UAIC IAȘI

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

SPECIALIZARE MASTER:

TRAUMATOLOGIE SPORTIVĂ

REFERAT

,, NOȚIUNI DE BIOMECANICĂ’’

Materia: Elemente de anatomie și biomecanica aparatului locomotor

Doctor habilitat ,lector universitar: Dorgan Viorel

Masterand: Bîtlan Adriana

2021

1
 Cuprins:

1. Introducere în studiul biomecanicii………………………………..pag.3

2. Obiectivele biomecanicii…………………………………………….pag.4
3. Rolul mișcărilor in structurarea corpului omenesc…………….…pag.5
4. Concluzii……………………………………………………………..pag.6

2
 1. Introducere în studiul biomecanicii

Aceasta este o ramură a științei care se află între biologie și inginerie .

Biomecanica a fost dezvoltată prin investigații spațiale și, de asemenea,
datorită nevoii care apare pentru a cunoaște comportamentul ființelor umane
atunci când sunt supuse unor cerințe ridicate.
Obiectivul principal al biomecanicii este de a evalua fiecare dintre părțile
care alcătuiesc corpul și limitele de rezistență pe care acestea le pot avea.
Biomecanica se ocupa deci nu numai de analiza mecanică a mișcărilor, ci și de
efectele lor asupra structurării organelor ce realizează mișcarea. Studiul
biomecanicii este astfel strâns legat de studiul anatomiei funcționale privit din
perspectiva mișcării acestuia, prin prisma anatomiei, biomecanicii, terapiei prin
miscare (kinetoterapie), fiziologiei, cunoștințele fiind focalizate pe omul care
dorește fie recuperarea unor abilități sau funcții motorii, fie dobândirea unor
performanțe motorii.
Astfel, biomecanica are aplicatii atât în domeniul medical și al recuperării
fizice, cât și în domeniul sportiv, pentru testarea si îmbunatatirea calitatilor
motrice. Cunostintele sistematizate de biomecanică sunt utile diverșilor
specialiști, cum ar fi: kinetoterapeuti, antrenori sportivi, profesori de educatie
fizica, medici si infirmiere (pentru medicina, recuperare medicală neuro–
motorie, anatomie etc.), maseuri terapeuți, antrenori de atletism etc. În mod
practic, toti cei care folosesc mișcarea într–un scop terapeutic, profilactic sau
de obținere a unor performanțe fizice au nevoie de suportul științific oferit de
biomecanică.
Biomecanica studiază, pe lânga mișcarea propriu-zisă, și structurile care
participă la realizarea mișcării. Cu ajutorul sistemului neuro-muscular sunt
transmise comenzi și sunt obținute forțe care acționează diferitele segmente
osoase, mișcarea fiind realizată prin intermediul unor pârghii osoase formate
din oase și articulațiile acestora. Astfel, biomecanica evidențiază, prin
intermediul mecanicii, inclusiv aspectele cantitative care intervin asupra
3
 structurilor anatomice aflate în mișcare sau în stare de repaus, respectiv cele
care modifica starea de echilibru intern. Aspectele calitative ale structurilor
participante la miscarea corpului uman sunt relevate în biomecanică, cel mai
adesea, prin intermediul anatomiei si fiziologiei.
Biomecanica permite utilizarea calculului matematic în studiul fenomenelor
reale complexe datorită modelelor pe care le creaza. Astfel, cu ajutorul
noțiunilor, conceptelor și metodelor din cinematică, cinetică si dinamică, pot fi
determinați parametrii mișcării, unele categorii de forțe și momente, poate fi
realizat bilanțul energetic al sistemului, poate fi stabilită distribuția de tensiuni
și deformații din diferitele secțiuni ale corpului analizat sau pot fi găsite
caracteristicile mecanice specifice.

Biomecanica poate fi împărțită în două tipuri: statică și dinamică. La rândul său,

statica se concentrează pe echilibrul corpurilor, care poate fi găsit în repaus sau, în
caz contrar, în mișcare. La rândul său, dinamica este însărcinată cu studierea
mișcării prezentate de acele corpuri sub acțiunea exercitată de forțele implicate în
mișcare.

Trebuie remarcat faptul că dinamica este împărțită în același timp în două

subclasificări: prima este cinematică, care este responsabilă de studiul mișcărilor în
care apare un anumit tip de accelerație sau deplasare. Cealaltă este cinetică axată
pe studiul forțelor care declanșează mișcările.

2. Obiectivele biomecanicii

Obiectivele cercetărilor din domeniul biomecanicii sunt în general

bidirecționale. în primul rând biomecanica urmărește înțelegerea aspectelor
fundamentale ale funcțiilor fiziologice, scopul fiind medical. În al doilea rând
ea caută să elucideze aceste funcții în scopul aplicării rezultatelor în
domenii ,,ne-medicale,, . Corespunzător primei situații au fost și continuă să fie
realizate și dezvoltate tehnici sofisticate de monitorizare a funcțiilor
fiziologice, datele acumulate sunt prelucrate și sunt prezentate teorii care sa
4
 explice aceste date, scopul fiind diagnosticat “motorul uman”, pentru a
găsi cauzele funcționării ineficiente a acestuia, ca urmare a înbolnăvirii
(patologice), îmbătrânirii, uzurii prin oboseală sau distrugerii prin accident
(medicina de urgenta).

Studiul mișcărilor în biomecanica exercițiilor fizice este orientat spre

modelarea celor mai raționale acțiuni motrice și elaborarea celor mai eficiente
forme de instruire ale mișcărilor, cee ce denotă că disciplina are un caracter
pedagogic.

Obiectivele special ale biomecanicii

- Studierea mișcărilor omului în cadrul activității lui motrice și a mișcării

obiectelor deplasate de om.
- Studierea rezultatelor și condițiilor de realizare a obiectivului motric.În
acest sens se estimează calitatea de realizare prin suprapunerea mișcării
efectuate cu rezultatul pretins,stabilind cea mai rațională soluție de
realizare în condițiile externe (factorii mediului înconjurător, aparatele
sportive, adversarii etc.) și interne ( nivelul de pregătire, capacitatea de
efort, particularitățile de vîrstă, adaptarea etc.)
3. Rolul mișcărilor in structurarea corpului omenesc

Mișcarea influențează corpul omenesc, structurându-l și formându-l apt să

realizeze mișcări din ce în ce mai complicate. Structurile corpului omenesc sunt
structuri funcționale, produse prin funcție, cu scopul de a crea funcții. Functia
poate fi definită ca o acțiune, ca un proces complex, a cărui caracteristică generală
este aceea de a se desfășura în timp, iar forma structurii funcționale, ca o stare
complexă, a carui caracteristică generală este aceea de a se desfășura în spațiu.
Forma și funcția nu sunt însa decît aspecte ale manifestării aceleiași unități -
materia vie - și nu pot exista una făra alta, așa cum mișcarea nu poate exista în
afara materiei.

5
Locomoția, mișcările segmentelor aparatului locomotor, exercițiile fizice
reprezintă funcția aparatului locomotor, iar factorii morfofuncționali care îl
alcătuiesc reprezintă forma lui. Intercondiționarea dintre locomoție, ca funcție, și
aparat locomotor, ca formă, este evidentă și reprezintă una dintre premisele de bază
ale fundamentării științifice și ale importanței educației fizice. Tipurile
biomecanice de activitate musculara

Mișcările sunt asigurate prin efort muscular dinamic, care dezvoltă lucru
mecanic, iar pozițiile sunt asigurate prin efort muscular static-izometric. Studiile au
arătat că în efectuarea mișcărilor, pe lângă componenta dinamică, izotonă, există și
o component de efort muscular static, iar proporția dintre efortul dinamic și cel
static variază după specificul mișcării.

Tipuri biomecanice de activitate statică

- activitatea statică de consolidare se întâlnește în toate cazurile în care corpul sau

segmentele sale, luate separat, se află în echilibru stabil.

- activitatea statică de fixare (echilibrare) se întâlnește în toate cazurile în care

corpul sau segmentele sale se găsesc în poziție de echilibru nestabil.

- activitatea statică de menținere este al treilea tip de efort static; el se întâlnește

atât în pozițiile de echilibru stabil cât și în cele cu echilibru nestabil, ori de cite ori
membrele superioare sau inferioare, prin poziția lor, se depărtează de verticala
centrului general de greutate .

Tipurile biomecanice de activitate dinamică

Astăzi este admis, în biomecanică, că mușchiul poate dezvolta două tipuri

de activitate dinamică, unul “de învingere” și altul “de cedare”. Se înțelege prin
activitate dinamică de invingere, mișcarea produsă prin scurtarea mușchiului, care
apropie segmentele osoase. Din acest motiv, ea mai poartă numele de activitate
concentrică. Activitatea dinamica de cedare produce mișcarea prin cedarea treptata
6
a scurtării - segmentele osoase se depărtează încet- din care motiv această
activitate a fost denumita excentrică. Este important de subliniat că nu trebuie să se
confunde activitatea dinamică de cedare cu relaxarea mușchiului; în timpul cedării,
mușchiul se alungește treptat prin cedarea progresivă a scurtării sale.

Precizarea acestor două tipuri de activitate musculară dinamică a determinat

schimbarea unor opinii mai vechi din anatomia funcțională referitor la acțiunea
mușchilor somatici, care erau împarțiți, în raport cu acțiunea lor, în mușchi flexori,
extensori, abductori, adductori etc. Unul si acelasi muschi poate produce atat
actiunea lui clasic cunoscuta, cat si actiunea antagonista acesteia.

4. Concluzii

Biomecanica sportului rămâne a fi o știință a viitorului căci studiază mișcarea

umană în timpul exercițiilor și în sport, iar modul sanatos de viață și încurajarea
practicării sportului ia amploare biomecanica poate fi aplicată persoanelor fizice,
analizându-le mișcările și antrenându-le pentru o mișcare mai eficientă în timpul
exercițiilor și mișcărilor sportive.

Biomecanica poate fi utilizată în proiectarea echipamentului sportiv, a

îmbrăcăminții, a încălțămintei și a câmpurilor și a facilităților unde se joacă
sportul. Un pantof poate fi proiectat pentru cea mai bună performanță pentru un
alergător la distanță de mijloc sau o rachetă pentru cea mai bună aderență.
Biomecanica poate studia tehnici sportive și sisteme de instruire și poate dezvolta
modalități de a le face mai eficiente. Acestea pot include cercetări de bază privind
modul în care poziția mâinii afectează propulsia în timpul înotului. Acesta poate
propune și analiza noile tehnici de formare bazate pe cerințele mecanice ale
sportului, menite să obțină performanțe mai bune.

Biomecanica poate fi aplicată studiului cauzelor, tratamentului și prevenirii

leziunilor sportive.

7
8