Reabsorbtia apei

in tubul proximal se reabsorb aproximativ 80% din substantele filtrate cat si din apa
filtrata la nivel glomerural
aceasta se numeste reabsorbtie obligatorie care este independenta de starea de hidratare a
organismului
la nivelul anselor Henle apa este reabsorbita numai in segmentul descendent astfel incat
filtratul glomerural se concentreaza si devine hiperosmotic la varful ansei, apoi in
segmentul ascendent apa nu mai este reabsorbita
pe final la nivelul tubilor distali apa este reabsorbita sub controlul ADH (hormonul
antidiuretic) in functie de necesitati
aceasta reabsorbtie variabila cantitativ si controlata hormonal poarta numele de
reabsorbtie facultativa care depinde de starea de hidratare a organismului.
exemplu : in conditii de dezhidratare este stimulata secretia de ADH de la nivel
hipotalamic care va actiona la nivelul tubilor distali in sensul stimularii reabsorbtiei apei -
> va fi eliminata o cantitate mica de urina hiperosmotica
in starile de hiperhidratare este inhibata secretia de ADH la nivel hipotalamic, se reduce
reaborbtia apei la nivelul tubilor distali => se elimina prin mictiune o cantitate mare de
urina hipoosmotica (saraca in electroliti si bogata in apa)

Secretia tubulara

este un proces de importanta mult mai redusa decat primele 2 si consta in principal in
secretia activa de ioni de hidrogen si potasiu si recuperarea in schimbul recuperarii ionilor
de sodiu din filtrat
mai sunt secretati la nivel distal , pasiv, mici cantitati din unele baze slabe, acizi slabi cu
scopul de a corecta PH-ul compozitiei uurinii finale, de asemenea in urina mai sunt
secretate substante nefolositoare introduse accidental sau voluntar anterior , secretia lor
este activa cum ar fi substantele iodate sau substantele de contrast .
in urma secretiei ionilor de hidrogen continutul urinar este acidifiata (ii scade pH-ul)
ionii de hidrogen provin din disocierea acidului carbonic sintetizat in celula tubulara din
dioxid de carbon si apa , ionii de hidrogen secretati sunt implicati in mecanismele de
acidifiere a urinii in urma carora pH-ul urinar scade de la 7.35 la aproximativ 6
o data secretat ionii de hidrogen reactioneaza cu fosfatii bibazici formand fosfatii
monobazici si eliberand un ion de sodiu care va fi reabsorbit , acest proces desfasurandu-
se in tubii distali.
ionii de hidrogen secretati mai reactioneaza si cu amoniacul sintetizat tot in celulele
tubulare sub influenta glutaminazei.
amoniacul care difuzeaza in lichidul tubular si aici are loc reactia cu hidrogenul formand
ionii amoniu care vor merge la schimb pe ioni de sodiu din urina finala
cantitatea de amoniac sintetizata de celulele tubulare este proportionala cu pH-ul urinar ,
a lichiudului tubular.
 cu cat acest pH va fi mai scazut, mai acid, cu atat in celulele tubulare se va sintetiza o
cantitate mai mare de amoniac.
amoniogeneza renala este de mare importanta la nivel renal in conditii fiziologice stiindu-
se ca intre 30-50 miliechivalenti ioni hidrogen sunt eliminati zilnic sub forma de
combinatii cu amoniacul si numai intre 10-30 miliechivalenti sub forma tamponata de
fosfati.

Reglarea activitatii renale

in principala activitate renala este reglata endocrin

hormonii implicati sunt : ADH care creste permeabilitatea tubilor distali pentru apa
urmata de creserea reabsorbtei apei, aldosteronul secretat de suprarenala stimuleaza la
nivel distal reabsorbtia sodiului, PTH stimuleaza eliminarea fosfatilor la nivel renal, scade
reabsorbtia fosfatilor la nivel distal si stimuleaza reabsorbtia calciului ; familia calicreinelor
reprezentant bradichitrina cu rol vasodilatator local , prostaglandinele de tip A2
stimuleaza vasele dilatatoare locale si sistemul renina-angiotensina-aldosteron care se
comporta ca un sistem hormonal unitar .
renina este o endopeptidaza secretata de aparatul juxtaglomerural, peste 50 % circula
in plasma sub forma de prorenina inactiva (bitrenina sau renin like)
calicreina activeaza prorenina in renina

Observatie!

exista si renine extrarenale denumite izorenine sau angitensinaze tisulare aproape in toate
tesuturile dar care nu sunt active in plasma.

renina activa activeaza angiotensina in angiotensinogen care este sintetizata in ficat ->
angiotensina 1 care cu ajutorul unei enzime de conversie genereaza apoi angiotensian 2
apoi angiotensina 3
toate angiotensinele sunt vasoconstrictoare puternice si stimuleaza secretia de aldosteron
mineralocorticoid suprarenalian.

Observatia 2 !

rinichiul prezinta o secretie de renina de font sau bazal de 9 + sau 7 nanograme pe litru
pe minut .
s-a constata ca cele mai ridicate valori plasmatice ale reninei sunt in cursul noptii intre
orele 0 si 6 dimineata .
angiotensina 2 care pe langa faptul ca este un puternic vasoconstrictor s-a constata
experimental care are rol dipsogen adica in laborator pe animal de experienta s-a
administrat angiotensina 2 in circulatie dupa care la scurt timp s-a constat aparitia unei
sete puternice urmata de ingestie masiva de apa.
Subiecte de examen

1. Automatismul cardiac
2. Conductibilitatea cardiaca
3. Excitabilitatea cardiaca
4. Diferenta intre aspectul potentialului de actiune intre fibra miocardica ventriculara si ce
atriala
5. Contractilitatea cardiaca
6. Legea tot sau nimic
7. Fenomenul in scara
8. Fenomenul de scapare a vagului
9. Revolutia mecanica a cordului
10. Reflexul Bainbridge si celelalte
11. Presiunea arteriala sistemica, variatii fiziologice
12. Tipuri de presiune arteriala
13. Reglarea umorala a tensiunii arteriale
14. Efectele stimularii simpatice si parasimpatice asupra cordului si vaselor
15. Filtrarea glomerurala
16. Reabsorbtia glucozei
17. Reabsorbtia sodiului
18. Reabsorbtia tubulara a potasiului
19. Reabsorbtia tubulara a apei
20. Modificarile filtratului glomerural la nivelul anselor Henle
21. Secretia tubulara
22. Presiunea efectiva de filtrare
23. Legea lui Poison
24. Relatia intre flux-presiune-rezistenta