37.Durerea faciala de origine odontogena.

Etiologie (durerea pulpara,paradontala, gingivala, osoasa,

proteza-asociata). Caracteristici generale. Diagnostic diferential.

Durere de origine dentară și cauze orale : Cea mai mare parte a durerii dentare este acută și cele mai multe
sunt susceptibile de a fi unilaterale și localizate în interiorul gurii, unele fi în mod foarte specific cu privire la
un dinte, dar, uneori, dificil de a localiza durerea. O lumină bună este necesară pentru a examina dintii,
gingia atașat și apoi țesuturile moi ale mucoasei bucale. În cazul în care orice cauze dentare sunt identificaţi ,
pacienții trebuie să fie încurajați să caute ingrijire dentară cît mai precoce. Boli ale mucoasei orale sunt
dureroase și vor fi associate cu o leziune (de exemplu, lichen plan, herpes zoster, herpes simplex, ulcerații
orale recurente, și sindromul Sjogren).
Inervaţia senzitivă a regiunii orofaciale este asigurată aproape în totalitate de nervul trigemen, cu cele trei
ramuri: nervul oftalmic, nervul maxilar superior şi nervul mandibular, precum şi nervul facial şi
glosofaringian. Nervii dentari pătrund în dinţi prin orificiul apexian şi urcă în pulpa dentară sub formă de
fascicule mari. Un număr redus de fibre se îndreaptă spre stratul odontoblastic al rădăcinii şi, numai
ocazional, fibrele se divid în pulpa radiculară. E necesar de menţionat, că fibrele mielinice pulpare nu au o
specializare pentru percepţia diferiţilor excitanţi, astfel că atât excitaciile mecanice, cât şi cele termice,
chimice, electrice ce acţionează brutal asupra dintelui sunt percepute ca durere.
Odontalgiile ocupă un loc important în patologia orofacială şi pot fi determinate de mai multe cauze. Rol
primordial în hipersensibilitatea dentară îl deţine receptivitatea şi conductibilitatea fibrelor nervoase din
canaliculele dentinare. Hipersensibilitatea dentară reprezintă fenomenul dureros, ce apare la nivelul dintelui
ca urmare a expunerii directe a terminaţiilor nervoase din canaliculele dentinare acţiunii agenţilor agresori
din cavitatea bucală ce au periclitat integritatea dintelui (şlefuiri de bonturi, fracturi coronare, carii dentare,
preparare de cavităţi, gingivectomii etc.) Hiperestezia dentară este fenomenul dureros, ce se datorează
modificărilor metabolice, biochimice, de receptivitate şi conductibilitate a fibrelor nervoase din canaliculele
dentinare. Apare sub acţiunea unor factori locali (strat subţire de smalţ, dinţi abrazaţi cu dentină descoperită,
cavităţi preparate şi neprotejate prin pansamente, locuri retentive dentare cu placă bacteriană) sau a unor
factori generali (convalescenţi, anemii, avitaminoza B şi C, gestaţia, fatigabilitate fizică şi psihică). Factorii
enumeraţi produc modificări biochimice la nivelul fibrelor nervoase ca urmare a acumulării în pulpa dentară
a unor compuşi toxici rezultaţi din tulburările metabolice generale, care dereglează conductibilitatea şi scade
pragul de excitabilitate.

38.Durerea faciala de origine non-odontogena. Clasificarea cauzala a durerii OMF. Afectiuni

dureroase de cauza neurogena.Caracteristici generale. Diagnostic diferential.

Cele mai frecvente dureri de origine non-dentare sunt dereglările temporomandibulare , în special prin
implicarea musculo-scheletală a mușchilor masticatori, fie în mod unilateral sau bilateral; acestea pot fi
asociate şi cu alte dureri cornice

39. Durerea faciala de origine non-odontogena.Cauze vasculare posibile. Caracteristici generale.

Diagnostic diferential.

Accident Vascular Cranian este starea patologica care se manifesta prin dereglarea brusca a functiei si
structurii tesutului neuronal cerebral in urma limitarii sau stoparii alimentatiei cu singe. Acesta poate a
avea loc pe 2 cai: in urma unei hemoragii cereblare sau a ischemiei. Dminuarea alimentatiei cerebrale cu
singe cunoaste 3 nivele critice. Primul nivel provoaca inhibitia sintezei proteinelor in celulele afectate.
Al doilea nivel critic se manifesta prin activarea glicolizei anaerobe.
 Iar cel deal treilea nivel duce la deficitul energetic, destabilizarea membrane celulare si respective
survine moartea celulara.
Cel mai mare procentaj in AVC il are ischemia cerebrala.. Aceasta poatea aparea in urma unei
trombembolii, unei emboli lipidice,tisulare sau gazoase, in urma depunerilor aterosclerotice si a spasmelor
vasculare. Se cunosc trei varietati evolutive ale AVC-urilor: accidente tranzitorii, in evolutie, constituite.
Accidentele tranzitorii se caracterizeaza prin pierderea focala a functiei cerebrale sau oculare, simptomele
caruia dureaza pina la 24 de ore. Accidentul in evolutie se caracterizeaza prin agravarea deficitului
neurologic si evolutia lui mai mult de 24 ore.
In cazul unu AVC in sinstemul carotidian se deosebesc semnele clin.e ale ischemiei laterale ale unei
emisfere din partea afectata. Debutul afectiunii este brusc, insotit de slabe vertijuri si Caracteristic pentru
aceste AVC-uri else dereglarea vederii, manifestata prin incetosire in fata ochilor, neclaritatea imaginii,
lumini in fata ochilor. Ischemia unui sector vasta emisferic duce la slabiciuni si amorteli in membrele din
partea opusa a emisferei afectate. In cazul ruperii anevrismului la nivelul bifurcatiei carotid interne:
Ruptura anevrizmului – hemipareza sau hemiplagie din partea opusa, afazii, dereglari de sensibilitate.
Semnele majore ale AVC
• Simptome cu dereglare de conştienţă: de la stare confuzională, obnubilare superficială pînă la
comă;
– Notă: Evaluarea pacientului în comă se va efectua conform scalei Glasgow
• Simptome senzitive:
– parestezii unilaterale ale membrelor,
– parestezii faciale asociate cu parestezii unilaterale ale membrelor;
• Simptome motorii:
– deficitul motor de tip piramidal preponderent unilateral;
• Simptome vizuale:
– hemianopsie maculară;
• Simptome de dereglări de limbaj:
– afazie motorie, senzorială, amnestică sau mixtă;
• Simptome cerebeloase:
– ataxie
– tulburări de coordonare;
• Simptome provocate de lezarea trunchiului cerebral:
– diplopie,
– disfonie,
– disfagie,
– dizartrie,

40. Durerea faciala de origine non-odontogena.Cauze infectioase posibile. Caracteristici generale.

Diagnostic diferential.

- Penetrarea unui microorganism în interiorul sistemului nervos sau a foiţelor meningiene induce,
asemenea oricărui altui ţesut, o “reacţie inflamatorie”, ce asociază trei elemente: exudaţie plasmatică,
proliferarea elementelor hematogene şi vasculo-conjunctive, ce duc la o infiltraţie celulară şi o alterare a
parenchimului. În sistemul nervos, reacţia celulară poate avea un aspect particular de proliferare
microglială.
- “Reacţia inflamatorie” a ţesutului nervos nu este specifică numai pentru procesul infecţios: ea poate fi
constatată la periferia unei tumori, a unei zone de necroză ischemică, a unei leziuni traumatice. Din altă
parte reacţia inflamatorie poate fi discretă, sau chiar absentă în unele afecţiuni virale (leucoencefalopatie
multifocală progresivă) sau transmisibile (maladia Creutzfeldt Jakob).

Meningita este afecțiune infecțioasă, ale tunicilor cerebrale și medulare.

În dependență de învelișurile afectate: leptomeningita, pahimeningita, arahnoidita. Germenii maladiei pot fi
bacterii, virusuri, fungii și protozoare.
Sunt 3 moduri de infectare: sanguină, prin continuare (focar purulent juxtameningian – otomastoidită,
osteomielită), iatrogenă (puncții lombare).
Evolutiv este acută, subacută și cronică.
În dependență de modificările LCR: purulente, seroase.
- În dependență de criteriul patogenic: primare (bacteriene – meningococică, pneumococică; virale – virus
Armstrong, ECHO), secundare (septicemii, abces pulmonar).

AFECŢIUNI INFECŢIOASE ALE DUREI MATER

Patogenia. În majoritatea cazurilor afectarea învelişului dur cerebral are loc din cauza ascensionării infecţiei
din sinusurile paranazale, oaselor craniului, sistemului mandibulodentar.
În cazul când infecţia pătrunde între dura mater şi periost are loc dezvoltarea abcesului epidural, de regulă
de dimensiuni mici. În cazul când infecţia pătrunde în spaţiul subdural diseminarea procesului purulent
poate fi mult mai vastă, răspândindu-se pe toată suparafaţa convexului cerebral ceia ce se numeşte empiem
subdural.
Manifestările clinice. Maladia se dezvoltă treptat. Pe fondalul îmbunătăţirii stării pacientului care a
suportat o infecţie recentă a sinusurilor paranazale, urechii, sau o operaţie în sistemul mandibulodentar, sau
după traumatism craniocerebral are loc un nou puseu de hipertermie, se instalează cefaleea, voma,
manifestările de iritare meningiană (meningismul), pot să intervină tulburări de conştienţă. În cazul
diseminării în continuare a procesului în spaţiul subdural în procesul patologic pot fi implicate tunicile
cerebrale moi, corespondenţa clinică fiind tulburările de focar sub formă de pareze, afazii, accese epileptice.

41. Durerea faciala de origine non-odontogena.Cauze musculare posibile. Caracteristici generale.

Diagnostic diferential.

Cea mai frecventă cauză de bază non-dentară ale durerii faciale sunt Dureri Temporo Mandibulare. Ele
afecteaza 5-12% din populație, iar vârsta de vârf este de 20-40 ani. Depresia și alți factori psihologici cresc
riscul de cronicizare. Dureri Temporo Mandibulare sunt, de asemenea, legate de durerile de spate,
fibromialgia, și dureri de cap. Se disting douâ variante ale durerii temporo-mandibulare şi miofasciale: 1)
durerea miofascială artrogenă 2) durerea facială temporo-mandibulară. În durerea miofascială artrogenă un
rol important îl deţine disfuncţia musculară, factorii psihogeni, precum şi anomalii dentare, mandibulare şi
ale musculaturii faciale. Cea mai elocventă explicaţie a durerii faciale ar fi apariţia în muşchii masticatori a
focarelor de hiperactivitate (zone trigger). De exemplu, în bruxism are loc supraâncordarea fibrelor
musculare, ce contribuie la activarea persistentă a zonelor trigger. Durerea facială temporo-mandibulară este
determinată nu doar de „artralgie”, dar şi de deformările survenite în aparatul dento-maxilar în urma
disfuncţiei articulaţiei temporomandibulare. Cele mai frecvente sunt traumatizmele articulaţiei temporo-
mandibulare, precum şi afecţiunile inflamatorii determinate de existenţa focarelor de infecţie atât la nivel
oro-facial , cât şi la nivel sistemic. O variantă autoimună de afectare a articulaţiei temporo-mandibulare se
întâlneşte în artrita reumatoidă. Este important să se ia un anamnestic cuprinzător pentru a preveni
cronicizarea. Imagistica nu este necesară pentru probleme masticatorii, dar pot fi utile în patologia articulara
şi confirmarea clinic a constatărilor; cu toate acestea, utilizarea sa este controversată. Obiectivele
managementului sunt de a reduce durerea si limitarea functională si de a imbunatati calitatea vietii.
Managementul este dieta usoara si analgezice. Durerile musculare sunt cele mai frecvente cauze și de multe
ori implică atât mușchii masticației cât și a gâtului. Acest lucru se face printr-o gamă largă de terapii, dar
self-managementul de ansamblu prin educație trebuie să fie încurajat ca duce la mai putine simptome.
Terapiile variază de la dieta, atelă, fizioterapie, medicamente, psihoterapie și tratament chirurgical. Cea mai
comună formă de terapie, efectuată de stomatologi, este utilizarea unei varietăți de aparate intraorale, purtate
mai ales pe timp de noapte.
42. Durerea faciala de cauza ORL. Etiologie. Caracteristici generale. Durerea in sinusita acuta si
cronica. Tablou clinic.

Inflamarea mucoasei sinusurilor paranazale si aparitia unei secretii purulente in interiorul

sinusurilor. Sinusurile paranazale sunt cavitati osoase pline cu aer; peretii ososi fiind captusiti de o
mucoasa care se poate inflama in anumite conditii patogenice. Sinuzita maxilară cronică, dacă nu este
tratată la timp, poate fi cauza unor modificări de profunzime la nivelul cavităţii bucale, schimbări
ireversibile ale structurii mucoasei sinusale şi a pereţilor osoşi.
Exista 8 sinusuri- 2 sinusuri maxilare, 2 etmoidale, 2 frontale si 2 sfenoidale.
Sinuzita acuta = inflamarea mucoasei sinusale cu aparitia unei secretii purulente cu durata pina la 3
saptamini
Sinuzita subacuta = durata infectiei intre 3 saptamani si 3 luni
Sinuzita cronica = mentinerea inflamatiei mucoasei sinusale si a unei secretii muco-purulente mai mult
de 3 luni. Sinuzita poate sa afecteze doar un sinus ( cum ar fi sinuzita maxilara) - este cea mai frecventa
forma sau poate sa afecteze toate sinusurile = pansinuzita..
O alta clasificare a sinuzitei:- bacteriana, - virala, - fungica, - alergica
Sinuzita maxilară odontogenă (cauzată de probleme dentare) este cel mai des întâlnită afecţiune a
sinusului, iar printre factorii cauzatori se numără următoarele:

 parodontopatii cu pungi paradontale la dinţii sinusali;

 chisturi radiculare;
 parodontită apicală;
 osteită;
 complicaţii ale molarilor de minte sau caninilor neerupţi pe arcadă;
 eşecuri ale tratamentelor endodontice;
 implanturi realizate incorect sau implanturi incompatibile cu organismul pacientului;
 extracţii realizate incorect sau urmate de complicaţii;
 infecţii nazale ce se pot extinde dacă sunt tratate incorect.
Durerea se accentuează în mod specific la aplecare, la ridicarea unei greutăţi, la tuşire etc.,deci în
condiţii încare presiunea din sinusurile maxilare devine mai puternică, creşte.Încazurile de sinuzită acută
durerea este mult mai puternică decât în formele cronice.
Durerile sinusale se caracterizează şi prin senzaţia de presiune intracraniană şi/sau la
niveluletajului anterior al craniului, durere cu caracter sfredelitor, perforant, pulsatil.În cazul
infecţiilor acute se observă o sensibilitate la presiune sau la percuţie a teritoriului suprai acent sinusului
afectat în sinuzita maxilară = la nivelul feţei, deasupra dinţilor
În cazul sinuzitei maxilare bilaterale cel maifrecvent apare o durere intensă la nivelul etajuluimijlociu al
feţei, pe partea afectată. Estecaracteristică senzaţia de plenitudine în partearespectivă. Deasupra
dinţilor canini aparesensibilitate la presiune şi la percuţie. Pielea feţei esteînroşită, hiperemică. Conhile
nazale de pe părţile afectate se tumefiază. Se observă o secreţie purulentă la nivelul meatului
nazalmijlociu, respectiv la baza cavităţii nazale.În cazul sinuzitei maxilare cronice durerea este celmai
frecvent de intensitate scăzută, apare maimult ca o senzaţie de presiune. Nasul esteînfundat pe partea
afectată,
şi se observă o secreţiemucoasă sau purulentă (coriză unilaterală).Apar deasemenea dureri pe teritoriul
de inervaţie anervului infraorbital. Pot să apară perturbări ale simţului olfactiv (cacosmie), eventual
rinoreefetidă. Conhile nazale sunt tumefiate,
mucoasa deasemenea tumefiată, secreţie purulentă înmeatul nazal mijlociu şi la baza cavităţii nazale,
eventual se pot forma polipi.