C A P I T O L U L 12 
FIZIOLOGIA NEURONILOR
Barry W. Connors
Traducere și adaptare: Asist. Univ. Dr. Emilia Burada - Universitatea de Medicină şi Farmacie Craiova
Neuronii primesc, combină, transformă, depozitează și
transmit informația
Neuronii au, fără îndoială, funcția cea mai complexă dintre
celule organismului. Prin urmare, morfologia și fiziologia
lor este complexă. Fiecare neuron este ca un computer com-
plicat, un singur neuron poate primi informații de la zeci
de mii de neuroni, semnale chimice pe care le combină și
transformă într-un set mult mai simplu de modificări elec-
trice de-a lungul membranei sale celulare. Ulterior neuro-
nul transformă aceste modificări transmembranare ionice
conform unor reguli stabilite prin forma specifică și pro-
prietățile sale electrice și transmite un singur și nou mesaj
prin axonul său, care poate contacta și informa sute de alți
neuroni. În condiții potrivite, neuronii au de asemenea capa-
citatea de a memora; unele dintre informațiile ce se transmit
prin sinapsele unui neuron pot fi stocate pentru perioade
lungi, chiar și ani.
Această schemă generală a funcției neuronale se aplică
majorității neuronilor din sistemul nervos al vertebratelor,
dar poate varia nelimitat. De exemplu, fiecare regiune a cre-
ierului are mai multe clase principale de neuroni, iar fiecare
dintre aceste clase are o fiziologie adaptată pentru a efectua
funcții unice și specifice. În acest capitol, sunt prezentate
principiile generale ale funcției neuronale și este discutată
variabilitatea nelimitată conținută în schema generală.
Informația neuronală se transmite de la dendrite, la corpul
neuronal, la axon, la sinapse
Numeroase dendritele converg spre un corp celular, de la
care pornește un singur axon, care se împarte în multiple
ramuri (vezi Fig. 10-1). Fiecare ramură formează un ter-
minal presinaptic și intră în contact cu o altă celulă. La cei
mai mulți neuroni, dendritele sunt principalele locuri de
intrare a informației, deși sinapse pot fi găsite și la nivelul
corpului celular, și la pediculului axonal (regiunea din corpul
celular de unde pornește axonul), sau chiar direct pe axon.
În cazul unor neuroni senzitivi primari, dendritele sunt cele
ce transformă energia din mediu. Indiferent de originea lor,
semnalele – sub formă de modificări de tensiune de-a lungul
membranei – se transmit de obicei de la dendrite la corpul
celular apoi la axon și în final prin sinapse la următoarele
seturi de celule. În anumite circumstanțe semnale electrice
0024-ch0012-0295-0306-9781455743773 RO.indd 295
pot fi propagate în direcție opusă de la corpul celular la
capetele dendritelor.
La un neuron, un stimul excitator generează, de obicei,
un influx de sarcină pozitivă (un curent) de-a lungul mem-
branei dendritice. Deoarece interiorul unui neuron în repaus
este polarizat negativ, în raport cu mediul extern, acest influx
de sarcină pozitivă, face ca potențialul membranei să fie
pozitiv (adică, mai puțin negativ) ceea ce înseamnă că depo-
larizează celula. Pe de altă parte, un stimul inhibitor la un
neuron generează de obicei un curent spre exterior și, prin
urmare, o hiperpolarizare.
În cazul în care neuronul primește stimulul de la o celulă
vecină printr-o sinapsă chimică, neurotransmițătorul de-
clanșează influxul prin activarea canalelor ionice. În cazul în
care celula este un neuron senzitiv, stimulii din mediu (de
exemplu, stimuli chimici, mecanici și luminoși) activează
canalelor ionice și produc depolarizarea. Modificarea poten-
țialului membranar (Vm) cauzat de fluxul de sarcini se nu-
mește potențial postsinaptic (PPS) dacă este produsă la
membrana postsinaptică de un neurotransmitator și poten-
țial de receptor dacă este produsă la o terminație nervoasă
senzitivă de către un stimul extern. În cazul transmiterii si-
naptice, o modificare a potențialului membranar Vm poate să
fie pozitivă sau negativă. În cazul în care neurotransmițăto-
rul este excitator și produce un PSP de depolarizare, ne refe-
rim la potențialul postsinaptic ca la un potențial postsinaptic
excitator (PPSE; vezi p. 210). Pe de altă parte, în cazul în
care neurotransmitatorul este inhibitor și produce un PPS de
hiperpolarizare, PPS este un potențial postsinaptic inhibi-
tor (PPSI). În toate cazurile, stimulul produce o schimbare
a potențialului membranar, care poate fi gradată de la mică
la mare, în funcție de intensitatea stimului (vezi p. 174).
Stimuli senzoriali puternici pot genera potențiale de receptor
mai mari; în mod similar, mai multe sinapse activate împre-
ună pot genera potențiale postsinaptice mai mari. Un răs-
puns gradat este o formă de codificare neuronală prin care
dimensiunea și durata stimulului determină dimensiunea și
durata modificărilor potențialului membranar.
Potențialul sinaptic (sau de receptor) generat la termina-
țile unei dendrite este comunicat corpului celular, de obicei
cu o atenuare semnificativă a semnalului (Fig. 12-1A).
Procesele celulare, cum ar fi dendritele se comportă ca și
cabluri electrice neetanșe (vezi pp. 201–203). În consecință,
295
05/01/2017 18:03:51
 296 SECȚIUNEA III • Sistemul nervos

A FĂRĂ ÎNSUMAȚIE B ÎNSUMARE C ÎNSUMARE D ÎNSUMARE TEMPORALĂ

SPAȚIALĂ SPAȚIALĂ CRESCUTĂ

Potențialul de
acțiune care
Corp
ajunge
celular
Potențial postsinaptic dendritic

Vm

Pedicul
axonal 0 20 0 20 0 20 0 20
Timp (ms) ms ms ms
Segment
axonal Pedicul axonal / corp celular
inițial +20 Potențiale
de acțiune
Vm
Nod (mV)
Ranvier Prag

–80
Regiuni –ȱ—žȱŠ“ž—Žȱ•Šȱ—’ŸŽ•ž•ȱ ž—ȱ˜ž©ȱ™˜Ž—ô’Š•ŽȱŽȱ ž—ȱŜȱ™˜Ž—ô’Š•ŽȱŽȱ ¦—ȱŠȱ›Ž’ŠȱŽ—’ŸŽ•Š›ŽȱŠ™Š›Žǰȱ
internodale ™›ŠǯȱžȱœŽȱŽŒ•Š—òŽŠ£©ȱ ŠŒô’ž—Žȱ™Žȱ–©œž›©ȱŒŽȱ ŠŒô’ž—Žȱ™Žȱ–©œž›©ȱŒŽȱ ™˜Ž—ô’Š•ž•ȱŽȱŠŒô’ž—ŽȱɗŒŽ™Žǯ
mielinizate ™˜Ž—ô’Š•ž•ȱŽȱŠŒô’ž—Žǯ ™˜Ž—ô’Š•ž•ȱ™˜œœ’—Š™’Œȱ ™˜Ž—ô’Š•ž•ȱ™˜œœ’—Š™’Œȱ
Ž™©òŽòŽȱ—’ŸŽ•ž•ȱ™›Šǯ Ž™©òŽòŽȱ—’ŸŽ•ž•ȱ™›Šǯ
Axon
+20 Potențiale
de acțiune
Terminații
presinaptice Vm
(mV)
Prag

–80

C—ȱŠ¡˜—ǰȱŽ¡’œ©ȱŸ¦›ž›’ȱœ’–™•Žǰȱ©›©ȱǯȱ’—Œ›˜—’£Š›ŽŠȱ’—ȱŸ¦›ž›’•Žȱ
Š¡˜—Š•ŽȱŽœŽȱŠŒŽŽŠò’ȱŒŠȱò’ȱŒŽŠȱ™Ž—›žȱŸ¦›ž›’•Žȱ’—ȱŒ˜›™ž•ȱŒŽ•ž•Š›ǯ

Figura 12-1  Însumare spațială versus cea temporală.

potențialele dendritice de obicei, scad în amplitudine, înainte
să atingă corpul celular. Când un potențial postsinaptic exci-
tator (PPSE) ajunge la nivelul corpului celular, se poate
combina cu potențialele postsinaptice excitatoare care sosesc
prin alte dendrite ale celulei; acest comportament al neuro-
nului determină o însumare spațială și poate duce la poten-
țiale substanțial mai mari decât cele generate de o sinapsă
(vezi Fig. 12-1B, C). Însumarea temporală se produce atunci
când potențialele postsinaptice excitatoare se succed rapid;
când primul PPSE nu a fost încă disipat, un nou PPSE tinde
să adauge amplitudine la finalul precedentului PPSE (vezi
Fig. 12-1D).
Tendința potențialelor sinaptice și de receptor de a
diminua odată cu distanța parcursă de-a lungul unei den-
drite limitează semnificativ abilitățile lor de semnalizare.
Dacă nimic altceva nu s-ar întâmpla, aceste potențiale de
depolarizare s-ar epuiza pur și simplu ajungând la nivelul
potențialului de repaus al membranei pe măsură ce se trans-
mit prin corpul celular și axon. În cel mai bun caz, acest
semnal pasiv poate fi transportat câțiva milimetri, în mod
clar insuficient pentru a comanda mișcarea unui deget de
la picior când axonul neuronului motor se întinde de la
măduva spinării la muschii piciorului și ar putea avea o
lungime de 1000 mm. Așadar, o amplificare a influxului, este
necesară în anumite cazuri pentru a genera efectiv un semnal
spre sau de la sistemul nervos central (SNC). Amplificarea se
produce prin regenerarea potențialelor de acțiune. În cazul
în care modificarea potențialului de membrană la nivelul
corpului celular este suficient de mare pentru a ajunge la
potențialul prag (vezi p. 173), depolarizarea poate declanșa
unul sau mai multe potențiale de acțiune între corpul celular
și axon, așa cum se arată în Figura 12-1B - D. Potențialele
de acțiune sunt mari, cu fluctuații rapide ale potențialului
de membrană Vm. Așa cum este descris în Capitolul 7, un
potențial de acțiune este un mod eficient, rapid și sigur de a
transporta un semnal pe distanțe lungi. Cu toate acestea, se
observă că generarea unui potențialului de acțiune implică o
altă transformare a informației neuronale: neuronul conver-
tește codul dependent de voltaj al dendritelor (adică, PPS)
într-un cod temporal al potențialului de acțiune în axon.

0024-ch0012-0295-0306-9781455743773 RO.indd 296 05/01/2017 18:03:51


Locul de inițiere a potențialului de acțiune pentru mulți
neuroni este segmentul inițial al axonului, prima porțiune
nemielinizată a axonului dincolo de corpul celular.
Potențialele de acțiune sunt fixe în amplitudine, nu
gradate și au o formă constantă. Deci, cum este informația
codificată de potențialele de acțiune? Această întrebarea nu
are un răspuns simplu și este încă intens dezbătută. Pentru că
terminațiile axonale arată la fel (cu mici excepții), neuronii
pot prezenta variații doar în privința numărului de vârfuri
și sincronizarea acestora. Pentru un singur axon, informați-
ile pot fi codificate de media de generare a potențialelor de
acțiune, numărul total al potențialelor de acțiune, modelul
lor temporal sau o combinație a acestor mecanisme. Figura
12-1 ilustrează că, pe măsură ce potențialul sinaptic al cor-
pului celular crește în dimensiune potențialele de acțiune
rezultate apar mai frecvent și durează mai mult timp la nivel
axonal. Se observă că până în momentul în care semnalul
s-a propagat în axon, transformarea este completă -potenti-
alul gradat a scăzut și a dispărut, în timp ce potențialele de
acțiune s-au păstrat ca mărime, număr și model temporal.
Efluxul final al neuronului este codificat în întregime de
aceste potențiale de acțiune. Când potențialele de acțiune
ajung la terminațiile axonale pot declanșa eliberarea unui
neurotransmițător la următorul set de sinapse și ciclul începe
din nou.
CONDUCEREA SEMNALULUI ÎN DENDRITE
Cuvântul dendrite este derivat din cuvântul grecesc dendron
[copac], și într-adevăr, unele dendrite seamănă cu crengile de
copac sau rădăcinile. Fără îndoială, inspirat de copaci, anato-
mistul Camillo Golgi a sugerat în 1886 că funcția dendritelor
este de a colecta substanțe nutritive pentru neuron. Deși,
există o analogie reală, interesant este că: dendritele arbori-
zează printr-un volum de țesut cerebral, astfel încât acestea
pot colecta informații în formă de influx sinaptic. Dendritele
diferitelor tipuri de neuroni prezintă o mare diversitate de
forme. Dendritele sunt adesea extinse, reprezentând până la
99% dintr-o membrană neuronală. Dendritele unui singur
neuron pot primi 200.000 influxuri sinaptice. Proprietățile
electrice și biochimice ale dendritelor sunt destul de varia-
bile de la o celulă la alta și au o profundă influență privind
transferul de informații de la sinapse la corpul celular.
Dendritele atenuează potențialele sinaptice
Dendritele tind să fie lungi și subțiri. Citoplasma lor are
rezistivitate electrică relativ scăzută, iar membrana lor are
rezistivitate relativ de crescută. Acestea sunt proprietățile
unui cablu electric neetanș, reprezentând premisa pentru
teoria cablului (vezi p. 201). Cabluri neetanșe sunt ca niște
furtunuri de grădină neetanșe; dacă curentul ionic (sau apa),
intră la un capăt, fracțiunea din ea care iese la celălalt capăt
depinde de numărul de canale (sau găuri) în cablu (furtun).
Un furtun bun nu are găuri și toată apa trece prin el, dar cele
mai multe dendrite au un număr considerabil de canale care
servesc drept scurgeri pentru curent ionic (vezi Fig. 7-22).
Teoria cablului prezice cât de mult curent circulă de-a
lungul dendritei prin citoplasmă și cât de mult se scurge din
dendrită prin membrană. Cum este rezumat în Tabelul 7-3,
0024-ch0012-0295-0306-9781455743773 RO.indd 297
CAPITOLUL 12 • FIZIOLOGIA NEURONILOR 297
putem exprima scurgerea prin membrană prin rezistența pe
unitatea de suprafață a membranei dendritice (rezistența
specifică membranei, Rm), care poate varia foarte mult în
rândul neuronilor. Rezistența intracelulară per suprafața sec-
țiunii transversale a dendritei (rezistivitatea specifică a cito-
plasmei, Ri) este de asemenea importantă în determinarea
fluxului de curent în măsura în care o citoplasmă cu rezisti-
vitate crescută forțează o cantitate mai mare de curent să
treacă peste membrană, mai degrabă decât în jos ​​ de-a lungul
dendritei. Un alt factor important este diametrul cablului;
dendritele groase lasă să treacă mai mult curent spre corpul
celular decât o fac dendritele subțiri. Figura 7-22C ilustrează
consecințele unei surse punctiforme de curent stabil ce
circulă printr-un cablu neetanș, uniform și infinit de lung
făcut din membrană pasivă. Potențialul transmembranar
generat de curent scade exponențial cu distanța de la locul
originii curentului. Panta cu care potențialul scade este defi-
nită de constanta de lungime (λ; vezi p. 201), care este dis-
tanța peste care un potențial constant scade cu un coeficient
de 1/e (~37%). Estimări ale valorilor parametrului variază
foarte mult, dar pentru neuronii creierului în repaus, nume-
rele rezonabile sunt ~50,000 Ω ⋅ cm2 pentru Rm și 200 Ω ⋅ cm
pentru Ri. Dacă raza dendritei (a) este de 1 µm (10−4 cm),
putem estima constanta de lungime a unei dendrite prin
aplicarea Ecuației 7-8.
a ⋅ Rm (10−4 cm) (5×104 Ω cm2)
λ= =
2Ri 2(200 Ω cm) (12-1)
= 0.1118 cm = 1118 µm
Pentru că diametrul dendritelor variază foarte mult, λ ar
trebui, de asemenea, să varieze foarte mult. De exemplu,
presupunând că au aceleași proprietăți celulare, o dendrită
subțire cu o rază de 0,1 µm ar avea un λ de numai 354 µm,
în timp ce una groasă cu o rază de 5 µm ar avea o λ de 2500
µm. Astfel, potențialul de semnal gradat se transmite pe o
distanță mai lungă într-o dendrită groasă.
Dendritele reale nu sunt cu siguranță infinit de lungi,
uniforme sau neramificate, și nici nu au membrane pur
pasive. Așadar, analiza cantitativă a dendritelor reale este
complexă. Terminarea unei dendrite scade atenuarea deoa-
rece curentul nu poate scăpa mai departe de-a lungul cablu-
lui. Ramificarea crește atenuarea deoarece curentul are mai
multe căi de urmat. Cele mai multe dendrite sunt conice.
Treptat, extinderea la un diametru crescut crește progresiv λ
și astfel, în mod progresiv scade atenuarea. Membranele reale
nu sunt niciodată complet pasive, deoarece toate au canale
voltaj dependente, prin urmare, valorile Rm lor se pot schimba
în funcție de voltaj și de timp. În cele din urmă, în creierul
de lucru, proprietățile cablului nu sunt constante, dar pot
varia în mod dinamic cu activitatea creierului. De exemplu,
pe măsură ce nivelul general al influxului sinaptic la un
neuron crește (ceea ce s-ar putea întâmpla atunci când o
regiune a creierului este implicată activ într-o sarcină), mai
multe canale de membrană se vor deschide și astfel, Rm va
scădea în funcție de timp, cu scurtarea consecutivă a con-
stantei de lungime a dendritei. Cu toate acestea, toate aceste
limitări nu alterează concluzia calitativă fundamentală: sem-
nalele de voltaj sunt atenuate în timp ce străbat în jos
dendritele.
05/01/2017 18:03:52
 298 SECȚIUNEA III • Sistemul nervos

A ATENUAREA POTENȚIALULUI B ATENUAREA POTENȚIALULUI

POSTSINAPTIC EXCITATOR DE-A LUNGUL CABLULUI
ÎN DENDRITE Activ
1.0 (d)
(c)
Potențialul de Pasiv
0.8
acțiune care l = 1/10 O
ajunge (b)
0.6
PPSE PPSE Pasiv
Pasiv l = 1O
O= 0.1 mm V/ l=f
Vm O= 1 mm Vm V max
0.4
(a)
Timp Timp

Dendrites

PPSE PPSE 0.2

0 0.5 1.0
Proeminența Normalizarea distanței
axonală de-a lungul cablului (l/O)
Vm Vm
Prag Prag
Axoni

Timp Timp
Figura 12-2 Efectul λ asupra propagării unui PPSE la doi axoni diferiți. A, neuronul de sus transmite un potențial de
acțiune care ajunge la neuronii de jos din stânga și din dreapta, la o singură sinapsă. PPSE sunt identice. Cu toate
acestea, neuronul din stânga are o dendrită subțire și, prin urmare, o constantă de lungime mică (λ = 0.1 mm). Ca
urmare, semnalul este aproape complet atenuat la momentul când ajunge la pediculul axonal, și nu există nici un
potențial de acțiune. În neuronul din dreapta, dendrita este mai groasă și, prin urmare, are o constantă lungime mai
mare (λ = 1 mm). Ca urmare, semnalul care ajunge la pediculul axonal este suficient de mare pentru a declanșa un
potențial de acțiune. B, Graficul prezintă patru arii teoretice ale descompunerii potențialului (logaritmică) de-a lungul
unui traseu dendritic. Potențialul este exprimat ca un procent din potențialul maxim. Lungimea de-a lungul cablului
este normalizată pentru cele cu constantă de lungime (λ). Astfel, un l/λ de 1.0 corespunde la o lungime constantă
de-a lungul dendritei. Curba a: Dacă cablul este infinit de lung și pasiv, potențialul scade exponențial cu creșterea
lungimii, astfel încât reprezentarea grafică este liniară. Curba b: În cazul în care cablul se termină la o lungime care
este egală cu o constanta de lungime, potențialul descrește mai puțin abrupt. Curba c: În cazul în care cablul se
termină la o lungime care este egală cu 10% din constanta de lungime, potențialul descrește chiar mai puțin abrupt.
Curba d: În cazul în care membrana nu este pasivă, ci are conductanță lentă voltaj-dependentă, atenuarea dendritică
va fi mult mai mică. (Date de la Jack JJB, Noble D, Tsien RW: Electrical Current Flow in Excitable Cells. Oxford, UK,
Oxford University Press, 1975.)

Până în prezent, am descris doar modul în care o dendrită
ar putea atenua o schimbare susținută de voltaj. Într-adevăr,
de obicei definiția constantei de lungime se aplică numai la
o schimbare a stării de echilibru a voltajului. O complicație
importantă este faptul că atenuarea semnalului de-a lungul
unui cablu depinde de componentele de frecvență ale acelui
semnal – cât de repede apar în timp modificările de voltaj.
Când Vm variază în timp, o parte din curent este pierdută
din cauza capacitanței membranare (vezi p. 158), și circulă
mai puțin curent de-a lungul dendritei în aval de sursa de
curent. Pentru că potențialele de acțiune și potențialele de
acțiune postsinaptice excitatorii (PPSE) antrenează modifi-
cări rapide ale potențialului membranar, cu cât creșterea sau
scăderea lor este mai rapidă pentru a se încadra în câteva
milisecunde, cu atât acestea sunt atenuate cu mult mai puter-
nic decât ar presupune statusul constant λ. În cazul în care
potențialul membranar Vm variază în timp, putem defini o λ
care depinde de frecvența semnalului (λAC, în cazul în care
AC reprezintă „curent alternativ”). Atunci când frecvența
semnalului este zero (adică Vm este constantă), λ = λAC. Cu
toate acestea, pe măsură ce crește frecvența, λAC poate scădea
drastic. Așadar, dendritele atenuează semnalele de înaltă frec-
vență (adică, care se schimbă rapid) mai mult decât cele de
frecvență joasă sau semnalele stabile. O altă modalitate de
a exprima acest concept este faptul că cele mai multe den-
drite tind să fie filtre cu frecvență joasă în sensul că acestea
permit semnalelor ce se schimbă încet să treacă mai ușor
decât cele ce se schimbă rapid.
Figura 12-2A arată cum un PPSE se propagă de-a lungul
a două dendrite cu constante de lungime foarte diferite. Dacă
presupunem că sinapsele declanșează PPSE de dimensiuni
similare la capătul fiecărei dendrite, atunci dendritele cu λ
mai mare transmit un semnal mai mare la nivelul pediculu-
lui axonal (gât axonal). Cum dendritele neetanșe reușesc să
comunice un semnal sinaptic util corpului celular? Această
problemă este rezolvată în două moduri. Prima soluție se
ocupă cu proprietățile pasive ale membranei dendritei.
Lungimea dendritelor (l) tinde să fie relativ mică în compa-
rație cu λ lor; prin urmare, nici una nu se extinde mai mult
de una sau două constante de lungime stabile (adică raportul

0024-ch0012-0295-0306-9781455743773 RO.indd 298 05/01/2017 18:03:52

 CAPITOLUL 12 • FIZIOLOGIA NEURONILOR 299

Ž—›’Ž•ŽȱŠžȱ–Š’ȱ DENDRITE
–ž•ŽȱŒŠ—Š•ŽȱŽȱŠŘƸǯ
(a) 2+
Ca
20
Schimbare
în Vm
Celule Purkinje 0
(mV)

(b) Ca
2+

20
Schimbare
în Vm 0
(mV)

(c) Vârfuri Vârfuri

+ 2+
20 de Na de Ca
Schimbare
în Vm 0
(mV)
˜›™ž•ȱŒŽ•ž•Š›ȱ
Š›Žȱ–Š’ȱ–ž•Žȱ CORPUL CELULAR AL CELULELOR PURKINJE
ŒŠ—Š•ŽȱŽȱŠƸǯ
(d)
60

40
Schimbare
în Vm 20
(mV)
0

0 50 100 150 200 250 300

Timp (ms)

Figura 12-3  Potențialele de acțiune de Ca2+ în dendritele celulelor Purkinje. De obicei, dendritele nu descarcă
potențiale de acțiune; cu toate acestea, în aceste celule Purkinje din cerebel (stânga), densitatea mare a canalelor
de Ca2+ voltaj-dependente în dendritele permite generarea de vârfuri de Ca2+ lente dendritice (înregistrările a, b,
și c din dreapta), care se propagă pe tot parcursul spre corpul celular, axon. În corpul axonal, aceste potențiale
de acțiune de Ca2+ declanșează potențiale de acțiune rapide de Na+ (înregistrarea d din dreapta). Mai mult,
vârfurile rapide de Na+ se propagă înapoi în arborele dendritic, dar sunt atenuate. Astfel, aceste vârfuri rapide de
Na+ apar ca vârfuri mici în dendritele proximale (înregistrarea c) și chiar și mai mici în mijlocul dendritelor (înre-
gistrarea b). (Date din Llinás R, Sugimori M: Electrophysiological properties of in vitro Purkinje cell dendrites in
mammalian cerebellar slices. J Physiol 305:197–213, 1980.)

Membranele dendritice au canale ionice voltaj dependente

l/λ este <1). O modalitate prin care dendritele realizeză un
raport l/λ mic este de a avea o combinație a diametrului
și Rm care le dă un λ mare. O altă modalitate este aceea că
dendritele nu sunt cabluri infinit de lungi ci cablurile „ter-
minate”. Figura 12-2B arată că un semnal este atenuat mai
mult într-un cablu infinit de lung (curba a) decât într-un
cablu terminat a cărui lungime (l) este egală cu λ (curba b).
Atenuarea unui cablu pur pasiv ar fi chiar mai mică în cazul
în care cablul terminat ar avea un λ de 10 ori mai mare decât
l (curba c). Să ne amintim că, în exemplul nostru în Figura
12-2A, o astfel de diferență de 10 ori în λ accentuează dife-
rențe în amplitudine a PPSE ce sosesc la originea axonului.
A doua soluție la problema atenuării este de a dota den-
dritele cu canale ionice voltaj-dependente (vezi pp. 182–199)
care sporesc semnalul mai mult decât ar fi de așteptat într-un
sistem pur „pasiv” (curba d). Proprietățile acestor cabluri
„active” sunt discutate în secțiunea următoare.
Toate dendritele mamiferelor au canale ionice voltaj-de-
pendente ce influențează proprietățile lor de semnalizare.
Caracteristicile dendritelor variază de la o celulă la alta, iar
principiile de semnalizare dendritică sunt intens studiate.
Cele mai multe dendrite au o densitate relativ scăzută de
canale voltaj-dependente (vezi pp. 182–199) care pot ampli-
fica sau stimula semnale sinaptice prin adăugarea suplimen-
tară a unui influx de ioni pe măsură ce semnalele se propagă
de la dendrite distal spre corpul celular. Am introdus deja
principiul unui cablu activ în curba d din Figura 12-2B.
Dacă membrana are canale voltaj-dependente care sunt
capabile să determine un influx ionic mai mare (de obicei
Na+ sau Ca2+) în condiții de depolarizare, un PPSE suficient
de puternic ar conduce potențialul membranar Vm în inter-
valul de activare a canalelor voltaj dependente. Aceste canale
voltaj-dependente s-ar deschide, iar influxul lor suplimen-
tar s-ar adăuga la cel generat inițial prin canalele sinaptice.
Așadar, semnalul sinaptic ar scădea mult mai puțin abrupt cu

0024-ch0012-0295-0306-9781455743773 RO.indd 299 05/01/2017 18:03:52

 300 SECȚIUNEA III • Sistemul nervos
distanța decât în dendritele pasive. Canale voltaj-dependente
pot fi distribuite de-a lungul dendritei și astfel, să amplifice
semnalul de-a lungul întregii lungimi a dendritiei, sau ele
pot fi grupate în locuri specifice. În ambele cazuri, canale
voltaj-dependente pot stimula considerabil semnalul sinap-
tic, chiar și în cazul în care densitățile canalelor ionice sunt
mult prea mici pentru generarea potențialului de acțiune.
O soluție și mai dramatică, folosită de câteva tipuri de
dendrite, este de a avea o densitate atât de mare de canalele
ionice voltaj dependente astfel încât să poată produce poten-
țiale de acțiune, la fel ca și axonii. Unul dintre cele mai bine
documentate exemple este celula Purkinje, care este cel mai
mare neuron al cerebelului. Așa cum au arătat Rodolfo Llinás
și colaboratorii săi, atunci când dendritele celulelor Purkinje
sunt stimulate puternic pot genera potențiale de acțiune, de
dimensiuni relativ largi, care sunt mediate de canale de Ca2+
voltaj-dependente (Fig. 12-3). Astfel vârfuri generate de Ca2+
se pot propaga, uneori, spre sau chiar și în corpul celular, dar
aceste potențiale de acțiune nu ajung la axon. În schimb,
pot declanșa rapid potențialele de acțiune Na+-dependente,
care sunt generate de canalele de Na+ voltaj dependente de
la nivelul segmentului inițial. Vârfurile generate de Na+
propagă semnalul de-a lungul axonului în mod convențio-
nal. Ambele tipuri de vârfuri apar în corpul celular, unde cele
de Na+ sunt considerabil mai rapide și mai mari decât cele
dendritice de Ca2+. Cel mai rapid vârf de Na+ se propagă doar
o scurtă distanța înapoi în trunchiul dendritic, deoarece tre-
cerea rapidă a potențialului de Na+ este puternic atenuată de
proprietățile inerente de filtrarea ale dendritelor (adică, λAC
este mai mic pentru frecvențele rapide ale potențialului de
acțiune de Na+ decât pentru potențialele de acțiune mai lente
date de Ca2+). Dendritele altor neuroni ai SNC, inclusiv unele
celule piramidale ale cortexului cerebral, pot genera, de ase-
menea, potențiale care sunt dependente de Ca2+, Na+, sau de
ambele.
Potențialele de acțiune dendritice, atunci când acestea
există, tind să fie mai lente, mai slabe, și cu praguri mai mari,
decât cele ale axonilor. Motivul probabil, este că una dintre
funcțiile dendritelor este de a colecta și de a integra infor-
mații dintr-un număr mare de sinapse (adesea mii). În cazul
în care fiecare sinapsă ar fi în stare să declanșeze un potențial
de acțiune, ar putea fi șanse puține pentru cea mai mare parte
a influxurilor sinaptice de a influența semnificativ efluxurile
unui neuron. Șirul dinamic ar fi trunchiat; adică, un număr
foarte mic de sinapse active, ar aduce neuronul la nivelul
maxim de descărcare. Cu toate acestea, în cazul în care den-
dritele sunt doar slab excitabile, problema atenuării semna-
lului de-a lungul cablurilor dendritice poate fi rezolvată, în
timp ce celula încă poate genera un eflux (nivelul de descăr-
care axonală), care să indice proporția sinapselor care sunt
active.
Un alt avantaj al canalelor voltaj-dependente din dendrite
poate fi stimularea selectivă a influxurilor sinapselor de
înaltă frecvență. Să ne amintim că dendritele pasive atenu-
ează semnalele de înaltă frecvență mai mult decât pe cele de
frecvență joasă. Cu toate acestea, în cazul în care dendritele
posedă canale corespunzătoare voltaj-dependente, cu o cine-
tică de poartă rapidă, acestea vor fi în măsură mai mare să
comunice influxurile sinaptice de înaltă frecvență.
0024-ch0012-0295-0306-9781455743773 RO.indd 300
CONTROLUL CONFIGURAȚIEI POTEN-
ȚIALULUI LA NIVELUL CORPULUI CELULAR
Semnalele electrice de la dendrite converg și se însumează la
nivelul corpului celular. Deși potențiale de acțiune pot să
apară la nivelul pediculului axonal și segmentului inițial al
acestuia, marea varietate de canale ionice din corpul celular
și porțiunea proximală a dendritelor este extrem de impor-
tantă în determinarea și modularea modelelor temporale ale
potențialelor de acțiune care în cele din urmă, se transmit în
axon.
Neuronii pot transforma un influx simplu într-o varietate de
tipuri de efluxuri
Neurofiziologii au analizat proprietățile electrice ale mai
multor tipuri diferite de neuroni din sistemul nervos și o
concluzie generală pare sigură: nu există două tipuri de
neuroni care să se comporte la fel. Variabilitatea începe cu
forma și înălțimea potențialelor de acțiune individuale.
Majoritatea neuronilor din SNC generează potențiale de
acțiune în modul convențional (vezi Fig. 7-4). Canalele
rapide de Na+ voltaj dependente (vezi pp. 185–187) gene-
rează un puternic influx care depolarizează membrana din
starea de repaus, de obicei în intervalul -60 până la -80 mV,
până la un maxim, care este de obicei între+ 10 și+ 40 mV.
Această depolarizare reprezintă partea ascendentă a poten-
țialului de acțiune. Canalele de Na+ sunt inactivate apoi rapid
și se închid și anumite canale de K+ (adesea voltaj depen-
dente sau canale ce corectează întârziat efluxul; vezi pp.
193–196) se deschid și astfel, provoacă scăderea potențialu-
lui membranar Vm și curba potențialului revine la starea de
repaus. Cu toate acestea, mulți neuroni au mecanisme gene-
ratoare de potențiale diferite și produc potențiale cu o serie
de forme.  N12-1 Deși un influx rapid de Na+ produce
invariabil o depolarizare rapidă, un influx suplimentar de
Ca2+ (vezi pp. 188–189) apare frecvent și, dacă este suficient
de mare, lărgește durata potențialului. Neuronii individuali
au de obicei, mai multe tipuri de curenți de Na+ și multiple
tipuri de curenți de Ca2+, crescând complexitatea. Cea mai
mare variabilitate are loc în faza de repolarizare. Mulți
neuroni sunt repolarizați de o serie de diferiți curenți de K+
voltaj-dependenți în plus de curenții de K+ ce corectează
întârziat efluxul, iar unii, au curenți de K+ transmiși de către
unul sau mai multe canale care sunt activate rapid de com-
binația dintre depolarizarea membranei și creșterea [Ca2+]i
(vezi pp. 196–197).
Variații mai dramatice apar în cazul neuronilor cu vârfuri
repetitive, observate atunci când durata unui stimul este
lungă. O modalitate de a ilustra acest principiu este de a
aplica un stimul simplu, continuu (un impuls de curent,
de exemplu) pe un neuron și a măsura efluxul neuronului
(numărul și modelul potențialelor de acțiune ce au ajuns în
corpul celular). Un impuls de curent este similar unui influx
sinaptic excitator, stabil, puternic. Transformare impulsului
într-un potențial poate lua mai multe forme diferite. Câteva
exemple sunt prezentate în Figura 12-4, care ilustrează înre-
gistrările din trei tipuri de neuroni din cortexul cerebral.
Ca raspuns la un stimul susținut, unele celule generează
o succesiune rapidă de potențiale de acțiune, care nu se
05/01/2017 18:03:52

A INTERNEURON INHIBITOR

Vm
0 25
Timp (ms)
B CELULE PIRAMIDALE MICI

Vm
0 100
ms
C CELULE PIRAMIDALE MARI

Vm
0 150
ms
Figura 12-4  Modele de vârfuri.
adaptează (vezi Fig. 12-4A); pentru că, potențialele apar la
interval regulat pe toată durata impulsului de curent. Alte
celule descarcă rapid, la început, dar apoi se adaptează puter-
nic (vezi Fig. 12-4B); asta înseamnă că potențialele devin
treptat mai puțin frecvente în timpul impulsului de curent.
Unele celule descarcă o salvă de potențiale de acțiune și
apoi se opresc cu totul, iar altele generează salve ritmice de
potențiale de acțiune care continuă tot timpul stimulului
(vezi Fig. 12-4C). Aceste comportamente variate nu sunt
arbitrare, ci sunt caracteristice fiecărui tip neuron și ele sunt
la fel de distincte ca morfologia fiecărei celule. Ele sunt, de
asemenea, o proprietate intrinsecă a fiecărui neuron; adică,
modelul fundamental de descărcare al fiecărui neuron este
determinat de proprietățile membranare ale celulei și nu
necesită fluctuații ale influxului sinaptic. Desigur, influxul
sinaptic poate impune, de asemenea, anumite modele de
descărcare la un neuron. Când un neuron operează in situ,
0024-ch0012-0295-0306-9781455743773 RO.indd 301
CAPITOLUL 12 • FIZIOLOGIA NEURONILOR 301
modelele sale de descărcare sunt determinate prin interac-
țiunea dintre proprietățile intrinseci ale membranei sale și
influxurile sinaptice.
Un interes deosebit prezintă celulele cu salve ritmice care
apar într-o varietate de locuri în creier. După cum este
descris la paginile 397–398, acestea pot participa la circuitele
centrale care generează semnale de ieșire (efluxuri) motorii
ritmice pentru comportamente, cum ar fi locomoția și res-
pirația. Celulele care secretă peptide cu rol de neurohormoni
cum ar fi neuronii magnocelulari ai hipotalamusului, sunt
adesea de asemenea, caracterizate prin descărcări ritmice.
Aceste celule eliberează arginină vasopresina pentru a con-
trola retenția apei (vezi pp. 844–845) sau oxitocină pentru
controlul lactației (vezi p. 1150). Descărcările ritmice sunt
un stimul mai eficient pentru eliberarea sinaptică a peptide-
lor decât sunt modelele tonice ale potențialului de acțiune.
Acest lucru este posibil deoarece modelele salvelor și curenții
de Ca2+ care ajută la transmisie pot provoca o concentrație
relativ mare de [Ca2+]i necesar pentru a declanșa exocitoza
de vezicule cu conținut peptidic (vezi pp. 219–221). Un rol
suplimentar al neuronilor cu descărcări ritmice este de a
ajuta la transmiterea oscilațiile sincrone ale activității neuro-
nale în circuitele encefalului (adică, talamus și cortex) în
timpul anumitor stări de comportament, în special de somn.
Deși dificil de demonstrat, proprietățile electrice diverse
ale neuronilor sunt, probabil, adaptate la funcțiilor particu-
lare ale fiecarei celule. De exemplu, în prima etapă a proce-
sării auditive în creier, axonii nervului cranian VIII din
cohlee inervează mai multe tipuri de neuroni în nucleu
cohlear al trunchiului cerebral. Axonii transmit informații
sinaptice similare fiecărui tip de neuron, dar semnalele de
ieșire ale acestora sunt diferite. Unii dintre aceștia sunt precis
reglați pentru o anumită sincronizare și răspund doar la
debutul stimului și ignoră orice altceva; unii răspund, fac o
pauză, și răspund din nou; alții transformă un stimul conti-
nuu într-un semnal de ieșire ritmic; și alți neuroni trans-
formă foarte puțin influxul. Mecanismele pentru această
gamă de transformări includ atât circuitele sinaptice cât și
proprietățile membranare diverse ale fiecărui tip de celulă.
Aceste proprietăți diferite permit unor celule să fie deosebit
de bine reglate în funcție de caracteristicile specifice ale sti-
mulului – debut, durata, sau modularea amplitudinii și pot
apoi comunica acest semnal adecvat la nucleii auditivi pentru
o prelucrare mai complexă.
Modelele de descărcare intrinsecă sunt determinate de o
varietate de curenți ionici cu o cinetică relativ lentă
Ce determină varietatea de modele de potențial în fiecare tip
de neuron, și de ce neuronii au diferite modele intrinseci?
Cheia este un set mare de tipuri de canale de ioni, care au
cinetică variabilă și adesea relativ lentă în comparație cu
canalele rapide de Na+ și K+ care dau forma potențialului.
Pentru o discuție a proprietăților acestor canale, vezi p. 182.
Fiecare neuron exprimă un complement diferit al acestor
canale lente și are un aranjament spațial unic al lor pe den-
drite, corp celular și segmentul inițial al axonului. Canalele
sunt dependente în primul rând de potențialul membranar și
[Ca2+]i, și un model final al potențialului neuronal este deter-
minat de efectele nete ale curenților lenți pe care îi generează.
Oferim trei exemple de sisteme care au fost studiate detaliat.
05/01/2017 18:03:53
 302 SECȚIUNEA III • Sistemul nervos
1. Un neuron numai cu canale rapide de Na+ dependente de
voltaj și canale de K+ ce corectează întârziat efluxul va
genera potențiale repetitive când este prezent un stimul
lung. Modelul acestor potențiale va fi destul de regulat în
timp, ca pentru un anumit tip de interneuron cerebral
cortical pe care l-am văzut deja în Figura 12-4A.
2. În cazul în care neuronul are, de asemenea, un alt set de
canale de K+ care se activează numai foarte încet, modelul
potențialului devine mai mult dependent de timp:
frecvența potențialului poate să fie inițial foarte mare, dar
se adaptează progresiv la valori mai mici pentru că un
curent lent de K+ se transmite pentru a contracara stimu-
lul, așa cum se arată pentru celule mici piramidale în
Figura 12-4B. Puterea și rata de adaptare depind în mare
măsură de numărul și proprietățile canalelor rapide și
lente de K+.
3. Un neuron, prin interacțiunea dintre doi sau mai mulți
curenți voltaj-dependenți, cu o cinetică relativ lentă,
poate genera descărcări ritmice spontane – de exemplu
în cazul neuronilor piramidali mari, chiar fără activitate
sinaptică pe care să o conducă – Figura 12-4C.
CONDUCERE AXONALĂ
Axonii sunt specializați în transmiterea rapidă, sigură și
eficientă a semnalelor electrice
La prima vedere, rolul axonului pare simplu comparativ cu
funcțiile complexe ale sinapselor, dendritelor și corpurilor.
În cele din urmă, axonul are un rol relativ simplu de a trans-
porta semnal prelucrat – o secvență de potențiale de acțiune
– în creier de la un loc la altul fără a le modifica în mod
semnificativ. Unii axoni sunt subțiri, nemielinizați, și lenți;
aceste proprietăți sunt suficiente pentru îndeplinirea funcți-
ilor. Cu toate acestea, axonul poate fi optimizat cu mielină și
noduri Ranvier, pentru o conducere saltatorie, rapidă și
stabilă a potențialelor de acțiune pe distanțe lungi (vezi p.
200). Să luăm în considerare terminațiile senzoriale din
pielea piciorului care trebuie să trimită semnale coloanei
vertebrale lombare la peste 1 m distanță (vezi Fig. 10-11B).
Axonul unei astfel de celule senzoriale își transmite mesajul
în doar câteva zeci de milisecunde! După cum vom vedea în
partea despre reflexe spinale la paginile 392–395, axonii cu
lungime similară transmit semnale în direcția opusă, din
măduva spinării la mușchii membrelor inferioare și o fac
chiar mai repede decât majoritatea axonilor senzitivi. Axonii
din SNC pot fi, de asemenea, foarte lungi; exemplele includ
axoni corticospinali care provin din cortexul cerebral și se
termină în măduva spinării din zona lombară. În mod alter-
nativ, mulți axoni centrali sunt destul de scurți, numai de
zeci de micrometri lungime și transmit mesaje la nivel local
între neuroni. Interneuronul spinal dintre un neuron senzo-
rial și unul motor (vezi Fig. 10-11B) este un astfel de exemplu.
Unii axoni transmit semnalul precis, dintr-un corp celular
doar la câteva celule, în timp ce alții se pot ramifica abundent
pentru a viza mii de celule postsinaptice.
Diferite părți din creier au nevoi de semnalizare diferite,
și axonilor lor sunt adaptați la cerințele locale. Cu toate
acestea, funcția principală a tuturor axonilor este de a trans-
porta semnale electrice, sub formă de potențiale de acțiune
de la un loc la altul și să facă acest lucru rapid, eficient și
0024-ch0012-0295-0306-9781455743773 RO.indd 302
stabil. Fără axonii de mielină nu ar putea exista creiere mari
și complexe necesare pentru a controla rapid corpurile
mamiferelor cu sânge cald. Pentru ca axonii nemielinizați să
conducă potențiale de acțiune suficient de rapid în mai multe
scopuri, diametrele lor ar trebuie să fie atât de mari încât
axonii singuri ar ocupa prea mult spațiu și ar utiliza cantități
mari de energie.
Potențialele de acțiune sunt de obicei inițiate în segmentul
inițial
Corpul celular, pediculul axonal și segmentul inițial al axo-
nului sunt împreună ca un fel de punct focal în majoritatea
neuronilor. Multe potențiale sinaptice gradate purtate de
numeroase dendrite converg spre corpul celular și generează
un semnal electric. În timpul anilor 1950, Sir John Eccles 
N12-2  și colegii săi au folosit microelectrozi de sticlă pentru
a demonstra detaliile acestui proces în neuronii motori
spinali. Pentru că se pare că pragul potențialelor de acțiune
în segmentul inițial a fost doar cu ~10 mV deasupra poten-
țialului de repaus, în timp ce pragul în corpul celular a fost
aproape cu 30 mV mai sus decât potențialul de repaus, au
ajuns la concluzia că potențialele de acțiune ale neuronilor
s-ar fi declanșa în segmentul inițial prima dată. Actual, înre-
gistrări directe din diferite părți ale neuronilor indică faptul
că vârful potențialului începe din segmentul inițial, cel puțin
pentru multe tipuri de neuroni ai vertebratelor. Potențialele
postsinaptice excitatorii PPSE evocate în dendritele se
propagă în jos, în și prin corpul celular și declanșează un
potențial de acțiune în zona nemielinizată a axonului la ~15
până la 50 μm de corpul celular (Fig. 12-5A). Potențialul de
acțiune se propagă apoi în două direcții: înainte – conducere
ortodromică – în axon, cu nicio pierdere de amplitudine, și
înapoi – conducere antidromică – în corpul celular și den-
drite, cu atenuare puternică, așa cum am văzut mai sus în
Figura 12-3. Conducerea ortodromică transportă semnalul
la următorul set de neuroni. Funcția de conducere antidro-
mică nu este complet înțeleasă. Este foarte probabil, ca
potențialele propagându-se înapoi să declanșeze modificări
biochimice în dendritele neuronilor și sinapse putând avea
un rol în plasticitatea sinapselor și proprietățile intrinseci ale
membranei.
Axonul atinge un prag unic scăzut în segmentul său inițial
(vezi Fig. 12-5B) prin două mecanisme principale. În primul
rând, segmentul inițial are o densitate remarcabil de mare de
canalele de Na+ voltaj-dependente (vezi Fig. 12-5C). Densitatea
canalelor de Na+ din segmentul inițial al axonului este estimat
a fi de 3 ori până la de 40 de ori mai mare decât în membrana
​​
corpului celular și dendrite, în funcție de tipul de neuron și
metodologia experimentală. Proteina structurală ankyrin-G
este un marker molecular pentru segmentul inițial și pare a fi
importantă pentru organizarea distribuției unice a canalelor
ionice. În al doilea rând, segmente inițiale adesea au tipuri
de canale de Na+ (vezi Tabelul 7-1) cum ar fi Nav1.6 care sunt
activate la voltaj relativ negativ, comparativ cu canale, cum
ar fi Nav1.2 care sunt comune în corpul celular și dendrite.
Combinația dintre un număr mare de canale de Na+ și des-
chiderea lor la un voltaj relativ negativ permite segmentului
inițial al axonului să ajungă la potențialul de acțiune prag
înaintea altor locuri de pe dendrite și corpul celular.
05/01/2017 18:03:53
 CAPITOLUL 12 • FIZIOLOGIA NEURONILOR 303

A PREGĂTIREA EXPERIMENTULUI

Pedicul
axonal

Dendrite Segment Teacă de

inițial mielină
Corp celular

B EXCITABILITATEA DE-A LUNGUL NEURONULUI

Prag
ŽŠœž™›Šȱ™˜Ž—ô’Š•ž•ž’ȱ™›Šȱ
ŽœŽȱž—ȱ™˜Ž—ô’Š•ȱŽȱŠŒô’ž—Žǯ

ž‹ȱ™˜Ž—ô’Š•ž•ȱ™›Šȱ—žȱ
Vm ŽœŽȱ™˜Ž—ô’Š•ȱŽȱŠŒô’ž—Žǯ
Amplitudinea
potențialului sinaptic

Potențial de repaus membranar

Distanță
C DENSITATEA CANALELOR DE Na+

Figura 12-5  Înregistrarea simultană a potențialelor de acțiune din diferite părți ale unui neuron. A, În acest expe-
riment ipotetic, o sinapsă excitatoare pe o dendrită este stimulată, iar răspunsul este înregistrat în corpul celular
și în segmentul inițial. PPSE este atenuat în corpul celular și în segmentul inițial, dar PPSE este suficient de mare
pentru a declanșa un potențial de acțiune în segmentul inițial. B, Potențialul prag este mare (-35 mV), în regiunile
neuronului care au puține canale de Na+ și începe să scadă destul de abrupt în pediculul axonal și segmentul
inițial. De obicei, un stimul suficient de puternic declanșează un potențial de acțiune în segmentul inițial. C,
Densitatea canalelor de Na+ este ridicată numai în segmentul inițial și în fiecare nod Ranvier.

Viteza de conducere a unui axon mielinizat crește liniar cu

diametrul
Cu cât e mai mare diametrul unui axon, cu atât mai mare
este viteza de conducere, alte lucruri rămânând egale. Cu
toate acestea, viteza de conducere este de obicei mult mai
rapidă în axonii mielinizati decât în axonii nemielinizați
(vezi p. 200). Astfel, un axon mielinizat, cu diametrul de 10
μm conduce impulsuri cu aproximativ aceeași viteză ca un
axon nemielinizat cu diametrul de ~500 μm. Mielinizarea
conferă nu numai avantaje substanțiale de viteză dar, de ase-
menea, avantaje în eficiență. Aproape 2500 de axoni mieli-
nizați cu diametrul de 10-μM pot încape în volumul ocupat
de un singur axon de 500-μm!
Axonii nemielinizați mai au încă un rol la vertebrate. La
diametre mai mici de ~1 μm, axonii nemielinizați din sistemul
nervos periferic (SNP) conduc mai rapid decât cei mielinizați.
Ca o mărturie a evoluției, cei mai subțiri axoni ai nervilor
senzitivi periferici, numiți fibre C, sunt ~1 μm lățime sau mai
puțin, și toți sunt nemielinizați. Axonii mai mari decât ~1 μm
în diametru sunt toți mielinizați (Tabelul 12-1). Fiecare axon
are prețul său biologic: cei mai mari axoni, evident, ocupă cel
mai mult spațiu, iar sinteza și metabolismul lor sunt costisi-
toare. Cei mai mari și rapizi axoni sunt, prin urmare, utilizați
cu moderație. Sunt folosiți numai pentru a transporta infor-
mații senzoriale de la stimulii cu schimbări rapide pe cele mai
lungi distanțe (de exemplu, receptorii de întindere din mușchi,
mecanoreceptorii în tendoane și piele), sau sunt folosiți pentru
a controla contracțiile fine coordonate ale mușchilor. Cele mai
subțiri cele mai lente fibre C în periferie sunt în principal
axonii senzitivi pentru durere cronică și temperatură, pentru
care viteza nu este la fel de importantă.
Relația între formă și funcție pentru axonii din SNC este
mai puțin evidentă decât pentru cei din SNP, în parte, pentru
că este mai dificil să identifici funcția fiecărui axon. Interesant
este, că în creier și măduva spinării, diametrul critic pentru
tranziția spre mielinizare poate fi mai mic decât în periferie.

0024-ch0012-0295-0306-9781455743773 RO.indd 303 05/01/2017 18:03:53

 304 SECȚIUNEA III • Sistemul nervos

TABELUL 12-1  Classes of Peripheral Sensory and Motor Axons, by Size and Conduction Velocity
CLASIFICAREA ERLANGER & GASSER*
Aα Aβ Aγ Aδ B C
Funcție Aferențe senzitive ale Aferențe Fibre motorii Sensory Neuroni Aferențe senzitive
proprioceptorilor din senzitive ale ale fibrelor afferents from preganglionari pentru receptorii
mușchii scheletici. mecano intrafusale pain and ai SNA pentru durere,
Neuronii motori ai receptorilor din din fusurile temperature temperatură și
mușchilor scheletici piele musculare receptors sensibilitatea
tactilă fină
Diametrul (µm) 13–20 6–12 3–6 1–5 <3 0.2–1.5
Viteza de 80–120 35–75 12–30 5–30 3–15 0.5–2.5
conducere a
potențialului de
acțiune (m/s)
Clasificarea Ia (fibre senzitive din II III IV
alternativă a fusurile musculare )
axonilor senzitivi Ib (fibre senzitive din
din mușchi și sensory din organul
tendoane† tendinos Golgi)

*Această clasificare A–C a fost introdusă de Joseph Erlanger și Herbert Gasser, care au câștigat împreună Premiul Nobel pentru Medicină și Fiziologie în 1944, pentru
descrierea relației dintre diametrul axonal, viteza de conducere și funcția în nervul periferic.  N12-4 
†
Această clasificare I–IV a fost introdusă de alți investigatori. Se aplică numai la axonii senzitivi din mușchi și tendoane.
SNA sistemul nervos autonom.
Modificat din Bear MF, Connors BW, Paradiso MP: Neuroscience: Exploring the Brain, 2nd ed. Baltimore, Lippincott Williams & Wilkins, 2001.

Mulți axoni mielinizați centrali sunt subțiri de aproximativ

0,2 μm. La cealaltă extremă, foarte puțini axoni mielinizați
centrali sunt >4 μm în diametru. V
Membrana axonilor mielinizați are o varietate de canale
de ioni care pot contribui la funcţionarea ei normală și pato- V
logică. De o importanță primară este canalul de Na+
voltaj-dependent, care asigură activarea rapidă și inactivarea
influxului și produce potențialul de acțiune. Există nouă izo-
forme ale subunității α a canalului de Na+ voltaj-dependent V
(vezi Tabelul 7-1). În axonii centrali normali, sunt prezente
canale Nav1.6 care populează nodurile Ranvier mature cu o
densitate de 1000 până la 2000 de canale pe micrometru
pătrat (vezi Fig. 12-5). Aceeași membrană axonală în regiu-
nile internodale, sub mielină, are <25 de canale pe microme-
tru pătrat (față între 2 și 200 de canale pe micrometru pătrat
în axonilor nemielinizați). Distribuția dramatic diferită de Figura 12-6  Demielinizare în SNC. O secțiune transversală a unei rădăcini
canale între membrana nodală și internodală are implicații spinale de la un șoarece distrofic prezintă fascicule de axoni fără mielină
importante pentru conducerea de-a lungul axonilor patolo- (limite subțiri) înconjurat de fibre cu mielină (limite groase). V venă. (Din
gic demielinizați (vezi mai jos). Canalele de K sunt mai puțin Rosenbluth J: In Waxman SG, Kocsis JD, Stys PK [eds]: The Axon: Structure,
Function, and Pathophysiology. New York, Oxford University Press, 1995.)
importante în axonii mielinizați decât sunt în majoritatea
altor membrane excitabile. Foarte puține dintre aceste canale
sunt prezente în membrana nodală, și fluxul rapid de K+
contribuie puțin la faza de repolarizare a potențialului de Axoni demielinizați conduc lent potențiale de acțiune, instabil
acțiune în axonii mielinizați maturi. Acest rol diminuat sau deloc
pentru canalele K+ poate fi o adaptare și o reducere a costu-
rilor, deoarece absența curenților de K+ scade consumul Numeroase tulburări clinice în mod selectiv deteriorează sau
metabolic al unui singur potențial de acțiune cu ~ 40%. În distrug tecile de mielină și lasă membranele axonale intacte,
orice caz, unele canale de K+ sunt localizate în membrana dar neizolate. Aceste boli demielinizante pot afecta axonii
axonală sub mielină, în special în regiunea paranodală. centrali sau periferici și pot duce la afectarea severă a con-
Funcția acestor canale de K+ este neclară; acestea pot stabili ducerii (Fig. 12-6). Boala demielinizantă cea mai frecventă a
potențialul membranar de repaus Vm al regiunilor interno- sistemului nervos central este scleroza multiplă (Cadranul
dale și ajută la stabilizarea proprietăților de descărcare ale 12-1), o tulburare progresivă caracterizată prin zone disper-
axonului. sate de demielinizare în creier și măduva spinării. Semnele
clinice specifice ale acestor tulburări variază și depind de
particularitățile seturilor de axonii afectați.

0024-ch0012-0295-0306-9781455743773 RO.indd 304 05/01/2017 18:03:53


CADRANUL 12-1  Boli ale demielinizării
S
cleroza multiplă (SM), cea mai frecventă boală demielini-
zantă a SNC, afectează > 350000 de americani. SM este o
boală autoimună îndreptată împotriva mielinei sau oligoden-
drocitele (vezi p. 292) și, prin urmare, este o boală pur a SNC.
Factorul declanșator este neclar. Unii au propus un antigen viral
(inclusiv virusul jigodiei canine), dar multe alte teorii există și nici
una dintre ele nu a fost dovedită în mod clar. Teoria antigenului viral
se bazează cel puțin parțial pe studiile clasice care au concluzionat
că SM are o incidență mai mare în regiunile temperate decât la
tropice și acest risc depinde de locul unde individul și-a petrecut
copilăria, nu perioada adultă. Nici o dovadă mai bună nu a fost
prezentată pentru o etiologie virală încă. SM este de două ori mai
frecventă la femei ca la barbați. Susceptibilitatea la SM a fost de
asemenea legată de un număr de alele genice ale sistemului anti-
genului leucocitar uman (HLA).
Semnele și simptomele SM sunt variabile, dar caracteristicile
frecvente includ următoarele:
1. Nevrită optică ce poate determina scăderea acuității vizuale.
2. Leziuni ale axonilor implicați în controlul mișcărilor oculare ce
pot provoca vedere dublă.
3. Semn Lhermitte este o senzație electrică care coboară pe
spate și în picioare când gâtul este flexat.
Imagistica prin rezonanța magnetică poate demonstra leziunile
în SM. Studiul potențialelor evocate, care măsoară conducerea în
fibrele nervoase pe diverse căi senzoriale, arată rezultate anormale
în aproape toate cazurile cu boală stabilă și în aproximativ două
treimi din cazuri suspectate de SM.
SM este definită clinic ca o boală care implică demielinizarea
SNC cu episoade separate în timp și spațiu-cel puțin două episoade
de demielinizare care implică cel puțin două regiuni separate ale
SNC. Remisiunile și recidivele sunt foarte frecvente în SM. O recu-
rență se datorează apariției inflamației active a unui tract de materie
albă în SNC. O remisiune apare atunci când dispare inflamația și
axonii care au fost demielinizați recuperează o parte din funcția lor
și sunt în măsură să conducă potențiale de acțiune prin zona de
mielină deteriorată. Cu toate acestea, fibrele demielinizate patologic
nu sunt normale. Înlocuirea de canale de Nav1.6 cu canale Nav1.2
în axonii demielinizați poate fi printre modificarile moleculare care
apar. Conducerea este de multe ori foarte puțin adecvată, în condiții
normale și poate deveni inadecvată în situații stresante, cum ar fi
boli, stres emoțional și epuizare. În conformitate cu aceste circum-
stanțe, simptomele vor apărea din nou.
Motivele pentru remisiuni și recurențe nu sunt în întregime clare.
Conducerea în fibrele patologic demielinizate care este foarte puțin
adecvată în condiții normale, poate deveni inadecvată în anumite
situații de stres, cum ar fi boala, stres emoțional și epuizare; doar
atunci simptomele vor deveni evidente. O modificare a temperaturii
0024-ch0012-0295-0306-9781455743773 RO.indd 305
CAPITOLUL 12 • FIZIOLOGIA NEURONILOR 305
este un exemplu clasic de situație ce determină schimbare în viteza
de conducere. Conducerea prin axonii demielinizați este de fapt
„mai sigură”, la temperaturi scăzute, care încetinesc cinetica cana-
lelor de Na+ prelungesc durata potentialelor de acțiune, și încetinesc
viteza de conducere. Curenții crescuți ai unui potențial mai larg fac
mai probabil ca potențialul prag pentru conducere continuă să fie
atins.  N12-3 Când temperatura corpului unui pacient cu SM
este ridicată, de exemplu, prin febră sau imersie într-o baie fierbinte,
conducerea este compromisă și deficitele neurologice pot să apară.
Anumite medicamente pot prelungi durata potențialului de
acțiune și facilita conducerea prin axonii demielinizați. Demielinizarea
poate expune canale de K+ voltaj-dependente, care sunt în mod
normal ascunse sub mielină. Activarea canalelor corectoare de K+
poate afecta în continuare transmiterea potențialelor în axonii
demielinizați. Cu toate acestea, canalele de K+ devin, de asemenea,
accesibile agenților farmacologici, cum ar fi clasa de blocante ale
canalelor de K+ numite aminopiridine (vezi pp. 195–196). Blocarea
acestor canale K+ poate prelungi potențialul și facilita propagarea
sa prin regiunile demielinizate. O eliberare lentă de 4-aminopiridină
este acum disponibilă pentru tratamentul simptomatic al sclerozei
multiple.
În prezent, tratamentul standard al recurențelor din SM include
medicamente imunosupresoare. Cel mai frecvent este interfero-
nul β, care are acțiune antivirală, antiproliferativă și imunomodula-
toare. Multe medicamente noi sunt în curs de investigare pentru a
ajuta în prevenirea atacului autoimun, pentru a reduce daunele în
timpul unui atac sau pentru a îmbunătăți funcția în regiunile deja
demielinizate.
Cea mai frecventă boală demielinizantă a SNP este sindromul
Landry-Guillain-Barré. Dupa o infecție respiratorie sau alte viroze,
un sindrom neurologic ascendent se poate dezvolta, care este
caracterizat prin apariția slăbiciunii musculare, ceea ce duce la
paralizia picioarele și implicarea ulterioară a mâinilor și brațelor. În
cazuri severe, paralizia implică nervii cranieni, și pacienții pot pierde
capacitatea de a înghiți sau chiar de a respira, necesitând ventilație
mecanică pentru un timp. Această etapă inițială a sindromul
Landry-Guillain-Barré atinge un platou în mai multe săptămâni și
apoi dispare treptat. Cei mai multi pacienți se recuperează complet
atâta timp cât medicul recunoaște sindromul și inițiază un tratament
de susținere. Netratat, acest sindrom este de multe ori fatal.
Sindromul Landry-Guillain-Barré este cauzat de o reacție auto-
imună împotriva tecii de mielină produsă de celulele Schwann din
SNP (vezi p. 292). Acești pacienți, se vindecă în general, complet,
deoarece SNP are capacitatea de a se remieliniza. Axonii din SNC
nu se remielinizează semnificativ, ceea ce explică de ce recuperarea
completă nu este comună la pacienții cu SM.
05/01/2017 18:03:54
 306 SECȚIUNEA III • Sistemul nervos

A CONDUCERE NORMALĂ Figura 12-7 Demielinizare. A, Patru potențiale de acțiune la nodul Ranvier

Potențial de acțiune Nod Ranvier cel mai din stânga sunt conduse neschimbate în amplitudine – și frecventă
către nodurile care sunt mai la dreapta. B, Potențialele de acțiune se
propagă dintr-o regiune normal mielinizată, într-o zonă demielinizată.
Mielină Curentul de acțiune axial care a fost generat la ultimul nod sănătos este
distribuit de-a lungul unei zone lungi de membrană axonală goală sau
Axon parțial mielinizată, cu rezistivitate scăzută și capacitanță crescută. Astfel,
densitatea de curent la cele două noduri afectate este mult redusă. Acest
tablou arată cinci consecințe ale demielinizarii: (1) scăderea vitezei, care se
manifestă ca întârzieri mai mari pentru sosirea șirului de vârfuri; (2) bloc
legat de frecvență, care nu lasă să treacă șiruri de înaltă frecvență – ca
˜—žŒŽ›Žȱ—˜›–Š•©ȱœŠ•Š˜›’ŽȱŠȱŸ¦›ž›’•˜›ȱɗ›Žȱ—˜ž›’ urmare, unele dintre vârfuri lipsesc distal; (3) blocarea totală; (4) generarea
de impulsuri ectopice, chiar dacă nu există nici un influx în porțiunea pro-
ximală a axonului, potențiale de acțiune apar spontan dincolo de leziune; și
(5) mecano senzitivitate crescută – potențiale de acțiune ectopice generate
de stimularea mecanică. C, În cazul în care demielinizarea afectează doi
B CONDUCEREA ÎN ZONE DEMIELINIZATE
axoni adiacenți, potențialele de acțiune într-unul (axon de sus în acest caz)
determină potențialele de acțiune pentru a se propaga în ambele direcții,
în axonul adiacent.

Într-un axon normal, mielinizat, curenții de acțiune gene-

1 rați la un nod pot încărca efectiv nodul adiacent și să-l aducă
Œ©Ž›ŽŠȱŸ’Ž£Ž’ȱŽȱŒ˜—žŒŽ›Ž
la nivelul prag în ~20 µsec (Fig. 12-7A), deoarece mielina
servește la creșterea rezistenței și reducerea capacitanței
căilor dintre axoplasmă și fluidul extracelular (vezi pp. 199–
2
201). Influxul membranar ce trece prin fiecare nod este de
•˜Œž›’ȱ•ŽŠŽȱŽȱ›ŽŒŸŽ—ô©
fapt de 5 până la 7 ori mai mare decât este necesar pentru a
iniția un potențial de acțiune în nodul următor. Eliminarea
insulelor de mielină înseamnă că, același potențial de acțiune
3
nodal este distribuit pe o membrană axonală, mult mai mare,
•˜Œž›’ȱ˜Š•ŽȱŽȱŒ˜—žŒŽ›Ž
neetanșă, cu capacitanță mai mare (vezi Fig. 12-7B). Mai
multe consecințe sunt posibile. În comparație cu conducerea
normală, conducerea într-un axon demielinizat poate conti-
4
nua, dar la o viteză mai mică, în cazul în care demielinizarea
Ž—Ž›Š›ŽŠȱŽȱ’–™ž•œž›’ȱŽŒ˜™’ŒŽ
nu este prea severă (vezi Fig. 12-7B, înregistrarea 1). În stu-
diile experimentale, timpul de conducere internodală prin
5
fibrele demielinizate poate fi de aproximativ 500 μs, cu durată
›ŽòŽ›ŽŠȱ–ŽŒŠ—˜œŽ—£’’Ÿ’©ô’’ de 25 ori mai lungă decât în mod normal. Capacitatea axo-
nilor de a transmite șiruri de impulsuri de înaltă frecvență
poate fi de asemenea afectată (vezi Fig. 12-7B, înregistrare
2). Demielinizarea extensivă a unui axon provoacă blocarea
C TRANSMITERE ÎNCRUCIȘATĂ ÎNTRE AXONII DEMIELINIZAȚI totală a conducerii (vezi Fig. 12-7B, înregistrare 3). Studiile
clinice indică faptul că blocarea potențialelor de acțiune este
mai strâns legată de simptome decât este simpla încetinire a
conducerii. Axonii demielinizați pot, de asemenea, deveni
surse de potențiale de acțiune spontane, generate ectopic din
cauza schimbărilor în excitabilitate lor intrinsecă (vezi Fig.
12-7B, înregistrare 4) sau mecano-sensitivității (vezi Fig.
12-7B, înregistrare 5). Mai mult decât atât, semnalul de la un
axon demielinizat poate excita un axon demielinizat adiacent
›Š—œ–’Ž›ŽȱɗŒ›žŒ’òŠ© și induce o transmitere încrucișată (vezi Fig. 12-7C), ceea
ce poate provoca transmiterea potențialelor de acțiune în
ambele direcții în cadrul axonului adiacent.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

—ȱŠ¡˜—ȱŠ’ŠŒŽ—ȱŒ˜—žŒŽȱ™˜Ž—ô’Š•ž•ȱŽȱŠŒô’ž—Žȱ Referințele bibliografice și notele marcate în text cu

ɗȱŠ–‹Ž•Žȱ’›ŽŒô’’ȱ’—ȱ›Ž’ž—ŽŠȱŽ–’Ž•’—’£Š©ǯ simbolul se găsesc în varianta electronică.

0024-ch0012-0295-0306-9781455743773 RO.indd 306 05/01/2017 18:03:54