UAIC IAȘI

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

SPECIALIZARE MASTER:
TRAUMATOLOGIE SPORTIVĂ

REFERAT

,, KINETOTERAPIA ÎN FRACTURILE OSULUI HUMERUS’’

Materia: ,,Exercițiu fizic adaptat în recuperarea posttraumatică’’

Conferențiar universitar: Popescu Veronica

Masterand: Bîtlan Adriana

Chișinău 2023

1
 Cuprins:

1. Introducere......................................................….……....................................pag.3
2. Fractura osului Humerus……………………………………………………..pag.3

3. Tratamentul fracturii humerale……………………………………………….pag.4

4. Etapele kinetoterapiei post fractură…………………………………………..pag.6

5. Evaluarea unui sportiv aflat în recuperare…………………………………...pag.7

6. Perspectiva psihologică a unui traumatism sportive………………………….pag.8

7. Concluzie..........................................................................................................pag.9
8. Bibiliografie\Webografie …………….............................................................pag.10

2
 1. Introducere

Traumatismele din sfera sportivă au o largă distribuție în ceea ce privește mecanismul de

producere, aria țesuturilor implicate, tipul de sport practicat, tipul de organism (conformația bio-
somato-mecanică) al fiecarui individ care practică sport, periodicitatea antrenamentelor. Nu în
ultimul rând putem discuta despre traumatismele care survin pe fond psihic. În multe dintre cazuri,
frica sportivului de a se accidenta „contribuie” la constituirea etiologică a terenului care va „găzdui”
o leziune primară din care se va declanșa cascada finală cu rezultatul nefast al consecințelor
traumatismului de natură sportivă.

Managementul unei recuperări în urma unui traumatism sportiv implică mai multe direcții și
anume:

 Depistarea etiologiei traumei

 Elaborarea unui diagnostic cert cât mai rapid cu putință prin excluderea celorlalte posibilități
de diagnostic (diagnostic diferențial)
 Având diagnosticul cert al traumatismului survenit se poate trece la etapa de schițare a
principalelor linii de tratament
 Tratamentul instaurat rapid și efectuat întocmai va duce la revenirea sportivului la
antrenament și apoi în competiție în timp util.

2. Fractura osului Humerus

Prin fractura se intelege o discontinuitate la nivelul osului. Un os poate fi complet rupt sau partial
fracturat in mai multe moduri: oblic, pe lungime, in cruce,

Una dintre fracturile relativ frecvente la sportivi este fractura humerus cunoscut în medicină

ca fractura de humerus ... Principalele cauze ale acestei răni sunt căderile pe braț și stresul excesiv
asupra membrelor superioare în unele sporturi. Cel mai adesea, acest tip de fractură apare la căderea
pe o suprafață dură, lovirea cu bâta sau bățul, accidentele în motorsport, mai rar în sporturile care
implică aruncarea. În funcție de severitatea și tipul fracturii, aceasta poate fi parțială sau completă, cu
sau fără deplasarea fragmentelor osoase.

O fractură de humerus este o leziune sportivă gravă în care humerusul este rupt în partea de sus, de
jos sau de mijloc. În cazurile mai ușoare, poate exista doar o fisură sau o ruptură parțială, iar în
cazurile mai severe, pot exista mai multe așchii. Dacă există o deplasare a fragmentelor osoase
depinde în principal de localizarea și tipul fracturii. În unele cazuri, fragmentele osoase se blochează

3
și fractura poate părea inițial ca o leziune mai gravă. Fracturile diafizei (os tubular mijlociu) ca
urmare a traumei directe și a impactului, fractura apare cel mai adesea peste os, în timp ce în leziuni
indirecte (de exemplu, un cot și o aruncare puternică) este cel mai adesea spirală în natură. În
literatura engleză, fracturile indirecte spiralate ale humerusului sunt cunoscute ca „ Fracturile lui
Throw.”

O fractură de humerus este de obicei asociată cu o cădere severă sau o lovitură, dar poate fi și o
fractură puternică sau o fractură spontană cu microfisuri în os (fractură de stres). În general, fracturile
sunt cele mai frecvente în sporturile cu motor, sporturile extreme și sporturile de iarnă, dar acest tip
de fractură, deși rară, poate afecta și sportivii care se angajează în aruncări puternice consistente, cum
ar fi baseball, doyball și altele asemenea.

Simptomele fracturii de humerus

Simptomele unei racture de humerus variază în funcție de severitatea și localizarea fracturii.

Principalele simptome sunt durerea, umflarea, vânătăile și posibila deformare și disfuncție a mâinii.
În cazuri mai severe, nervii, vasele de sânge sau oasele pot ieși prin piele (fractură deschisă).

De obicei, la fracturile în formă de pană, când nu există deplasarea fragmentelor, se observă doar
hemoragie și durere cu presiune. Cu toate acestea, odată cu deplasarea fragmentelor osoase, se
observă deformare pronunțată, mobilitate patologică și crepitus (crunch).

3. Tratamentul fracturii humerale

Fracturile de humerus sunt tratate fără sânge sau intervenție chirurgicală, în funcție de severitate și
luxație. Fracturile cu luxație minimă sau fără luxație se efectuează prin repoziționarea membrului și
plasarea membrului în ghips timp de 45 de zile. Pentru fracturile nedeplasate sau usor deplasate se
poate folosi o orteza sau un pansament de tip Deso. În cazul fracturilor severe, în care există multe
fragmente instabile, se efectuează o operație de corectare a acestora.

Ședințele de kinetoterapie trebuie începute imediat după ce membrul a fost scos din aparatul gipsat
pentru a accelera procesul de recuperare și a limita pierderile musculare generate de inactivitate. La
momentul acesta stai deja de minim trei-patru săptămâni sau chiar mai mult, iar aparatul locomotor
are de suferit. Un aspect foarte important care poate să limiteze pierderile musculare asupra întreg
aparatului locomotor este reprezentat de kinetoterapia aplicată imediat după punerea în contenție a
zonei fracturate. Avem în vedere faptul că atunci când suferim o fractură avem imobilizată o singură
regiune, iar restul corpului poate fi implicat în serie largă de activități pentru a menține cât mai bine

4
statusul funcțional. Mai ales dacă ești o persoană activă, acest lucru te va avantaja foarte mult,
deoarece de îndată ce vom scoate ghipsul vom fi deja în o formă fizică bună pentru a ne putea
implica serios în procesul de recuperare.

În urma imobilizării unui membru, la nivelul acestuia se vor produce o serie de sechele
posttraumatice asupra diferitelor structuri de țesuturi. Sechelele vor afecta abilitatea ta de a folosi
membrul respectiv. În urma imobilizării unui membru, la nivelul acestuia se vor produce o serie de
sechele posttraumatice asupra diferitelor structuri de țesuturi. Sechelele vor afecta abilitatea ta de a
folosi membrul respectiv. În urma producerii unei fracturi la nivelul tegumentului se vor observa o
serie de modificări ale acestuia în funcție de modul în care se produc fractura respectiv dacă există o
plagă sau dacă fractura a rămas bine mascată sub piele. Cel mai adesea, primul aspect observabil la
nivelul unei fracturi este reprezentat de apariția edemului, ce apare imediat după producerea acesteia.

Edemul se poate produce și la distanță de la locul fracturii, prin factorul de presiune aplicat asupra
tegumentului de aparatul gipsat, fapt care va determina umflarea zonei mobilizate și eventuale
tulburări de sensibilitate la nivelul membrului (amorțeli furnicături durere).

De obicei tratamentul sechelelor țesuturilor moi se va realiza în primele ședințe de kinetoterapie de

îndată ce aparatul gipsat este scos. Merită să menționez și faptul că acestea pot fi reduse ca
amplitudine dacă se aplică proceduri de kinetoterapie încă din perioada imobilizării în aparat gipsat.

În acest sens vreau să amintesc cele mai simple măsuri de prevenire și combatere a edemului ce ar
trebui să se înceapă imediat în urma instalării aparatului gipsat. Aici avem următoarele:

1. Posturi antideclive pentru îmbunătățirea circulației venoase de întoarcere prin plasarea

membrului lezat de obicei la 15-20 de grade deasupra planului la care este poziționat corpul.
2. Mobilizarea tuturor articulațiilor sănătoase și în special a regiunilor distale precum degetele,
glezna, pumnul și așa mai departe, deoarece acestea vor asigura o pompa musculară pentru a
realiza drenajul din zona de producere a edemului.
3. Masajul tegumentului și al țesutului conjunctiv
4. Proceduri de fizioterapie, respectiv electroterapie excitomotorie prin curenți de joasă
frecvență și medie frecvență, care vor determina producerea de contracții ritmice la nivelul
musculaturii și implicit limitarea agravării de alte sechele.
5. Aplicarea de feși elastice, precum ciorapi compresivi etc.

Sechelele articulare reprezintă, probabil, cel mai dificil punct al recuperării din simplul motiv că
acestea sunt foarte agravate de suspendarea activității kinetice la nivelul articulațiilor ce suferă
5
imobilizarea. În funcție de locul unde s-a produs fractura putem distinge fracturi cu interesare
articulară și periarticulare în care procesul de osificare naturală va determina limitări majore ale
mobilității articulare și fracturi osoase fără interesare articulară în care articulația va suferi limitări de
mobilitate generate strict de sistemul de contenție fără a fi agravate de procesul de osificare.

Simptomele observabile în urma apariției sechelelor articulare vor presupune, de obicei, durere,
tumefiere articulară și redoarea articulară.

Pe un pacient cel mai mult îl va deranja durerea, motiv pentru care aceasta reprezintă un obiectiv
prioritar la începerea ședințelor de kinetoterapie,deoarece atâta timp cât durerea persistă este foarte
dificil să efectuăm mișcare.

Sechelele musculare, deși nu sunt cele mai deranjante din punct de vedere al simptomatologiei, sunt
adesea cele mai vizibile prin prisma faptului că la nivel muscular cea mai frecventă problemă este
reprezentată de atrofie musculară de imobilizare. Prin perioada de repaus muscular la care este
supusă zona imobilizată, aceasta va începe să piardă din masa musculară. Acest proces va determina
micșorarea dimensiunii musculare, reducere a forței și rezistenței musculare și va atrage după sine
tulburări vasculo trofice. În cazurile de imobilizare foarte prelungită putem avea de a face și cu
sindromul de retractură musculară, care se traduce prin scurtarea mușchiului și opunerea de rezistență
a acestuia la mobilizările pasive și active.

Atrofia musculară nu se limitează, însă numai la regiunea care este imobilizată.Dacă încetăm
activitatea fizică în urma unei fracturi la nivelul unui membru, vom observa o atrofie musculară
generală la întreg organismul.Acest lucru poate fi evitat prin exerciții specifice kinetoterapiei încă de
la amplasarea sistemului de contenție pentru a limita pe cât posibil pierderile musculare cauzate de
inactivitate. Cu cât pierderile sunt mai mici cu atât procesul de recuperare medicală post fractură va
evolua mult mai rapid și cu mai puține complicații.

6
Sechele osoase reprezintă demineralizarea, respectiv scăderea densității osoase.Acest lucru va face
zona imobilizată mult mai fragilă la reluarea activităților în urma eliberării acesteia din aparatul de
contenție.

Sechele ale nervilor periferici de la acest nivel apar de obicei dacă aparatul de contenție a fost plasat
mult prea strâns iar combinația de presiune plus edem local strangulează traseul nervos.

4. Etapele kinetoterapiei post fractură

Prima etapă este reprezentată de îndepărtarea aparatului gipsat și realizarea primelor mobilizări
active ale articulației. În această etapă cel mai mult ne va interesa să tratăm durerea produsă de
sechelele menționate anterior. Vom trata simptomatologia dureroasă prin proceduri de fizioterapie și
prin exerciții de kinetoterapie specifice precum mobilizări active lente, mobilizări pasive și prin
masaj local. Tot în această primă etapă vom evalua pierderile de mobilitate articulară și pierderile de
forță musculară.

În cea de a doua etapă principalul, obiectiv îl va reprezenta acomodarea pacientului cu mișcarea.

Această etapă presupune efectuarea a foarte multe mișcări active libere fără a plasa greutate pe
membrul lezat. Este de asemenea momentul în care vom începe exercițiile de mobilizare articulară
pentru a recăpăta libertatea de mișcare.

În cea de a treia etapă ne vom concentra pe încărcarea progresivă a segmentului, dezvoltarea forței
și rezistenței musculare.

A patra etapă este cea în care ne vom apropia de executarea în amplitudine normală a mișcărilor de
bază,în condiții ușurate și vom începe să punem accentul pe calitatea controlului muscular,a
echilibrului și a preciziei mișcărilor.

În ultima etapă ne vom concentra pe eliminarea reflexelor sechelare rămase precum mersul
șchiopătat, ezitări ale mișcărilor și alte efecte traumatice încă prezente

5. Evaluarea unui sportiv aflat în recuperare

Din perspectiva inițierii și gestionării ulterioare a procedurilor de recuperare, trebuie subliniate

anumite direcții ce ne vor fi de ajutor în elaborarea unui plan procedural corespunzător patologiei. În
acest sens, anamneza reprezintă un instrument puternic în abordarea inițială a sportivului. Ne
interesează periodicitatea unor leziuni similare apărute în aceeași zonă, tipul durerii, perioadele de
acutizare sau, dimpotrivă, caracterul cronic al acestora. Se pot depista tipurile de exerciții fizice
7
executate corect sau eronat din perspectiva încălzirii deficitare înainte de începerea efortului fizic
propriu-zis în cadrul antrenamentelor/competiției. De asemenea, corelarea anumitor dureri cu
inițierea unor intensități diferite de cele anterioare în cadrul unui antrenament, schimbarea într-un
mod prea brutal fără o adaptare în prealabil a unor tehnici de antrenament, lipsa de aclimatizare în
timp util a sportivului la diferite altitudini, lipsa unui somn odihnitor, tulburări neuropsihice apărute
brusc și la intervale diferite.

Trebuie subliniat faptul că procesul de recuperare trebuie secondat de susținerea mai multor arii
medicale de specialitate, pe lângă medicul de medicină sportivă: ortopedul, specialistul în recuperare
și reabilitare medicală, în unele cazuri poate fi vorba și de un medic neurolog sau internist, dar și de
kinetoterapeuți, specialiști fizioterapeuți, maseuri, precum și de psiholog, neglijat în multe cazuri.
Principalul coordonator însă al acestei activități de recuperare va fi specialistul în recuperare
medicală, care poate corela cunoștințele sale anatomice funcționale, biomecanice, fiziopatologice și
patologice posttraumatice.

La acestea se adaugă principiile de kinetoterapie ce vor acționa sub umbrela cunoscutei noțiuni
„terapie prin mișcare” urmărind refacerea mobilității, stabilității și redobândirea coordonării
mișcărilor, dar în primul rând refacerea forței musculare, implicit a tonusului muscular,
concentrându-se pe diferitele grupe osteo-musculare implicate în biomecanica segmentului aparatului
locomotor afectat traumatologic. De asemenea, prin kinetoterapie se previne spre exemplu atrofia
musculară, reprezentând consecința unui mușchi neutilizat din cauza imobilizării prin repaus
segmentar.

Repausul trebuie menținut numai la segmentul lezat, din acest motiv se folosește sintagma „repaus
segmentar”, deoarece la sportivi trebuie păstrată condiția fizică, independent de partea corpului
afectată. Dacă traumatismul a survenit la membrul superior spre exemplu, acesta va fi menținut într-o
eșarfă, iar dacă a survenit la membrul inferior, se vor folosi atele gipsate sau aparate de tip orteză.
Bineînțeles că musculatura rămasă integră trebuie să fie folosită în continuare în condiții de
antrenament pentru a menține statusul cardiovascular la parametrii dinaintea apariției traumatismului
sportiv.

6. Perspectiva psihologică a unui traumatism sportiv

Repercusiunile unui traumatism pentru un sportiv care ani de zile se antrenează pentru o
competiție pot fi intens discutate. Unii sportivi găsesc o modalitate de a reveni mult mai puternic în
domeniul lor, odată ce au trecut printr-o accidentare care i-a schimbat și din punct de vedere psihic,

8
nu doar fizic. Alți sportivi se demoralizează ajungând într-un impas atât ei, cât și cei din jurul lor. Se
pot izola de ceilalți coechipieri sau de restul familiei, caz în care nu reușesc să găsească forța de a
gândi în perspectivă în ceea ce privește depășirea din punct de vedere mintal a ceea ce înseamnă un
repaus sportiv tranzitor.

Sportivii trebuie înțeleși, îndrumați și asistați prin metodele potrivite în lupta lor cu ei înșiși până
la urmă, fiindcă psihicul joacă un rol decisiv în comportamentul negativ pe care acești sportivi îl
afișează când trec prin momente de cumpănă în cazul unei accidentări. Autosugestia, diferite tehnici
de relaxare, cooperarea psiholog-sportiv și exercițiile de gândire pozitivă vor crea un pattern de
reabilitare psihică a sportivului accidentat, prin care va găsi motivarea necesară unei recuperări mai
rapide și temeinice.

Kinetoterapia post fractură reprezintă procedura terapeutică prin care vom readuce la starea inițială
membrul asupra căruia s-a produs fractura.

Kinetoterapia va ajuta la recâștigarea mobilitații articulare, forței musculare și controlul asupra

membrului care a fost imobilizat în cel mai scurt timp posibil.

7. Concluzie

Secolul 21 influențează și sfera sportivă, tehnicile de antrenament și de tratament îmbunătățindu-

se. Sub acest aspect și în acești termeni, medicina sportivă se reorientează față de anii anteriori spre
un proces de recuperare a sportivului, fie după un traumatism, fie după un efort fizic intens susținut
cu obiectivul efectiv de a se recupera, exact cum este definit și procesul, și de a reveni la forma
inițială, tocmai cea care a permis efectuarea la parametri cât mai înalți a  unui lucru mecanic
corespunzător sportului practicat, respectiv probei de concurs. Pentru a se menține în formă,
sportivul, indiferent de natura leziunii pe care o are în urma unei accidentări, trebuie să fie supus
tratamentelor fizice, invazive sau nu, manuale, complementare, care acționează ca un tot unitar
pentru a-l ajuta să revină într-un timp cât mai scurt la forma fizică necesară reînceperii ciclului de
antrenamente sau competiției.

9
 8. Bibliografie \Webografie
 https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/cum-recunosti-o-
fractura
 https://adlermedical.md/tratam/reabilitare-post-traumatica
 http://www.worktape.ro/2020/04/22/kinetoterapia-in-
traumatologia-sportiva/
 http://www.kinetikmed.ro/lista-tratamente-de-recuperare/
tratament-fractura-humerus.html
 https://centrokinetic.ro/servicii/recuperare-medicala/
kinetoterapie/kinetoterapie-fracturi

10