Afectiuni musculo-scheletale profesionale ale umarului

Afectiunile musculo-scheletice(AMS) de origine profesionala reprezinta

afectiuni ale structurii corpului, cum ar fi cele ale muschilor, articulatiilor, tendoanelor,
ligamentelor, nervilor, oaselor si sistemului circulator local, care sunt cauzate sau
agravate in principal prin activitatea profesionala si caracteristicile mediului de munca
in care aceasta se desfasoara.
Majoritatea afectiunilor musculo-scheletice de origine profesionala sunt afectiuni
cumulative provocate prin expunerea repetata la solicitari mai mult sau mai putin
intense pe o perioada de timp indelungata. Afectiunile musculo-scheletice pot, de
asemenea, lua forma unor traumatisme acute, cum sunt fracturile provocate in timpul
unui accident.
Afeciunile musculo-scheletice afecteaza in principal spatele, gatul, umerii si
membrele superioare, dar pot afecta si membrele inferioare.
Care sunt factorii profesionali ce pot conduce la aparitia afectiunilor musculoscheletice?
1.Factori fizici:

excesul de efort (stres mecanic) osteo-musculo-articular, reprezentat de:

-

intensitatea efortului osteomusculo-articular. De exemplu, ridicarea si

transportul de mase cu greutati mari, care implica muschii si articulatiile
coloanei vertebrale, precum si muschii si articulatiile membrelor
superioare si inferioare;

durata efortului osteo-musculoarticular;

ritmul efortului musculo-osteoarticular;

varsta celui expus la suprasolicitare, adolescentii si varstnicii fiind mai

vulnerabili;

miscarile repetitive miscari stereotipe, cu frecventa mare pe unitatea de timp,

realizate timp indelungat pe schimbul de lucru, pe saptamana, pe luna si ani;

pozitiile de lucru incomode si statice de exemplu, cu mainile deasupra

nivelului umarului sau pozitiile ortostatica si asezat prelungite;

sprijinirea sau apasarea oaselor, muschilor sau articulatiilor pe plan dur;

- actiunea vibratiilor mecanice asupra muschilor, oaselor si articulatiilor;

- caldura sau frigul excesiv;
- umiditatea crescuta;
- curenti de aer cu viteze mari la locul de munca;
- nivelurile ridicate de zgomot ce pot provoca, de exemplu, incordarea corpului.
2.Factori organizationali si psihosociali
- munca solicitanta, lipsa posibilitatii de control asupra sarcinilor realizate si nivelurile
scazute de autonomie;
- nivelul scazut de satisfactie in munca;
- munca repetitiva si monotona, efectuata in ritm rapid;
- lipsa de sprijin din partea colegilor si conducatorilor.

3.Factori individuali
- antecedente medicale;
- capacitatea fizica;
- varsta;
- obezitatea;
- fumatul.
Pentru a preveni afectiunile musculo-scheletice, trebuie luate in principal
urmatoarele masuri:
- evitarea riscurilor de AMS;
- evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
- combaterea riscurilor la sursa;
- adaptarea muncii la individ;
- adaptarea la tehnologia in schimbare;
- inlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce este sigur sau mai putin periculos;
- dezvoltarea unei politici ample si coerente de prevenire, care sa cuprinda toate
solicitarile organismului;
- implementarea cu prioritate a masurilor de protectie colectiva fata de masurile de
protectie individuala;
- instruirea corespunzatoare a lucratorilor.
Anatomia umarului:
Un umar este alcatuit din trei oase: osul bratului (humerusul), osul plat al
umarului (scapula) si clavicula.
Umarul este cea mai mobila articulatie a corpului. Este implicata in ridicarea si
rotatia umarului, precum si in miscari combinate. Acest grad mare de mobilitate este
insa asociat cu o stabilitate scazuta.
Capul humerusului, de forma sferica, este asezat intr-o cavitate a scapulei
numita cavitate glenoida. Capsula umarului este un sistem ligamentar, format din

tesut conjunctiv puternic, care tine capul hemeral centrat in cavitatea glenoida. Acest
tesut acopera articulatia umarului si se insera pe portiunea superioara a capului
humeral si pe scapula.
Stabilitatea umarului este data de asemenea de tendoane si muschi puternici.
Ce este instabilitatea cronica de umar?
Instabilitatea cronica de umar este incapacitatea ligamentelor, tendoanelor si
muschilor din jurul umarului de a tine capul humeral centrat in cavitatea glenoida.
Clinic se manifesta prin aparitia luxatiei/subluxatiei recidivante de umar.
Ce este luxatia/subluxatia de umar?
O luxatie de umar este situatia in care capul humeral iese din cavitatea
glenoida. Acest lucru se intampla in cazul unei leziuni spontane sau in cazul
suprasolicitarii.
Subluxatia de umar este situatia in care capul humeral iese doar partial din
cavitatea glenoida.
Odata ce ligamentele, tendoanele si muschii din jurul umarului devin laxe sau
se rup (ca un cazul primei luxatii), luxatia se poate repeta.

Care sunt cauzele instabilitatii de umar?

Exista trei cauze comune in care umarul devine instabil:
a) Luxatia initiala de umar
Apare de obicei in urma unui traumatism putenic. Cand capul humeral se
luxeaza, cavitatea glenoida si structurile din regiunea anterioara a umarului sunt
frecvent lezate. O leziune care apare frecvent in cazul luxatiei umarului este
Leziunea Bankart leziunea unei structuri fibrocartilaginoase numite labrum care se
gaseste la nivelul cavitatii glenoide, fiind implicata in stabilitatea umarului. O prima
luxatie severa poate duce la luxatii repetate si senzatie de instabilitate.
b) Intinderi repetate
Unii pacienti cu instabilitate de umar nu au avut niciodata o luxatie. Majoritatea
acestor pacienti au structuri capsulo-ligamentare mai slabe la nivelul umarului.
Aceasta laxitate crescuta uneori este predeterminata, alteori este rezultatul unei
suprasolicitari repetate.
Inotul, tenisul si volleyball-ul sunt exemple de sporturi in care suprasolicitarea
repetata poate slabi structurile capsulo-ligamentare ale umarului. Exista si multe
meserii care impun o suprasolicitare repetata.

Laxitatea ligamentara creeaza dificultati in mentinerea stabilitatii umarului.

Rezultatul este un umar dureros, instabil.
c) Instabilitate multidirectionala
La un numar mic de pacienti, umarul poate deveni instabil fara istoricul unei leziuni
sau a intinderilor repetate. La acesti pacienti, umarul poate fi instabil si capul humeral
se poate luxa in toate directiile: anterior, posterior, inferior si superior. Aceasta
afectiune se numeste instabilitate multidirectionala si acesti pacienti au in mod
natural ligamente laxe in tot corpul.
Care sunt simptomele?
Simptomele obisnuite pentru instabilitatea cronica de umar sunt:

Durerea cauzata de leziunea umarului

Luxatii repetate ale umarului

Situatii repetate in care umarul cedeaza

Senzatie continua de slabiciune a umarului

Care este tratamentul?

Tratamentul este chirurgical sau conservator.
Cauze posibile pentru durerea de umar
Exista 4 mari categorii de afectiuni ce pot da durere de umar:

Inflamarea tendoanelor (tendinita, bursita) sau ruptura de tendoane

Instabilitatea

Artrita

Fractura la nivelul umarului

Alte cauze, mult mai putin frecvente, sunt reprezentate de tumori, infectii si leziuni
nervoase.
1.Bursita
Bursele sunt niste cavitati mici (ca niste saculeti) umplute cu un lichid, localizate la
nivelul articulatiilor, inclusiv a umarului. Acestea actioneaza ca niste pernite intre
oase si tesuturile moi de deasupra, avand rolul de a reduce frecarea dintre muschi si
os.

Uneori, suprasolicitarea umarului duce la inflamatia si marirea de volum a bursei

(saculetului) situata intre muschi si o parte a omoplatului cunoscuta sub denumirea
de acromion. Rezultatul este bursita subacromiala. Activitatile dumneavoastra zilnice
ca pieptanatul, imbracatul vor deveni dificile.

2.Tendinita
Tendonul este un fascicul fibros, ce conecteaza muschiul la os. Cele mai multe
tendinite sunt rezultatul inflamatiei tendonului, proces care apare lent, in timp,
datorita suprasolicitarii. Tendoanele cele mai afectate la nivelul umarului sunt coafa
rotatorie si unul din tendoanele muschiului biceps.
Coafa rotatorilor e formata din 4 muschi si tendoanele lor, ce inconjoara articulatia
umarului asemanator unei mansete. Coafa rotatorilor este cea care confera umarului
mobilitate si stabilitate.

3.Ruptura tendoanelor
Ruptura tendoanelor poate apare in urma unei lovituri puternice sau a unor
modificari degenerative la nivelul tendonului cauzate de varsta, suprasolicitarea pe
termen lung. Rupturile pot fi partiale sau complete. In cele mai multe cazuri de rupturi
complete, tendonul se retracta la distanta de insertia lui osoasa. Tendoanele
muschilor rotatori si tendonul bicepsului sunt cele mai frecvent afectate.
4.Compresia subacromiala a tendoanelor coafei rotatorii (impingementul
subacromial)
Impingementul subacromial apare atunci cand partea superioara a omoplatului
(acromion) "preseaza" tesuturile moi (tendoanele coafei rotatorii) subiacente. Atunci
cand bratul este ridicat, acromionul (portiunea superioara a omoplatului) "freaca"
coafa rotatorilor si face compresie asupra bursei subacromiale. Acest lucru poate
duce la bursite si tendinite ce provoaca durere si limiteaza miscarile. Cu timpul,
impingementul sever poate duce la ruperea coafei rotatorilor.

5.Instabilitatea

Apare atunci cand capul humerusului este fortat sa iasa din cavitatea glenoida.
Acest lucru se poate intampla in urma unui traumatism (cadere violenta in cot),
datorita utilizarii excesive a umarului sau a unei laxitatii ligamentare. Luxatia de umar
poate fi partiala sau totala. In luxatia partiala capul humerusului iese partial din
articulatie, iar in cea totala capul humerusului pierde contactul cu cavitatea glenoida.
In urma luxatiei, are loc intinderea ligamentelor, tendoanelor si muschilor, care se pot
rupe. O data ce aceste structuri au fost afectate, luxatia se poate repeta cu mai mare
usurinta. Daca luxatia se repeta de mai multe ori, se ajunge la instabilitatea umarului.
6.Artrita
Durerile de umar pot fi rezultatul artritei. Exista mai multe feluri de artrita, cea
mai frecventa fiind osteoartrita. Simptome ce apar sunt durerea, inflamatia,
rigiditatea. Osteoartrita are o dezvoltare lenta, iar durerea provocata de boala se
agraveaza in timp. Afectiunea poate fi declansata de miscarile facute in timpul
activitatilor sportive, accidente de munca, sau leziuni cronice la nivelul umarului.
7.Fractura
Fractura de umar poate implica clavicula, humerusul (osul bratului) sau
omoplatul (scapula). Fracturile de umar la varstnici sunt de obicei rezultatul caderilor
accidentale. La pacientii tineri fracturile de umar pot fi cauzate de un traumatism de
inalta energie, cum sunt accidentele rutiere sau sporturile de contact.

Fracturile sunt cauza unor dureri severe si produc umflarea si invinetirea umarului,
axilei si uneori bratului.
Alte cauze(decat cele mentionate anterior):
Entorsa
Leziunile plexului brachial
Leziunile cartilagiilor
Radiculopatia cervical
Artrita septic
Cancerul
Spondilita ankilozant
Necroza avascular
Dermatomiozita
Sarcina ectopic
Sindromul umrului ngheat sau capsulita adeziv
Osteoartrita
Polimialgia reumatic
Polimiozita
Artrita reumatoid
Periartrita scapulohumeral (dureri provocate de o inflamaie a esuturilor din jurul
articulaiei umrului)
Leziunile muchilor rotatori
Leziunile mduvei spinrii
Sindrom de apertur toracic
Ruptura de cartilaj
Se pot manifesta ca artralgie a umrului i afeciuni precum:
Infarctul miocardic
Pericardita
Cancerul pulmonar
Pneumotoraxul
Zona Zoster
Scleroza multipl
Investigatii
In cazul unui traumatism la nivelul umarului ce va provoaca o mare durere,
prezentati-va de urgenta la medicul ortoped. Acesta va va face o examinare
completa pentru a gasi cauzele durerii de umar. Doctorul ortoped va cauta orice
anomalie de ordin fizic: umflare, deformare, scaderea fortei musculare si va cauta
zonele dureroase ale umarului. De asemenea va testa mobilitatea umarului.
Medicul ortoped va poate recomanda niste investigatii speciale, utile pentru
identificarea cauzelor durerii si pentru diagnosticarea altor probleme.

Radiografia pe baza imaginii radiologice, medicul va stabili daca aveti sau

nu leziuni osoase la nivelul umarului

Rezonanta magnetica nucleara si Ecografia aceste investigatii ofera o mai

buna imagine asupra tesuturilor moi (muschi, tendoane, ligamente) de la
nivelul umarului

Tomografia computerizata (CT) ofera imagini detaliate ale structurilor osoase

in special

Electromiografia medicul va poate recomanda aceasta investigatie pentru a

evalua gradul de afectare nervoasa

Artrograma reprezinta o radiografie facuta dupa injectarea in articulatie a

unei substante opace radiologic, pentru o mai buna vizualizare a articulatiei si
a unor defecte capsulare.

Artroscopia este o procedura chirurgicala, prin intermediul careia medicul

ortoped poate privi cu ajutorul unei microcamere direct in articulatia umarului
dumneavoastra. Prin aceasta metoda se pot diagnostica leziuni care au fost
omise prin alte investigatii (tip RMN, CT, radiografie). De asemenea in cadrul
operatiei artroscopice, chirurgul poate si rezolva o mare parte din problemele
aparute.

Tratament
Modificarea activitatilor
Tratamentul implica in general repaus de la activitatile sportive, kinetoterapie si
fizioterapie, pentru diminuarea durerii si pentru recapatarea mobilitatii. De asemenea
vor fi eliminate toate activitatile care solicita umarul.
Medicatia
Medicul ortoped va poate prescrie medicamente pentru a reduce inflamatia si
durerea de la nivelul umarului. De asemenea va pot fi recomandate infiltratii locale cu
substante anestezice si corticosteroizi in vederea inlaturarii durerii.
Interventia chirurgicala
Poate fi necesara pentru rezolvarea problemelor aparute la nivelul umarului, desi
circa 90% din pacientii cu umar dureros raspund bine la tratamentul conservator.
Insa, anumite afectiuni cum ar fi luxatiile recurente cu instabilitate de umar, unele
rupturi ale coafei rotatorilor, etc. nu beneficiaza de tratament conservator, interventia
chirurgicala fiind indicata cat mai devreme posibil.