind egala cu raportul dintre forta F care actioneaza în acel punct
material si cea a ariei transversale corespunzatoare, S.
𝑭𝑭
R=
𝑺𝑺

2
 Studenti: Radu Oana
Radu Razvan
Grupa 7- MD

CUPRINS

I. Proprietatile mecanice ale corpurilor. .................................................................................................... 4

II. Biomecanica aparatului locomotor uman .......................................................................................... 5
A. ASPECTE BIOMECANICE ALE CONTRACTIEI MUSCULARE .............................................................................................. 5
1. Elementele structurale ale muschiului striat .................................................................................................. 5
2. Etapele contractiei musculare ........................................................................................................................ 7
a. excitatia fibrei musculare striate .................................................................................................................... 7
b.cuplajul excitatie-contractie ............................................................................................................................ 7
c. contractia propriu-zisa a fibrei ........................................................................................................................ 8
3.Prezentarea manifestarilor mecanice ale contractiei musculare ................................................................... 8
Lucrul mecanic efectuat de muschiul striat ........................................................................................... 9
Aplicarea principiului I al termodinamicii in cazul contractiei muschiului striat ................................... 9
B. ASPECTE BIOMECANICE ALE APARATULUI OSTEO-ARTICULAR ...................................................................................... 10
Oasele ................................................................................................................................................... 10
Ligamentele .......................................................................................................................................... 11
Articulatiile ........................................................................................................................................... 11
Biomecanica coloanei vertebrale. Biomecanica articulatiilor coloanei vertebrale. .................... 11
Centrul de greutate ............................................................................................................. 13
Biomecanica membrului superior ................................................................................................ 13
1. Biomecanica articulatiei umarului (scapulo-humerala) ................................................. 13
2. Biomecanica articulatiei cotului ..................................................................................... 14
Parghiile aparatului locomotor .................................................................................................... 14
Identificarea parghiilor la nivelul organismului uman.................................................................. 16
III. Disfunctionalitati in biomecanica de specialitate................................................................................. 19
ARTROZA .............................................................................................................................................. 19
GONARTROZE ............................................................................................................................ 19
COXARTROZE ............................................................................................................................. 20
IV. Concluzii ................................................................................................................................................. 21
IV. Bibliografie.............................................................................................................................................. 21

3
 Studenti: Radu Oana
Radu Razvan
Grupa 7- MD

I. Proprietatile mecanice ale corpurilor.

Un corp este definit ca fiind o grupare de puncte materiale ce reprezinta o idealizare

a unor volume infinitezimale de substanţă avand o anumita masa. In plus, un corp rigid
este caracterizat prin faptul că aceste puncte materiale ocupa pozitii reciproce fixe.
Sub actiunea unor forte, orice corp se va deforma, fie elastic (reversibil) fie plastic
(ireversibil). Deformarea corpurilor rigide se poate face prin mai multe moduri, cele mai
frecvent intalnite fiind: întindere, comprimare, încovoiere, torsiune, etc.
Spunem că deformarea este elastică dacă este direct proporţională cu mărimea
forţei deformatoare şi dispare după încetarea acţiunii forţei.
Din punct de vedere biofizic, putem afirma faptul ca legea lui Hooke descrie felul in
care corpurile raspund in cazul unei deformari elastice, in acest caz, forta deformatoare
fiind egala cu produsul dintre constanta de elasticitate, k, si alungirea relativa a corpului, ∆l.
Legea lui Hook: F=k·∆𝒍𝒍

Adică, cu alte cuvinte, forţa deformatoare F este direct proporţională cu

marimea deformarii elastice, ∆l, prin intermediul constantei de elasticitate, k, a
corpului deformabil.
Corpurile au o limită de elasticitate, care odata depasita permite ca deformarea
sa capete o componenta plastica, corpul nemaiputand fi capabil de a reveni la forma
initiala după incetarea actiunii fortei deformatoare respective.
Ca exemplu, forma de tub a diafizei oaselor lungi conferă acestora o rezistenţă
maximă la procese precum încovoierea şi torsiunea (pentru o greutatea minimă a
ţesutului osos). S-a constatat ca rezistenta osului la socuri longitudinale, de exemplu,
este asigurata datorita canalelor Havers, care nu sunt altceva decat niste tuburi
microscopice cu pereţi alcatuiti din fibre oblice, orientate in sens opus faţă de cilindrii
vecini.

4
 Studenti: Radu Oana
Radu Razvan
Grupa 7- MD

Structura unui os. Orientarea trabeculelor pe directia efortului maxim.

II. Biomecanica aparatului locomotor uman.

A. Aspecte biomecanice ale contractiei musculare.

1. Elementele structurale ale muschiului striat.

2. Etapele contractiei musculare.
3. Prezentarea manifestarilor mecanice ale contractiei musculare.

Musculatura striata este definita ca fiind component activa a aparatului locomotor ,

capabila de a controla deplasarea structurilor osoase si de a coordona miscarile altor
structuri. Miscarile datorate muschilor striati se bazeaza pe capacitatea fibrelor musculare
de a utiliza energia chimica pe care o obtin in urma proceselor metabolice, pentru a o
transforma in energie mecanica.

1. ELEMENTELE STRUCTURALE ALE MUSCHIULUI STRIAT

Muschiul striat, in general, este alcatuit dintr-o grupare de sute sau chiar mii de
fibre musculare. Celulele musculare ( fibrele musculare striate) sunt elemente
multinucleate, plasmoidale, cu zeci sau sute de nuclei de forma ovoida, situati periferic, in
vecinatatea sarcolemei, membrane celulara a fibrei musculare. In sarcoplasma, citoplasma
fibrei musculare, se regasesc organitele celulare comune si cele specifice-miofibrilele-
aparute in urma diferentierii si adaptarii celulei la functia contractile.

5
 Studenti: Radu Oana
Radu Razvan
Grupa 7- MD

Unitatea morfofunctionala si ultrastructurala a miofibrilei este sarcomerul. La

microscopul optic, miofibrila apare alcatuita dintr-o succesiune de benzi luminoase(benzi
I) si intunecate (benzi A), care corespund unor miofilamente longitudinale care gliseaza
unele prin altele; aceste filamente formeaza aparatul contractil.
Aceste miofilamente longitudinale sunt de doua feluri: filamente subtiri, formate
din actina, tropomiozina si troponina si filamente groase, formate doar din miozina.
Acestea au o asezare precisa, fiind dispuse intr-un aranjament hexagonal, cu un
miofilament gros in centru, inconjurat de sase miofilamente subtiri de actina.

Structura filamentelor subtiri de actina Structura filamentelor groase de miozina

6
 Studenti: Radu Oana
Radu Razvan
Grupa 7- MD

2. ETAPELE CONTRACTIEI MUSCULARE

a. excitatia fibrei musculare striate;

b. cuplajul excitatie –contractie;
c. contractia propriu-zisa a fibrei.

a. Excitatia fibrei musculare striate.

In momentul in care principalii mediatori chimici ( moleculele de acetilcolina) sunt

eliberate in fanta sinaptica si ajung ulterior sa interactioneze cu receptorii de pe suprafata
membranei celulei postsinaptice, incepe excitatia fibrei musculare, actiune ce determina
deschiderea canalelor Na dependente. Conform acestui mecanism, cationii de Na patrund in
interiorul fibreipana cand aceasta se pozitiveaza iar in felul acesta apare si potenţialul de
acţiune. Acesta din urma se deplaseaza de-a lungul membranei fibrei musculare
(sarcolema).

b. Mecanismul cuplajului excitatie-contractie.

Este procesul ce defineste propagarea potentialului de actiune de-a lungul unei fibre
musculare in sens transversal deschiderea canalelor de 𝐶𝐶𝐶𝐶2+ din membrana cisternelor
terminale, în momentul în care potenţialul de acţiune trece prin dreptul acestor cisterne.
Troponina fixează ionii de 𝐶𝐶𝐶𝐶2+ , modificandu-si conformatia, in urma acestui proces fiind
modificata si pozitia moleculelor de tropomiozină din şanţurile filamentului subţire, astfel
încât locurile de legare ale actinei cu miozina nu mai sunt mascate, iar contracţia propriu-
zisă poate astfel sa inceapa.

7
 Studenti: Radu Oana
Radu Razvan
Grupa 7- MD

c. Contractia propriu-zisa a fibrei.

Include eliberarea energiei chimice necesare stocata in ATP dar si totalitatea

fenomenelor mecanice care stau la baza producerii forţei si respectiv a scurtării fibrei
musculare striate.

3. PREZENTAREA MANIFESTARILOR MECANICE ALE CONTRACTIEI MUSCULARE.

In raport cu forta opozanta, muşchiul dezvoltă o forţă de contracţie egală şi de sens

contrar fata de aceasta. În funcţie de mărimea acestei forţe muşchiul isi poate modifica
dimensiunile, prin scurtare, alungire, sau poate ramane la o lungime constanta.
Există mai multe tipuri de contracţie:
Contracţie izotonică: se realizeaza prin modificarea lungimii muschiului, dar fara
modificarea tensiunii si determina miscarea articulara. In plus, se realizeaza lucru
mecanic si este considerata o contractie dinamica. Aceste contractii sunt de doua
tipuri, concentrice- ce presupun scurtarea in lungime a muschiului si se realizeaza
atunci cand incarcatura este mai mica decat potentialul maxim al individului; si
excentrice- atunci cand muschiul se opune continuu unei rezistente exterioare
care are vectorul centrifug ce tinde, cu toata tensiunea dezvoltata de muschi, sa
lungeasca fibrele acestuia.
Contracţie auxotonica: in acest caz, variază atat lungimea cat si tensiunea din
muschi.
Contracţie izometrica: in timpul acestui tip de contractie musculara, tensiunea in
muschi creste, dar fibrele musculare nu isi modifica lungimea, de aceea se mai
numeste si static. Totodata, unghiul articulatiilor nu se modifica.

8
 Studenti: Radu Oana
Radu Razvan
Grupa 7- MD

Lucrul mecanic efectuat de muschiul striat

Acesta depinde in principal de forţa dezvoltată de muschi in cursul unei activitati şi
de felul in care acesta se deplaseaza in functie de cum ia insertie pe osul pe care il pune in
miscare.
Lucrul mecanic maxim (Lmax) al muşchiului este egal cu produsul dintre forţa maximă,
Fmax desfăşurată şi contracţia maximă a muşchiului, Cmax. Dar Fmax este proporţională cu
secţiunea muşchiului, S. Asadar, avem relatia:
𝑭𝑭𝒎𝒎𝒎𝒎𝒎𝒎 = 𝒌𝒌 ∙ 𝑺𝑺
iar contracţia maximă este proporţională cu lungimea l a muşchiului
C max = k0l
Deci, obtinem in final relatia:

L max = kS k0l
şi tinand cont de forma cilindrica a muşchiului ca având formă cilin produsul dintre
aria secţiunii transversale şi lungime este chiar volumul muşchiului, aşadar
L max = k2 V
Din care deduce ca lucrul mecanic efectuat de muşchi este direct proporţional cu
volumul său.

Aplicarea principiului I al termodinamicii in cazul contractiei muschilor striati

Principiul I al termodinamicii postulează ca energia in univers este constanta, nu se
creaza, nu se distruge, ci se transforma dintr-o forma intr-alta in cantitati echivalente.
La scurtarea muschiului cu o anumita lungime, impotriva unei forte F se efectueaza
lucru mecanic: L.m.=F∆x
Atat in repaus, cat si in contractie, muschiul degaja caldura, aceasta fiind disipata de
muschi si totodata egala cu Q, reprezentand caldura de repaus.

9
 Studenti: Radu Oana
Radu Razvan
Grupa 7- MD

- Astfel, pt un muschi striat avem si Q1, caldura de contractie, si respectiv Q2,

caldura de mentinere a fortei contractiei musculare care este direct proportionala
cu gradul de scurtare al muschiului
- Dupa incetarea stimularii musculare, apare si caldura de relaxare Q4, care apare
de indata ce stimularea musculara a incetat.
- Dupa acest proces, apare caldura de restabilire Q5, manifestata datorita reactiilor
chimice de regenerare a ATP-ului.

In figura de mai sus este reprezentata caldura disipata de un muschi striat, pe etape.

B. Aspecte biomecanice ale aparatului osteo-articular.

Aparatul locomotor uman este alcatuit din 206 oase, peste articulatii, muschi
striati, la care adaugam retele neuronale si vasculare, acestea din urma ce iriga toate
aceste organe amintite anterior.
Sistemul osteo–articular uman este compus din totalitatea articulatiilor,
oaselor(între care apar articulatiil), ligamentelor ( ca elemente ce contribuie la
mentinerea conexiunilor articulare), precum si a tuturor celorlalte componente
(cartilaje, lichid sinovial etc.) care, intr-o mai mica sau mare masura îsi exercita benefic
actiunile asupra functiei articulare.

OASELE
Oasele, din punct de vedere al biomecanicii reprezinta componenta pasiva a
sistemului locomotor care alaturi de sistemul articular impregneaza miscarile la nivelul
corpului uman. De asmenea, oasele reprezinta parghiile oricarui segment capabil sa
execute o miscare.

10
 Studenti: Radu Oana
Radu Razvan
Grupa 7- MD

LIGAMENTELE
Ligamentele articulare sunt benzi fibroase puternice ce se insera la nivelul oaselor
ce se articuleaza intre ele. Acestea contribuie la mentinerea unui contact intre doua
suprafete de articulare. Astfel, exista doua tipuri de ligament: intra si extracapsulare.
In functie de proprietatile fizice ale tesuturilor de legatura, asa cum sunt si
ligamentele, se disting doua categorii: materiale si structurale.
La nivel material, ligamentele sunt de mai multe tipuri: capsulare, tendinoase,
musculare si fibrozate.
Din punct de vedere structural, toate ligamentele, fara exceptie sunt rezistente si
inextensibile. Totodata, sunt flexibile astfel incat nu se opun executarii miscarilor
fiziologice.

ARTICULATIILE
Sunt organe de legatura intre oase si sunt constituite din totalitatea elementelor
prin care oasele se unesc intre ele.
Din punct de vedere biomecanic, articulatiile sunt definite ca fiind punctele de
rotatie dintre majoritatea oaselor si totodata, prin intermediul carora forta datorata
gravitatiei sau a activitatii musculare se disipa, asigurand, in final, transmkiterea si
realizarea miscarii.

Biomecanica coloanei vertebrale.

Biomecanica articulatiilor coloanei vertebrale.
Coloana vertebrala formeaza organul axial al corpului uman, o structura heterogena
complexa compusa din 33-34 de vertebre.
Coloana vertebrala prezinta o portiune fixa(sacrul 5 vertebre, iar coccigele 4-5
vertebre) si una mobile( 7 vertebre cervicale, 12 vertebre toracale si 5 vertebre lombare).
Astfel, ia nastere o coloanal care combina rezistenta cu flexibilitatea, permitand o
protective maxima a maduvei spinarii in conditiile unei restrictii minime a mobilitatii.
Ca o adaptare la pozitia de ortostatism, coloanal vertebrala prezinta curburi care ii
cresc de zece ori rezistenta in comparative cu o coloana rectilinie, conform legii lui Euler si

11
 Studenti: Radu Oana
Radu Razvan
Grupa 7- MD

permit absorbtia socurilor in timpul locomotiei si ii faciliteaza mobilitatea in directii

preferentiale.

Coloana vertebrala prezinta un pilier anterior, cu rol static, si un pilier posterior, cu

rol dinamic.
Fiecare articulatie intervertebrala are miscari propria foarte reduse. Rezultanta
miscarilor partiale este o miscare foarte intinsa a coloanei vertebrale.
FLEXIUNEA este miscarea de inclinare inainte, prin care discurile intervertebrale se
turtesc anterior in timp ce ligamentul longitudinal anterior este relaxat, celalalte fiind
intinse.
EXTENSIUNEA este aplecarea coloanei spre inapoiprin care ligamentul longitudinal
anterior este intins, in timp ce restul sunt relaxate. Totodata discurile intervertebrale se
turtesc posterior si se inalta anterior.
INCLINAREA LATERALA spre stanga sau dreapta, iar discul intervertebral se
turteste de aceeasi parte si se inalta de partea opusa.
CIRCUMDUCTIA este miscarea ce rezulta din executarea succesiva a miscarilor mai
sus prezentate.
ROTATIA are loc fie spre dreapta, fie spre stanga intotdeauna in jurul unui ax
vertical care trece prin centrul discurilor intervertebrale.

12
 Studenti: Radu Oana
Radu Razvan
Grupa 7- MD

Centrul de greutate
Centrul de greutate la nivelul corpului uman se afla la nivelul vertebrelor S1-S2,
atunci cand subiectul se afla in ortostatism.
Proiectia centrului de greujtate este o suprafata triunghiulara delimitate fie de
marginile exterioare, fie de punctele prin care segmentele corpului omenesc iau contact cu
solul.

Biomecanica membrului superior.

Cele mai importante doua articulatii de la nivelul membrului superior sunt

articulatia umarului si cea a cotului.
1. Biomecanica articulatiei umarului( scapula-humerala).

ABDUCTIA reprezinta miscarea prin intermediul careia membrul superior liber se

indeparteaza de corp, pana cand bratul este ridicat la 90°(orizontal) fata de axul
longitudinal al trunchiului.
ADDUCTIA reprezinta miscarea in sens invers; se face pana cand membrul superior
atinge corpul.
FLEXIA reprezinta proiectia inainte a bratului, in jurul unei axe transversal care
trece prin centrul capului humeral.
EXTENSIA reprezinta proiectia inapoi a bratului in jurul aceleiasi axe transversale.
ROTATIA INTERNA se executa in jurul unei axe vertical, care uneste centrul capului
cu capitulul humeral;
ROTATIA EXTERNA se efectueaza de-a lungul aceleiasi axe verticale;
CIRCUMDUCTIA se realizeaza prin succesiunea miscarilor precedente.
13
 Studenti: Radu Oana
Radu Razvan
Grupa 7- MD

2. Biomecanica articulatiei cotului.

Marimea si directia fortelor care actioneaza la nivelul cotului pot

fi determinate realtiv usor pe modele statice. Muschii flexori actioneaza
printr-un brat al momentului relative scurt, necesitand dezvoltarea
unor forte mari pentru o greutate in mana cu cotul in flexie.
Ca o consecinta, forta de reactive articulara este mare, ceea ce
explica predispozitia articulatiei pentru boli degenerative de cauza
mecanica.
Pentru articulatia cotului in flexie de 90°, principala forta musculara M este produsa
prin contractia muschiului brachial si bicepsului brachial. Ea actioneaza perpendicular pe
axul antebratului, cu o distanta intre centrul de rotatie al cotului si punctul de actiune de 5
cm. Greutatea antebratului W este de 2kg proiectata in centrul de greutate situate la 13 cm
de articulatie.

PARGHIILE APARATULUI LOCOMOTOR

Alaturi de oase si muschi, in cadrul realizarii miscarilor intervine si totalitatea

parghiilor osoase. Asupra oaselor actioneaza muschii, asigurand sustinerea corpului si
locomotia, constituindu-se, astfel, parghii de trei ordine care au acelasi effect precum
parghiile din fizica.
O parghie este formata, in general, dintr-un corp rigid ce se afla se afla sprijinit pe un
reazam simplu si supus actiunii a doua forte, una motoare si una rezistenta. Fata de reazam,
cele doua forte ale parghiei creeaza un moment de rotatie doar daca produsul dintre F(
forta musculara) si bratul fortei musculare, I este egal cu produsul dintre forta rezistenta R
si bratul fortei rezistente, r.
Se formeaza, asadar, parghii de trei ordine:
Parghia de gradul I, ce se formeaza atunci cand punctul de sprijin se afla la
mijloc; ex. Articulatia craniului cu coloanal vertebrala
Parghia de gradul II, ce se formeaza atunci cand punctul de rezistenta se afla
la mijloc; de ex. Articulatia dintre oasele gambei si picior
Parghia de gradul III, ce se formeaza atunci cand forta musculara F se afla la
mijloc.
14
 Studenti: Radu Oana
Radu Razvan
Grupa 7- MD

In figura prezentata mai sus, sunt reprezentate cele trei tipuri de parghii ale
sistemului locomotor uman.

15
 Studenti: Radu Oana
Radu Razvan
Grupa 7- MD

Identificarea parghiilor la nivelul organismului uman

Parghiile de gradul I realizeaza echilibrul static, unde R (forta rezistenta) este

reprezentata de greutatea corpului sau a segmentului care se deplaseaza, iar F (forta
activa) este reprezentata de insertia pe os a muschiului care realizeaza miscarea.
Exemple de parghii de ordinal I ale corpului uman:
Articulatia dintre craniu si coloana vertebrala.
Punctul de sprijin-S- este vertebra C1- atlas,
R- greutatea capului care tinde sa cada inainte datorita actiunii
gravitatiei
F- muschii spatelui si ai cefei care opresc aceasta miscare

Trunchiul in echilibru pe membrele inferioare

Antebratul in extensie

Parghiile de gradul I se mai numesc si parghii de echilibru deoarece in cazul lor forta
F si rezistenta R sunt aplicate la nivelul axei de rotatie, de o parte si de alta a acesteia,
actionand in acelasi sens.

16
 Studenti: Radu Oana
Radu Razvan
Grupa 7- MD

Parghiile de gradul II- in acest caz, forta rezistenta R are punctul de aplicatie chiar
intre punctul de sprijin, S si punctul de aplicatie al fortei active, F.
Exemple de parghii de ordinul II:
Articulatia dintre oasele gambei si piciorului
Punctul de sprijin, S- extremitatea metatarsienelor in contact cu solul(
se aplica atunci cand stam pe varful picioarelor)
R- greutatea corpului transmisă prin tibie atunci greutatea corpului
este aplicată la nivelul articulaţiei tibio-tarsiene.
F- muşchii inseraţi prin tendonul lui Ahile pe calcaneu;
Incisivii
Aceste parghii se numesc si parghii de forta.

17
 Studenti: Radu Oana
Radu Razvan
Grupa 7- MD

Parghiile de gradul III- in acest tip de parghie, forta active F se afla intre punctul de
sprijin, S si forta rezistenta, R.
Cand forta F actioneaza la mijlocul distantei dintre S si R, rezulta ca parghia
actioneaza cu o forta si o viteza medie.
Daca forta active F este mai apropiata de punctul de sprijin S, atunci parghia
actioneaza cu o forta scazuta dar cu o viteza crescuta. Parghiile in care F este mai apropiata
de punctul de sprijin S sunt, deci, parghii de viteza.
Daca F este mai apropiata de R, rezulta ca parghia actioneaza cu forta marita dar cu
viteza scazuta, acestea fiind, asadar, parghii de forta.
O particularitate a acestui tip de parghie este faptul ca, in ortostatism miscarea de
flexie a antebratului pe brat reprezinta o parghie de gradul III, dar in pozitia stand in maini,
parghia devine o parghie de gradul I, deoarece S este reprezentat de articulatia cotului,
ajungand intre forta F, reprezentata de insertia tricepsului brachial si rezistenta R,
reprezentata de greutatea corpului.

18
 Studenti: Radu Oana
Radu Razvan
Grupa 7- MD

III. Disfunctionalitati in biomecanica de specialitate.

ARTROZA.

Aceasta afectiune patologica implica o serie de afectiuni degenerative ale

articulatiilor, ce au in comun procesul de degradare a cartilajului articular, ceea ce duce la
modificari la nivelul tuturor structurilor articulare din organism. Reprezinta rezultatul unei
intregi pleiade de patologii, care produc in final suferinta intregii articulatii (meniscuri,
ligament, muschi, capsule si sinoviale articulare).
Cele mai afectate articulatii in cadrul acestei patologii sunt: articulatia genunchiului,
a soldului, a coloanei vertebrale si cea a degetelor.
Totusi, cauzele aceste patologii sunt incomplete cunoscute, fiind o afectiune
articulara cu o frecventa crescuta in randul pacientilor de peste 55 de ani.
In artroza se observă o tendinta de reducere a amplitudinii miscarilor, acestea
devenind din ce in ce mai dificil de realizat. Limitarea miscarilor articulare in cadrul
artrozelor nu apare brusc, ci in timp, instalandu-se progresiv. In majoritatea cazurilor de
boala artrozica sunt afectate numai anumite tipuri de miscari, insa in cazurile grave poate
evolua inclusiv pana la blocarea completă a articulatiilor.
Poate produce dizabilitati importante, mai ales atunci cand este localizata la nivelul
articulatiei soldului si genunchiului, fiind cea mai frecventa indicatie pentru artroplastia
totala de sold si genunchi.
Mobilitatea articulara, numita si amplitudinea de miscare- ROM, a fost masurata pe
o scala de la 0 la 4, in care 0= mobilitatea nu este redusa, 1=mobilitatea prezinta un grad
redus de limitare, 2=mobilitatea scade moderat, 3=mobilitatea este deja limitata iar
4=mobilitatea devine limitata la extrem.

GONARTROZA
Debuteaza insidious, printr-o senzatie de instabilitate aparuta initial la eforturi
bruste si ulterior la orice denivelare de teren sau chiar la orice pas, fiind insotita de o
dificultate accentuata de mobilizare a articulatiei, pseudoblocaje articulare, care dispar in
repaus.
Instabilitatea femuro-patelara este accentuate, cu limitarea miscarilor de flexie-
extensie; flexia fiind in general limitata la 90°.

19
 Studenti: Radu Oana
Radu Razvan
Grupa 7- MD

COXARTROZA
Prezinta, de asemenea, un debut insidious, caracterizat de o diminuare a mobilitatii
articulare, urmate de durere semnalata dimineata, la primele miscari.
Eamenul clinic atent constata o reducere usoara a abductiei, rotatiei interne si
extensiei soldului.

 Recuperarea medicala in cadrul celor doua patologii are ca scop restabilirea

stabilitatii si mobilitatii articulare, cu ajutorul unor metode de tratament, in
functie de gradul de limitare al amplitudinii miscarilor.

4
3
In figurile 1 si 2 de mai sus sunt prezentate coxartroze; in figurile 3 si 4 sunt reprezentate gonartroze.

20
 Studenti: Radu Oana
Radu Razvan
Grupa 7- MD

IV. Concluzii.

In concluzie, putem afirma faptul ca biomecanica, ca stiinta ce studiaza dinamica

umana, imbina atat elemente de mecanica cat si portiuni din biofizica generala, avand
aplicabilitati medicale deosebite, in special la nivelul sistemului locomotor uman,
evidentiind, astfel, patologii la nivelul sistemui osteo-articular.
De asmenea, biomecanica imbina numeroase sisteme care in ansamblu contribuie la
realizarea tuturor miscarilor corpului uman, asigurand astfel studiul locomotiei.

V. Bibliografie.

Sursele bibliografice utilizate pentru conceperea acestui referat stiintific au fost

urmatoarele:
1. https://www.scribd.com/doc/56382510/Biomecanica-Aparatului-Locomotor-curs

2. https://www.scribd.com/doc/87142123/Biomecanica-contractia-musculara-2009

3. https://www.scribd.com/document/456371959/ASPECTE-BIOMECANICE-ALE-
CONTRACTIEI-MUSCULARE-docx
4. Biomecanica generala, autor. Emil Budescu, ed. Iasi-2013
5. https://www.scribd.com/doc/47808791/4-M-Mobilitatea-articulara

6. https://www.scribd.com/document/366415000/Lucrul-Mecanic-Energia-Si-Puterea

7. https://ro.scribd.com/doc/296595349/Parghii
8. Biologie, Manual pentru clasa a XI-a, ed. Corint – cap. Sistemul muscular si Sistemul osos.
9. Biochimie descriptive, autor Gheorghe Coman, ed. Universitatii Transilvania din Brasov,
2009. - cap.II Termodinamica proceselor la echilibru, subcapitol II.2 Energia in sisteme si
biosisteme- Principiul I al termodinamicii.
10. Kinesiologie teoretica si kinesiologie aplicata, ed. Luxlibris, 2015- Partea I Muschiul,
aspecte morfofunctionale si biomecanice.; Fiziologie neuromusculara; Partea II Parghii, forte si
lanturi de miscare.
11. Esentialul in recuperarea medicala, ed. Luxlibris, 2015- cap. VI Patologia degenerative
articulara in coxartroza si gonartroza.

21