Sunteți pe pagina 1din 4

CURS

Aparatul urinar

La nivelul aparatului urinar se desfasoara trei procese importante:


filtrare glomerulara, reabsorbtie tubulara si secretie tubulara

a. filtrarea glomerulara
- este un proces dirijat de forte fizice , datorita carora o parte din
sangele capilarelor glomerulare trece printr-o membrana foarte
subtire (0,01 mm) = membrana filtranta , in capsula lui
Bawmann .
- membrana filtranta este formata din endoteliul capilar,
membrana bazala si epiteliul visceral al capsulei Bawman
- in conditii fiziologice, aceasta membrana - membrana filtranta-
permite trecerea selectiva a numai unor constituenti sangvini
( sunt filtrate numai substante cu greutate moleculara mai mica
decat 69 000 daltoni);
- filtrarea glomerulara este rezultatul presiunii efective de filtrare
care se exercita asupra membranei filtrante capilaro-glomerulare
si care reprezinta suma algebrica a unor presiuni de sens opus.
pEF= pH - (Pco+R+z)=
70 mmHg ( 30+10)=30 mmHg.
Forta principala , pozitiva, care stimuleaza iltrarea este data in
principal de presiunea hidrostatica din capilarele glomerulare.
Aceasta este egala cu aproximativ 70 mmHg.

Obs: Presiunea hidrostatica in capilarele glomerulare are valoare


mai mare decat cea in alte teritorii capilare, unde in general, este in
jur de 25-30 mmHg, deoarece aceste capilare glomerulare sunt mult
mai aproape de locul emergentei arterelor renale din aorta.

Presiunii hidrostatice i se opun:


- presiunea coloidosmotica ( presiunea oncotica) exercitata de
proteinele plasmatice = 30 mmHg ( si aceasta presiune, in
capilarele glomerulare, are valoarea mai mare decat in alte
teritorii capilare, deoarece, la nivel glomerular, se pierd cantitati
mari de apa, crescand astfel concentratia proteinelor plasmatice
si implicit presiunea lor oncotica).
- o presiune de 10 mmHg formata din presiunea interstitiala
exercitata asupra capilarelor ( din spatiul pericapilar), la care se
adauga R ( rezistenta intampinata de filtratul glomerular la
iesirea in capsula Bawmann) .
Rezulta ca, presiunea efectiva de filtrare are o valoare ade
aproximatic 30 mm Hg si depinde in principal de variatiile presiunii

1
hidrostatice a sangelui din capialre, care, la randul sau, depinde de
presiunea arteriala sistemica.

Obs:
1.Rinichiul dispune de mecanisme performante de autoreglare ce
determina modificari ale musculaturii netede din peretii vaselor
( mai ales arterilelor) aferente glomerular astfel incat sa se pastreze
presiunea efectiva de filtrare, chiar daca presiunea ateriala
sistemica variaza intre 60- 200 mm Hg.
2. In procesul de filtrare are importanta si suprafata membranei
filtrante ( suma de suprafete de la nivelul tubilor glomerulilor) care
este apreciata la adult intre 1,2 si 15 mp si care, la randul sau,
variaza in functie de numarul de glomeruli activi (functionali).

In urma filtrarii selective a substantelor cu greutate moleculara mai


mica de 69 ?! rezulta urina primara / primitiva care, de fapt, este o
plasma sangvina fara proteine cu un pH de 7,35.

Valoarea filtratului glomerular este de aproximativ 120 ml/min. Din


aproximativ 1200 ml sange care strabat rinichii pe minut, cam 1/10
este filtrat la nivel renal.
Putem aprecia functia de filtrare prin masurarea coeficientilor de
epurare ( clearance).

Def: Clearance-ul reprezinta cantitatea de plasma teoretic epurata


total de o anumita substanta in timp de un minut, la nivel renal.

Cl= (UxV)/A

A= concentratia substantei X in sange;


U= concentratia aceleiasi substante X in urina
V= volumul de urina eliminat intr-un minut.

Substantele folosite pentru determinarea clearance-ului , cum ar fi


inulina, manitol, trebuie sa indeplineasca anumite conditii:
- sa fie filtrata in totalitate la nivel glomerular
- sa nu fie reabsorbita si nici secretata la nivel tubular.
Urina primara, rezultata in urma filtrarii, contine, in principal,
substante dizolvate in plasma cam in aceiasi concentratie ca si in
plasma sangvina, in timp ce, in final, prn mictiune, se elimina urina
finala ( 1 - 1,5l/24 h) cu o compozitie mult diferita de cea
plasmatica.
Rezulta deci, ca urina primara sufera de-a lungul tubilor uriniferi o
serie de modificari prin procesele de reabsorbtie si secretie
tubulara.

2
Reabsorbtia tubulara:
- reprezinta proesul prin care organismul recupereaza unele din
substantele filtrate la nivel glomerular, necesare metabolismului
normal ( apa, glucoza, electroliti ) prin mecanisme complexe si
diverse;

i. Reabsorbtia glucozei
- se face complet la nivelul tubilor contorti proximali, deci, la o
glicemie normala, la o valoare a glucozei in sange pana in 110-
120 mg %, toata glucoza filtrata a fost reabsorbita;
- daca glicemia crete peste nivelul prag de 180 mg% in sangele
venos sau peste 200 mg% in sangele arterial, numai atunci
glucoza nu va putea fi reabsorbita complet din tub pt ca va fi
depasita capacitatea maxima de transport - CMT- ( Toatae
substantele care se reabsorb activ, consuma energie in procesul
de reabsorbtie si necesita transportori. O reabsorbtie activa este
impotriva gradientelor. ) si va apare glicozuria ( glucoza in urina).

ii. Reabsorbtia tubulara a amino-acizilor


- se face tot prin mecanisme active dar folosind mai multe sisteme
transportoare diferite;
- sistem transportor al aminoacizilor difazici, altul pt a.a.
dicarboxilici, altul pt beta aa.;
- eliminarile de aminoacizi in cantitati mici depind de unele stari
fiziologice, de exemplu, la nou nascut, amino-acid-uria este de 3-
4 ori mai mare decat la adult, de asemenea, in sarcina creste
aminoacid uria, de asemeni: malnutritii,, inanitii, cashexia si
regimurile alimentare cu exces de proteine cresc eliminarea de
metihistidina mai ales;

iii. Reabsorbtia potasiului


- reabsorbtia potasiului se realizeaza, probabil, in totalitate si
activ, tot la nivelul tubilor proximali, iar , apoi, este secretat la
nivelul tubilor distali;

iv. Reabsorbtia sodiului


- este singurul care este reabsorbit la toate nivelurile tubulare, in
toate segmentele tubulare, exceptand segmentul descendent al
ansei Henle.
- este singurul care se reabsoarbe prin amblele mecanisme astfel
din tub din urna primara in celula tubulara in spatiile interstitiale
peritubulare activ si din spatiul interstitial in sangele capilar
peritubular pasiv si din nou

Modificarile filtratuluigomerular la nivelul ansei Henle


- la intrarea in ansa Henle urina primara este hipoosmotica

3
- deoarece segmentul descendent al ansei Henle nu este
permeabil pentru sodiu, deci sodiul nu este reabsorbit in timp ce
apa iese din segment si intra in sangele periferic -> la varful
ansei Henle filtratul glomerular este mai concentrat adica este
hiperosmotic, apoi, d-a lungul segmentului ascendent, sodiul
poate fi reabsorpit, dar apa nu -> la iesire din ansa Henle,
continutul tubular devine din nou hipoosmotic

Observatie:
- se considera ca sodiul care araseste segmentul ascendent al ansei
reintra prin difuziune in segmentul descendent al ansei si a fost numit
fenomenul de sechestrare a sodiuluila nivelul ansei Henle.