Imuno

1.
Care dintre urmatoarele referitoare la teoriile instructive sunt

adevarate:
1. Teoriile instructive nu implica persistenta indelungata a antigenului
de-a lungul procesului de formare a anticorpului
2. Sustin ca receptorii pentru antigen sunt preformati
3. Niels Jerne a contribuit la conturarea teoriilor instructive
4. Sustin ca receptorii pentru antigen sunt modelati de catre antigenul
care functioneaza ca matrita
5. Sunt teoriile pe care se bazeaza imunologia moderna
6. Au fost abandonate in favoarea teoriilor selective
7. Teoriile instructive tin cont de importanta enzimelor in
mecanismele de sinteza si metabolism intracelular
8. Teoriile instructive nu tin cont de importanta enzimelor in
9. Teoriile instructive implica persistenta indelungata a antigenului
10.Teoria matritei (template) este o teorie instructiva
2. Care dintre urmatoarele referitoare la teoriile selective sunt
adevarate:
1. Teoriile selective nu tin cont de importanta enzimelor in
2. Paul Ehrlich a contribuit la conturarea teoriilor selective
3. Teoriile selective tin cont de importanta enzimelor in mecanismele
de sinteza si metabolism intracelular
4. Sustin ca receptorii pentru antigen sunt modelati de catre antigenul
care functioneaza ca matrita
5. Sustin ca receptorii pentru antigen sunt preformati
6. Au fost abandonate in favoarea teoriilor instructive
7. Linus Pauling a contribuit la conturarea teoriilor selective
8. Teoriile selective nu implica persistenta indelungata a antigenului
9. Sunt teoriile pe care se bazeaza imunologia moderna
10.Teoriile selective implica persistenta indelungata a antigenului de-a
lungul procesului de formare a anticorpului
3. Care dintre urmatoarele referitoare la vaccinul creat de Edward
Jenner sunt adevarate:
1. Se bazeaza pe adminstrarea patogenului viu, atenuat

2. A fost administrat pentru prevenirea aparitiei variolei (small pox)
3. Nu se adreseaza CMV
4. A fost administrat pentru prevenirea aparitiei cow pox
5. Se bazeaza pe fenomenul de reactivitate incrucisata
6. S-a dovedit eficient si pentru protectia impotriva CMV
7. A inlocuit procedura de variolare
8. A fost premergatoare procedurii de variolare
9. Nu se adreseaza EBV
10.S-a dovedit eficient si pentru protectia impotriva EBV
4. Care dintre urmatoarele referitoare la degradabilitatea unui antigen
sunt adevarate:
1. Influenteaza imunogenicitatea prin prisma generarii de fragmente
simple, ce vor fi regurgitate de celula care a internalizat antigenele
2. Face referire la o etapa din procesul de raspuns imun fata de
antigenele T-dependente
3. Influenteaza imunogenicitatea prin prisma prezentarii ulterioare de
catre un APC
4. Face referire la o etapa din procesul de raspuns imun fata de
antigenele T-independente
5. Face referire la un proces de digestie intracelulara controlata
6. Se refera preponderent la digestia carbohidratilor
7. Face referire la un proces de distrugere extracelulara accelerata
8. Influenteaza imunogenicitatea in sensul scaderii acesteia
9. Influenteaza imunogenicitatea in sensul cresterii acesteia
10.Se refera preponderent la digestia cu ajutorul enzimelor proteolitice
5. Care dintre urmatoarele referitoare la molecula carrier sunt
adevarate:
1. Are o greutate moleculara mica
2. Poate fi o molecula self sau non-self
3. Este o molecula cu o structura complexa
4. Degradabilitatea sa reprezinta o proprietate optionala
5. Trebuie sa fie exclusiv o molecula non-self
6. Este o molecula cu o structura simpla
7. Din punct de vedere al structurii chimice, ideal ar trebui sa fie un
carbohidrat
8. Din punct de vedere al structurii chimice, ideal ar trebui sa fie o
proteina
9. Trebuie sa fie degradabila

10.Are o greutate moleculara mare
6. Care dintre urmatoarele referitoare la haptena sunt adevarate:
1. Pielea intacta reprezinta o posibila cale de penetrare a acesteia in
organism
2. Trebuie asociata, in mod obligatoriu, cu un adjuvant, pentru a
deveni imunogena
3. O serie de medicamente intra in categoria haptenelor
4. Nu este imunogen
5. Pielea intacta, spre desoebire de mucoase, nu reprezinta o posibila
cale de penetrare a haptenei in organism
6. Trebuie asociata, in mod obligatoriu, cu o moleculara carrier pentru
a deveni imunogena
7. Penicilina nu reprezinta o haptena
8. Este un bun imunogen
9. Medicamentele sunt concepute de asa natura incat sa nu aiba
caracter de haptena
10.Penicilina reprezinta o haptena7
7. Care dintre urmatoarele afirmatii legate de variația antigenică sunt
adevarate:
1. Reprezintă totalitatea antigenelor care pot fi recunoscute de un
individ
2. Poate determina apariția unui ”nou” virus în cadrul aceleiași specii
3. Poate determina modificări minore ale antigenicității proteinelor de
suprafață ale unui virus
4. Impiedică realizarea unui vaccin eficient anti-HIV
5. Este rezultatul internalizării și procesării unui patogen în scopul
prezentării în cupa MHC
6. Se bazează pe schimbul de glicoproteine de suprafață între
patogeni care infectează simultan aceeași gazdă
7. Permite patogenilor să persiste în organismul gazdei
8. Reprezintă diferența dintre antigenele provenite de la indivizi
diferiți
9. Presupune schimbarea izomerismului optic al aminoacizilor din
structura unei proteine non-self
10.Este întâlnită la protozoare, virusuri și la unele bacterii
8. Care dintre urmatoarele afirmatii legate de reactivitatea încrucișată
sunt adevarate:
1. Poate induce reacții autoimune după anumite infecții

2. A fost folosită pentru a induce protecție față de virusul variolei
umane
3. Este proprietatea proteinei C reactive de a reacționa atât cu
polizaharidul C pneumococic cât și cu C1q
4. Este proprietatea anticorpilor de a reacționa simultan cu epitopi
diferiți de pe același antigen
5. Reprezintă capacitatea unui antigen de a reacționa atât cu
limfocitele T cât și cu limfocitele B
6. Este consecința existenței antigenelor heterofile
7. Este capacitatea anticorpilor de a recunoaște structuri diferite, care
au epitopi similari sau identici
8. Poate fi folosită în diagnosticul serologic al unor boli
9. Este proprietatea anticorpilor IgG de a se lega atât la receptorii
FcγR de pe macrofage cât și la cei de pe neutrofile
10.Explică accidentele transfuzionale care survin după transferul de
hematii de la un donator cu grup sanguin O la o persoană cu grup B
9. Care dintre urmatoarele influenteaza imunogenicitatea unei
structuri:
1. degradabilitatea
2. doza antigenului
3. calea de administrare
4. asocierea cu PoliIgR
5. complexitatea structurala
6. numarul de paratopi de la nivelul unei molecule de imunoglobulina
7. asocierea cu C3b
8. asocierea cu receptorii NK
9. asocierea cu receptorii Fc
10.dimensiunea structurii antigenice
10.Grefa allogenica:
1. este un transplant intre gemeni monozigoti
2. induce raspuns imun in organismul primitorului si va fi rejetata
3. se mai numeste allogrefa
4. este o grefa efectuata intre membrii diferiti din aceeasi specie
5. reprezinta, pentru primitor, o structura non-self
6. este intotdeauna acceptata
7. este un transplant efectuat intre indivizi identici genetic
8. se realizeaza intre indivizi din specii diferite
9. este un transplant intre gemeni dizigoti

10.supravietuieste, ca urmare a fenomenului de toleranta fata de self
11.Grefa xenogenica:
1. este rejetata
2. reprezinta un transplant efectuat intre membrii unor specii diferite
3. se realizeaza intre indivizi identici genetic
4. se mai numeste xenogrefa
5. este o grefa efectuata intre membrii aceleiasi specii
6. este un transplant intre gemeni dizigoti
7. este intotdeauna acceptata
8. este un transplant intre gemeni monozigoti
9. induce raspuns imun in organismul primitorului
10.reprezinta, pentru primitor, o structura non-self
12.Haptena:
1. interactioneaza cu anticorpi specifici ei
2. nu poate induce generare de anticorpi specifici
3. poate deveni imunogen prin asocierea cu adjuvanti
4. nu este imunogen
5. poate deveni imunogen prin asociere cu carrieri
6. este o molecula mare si complexa
7. induce singura raspunsuri imune foarte eficiente
8. este un imunogen extrem de puternic
9. este o molecula foarte mica
10.nu reactioneaza cu anticorpii specifici ei
13.Carrierii:
1. se pot asocia cu haptene care se vor comporta ca niste epitopi
2. transporta peptidele endogene in RER
3. frecvent, sunt proteine
4. transporta diverse molecule prin canalele ionice deschise la nivelul
membranelor celulare
5. sunt imunogene
6. sunt molecule ce faciliteaza transcitoza IgG la nivelul
trofoblastului
7. sunt molecule mari si complexe
8. confera imunogenicitate haptenelor
9. se mai numesc adjuvanti
10.mediaza transcitoza IgA prin celula epiteliala intestinala
14.Administrarea vaccinurilor are ca scop principal:
1. generarea de limfocite T cu memorie, specifice antigenului

administrat
2. inducerea protectiei specifice fata de structura antigenica
administrata
3. uciderea virusurilor inainte ca acestea sa se poata replica
4. inhibarea unui RI specific antigenului administrat
5. inducerea memoriei imunologice specifica antigenului administrat
6. activarea macrofagelor si generarea unui RI sustinut, de tip
hipersensibilitate IV
7. generarea unui RI complex si eficient, specific antigenului
administrat
8. generarea de Ly B cu memorie, specifice antigenului administrat
9. obtinerea de Ac, specifici adjuvantului continut in vaccin
10.activarea celulelor NK
15.Epitopii recunoscuti de limfocitele T:
1. sunt structuri tridimensionale, recunoscute in sistem „lacat-cheie”
2. sunt peptide care rezulta din procesarea antigenelor endogene
3. sunt peptide scurte asociate cu molecule MHC self
4. sunt proteine care nu au nevoie de asocierea cu moleculele MHC
5. sunt epitopi direct accesibili in starea nativa a proteinelor
6. se mai numesc antigene T-dependente
7. sunt proteine mari si complexe
8. sunt peptide care rezulta din procesarea antigenelor exogene
9. sunt epitopi care devin accesibili dupa procesarea antigenului
10.sunt adesea structuri interne de la nivelul antigenului
16.Epitopii recunoscuti de limfocitele B:
1. sunt structuri tridimensionale, recunoscute in sistem „lacat-cheie”
2. sunt adesea structuri externe de la nivelul antigenului
3. pot fi conformationali
4. se mai numesc antigene B-dependente
5. sunt direct accesibili in starea nativa a proteinelor
6. sunt peptide care rezulta din procesarea antigenelor exogene
7. sunt proteine care au nevoie de asocierea cu moleculele MHC
8. sunt peptide care rezulta din procesarea antigenelor endogene
9. pot fi liniari
10.sunt peptide scurte asociate cu molecule MHC self
17.Epitopii:
1. au dimensiuni mari
2. pot fi dominanti, subdominanti si criptici

3. la nivelul unui antigen pot fi identici sau diferiti
4. sunt fragmente mici de la nivelul unui antigen, recunoscuti de
receptorii Ly T si B
5. toti epitopii unui antigen sunt criptici
6. se mai numesc imunogene
7. nu sunt recunoscuti de Ly B
8. se mai numesc determinanti antigenici
9. nu sunt recunoscuti de Ly T
10.au dimensiuni mici
18.Valenta unui antigen:
1. reprezinta totalitatea determinantilor antigenici diferiti de la nivelul
unui antigen
2. se mai numeste variatie antigenica
3. se refera la abilitatea patogenilor de a-si modifica structurile
membranare, cu scopul de a evita recunoasterea de catre limfocite
4. este conferita de numarul de epitopi diferiti de la nivelul unui
antigen
5. este direct proportionala cu dimensiunea unei proteine
6. este 1, daca toti epitopii unui antigen sunt identici
7. este cu atat mai mare, cu cat numarul de epitopi este mai mic
8. este invers proportionala cu numarul de epitopi de la nivelul unui
antigen
9. este direct proportionala cu complexitatea unei proteine
10.este suma epitopilor de la nivelul unui antigen
19.Specificitatea unui anticorp:
1. este fenomenul ce explica functionarea componentelor apararii
nespecifice
2. se refera la proprietatea acestuia de a interactiona numai cu
epitopul fata de care a fost generat
3. este fenomenul ce explica functionarea celulelor NK
4. este fenomenul ce explica functionarea componentelor apararii
specifice
5. se refera la abilitatea acestuia de a interactiona numai cu antigenul
fata de care a fost generat
6. se refera la abilitatea acestuia de a interactiona cu cateva antigene
diferite
7. sta la baza functionarii SI specific
8. se refera la abilitatea acestuia de a interactiona cu toate antigenele

9. se mai numeste reactivitate incrucisata
10.poate oferi informatii despre agentul etiologic al unei boli
infectioase
20.Reactivitatea incrucisata:
1. explica functionarea macrofagelor
2. poate explica dezvoltarea unor reactii autoimune
3. sta la baza functionarii SI nespecific
4. se refera la abilitatea unui anticorp de a interactiona cu cateva
antigene diferite
5. se refera la proprietatea unui anticorp de a interactiona numai cu
epitopul fata de care a fost generat
6. poate fi explicata prin mimetism antigenic
7. sta la baza functionarii SI specific
8. se refera la abilitatea unui anticorp de a interactiona numai cu
antigenul fata de care a fost generat
9. poate fi utilizata in diagnosticul serologic al unor boli cu etiologie
infectioasa
10.se bazeaza pe faptul ca antigene diferite pot avea in comun epitopul
fata de care anticorpul a fost generat
21.Un anticorp produs impotriva unei proteine mari reactioneaza cu
aceasta chiar si cand proteina este denaturata prin ruperea
legaturilor disulfidice. Un alt anticorp produs impotriva acestui
antigen nu reactioneaza cu acesta, atunci cand este denaturat in mod
similar. Cea mai probabila explicatie este:
1. al doilea anticorp este specific pentru legaturile disulfidice
2. denaturarea proteinei nu a afectat epitopii liniari
3. primul anticorp este specific pentru secventa primara de aminoacizi
a antigenului, iar al doilea anticorp este specific pentru
determinanti conformationali
4. primul anticorp are afinitate mai mare pentru antigen
5. primul anticorp este specific pentru cativa epitopi exprimati de
catre antigen
6. al doilea anticorp nu este specific antigenului
7. primul anticorp este specific pentru un epitop liniar al antigenului,
iar al doilea este specific pentru un determinant conformational
8. denaturarea proteinei a dus la disparitia epitopilor conformationali
9. al doilea anticorp este de mica afinitate
10.primul anticorp este specific pentru un epitop secvential al

antigenului, iar al doilea este specific pentru un determinant
conformational
22.Proteina C reactivă:
1. este o proteină de fază acută negativă
2. accelerează generarea complexelor de atac membranar
3. interacționează cu proteine ale sistemului complement
4. este secretată de hepatocite
5. se leagă la molecula C3
6. este o pentraxină
7. se leagă la fosfatidilcolina polizaharidului C al pneumococilor
8. poate activa complementul pe calea alternativă
9. este o proteină de fază acută pozitivă
10.formează complexe de 4 monomeri
23.Interferonii de tip I:
1. acționează asupra limfocitelor B, determinând comutare de clasă
2. pot activa calea clasică a sistemului complement
3. reduc, indirect, translația ARN-ului viral
4. amplifica activitatea litică a celulelor NK
5. sunt secretați în cantități mari de celulele dendritice plasmacitoide
6. amplifica expresia moleculelor MHC
7. sunt secretați în cantități mari în cursul infecțiilor bacteriene
8. acționează asupra limfocitelor T, determinând diferențerea lor în
efectori Th2
9. interferă cu activarea complementului
10.induc reducerea translatiei proteinelor
24.Interferonii de tip II:
1. pot activa calea alternativă a sistemului complement
2. interferă cu activarea complementului pe cale clasică
3. sunt secretați în cantități mari de celulele dendritice plasmacitoide
4. acționează asupra limfocitelor T
5. activează fagocitele
6. cresc activitatea litică a celulelor NK
7. pot fi de tip alfa sau beta
8. sunt secretați în cantități mari în cursul infecțiilor bacteriene
9. cresc expresia moleculelor MHC
10.acționează asupra limfocitelor B, determinând comutare de clasă
25.Spre deosebire de interferonii de tip I, interferonii de tip II:
1.
determină comutare de clasă la nivelul limfocitelor B
2.
sunt sintetizați de limfocitele T activate
3.
determină diferențierea funcțională a limfocitelor T
4.
pot acționa chiar asupra celulelor care nu au receptori pentru
interferon
5. sunt produși în cantitate mare de celulele dendritice plasmacitoide
6. pot crește expresia moleculelor MHC
7. sunt proteine de fază acută
8. pot fi secretați de celulele limfoide ale imunității înnăscute
9. nu pot fi secretați de orice celulă
10.stimulează celulele NK
26.Spre deosebire de neutrofile, macrofagele:
1. au viață lungă
2. secretă citokine pro-inflamatorii, antrenând secreția de proteine de
fază acută de către hepatocite
3. pot migra în țesuturi
4. sunt fagocite
5. intervin în reparațiile tisulare
6. conțin enzime necesare uciderii și digestiei materialului fagocitat
7. au receptori membranari pentru opsoninele generate în cursul
activării sistemului complement
8. au receptori Fcγ
9. sunt celule prezentatoare de antigen profesioniste
10.pot activa limfocitele T
27.Care dintre următoarele celule este fagocit:
1. Macrofag alveolar
2. Neuron
3. ILC3
4. Celulă Kupffer
5. Histiocit
6. Microglia
7. Osteoclast
8. Eritrocit
9. ILC1
10.ILC2
28.Care dintre următoarele nu este proteină de fază acută:
1. Condroitin sulfat
2. Ceruloplasmina
3. Serum amyloid
4. TGF-β
5. IL-10
6. Fibrinogen
7. Hemoglobina
8. Heparina
9. Proteina C reactivă
10.MBL
29.Pielea:
1. prezinta un epiderm bogat vascularizat
2. intervine in aparare datorita stratului continuu de keratinocite
3. prezinta descuamare fiziologica
4. are un pH neutru, mentinut prin descuamarea continua a
keratinocitelor
5. are un pH alcalin, ca urmare a prezentei unui strat de grasime la
nivelul hipodermului
6. nu contine celule ale SI nespecific
7. structura sa cuprinde epidermul, dermul si hipodermul
8. epidermul este un epiteliu pluristratificat cu keratinizare
9. intervine in protectie datorita epidermului unistratificat
10.are un pH acid, ca urmare a secretiei glandelor sebacee si
sudoripare
30.Pielea:
1. are un pH alcalin, ca urmare a prezentei unui strat de grasime la
nivelul hipodermului
2. este populata de Ly T gamma/delta
3. epidermul este un epiteliu pluristratificat cu keratinizare
4. intervine in protectie datorita epidermului unistratificat
5. este organ limfoid primar
6. este considerata organ limfoid secundar
7. nu este implicata in protectie
8. prezinta un epiderm bogat vascularizat
9. la nivelul dermului sunt localizate numeroase celule ale SI
nespecific
10.la nivelul epidermului se gasesc numeroase celule Langerhans
31.Epiteliile mucoaselor:
1. secreta anticorpi din clasa IgA
2. sunt intotdeauna unistratificate
3. pot media transcitoza IgA

4. exprima receptori ce mediaza transcitoza IgD
5. intervin in protectia mucoaselor
6. pot prezenta cili
7. exprima receptori specifici pentru antigen
8. pot secreta mucus
9. pot fi unistratificate sau pluristratificate
10.nu intervin in protectie, nefiind considerate bariere anatomice
32.Colicinele:
1. au o actiune similara interferonilor
2. sunt secretate de bacterii intracelulare
3. intervin in protectia fata de patogeni la nivelul intestinului subtire
4. sunt exotoxine secretate de bacteriile Gram –
5. sunt produse de bacteriile comensale
6. sunt molecule ce se insera la nivelul membranei patogenilor
7. sunt capabile sa ucida bacterii patogene
8. sunt componente ale apararii nespecifice
9. sunt produse de bacteriile piogene
10.sunt endotoxine ale bacteriilor Gram +
33.Barierele fiziologice includ:
1. fagocitele profesioniste
2. limfocitele T si B
3. miscarea cililor de la nivelul epiteliului respirator
4. productia de keratina care face keratinocitele impermeabile la apa
5. actiunea de spalare a lacrimilor
6. miscarea peristaltica
7. APC-urile profesioniste
8. tusea
9. mastocitele
10.secretia de mucus
34.IFNγ:
1. stimuleaza generarea limfocitele Th2
2. amplifica expresia BCR
3. inhiba potentialul litic al celulelor NK
4. induce switch de clasa spre IgG
5. are rol in comutarea de clasa
6. amplifica expresia MHC II
7. stimuleaza celulele NK
8. inhiba functia de fagocitoza a macrofagelor

9. activeaza fagocitele
10.activeaza direct mastocitele
35.AInterferonii de tip I:
1. interfera cu replicarea virala
2. inhiba potentialul litic al celulelor NK
3. intervin in protectia celulelor sanatoase din jurul unei celule
infectate viral
4. amplifica expresia BCR
5. inhiba functia de fagocitoza a macrofagelor
6. cuprind interferonii alpha si interferonii beta
7. sunt secretati de celule infectate viral
8. au important efect anti-proliferativ
9. activeaza direct mastocitele
10.stimuleaza generarea de limfocite Th2
36.Interferonii de tip I:
1. fac parte din grupul de molecule solubile numite citokine
2. sunt eliberati din granultiile citoplasmatice ale mastocitelor
3. intervin in activarea limfocitelor T
4. stimuleaza potentialul litic al celulelor NK
5. functioneaza ca factori chemotactici extrem de eficienti
6. au efect antiproliferativ
7. interfera cu replicarea virala din celula infectata viral
8. sunt opsonine importante, implicate in amplificarea fagocitozei
9. protejeaza celulele impotriva infectiilor virale, prin activarea unor
mecanisme ce blocheaza replicarea virala
10.sunt eliberati din granulatiile citoplasmatice ale NK
37.Lizozimul:
1. activeaza sistemul complement pe cale clasica
2. cliveaza peptidoglicanul
3. se gaseste in saliva
4. se gaseste in granulatiile PMN
5. este o enzima ce poate ucide patogeni
6. este un factor chemotactic
7. este un factor preformat mastocitar
8. este o proteina de faza acuta
9. este o vezicula intracitoplasmatica
10.se gaseste in lacrimi
38.Receptorii TLR:
1. sunt receptori secretati care pot activa sistemul complement
2. sunt receptori care conduc la endocitarea patogenului recunoscut
3. sunt receptori secretati, care functioneaza ca opsonine
4. sunt secretati de celulele SI specific
5. sunt receptori care semnalizeaza prezenta infectiei
6. pot fi membranari sau intracelulari
7. activeaza cai de semnalizare intracitoplasmatice pro-inflamatorii
8. sunt receptori exprimati in comun de anumite seturi de patogeni
9. conduc la sinteza unor molecule implicate in procesul inflamator
10.conduc la sinteza unor produsi ce controleaza RI specific, cum sunt
MHC II, CD80, CD86
39.TLR:
1. sunt receptori care semnalizeaza prezenta infectiei
2. sunt exprimati inclusiv pe suprafata limfocitelor
3. sunt cunoscuti cel putin 11 TLR la mamifere
4. recunosc antigenul intr-o maniera specifica
5. unii TLR trebuie sa se asocieze intre ei pentru a-si lega ligandul
6. sunt exprimati pe membrana Ly B, functionand ca receptor specific
pentru Ag
7. sunt receptori transmembranari cu un domeniu intracelular
homolog cu IL-1R
8. sunt exprimati pe membrana Ly T, functionand ca receptor specific
pentru Ag
9. sunt exprimati pe membrana macrofagelor, functionand ca receptor
specific pentru Ag
10.sunt dedicati unui unic ligand
40.Bacteriile comensale:
1. intervin in procesele de digestie
2. pot secreta molecule ce ucid patogenii
3. intra in competitie cu patogenii pentru nutrienti esentiali
4. sunt componente ale apararii specifice
5. sunt bacterii patogene care populeaza epidermul si foliculii pilo-
sebacei
6. sunt bacterii normale, non-patogenice
7. sunt bacterii patogene care traiesc in tractul digestiv
8. inhiba cresterea bacteriilor patogene
9. sunt patogeni intracelulari
10.sunt prezente la inceputul unei infectii

41.Fagocitoza:
1. este un proces de internalizare a unor structuri particulate, cu
dimensiuni mari
2. este un proces de ucidere extracelulara nespecifica
3. este un proces de ucidere extracelulara specifica
4. se mai numeste endocitoza
5. este realizata de macrofage
6. este un proces realizat de fagocite
7. este realizata de PMN-uri
8. este mediat de receptori membranari care, in citoplasma
fagocitului, sunt asociati actinei
9. presupune internalizarea de lichide
10.este mediata de receptori membranari care, in citoplasma
fagocitului, sunt asociati clatrinei
42.Care din urmatoarele celule NU e un fagocit profesionist:
1. histiocit
2. osteoclast
3. PMN
4. bazofil
5. Ly T
6. Ly B
7. macrofag
8. celula NK
9. celula Kupffer
10.mastocit
43.Compusul C3:
1. este clivat de C3b
2. se leagă covalent la grupări OH din glucide sau la grupări NH2 din
proteine
3. este o moleculă esențială pentru cascada de activare a
complementului
4. este clivat de factorul B
5. este clivat de C4bC2a
6. este clivat de C3bBb
7. este clivat de factorul D
8. este clivat de Factorul H
9. este clivat de C3iBb
10.este cea mai abundentă proteină a sistemului complement

44.Alegeți afirmația adevarată referitoare la sistemul complement:
1. nici calea lectinelor, nici cea clasică nu necesită prezența
anticorpilor
2. C3 este compusul principal al sistemului complement, prezent în
plasmă
3. calea clasică este declanșată de virusuri și celule tumorale
4. calea alternativă începe prin formarea complexelor imune
5. exista 3 căi de activare a sistemului complement
6. în cadrul căii alternative, convertaza C5 insolubilă scindează C3 în
C3a și C3b
7. calea alternativă poate fi declanșată de prezența veninului de cobră
8. C5 prezintă o legătură internă tio-ester
9. calea lectinelor e activată de PRR circulanți: ficoline și MBL
10.calea alternativă nu necesită prezența anticorpilor
45.Referitor la inflamația mediată de sistemul complement, sunt false
următoarele afirmații:
1. C5a este un factor chemotactic pentru neutrofile
2. TNF a este o citokină pro-inflamatorie
3. pe calea ciclo-oxigenazei se sintetizează leucotriene
4. histamina induce eliberarea de prostaglandine
5. factorul activator plachetar determină vasoconstricție
6. semnele reacției inflamatorii locale sunt: rubor, calor, dolor, tumor,
functio laesa
7. tumor semnifică prezența eritemului la nivel local
8. histamina determină vasodilatație
9. mastocitul activat eliberează mediatori preformați: histamina,
factor de activare plachetar, factori chemotactici pentru eozinofile
si neutrofile
10.C3b este una dintre anafilatoxine, care stabilește o legatură între
sistemul complement și inflamație
46.Calea alternativă de activare a sistemului complement:
1. Conduce la distrucții tisulare în absența C1INH
2. Intră în acțiune doar când calea clasică este ineficientă în
eliminarea patogenului
3. Necesită prezența factorilor B și D
4. Implica actiunea properdinei
5. Este inhibată de moleculele DAF și HRF
6. Necesită prezența moleculei C4

7. Intră în acțiune doar după ce se activează calea lectinică
8. Este inhibată de C4BP
9. Necesită prezența moleculei C3
10.Este inhibată de CR1
47.Următoarele molecule din sistemul complement sunt implicate în
opsonizare:
1. iC3b
2. C3a
3. C4a
4. C3dg
5. C3b
6. C2a
7. C3f
8. C5a
9. C4d
10.C3d
48.Opsoninele includ:
1. Componenta C3b
2. IgG1
3. IgG3
4. Interferoni
5. IgM
6. Componenta C4b
7. Moleculele MHC
8. Interleukine
9. Antigenul
10.TCR
49.Imunoglobulinele care pot activa sistemul complement sunt:
1. IgG5
2. IgG3
3. IgA3
4. IgG1
5. IgE
6. IgM
7. IgA2
8. IgA1
9. IgG4??
10.IgD (IgA, IgE, IgD,IgG4 nu fixeaza complement)

50.Calea alternativă de activare a complementului:
1. aparține imunității nespecifice
2. este dependentă de asamblarea C3 convertazei C4bC2a
3. e stimulată de CR1
4. aparține imunității specifice
5. e inițiată de desprinderea C1 INH de C1
6. e inițiată în absența anticorpilor
7. presupune generarea și stabilizarea fragmentului instabil C3b
8. impune clivarea proteolitică a factorului B de către Factorul D
9. este inițiată când activarea pe calea clasică eșuează
10.are drept component pivot factorul C3
51.Calea clasică de activare a complementului:
i. nu poate avea loc în absența C4
2. nu poate fi declanșată dacă la Ag s-a atașat o singură moleculă
IgG1
3. este inițiată de acțiunea proteolitică a C1r asupra C4
4. este inițiată de acțiunea proteolitică a C1r asupra C3
5. poate fi declanșată de IgG3 solubile
6. nu poate fi inițiată de moleculele solubile de Ig, care nu
interacționează cu C1q
7. poate duce la liza osmotică a bacteriilor
8. este inițiată de atașarea C1q la complexe imune
9. este inițiată de hidroliza compusului C3
10.este declanșată de acțiunea C1r asupra C1q
52.Referitor la sistemul complement:
1. MASP-1 și MASP-2 disociază ficoline
2. Calea lectinelor presupune legarea unor PRR-uri care recunosc
lipide ale patogenilor
3. C3 este componentul comun al căii clasice și al celei alternative
4. intervine în inflamație prin anafilatoxinele C3a și C5a eliberate în
cursul activării
5. generează în cursul activării opsonine ca C4b și iC3b
6. acționează ”în cascadă”: produsul unei reacții este catalizatorul
enzimatic al următoarei reacții
7. este o componentă a imunității nespecifice
8. C5 convertaza căii clasice este formată din C3bBbC3b
9. nu se poate activa pe cale clasică dacă IgM specific este atașat la

suprafața antigenului
10.Asocierea C4b si C2 poate fi prevenită prin intermediul
carboxipeptidazei N
53.Reglarea căilor de activare ale complementului:
1. Factorul H este un cofactor pentru factorul I
2. Fragmentele C3c și C3dg își pierd capacitatea de opsonizare
3. Factorul H și factorul I sunt implicați în reglarea căii alternative
4. Factorul I blochează doar formarea convertazei C3
5. Factorul I acționează și în calea clasică și în cea alternativă
6. Properdina stabilizează MAC
7. Factorul C1 INH se leagă la C1r și C1s și blochează calea clasică
de activare
8. Proteina S, numită și vitronectină, acționează în reglarea căii post
C3
9. CD59 stimulează atasarea C8 la C9 și formarea MAC
10.La nivelul suprafeței bacteriene, factorul C3b este foarte
susceptibil degradării de către factorul I
54.Următoarele afirmații despre calea lectinelor sunt adevărate:
1. Ficolinele prezintă un domeniu colagen-like, atașat la trunchiul
lectin-like
2. MBL se poate lega la fructoză, manoză și N-acetilglucozamină
3. MBL scade în infecții, fiind considerata o proteină de fază acută
4. MBL face parte din grupul colectinelor
5. nu necesită anticorpi pentru activare
6. Lectinele sunt carbohidrați care se leagă la proteine
7. MASP-2 este activat de către MASP-1, după atașarea MBL la
patogen
8. Capătul N-terminal al MBL este lectin-like
9. Ficolinele 2 și 3 sunt produse de plămâni și celule sangvine
10.Capătul C-terminal al MBL este lectin-like
55.Rolurile sistemului complement sunt:
1. duce la formarea C5b, care este un puternic activator al
mastocitelor
2. generează opsonine care vor fi recunoscute de receptorii Fcγ de pe
fagocite
3. prin MAC, SC induce apoptoza celulelor
4. generează C3b, iC3b, C4b, care funcționează ca opsonine
5. induce eliberarea de anafilatoxine, cu rol în inflamație

6. determină liza osmotică a patogenilor pe suprafața cărora s-a
produs activarea
7. generează anafilatoxine cu rol chemotactic pentru patogeni
8. facilitează eliminarea complexelor imune circulante
9. duce la eliminarea prin liză osmotică a bacteriilor încapsulate
10.generează C5a, cu rol chemotactic pentru neutrofile
56.Spre deosebire de calea alternativă, în calea clasică:
1. proteinele C4 și C2 sunt indispensabile activării
2. CR1 blochează activarea
3. anafilatoxinele eliberate activează mastocitele, inducând eliberarea
de mediatori ai inflamației
4. sunt generate cantități mari de opsonine încă de la începerea
activării
5. nu este necesar factorul B
6. sunt necesare complexe imune pentru inițierea cascadei de activare
7. factorul D este indispensabil
8. properdina nu influențează perioada de înjumătățire a convertazelor
9. intervin serin-proteazele C1r și C1s
10.se formează complexe de atac membranar, care perforează
membrana patogenilor
57.Care dintre urmatorele referitoare la calea lectinelor sunt adevarate:
1. MBL multimeric se leaga la zaharuri acetilate
2. Poate fi activata de catre 4 PRR-uri circulante
3. MBL multimeric se leaga la reziduuri de manoza, fucoza sau N-
acetilglucozamina
4. MBL este secretata de ficat si face parte din grupul colectinelor
5. Poate fi activata de catre PRR-uri membranare
6. Necesita anticorpi pentru activare si foloseste compusi ai caii
clasice
7. Dat fiind faptul ca este activata de Ac, este conectata la imunitatea
specifica
8. MBL este secretata de catre mastocite si face parte din grupul
ficolinelor
9. Actioneaza prin intermediul unor componente ale caii clasice
10.Nu necesita anticorpi pentru activare
58.Care dintre urmatoarele referitoare la calea lectinelor sunt
adevarate:
1. Ficolinele sunt formate dintr-un domeniu fibrinogen-like si un

domeniu colinergic
2. Actioneaza prin intermediul unor componente ale caii clasice
3. Ficolinele umane sunt ficolina α, ficolina β si ficolina γ
4. Ficolinele umane sunt ficolina L, ficolina M si ficolina H
5. Nu necesita anticorpi pentru activare
6. Necesita anticorpi pentru activare si foloseste compusi ai caii
alternative
7. Ficolinele sunt formate dintr-un domeniu fibrinogen-like si un
trunchi colagen-like
8. Poate fi activata de catre 4 PRR-uri circulante precum colectinele
si ficolinele
9. Calea lectinelor reprezinta principala cale de activare a sistemului
complement
10.Compusul MASP se leaga la MBL si functioneaza ca o C3
convertaza
59.Care dintre urmatoarele referitoare la reglarea sistemului
complement sunt adevarate:
1. MCP actioneaza ca un co-factor pentru factorul I
2. MCP actioneaza ca un co-factor pentru convertazele C3
3. Factorul H poate disocia compusul B din complexele cu C5b
4. Factorul H se asociaza cu C3b si impiedica asocierea acestuia cu
factorul B
5. Factorul H actioneaza ca un co-factor pentru factorul I
6. CR1 actioneaza ca un co-factor pentru factorul D
7. CR1 actioneaza ca un co-factor pentru factorul I
8. Factorul H actioneaza ca un co-factor pentru factorul C1 inhibitor
9. Factorul H poate disocia compusul B din complexele cu C3b
10.Factorul H se asociaza cu factorul D si impiedica asocierea
acestuia cu factorul B
60.Care dintre urmatoarele referitoare la reglarea sistemului
complement sunt adevarate:
1. Proteina S mentine complexul MAC in stare hidrofila si impiedica
astfel atasarea sa la membrana
2. Proteina S se poate atasa la complexul MAC
3. HRF si CD59 au rol in reglarea activitatii compusului C1qrs
4. CPN (carboxipeptidaza N) este un co-factor pentru factorul I
5. Proteina S mai este denumita vitronectina
6. Proteina S mai este denumita Factor de restrictie omolog

7. CPN (carboxipeptidaza N) are rol in reglarea activitatii
anafilatoxinelor
8. HRF si CD59 au rol in reglarea caii post-C5
9. Proteina S mentine complexul C5b67 in stare hidrofila si impiedica
astfel atasarea sa la membrana
10.Proteina S se poate atasa la complexul C5b67
61.Care dintre urmatoarele referitoare la sistemul complement sunt
adevarate:
1. Deficientele componentelor MAC conduc la infectii recurente cu
Neisseria
2. Deficientele caii clasice pot conduc la imunodeficiente manifestate
prin infectii recurente cu bacterii piogene
3. Deficientele in properdina si factor D conduc la infectii recurente
cu Neisseria
4. Deficientele caii clasice pot conduc la imunodeficiente manifestate
prin infectii recurente cu bacterii intracelulare precum
Mycobacterium tuberculosis
5. Deficientele caii clasice conduc la persistenta complexelor imune
circulante si la aparitia unor afectiuni mediate prin mecanismele
Hipersensibilitatii III
6. Deficientele de MASP-2 sau MBL conduc la infectii respiratorii cu
bacterii extracelulare la adulti
7. Deficientele de MASP-2 sau MBL conduc la infectii respiratorii cu
bacterii extracelulare la copii
8. Deficientele caii clasice conduc la persistenta complexelor imune
circulante si la aparitia unor afectiuni mediate prin mecanismele
Hipersensibilitatii IV
9. Deficientele componentelor MAC conduc la hemoglobinurie
paroxistica nocturna
10.Deficientele in properdina si factor D conduc la imunodeficiente
minore, surmontabile prin mecanisme alternative
adevarate:
1. Deficienta de DAF (Decay Acceleration Factor) si HRF
(Homologous Restriction Factor) conduce la hemoglobinurie
paroxistica nocturna
2. Deficienta de C1 Inh conduce la anemie hemolitica autoimuna
3. Deficientele de C3b genereaza imunodeficiente moderate legate de

sistemul complement, data fiind posibilitatea clivarii C3 pe 3 cai
distincte
4. Deficiente ale factorilor reglatori MCP, I sau H conduc la
angioedem ereditar
5. Deficiente ale factorilor reglatori MCP, I sau H conduc la
sindromul hemolitic uremic atipic, caracterizat prin anemie
hemolitica si trombocitopenie
6. Deficienta de factor H conduce la degenerescenta maculara legata
de varsta
7. Deficienta de C1 Inh conduce la angioedem ereditar
8. Deficienta de factor H conduce la hemoglobinuria paroxistica
nocturna
9. Deficientele de C3b genereaza cele mai severe imunodeficiente
legate de sistemul complement
10.Deficiente ale factorilor reglatori MCP, I sau H conduc la
sindromul hemolitic uremic atipic, caracterizat prin anemie
hemolitica, insotita de trombocitoza, leucocitoza si procese
inflamatorii la nivelul articulatiilor mari
63.Care dintre urmatoarele referitoare la receptorul pentru Ag al
limfocitului B este adevarata:
1. situsul de legare al BCR se numeste epitop
2. receptorul pentru Ag al limfocitului B este alcatuit din Ig
membranara si moleculele accesorii Igα si Igβ
3. receptorul pentru Ag al limfocitului B se numeste BCR
4. situsul de legare al BCR se numeste paratop
5. la formarea paratopului contribuie regiunile hipervariabile
6. paratopul BCR este format prin asamblarea domeniilor variabile
ale lanturilor α si β
7. paratopul este format prin asamblarea domeniilor variable ale
lanturilor grele si usoare
8. la formarea paratopului contribuie numai regiunile CDR3
9. receptorul pentru Ag al limfocitului B se numeste CDR
10.receptorul pentru Ag la limfocitului B este alcatuit din Ig si
molecula coreceptor
limfocitului B este adevarata:
1. imunoglobulinele pot folosi simultan lanturi usoare k si λ, deoarece

doar lantul greu este responsabil pentru stabilirea clasei
2. lantul usor nu influenteaza izotipul moleculei
3. exista doua tipuri de lanturi usoare: µ si δ
4. imunoglobulinele pot folosi fie lanturi usoare k, fie lanturi usoare λ
5. lanturile usoare sunt decisive pentru stabilirea izotipului moleculei
6. lantul greu este decisiv pentru stabilirea izotipului moleculei
7. lantul greu nu este decisiv pentru stabilirea izotipului moleculei –
acesta este stabilit prin asamblarea corecta a unui lant usor cu un
lant greu
8. exista 2 tipuri de lanturi usoare: k si λ
9. exista 5 tipuri de lanturi grele, corespunzatoare a 5 clase de Ig
10.exista 9 tipuri de lanturi grele
65.Imunoglobulina G:
1. nu este capabil sa activeze sistemul complement
2. este un anticorp de mare afinitate
3. este ineficienta, fiind un anticorp de mica afinitate
4. este clasa care domina secretiile
5. este implicat in protectia pasiva a fatului si a noului nascut
6. prezinta 2 subclase
7. circula in ser ca pentamer
8. se secreta dominant in RI secundar
9. prezinta 4 subclase
10.este o opsonina extrem de eficienta
66.Imunoglobulina G:
1. functionand ca opsonina, mediaza fagocitoza bacteriilor
extracelulare
2. se exprima pe membrana Ly B naive
3. se secreta dominant in RI primar
4. activeaza direct mastocitul prin intermediul receptorilor Fc
5. este capabil sa traverseze placenta prin transcitoza mediata de
FcRn
6. domina imunograma serica
7. activeaza sistemul complement pe cale alternativa
8. este intotdeauna monomer
9. mediaza ADCC, celula NK exprimand FcγRIII
10.prezinta o afinitate redusa pentru antigen, motiv pentru care se
prezinta sub forma polimerizata
67.Imunoglobulina M:
1. are afinitate scazuta pentru antigen
2. are nevoie de receptorul PoliIg pentru polimerizare
3. forma polimerica dominantă este dimerul
4. are nevoie de lantul J pentru polimerizare
5. forma polimerica dominanta este pentamerul
6. toti monomerii dintr-un polimer au aceeasi specificitate antigenica
7. este cea mai eficienta clasa de anticorpi in activarea sistemului
complement
8. activeaza SC pe calea lectinelor
9. asocierea monomerilor in polimeri se realizeaza extracelular
10.specficitatea monomerilor dintr-un polimer IgM este diferita
68.Imunoglobulina M:
1. este produsa prima in ontogenie
2. se exprima impreuna cu IgD pe membrana Ly B naiv
3. polimerizarea este indusa de contactul cu antigenul specific
4. traverseaza placenta
5. domina RI primar
6. este exprimata pe membrana tuturor Ly B de memorie
8. este cea mai eficienta clasa de anticorpi in activarea sistemului
complement
9. interactioneaza cu antigenul cu afinitate scazuta
10.este clasa dominanta in secretii
69.Imunoglobulina A:
1. in secretii este asociata cu componenta secretorie
2. activeaza sistemul complement pe calea lectinelor
4. se prezinta in ser sub forma de monomeri si polimeri
5. receptorul PoliIg este esential in polimerizarea IgA
6. este clasa de imunoglobuline care domina secretiile
7. transcitoza sa este mediata de receptorul PoliIg
8. traversatea epiteliului mucoasei intestinale de catre IgA este
mediata de FcRn
9. se secreta dominant in RI primar
10.polimerul dominant este pentamerul
70.Imunoglobulina E:
1. functioneaza ca opsonina, in special, in apararea anti-parazitara
2.
protejează mucoasele
3.
traversează placenta la persoanele atopice
4.
ajunge la suprafața mucoaselor prin transcitoză
5.
interactioneaza cu receptori de mare afinitate de pe membrana
mastocitelor
7. are o regiune balama lungă
8. este implicat in medierea HS de tip I
9. duce la degranularea neutrofilelor prin legarea la receptorii FcεR I
10.este homocitotropica
71.Care dintre următoarele NU reprezintă o funcție a anticorpilor:
1. legarea de receptorii FcεRI de pe mastocite
2. recombinarea aleatorie de segmente genice
3. editarea receptorilor
4. transcitoza IgA la nivelul celulelor epiteliale
5. excluzia alelică
6. hipermutația somatică
7. transcitoza IgG la nivelul placentei
8. maturația de afinitate
9. activarea sistemului complement
10.legarea de receptorii FcγRI de pe neutrofile
72.IgM:
1. nu prezintă legături disulfidice
2. există si sub formă de dimer
3. există și sub formă de monomer
4. este anticorpul predominant produs de limfocitele B1
5. este primul anticorp pe care il poate produce un limfocit B naiv
activat
6. este formată din 5 monomeri uniți printr-un lanț J
7. este ineficientă în aglutinare și citoliză
8. are timpul de injumătățire mai mare ca IgG1
9. poate prezenta configurație de stea sau de „crab”
10.reprezintă anticorpul predominant din răspunsul imun secundar
73.Paratopul Ig-nei:
1. are o structură complementară spațial celei a epitopului
2. poate fi continuu sau conformațional
3. poate fi situat la suprafața sau în interiorul antigenului
4. este identic la TCR și BCR care recunosc același antigen
5. este alcatuit din regiunile cadru CDR1, CDR2, CDR3

6. trebuie să se afle in vecinătatea apropiată epitopului pentru ca
acesta din urmă să fie recunoscut de limfocitul B
7. dispoziția sarcinilor electrice la nivelul său și la nivelul epitopului
influențează interacțiunea Ag-Ac
8. trebuie să prezinte o dimensiune comparabilă cu cea a epitopului
9. determină specificitatea moleculelor de antigen și de aceea
paratopii sunt denumiți grupări determinante
10.este un situs de combinare al anticorpului cu antigenul
74.Următoarele afirmații legate de receptorii Fc sunt adevărate:
1. FcγR III este prezent pe macrofage, eozinofile și limfocite NK
2. FcγR III prezintă cea mai mare afinitate pentru IgG
3. FcγR I prezintă cea mai mare afinitate pentru IgA
4. FcγR IIB este implicat în feedback-ul negativ al producerii de
anticorpi
5. FcγR II nu este distribuit pe limfocitele B
6. FcγR II are afinitate moderată pentru IgG
7. receptorul FcRn poate lega doar IgG
8. FcγR I leagă cu mare afinitate IgG
9. legarea FcγR IIB de pe celulele B are ca rezultat accentuarea
responsivității limfocitelor B
10.FcγR I poate lega IgG doar sub formă de dimer
75.Spre deosebire de IgM, imunoglobulinele G:
1. traversează bariera feto-placentară
2. sunt activatori mai eficienți ai căii clasice a complementului
3. traverseaza cu usurinta in tesuturi
4. pot media ADCC
5. sunt lipoproteine
6. pot activa și calea alternativă a complementului
7. au regiune balama
8. au și domenii CH4
9. funcționează ca opsonine
10.asigura protectia mucoaselor
76.Spre deosebire de IgM, imunoglobulinele E:
1. se produc în răspunsul imun secundar, în prezența IL-4, IL-5, IL-13
2. traversează placenta
3. nu au regiune balama
4. sunt prezente în concentrație foarte mică în ser
5. au aviditate mare
6. mediază hipersensibilitatea de tip I
7. sunt homocitotrope
8. circulă doar sub formă de monomeri
9. activeazăcomplementul pe calea alternativă
10.au domenii CH5
77.IgG:
1. sunt bune opsonine
2. au afinitate mică
3. pot traversa placenta
4. nu au regiune balama clasică
5. sunt anticorpi cu afinitate mare
6. sunt anticorpii care pot activa mastocitele
7. pot polimeriza
8. pot activa complementul
9. apar ca urmare a procesului de comutare de clasa
10.sunt cei mai buni activatori ai căii alternative a complementului
78.Fragmentul Fab:
1. se obține în urma digestiei cu papaină a anticorpilor
2. este alcătuit dintr-un lanț H și jumătate din lanțul L
3. este prezent spre capătul amino-terminal al imunoglobulinelor
4. este responsabil de specificitatea anticorpilor
5. se obține în urma digestiei cu pepsină a anticorpilor
6. conține atât regiunile hipervariabile cât și regiunile cadru
7. conține atât domenii variabile cât și constante
8. este format prin asamblarea domeniilor VH si VL
9. se găsește spre capătul carboxi-terminal al anticorpilor
10.conține doar regiunile hipervariabile, regiunile cadru făcând parte
din fragmentul Fc
79.Despre clasele de imunoglobuline sunt adevărate următoarele:
1. IgM nu este o opsonină intrisecă
2. există 4 clase principale de imunoglobuline
3. IgE nu există sub formă de monomer
4. IgM poate exista ca monomer și ca pentamer
5. IgG are afinitate scăzută pentru antigen
6. IgA are timpul de înjumătățire de 23 de zile
7. există 4 subclase de IgG
8. IgG este anticorpul majoritar in raspunsul imun secundar
9. IgA poate fi activată de o protează IgA

10.IgA predomină în secreții
80.Genele MHC se caracterizează prin:
1. Se moștenesc in bloc, formând un haplotip
2. Genele materne sunt dominante
3. Excluzie alelică
4. Dezechilibru de înlanțuire
5. Monomorfism
6. Recombinarea mai multor gene
7. Genele paterne sunt dominante
8. Polimorfism
9. Poligenie
10.Codominanță
81.Proteinele MHC I clasice NU contribuie la:
1. Prezentarea peptidelor
2. Prezentarea glicolipidelor
3. Activarea sistemului complement
4. Ontogenia limfocitelor B
5. Selecția pozitivă a timocitelor în timus
6. Inducerea toleranței față de self
7. Comutarea de clasă
8. Rejetul acut de organ
9. Selecția negativă a timocitelor în timus
10.Hipermutațiile somatice
82.Care dintre următoarele este co-receptor sau component al unui co-
receptor?
1. CD3
2. CD21
3. CD81
4. CD22
5. CD1
6. CD19
7. CD4
8. CD8
9. CD79A/B
10.CD45
83.TCR:
1. este un tetramer
2. se gaseste asociat cu CD19,CD21 și CD81

3. poate fi asociat cu CD4 sau CD8 pe suprafața celulei
4. se asociază cu complexul CD3
5. poate fi un heterodimer γδ
6. este un monomer
7. se găsește pe NKT-uri
8. poate fi un un heterodimer αβ
9. este un homodimer ββ
10.este un homodimer αα
84.Fiecare lanț peptidic din TCR αβ conține:
1. un domeniu CARD
2. două domenii extracelulare Ig-like
3. un domeniu constant situat catre capătul carboxi-terminal
4. un lanț greu de imunoglobulină
5. un domeniu variabil la capătul amino-terminal
6. patru domenii Ig-like
7. un domeniu constant la capătul amino-terminal
8. legături disulfidice intra-domeniu
9. un domeniu variabil la capătul carboxi-terminal
10.aminoacizi pozitivi în regiunea transmembranară
85.Genele non-clasice MHC I sunt:
1. HLA-MIC
2. HLA-E
3. HLA-G
4. LMP2
5. HLA-F
6. HLA-A
7. HLA-X
8. HLA-C
9. HLA-B
10.HLA-DR
86.Cupa moleculei MHC I:
1. Este formată din domeniile α1 și α2
2. Prezintă predominant peptide endogene
3. Este formată din 2 α-helix-uri și 8 foi β-pliate
4. Nici una din celelalte afirmații nu este corectă
5. Este închisă la capete
6. Poate lega doar peptide scurte de 8-10 aminoacizi
7. Este deschisă la un capăt și închisă la celălalt

8. Conține β2microglobulina
9. Este formată din domeniile α1 și β1
10.Este formată din domeniile α1 și α3
87.MHC II:
1. este constituit din două lanțuri polipeptidice α1 si α2–
macroglobulina;
2. este format din două lanțuri α și β
3. prezintă o cupă de legare a peptidului care este formată prin
asocierea domeniilor α1 si β1
4. face parte din superfamilia imunoglobulinelor;
5. fiecare lant este format din două domenii extracelulare, regiune
transmembranară și coadă citoplasmatică;
6. prezintă 3 domenii extramembranare, o regiune transmembranară
si o scurta coada citoplasmatică
7. prezintă peptide exogene care interacționează cu aminoacizii de la
nivelul planseului si marginilor cupei
8. formează o cupă închisă la capete
9. fixează un peptid β2 microglobulina, asociat necovalent la lanțul α;
10.nu face parte din superfamilia imunoglobulinelor;
88.Lanțul ușor din structura MHC-I:
1. are structura globulara
2. este codat în afara complexului genic HLA
3. este asociat necovalent cu lantul α
4. nu poate fi asociat cu alte molecule decat lantul α din MHC I
5. este scurt și invariabil
6. este lung si constant
7. are structura fibrilara
8. este numit si β6 microglobulina
9. prezinta legatura S-S intralant
10.este numit si α2 macroglobulina
89.Lanțul α din structura MHC-I:
1. nu are porțiune transmembranară
2. prezinta 5 domenii extracelulare
3. domeniile α2 si α3 prezinta legatura S-S intralant
4. domeniile α1 si α2 formeaza o cupa in care este fixat un peptid
5. contine 3 domenii extracelulare
6. este codat de o gena situata in complexul genic MHC
7. este inserat in membrana

8. prezinta legături S-S în toate domeniile sale, motiv pentru care
MHC I face parte din superfamilia imunoglobulinelor
9. poate fi exprimat pe membrana celulelor, situatie in care prezenta
β2 microglobulinei este optionala
10.nu prezinta regiune intracitoplasmatica
90.Care dintre urmatoarele despre structura moleculei MHC II este
adevarata:
1. Cupa de legare a peptidului este formata exclusiv din domeniile
variabile ale lanțul α
2. Face parte din superfamilia imunoglobulinelor pentru că are lanțuri
grele și ușoare
3. Lantul β nu are legaturi S-S intralant
4. Fiecare lant din structură prezinta doua domenii extracelulare, un
segment transmembranar si o regiune intracitoplasmatica
5. Este formata din lanturi polipeptidice α si β
6. Conține un lanț α si unul β asociate necovalent
7. Are în structură α-helix-uri, desi face parte din superfamilia
imunoglobulinelor
8. Cupa de legare a peptidului este formata prin asocierea domeniilor
α1 si β1
9. Este un trimer format din lanturi α, β, γ asociate covalent
10.Conține lanturi codate in afara complexului genic MHC
91.Care dintre urmatoarele referitoare la receptorul specific pentru
antigen al celulei T sunt adevarate:
1. TCR a fost identificat de Paul Ehrlich
2. Lanturile din structura TCR prezinta secvente constante si secvente
variabile
3. Cele mai multe limfocite folosesc TCR γδ
4. Este echivalent fragmentului Fab
5. Se gaseste exclusiv in forma membranara
6. Fiecare lant prezinta cate doua domenii care contin cate o legatura
disulfidica intralant
7. Portiunea intracelulara a lanturilor αβ este lunga si capabila sa
transduca semnalul declansat de legarea receptorului
8. Lanturile din structura TCR prezinta doar secvente constante
9. Porțiunea transmembranară contine reziduuri incarcate negativ
10.Este un heterodimer format din lanturi α si β sau γ si δ
92.Urmatoarele afirmatii despre complexul TCR-CD3 sunt adevarate:

1. Lanturile α si β ale TCR au rol in recunosterea antigenului
2. Lanturile care apartin CD3 au rol in transmiterea extracelulara a
semnalului indus de recunoasterea antigenului
3. Lanturile α si β ale TCR au rol in transmiterea intracelulara a
4. Lanturile care apartin CD3 au rol in transmiterea intracelulara a
5. Lanturile care apartin CD3 au rol in recunosterea antigenului
6. Portiunea transmembranara a lanturilor α si β contine reziduuri
incarcate pozitiv care interactioneaza cu reziduuri incarcate negativ
ale moleculei CD3
7. Pierderea genelor responsabile pentru codarea CD3 nu afecteaza
exprimarea complexului
8. Prezența CD3 este indispensabilă pentru exprimarea complexului
9. În absența CD3 TCR poate funcționa ca receptor solubil pentru
antigen.
10.În porțiunea citoplasmatică a CD3 există reziduuri de tirozină
importante în activarea limfocitului
93.Afirmatiile corecte despre molecula CD3 sunt:
1. Este formata din mai multe tipuri de lanturi, asociate astfel incat sa
formeze 5 dimeri
2. Lanturile γ, δ, ε contin cate 3 motive ITAM
3. ITAM este esențial pentru recunoasterea antigenului
4. Lanturile γ, δ, ε contin cate un singur motiv ITAM
5. Regiunea transmembranara a lanturilor polipeptidice contine
reziduuri incarcate pozitiv
6. Lanturile γ si δ au cozi intracitoplasmatice particular de lungi
7. Regiunea transmembranara a lanturilor polipeptidice contine
reziduuri incarcate negativ
8. ITAM joaca un rol important in transmiterea semnalului
9. Este formata din 5 tipuri de lanturi( γ, δ, ε, ζ, η)
10.Cozile intracitoplasmatice ale CD3 contin motive numite ITAM
94.MHC I nu este exprimat, sau este exprimat la niveluri foarte reduse
in urmatoarele tesuturi:
1. pe majoritatea celulelor hepatice
2. pancreasul exocrin
3. tesuturi endocrine
4. trofoblastul vilos
5. neuronii din SNC
6. celulele acinare ale parotidei
7. pe trombocite
8. epiteliul corneei
9. pe plachete
10.celule epiteliale din intestin
95.Despre distributia tisulara a MHC II sunt adevarate urmatoarele
afirmații:
1. Este exprimat in conditii fiziologice de celulele epiteliale din timus
2. Celulele endoteliale limfatice din ganglionii limfatici exprima
constitutiv MHC II
3. Expresia MHC scade sub influența interferonului
4. Se gasesc pe macrofagele activate
5. Nu se gasesc pe celulele dendritice
6. Este exprimat in conditii fiziologice pe hematii
7. Se gasesc in mod constitutiv pe celule Schwann
8. Se gasesc in mod constitutiv pe celule epiteliale din intestin
9. Se gasesc in mod constitutiv pe limfocite B
10.Se gasesc in mod constitutiv pe celule prezentatoare de antigen
profesioniste
96.Care dintre urmatoarele afirmatii legate de complexul MHC sunt
adevarate:
1. Este regiunea cea mai dens populata din genomul uman
2. Defectele factorului C II TA si factorului de transcriptie RFX
conduc la aparitia sindromului limfocitelor goale
3. Defectele factorului C II TA si factorului de transcriptie RFX
conduc la imunodeficienta foarte severa
4. Transmiterea genelor HLA se face respectându-se excluzia alelică
5. Expresia MHC este crescuta consecutiv infectiei virale cu virusul
hepatitei B
6. Interferonii de tip I scad expresia de MHC I
7. La om, complexul de gene MHC se gaseste pe cromozomul 14
8. Interferonii α, β, γ cresc expresia de MHC I
9. La om se gaseste pe cromozomul 6 si contine peste 300 de gene
10.IFN γ nu are efecte asupra expresiei MHC II
97.Care dintre urmatoarele referitoare la polimorfismul moleculelor
MHC sunt adevarate:
1. Intre membrii aceleiasi specii nu exista diversitate MHC

2. Variantele polimorfice apar prin hipermutatii somatice
punctiforme, care pot conduce la maturatie de afinitate
3. Moleculele MHC exprimate de un individ nu se schimba pe
parcursul vietii
4. Polimorfismul MHC se întâlnește doar la specia umană.
5. Frecventa alelelor difera in functie de grupul etnic si localizarea
geografica a populatiei
6. MHC-ul este cel mai polimorfic complex genic cunoscut la
vertebrate
7. Analiza moleculelor HLA I a revelat 8 alele pentru HLA-A
8. Polimorfismul HLA derivă din existența a multiple variante alelice
pentru un anumit locus
9. Moleculele MHC exprimate de un individ se schimba constant pe
parcursul vietii în funcție de patogenii cu care vine în contact
10.Moleculele MHC clasice sunt inalt polimorfice, spre deosebire de
cele non-clasice, care au un polimorfism mai scazut
98.Ca și BCR, TCR:
1. are un paratop format din 6 regiuni CDR
2. are specificitate unică pentru antigen
3. poate fi αβ sau γδ
4. recunoaște atât peptidul antigenic cât și marginile cupei MHC
5. în formă solubilă are greutate moleculară mai mică decât izoforma
membranară
6. are intracelular domenii β-barrel
7. se leagă la antigen prin legături necovalente
8. este monovalent
9. are o porțiune variabilă către capătul amino-terminal
10.are în structura sa domenii Ig-like
99.Molecula CD3:
1. este formată din dimeri αβ, γε, δε
2. este coreceptor
3. recunoaște doar antigene peptidice
4. este indispensabilă expresiei membranare a complexului TCR
5. este echivalentă funcțional cu dimerii Igα/Igβ
6. este formată din dimeri αβ, γδ, ζζ
7. este formată din dimeri γε, δε, ζζ/ζη
8. se asociază cu dimerii T idiotip prin legături electrostatice la nivel

membranar
9. conține timină în porțiunea citoplasmatică
10.are motive ITAM în porțiunea citoplasmatică
100.Molecula CD4:
1. are rol în recunoașterea antigenului prezentat de moleculele MHC
II, crescand afinitatea de legare
2. este monomer
3. este membranară
4. face parte din superfamilia imunoglobulinelor
5. este dimer
6. recunoaște antigenul peptidic prezentat de APC
7. se leagă la β2 microglobulină
8. este coreceptorul limfocitelor T helper și al limfocitelor T reglatorii
9. se leagă la domeniul β2 al moleculei MHC II
10.este coreceptorul limfocitului T citotoxic
101.Coreceptorul limfocitelor T citotoxice:
1. este molecula CD4
2. recunoaște cupa moleculei MHC II
3. recunoaște cupa moleculei MHC I
4. este molecula CD8
5. contribuie la activarea limfocitului T citotoxic
6. se leagă la domeniul α3 al lanțului α din MHC I
7. se leaga la domeniul β2 al moleculei MHC II
8. aparține superfamiliei imunoglobulinelor
9. poate fi heterodimer αβ sau homodimer αα
10.este molecula CD3
102.Complexul genic HLA:
1. Este multigenic
2. Conține gene care se transmit dominant, în bloc
3. Este multialelic
4. Este situat pe cromosomul 7
5. Se exprimă respectând excluzia alelică
6. Este locul în care au loc multiple rearanjări somatice
7. Este situat pe cromosomul 6
8. In regiunea HLA III se regasesc gene care codeaza pentru diferiti
produsi, inclusiv proteine din cascada colagularii si fibrinolizei
9. Include gene ale sistemului complement
10.Este situat pe cromosomul 14

103.Despre TCR se pot afirma următoarele:
1. apartine superfamiliei imunoglobulinelor
2. TCR poate recunoaște și molecule MHC solubile
3. Ly T CD4+ recunosc peptidele endogene prezentate de HLA-DO
4. Recunoașterea antigenului din cupa MHC poate fi făcută doar de
TCR și de CD3
5. recunoaste antigene peptidice prezentate de moleculele MHC self
6. poate fi de două tipuri
7. Limfocitele CD8+ recunosc peptidele exogene prezentate de HLA-
E
8. CD3 participa doar la transducerea semnalului, nu si la
interactiunea cu antigenul
9. fiecare lanț al TCR prezintă 2 domenii extracelulare, fiecare cu o
legătură disulfidică intralanț
10.folosește Iga și Igb pentru transducerea semnalului
104.Comutarea de clasă a imunoglobulinelor:
1. facilitează glicozilarea imunoglobulinei
2. către IgG3, este mediată de concentrații crescute de IFNγ
3. apare ca urmare a citokinelor eliberate de celulele Th
4. conduce la maturația de afinitate
5. se realizează la nivelul centrilor germinali
6. induce eliberarea de histamină
7. induce activarea complementului
8. se realizează după contactul cu antigenul
9. către IgE, este mediată de concentrații crescute de IL-4
10.apare înaintea producerii hipermutațiilor somatice
105.Pierderea genelor RAG1/2 duce la absenta:
1. celulelor NKT
2. limfocitelor T αβ
3. celulelor ILC3
4. celulelor ILC1
5. limfocitelor T γδ
6. limfocitelor B2
7. celulelor ILC2
8. limfocitelor B1
9. celulelor NK
10.macrofagelor
106.Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la receptorul pentru

Ag al limfocitului B sunt adevarate:
1. fiecare segment Vk codeaza pentru primii 95 de aa
2. in genomul uman exista circa 23 de segmente genice Jk
functionale, diferite
3. in genomul uman exista circa 100 de segmente genice Vk
4. exista 5 gene Ck, care sunt distribuite in genom, in alternanta cu
genele Jk
5. fiecare segment genic Jk codeaza pentru primii 95 de aa
6. in genomul uman exista circa 34-48 de segmente genice Vk
functionale diferite
7. exista o singura gena Ck
8. in genomul uman exista circa 5 segmente genice Jk functionale,
diferite
9. fiecare segment Vk codeaza pentru primii 108 aa
10.fiecare segment genic Jk codeaza pentru aa din pozitiile 96-108
107.Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la receptorul pentru
Ag al limfocitului B sunt adevarate:
1. genele care codeaza pentru lanturile usoare k se gasesc pe
cromosomul 2
2. genele care codeaza pentru lanturile usoare k se gasesc pe
cromosomul 22
3. procesul de formare a partii variabile a lantului usor k se realizeaza
cu ajutorul enzimei RAG-1, in timp ce pentru partea variabila a
lantului λ este necesara actiunea enzimei RAG-2
4. procesul de rearanjare a segmentelor genice Vk si Jk se realizeaza
cu ajutorul enzimelor RAG-1 si RAG-2
5. lantul usor k reprezinta pentru limfocitul B a doua optiune
6. procesul de rearanjare Vk-Jk este supus excluziei alelice
7. procesul de rearanjare genica a genelor lantului k nu este supus
excluziei alelice ca urmare a procesului de selectie pozitiva, care
intervine ulterior
8. procesul de formare a unui lant k implica rearanjari de tip VDJ
9. procesul de formare a unui lant usor k implica rearanjari Vk-Jk
10.primul lant usor pe care limfocitul B incearca sa il formeze este
lantul k

limfocitului B sunt adevarate:
1. procesul de fuziune a capetelor segmentelor codante se realizeaza
imprecis
2. procesul de taiere la limita dintre exon si intronul RSS se
realizeaza imprecis, ceea ce conduce la diversitate jonctionala
3. imprecizia legarii de la nivelul jonctiunilor codante reprezinta
mecanismul de baza al hipermutatiilor somatice punctiforme
4. jonctiunea semnal (signal joint) este formata prin fuziunea
distantierilor din RSS
5. procesul de fuziune al capetelor segmentelor codante se realizeaza
cu precizie, sub actiunea ADN ligazei IV
6. in cazul lanturilor usoare, zonele de imbinare codante (coding
joint) sunt formate din capetele segmentelor genice V, D si J
7. imprecizia legarii de la nivelul jonctiunilor codante conduce la
diversitate jonctionala
8. procesul de taiere la limita dintre exon si intronul RSS se
realizeaza cu precizie
9. in cazul lanturilor usoare, zona de imbinare codanta (coding joint)
este formata din capetele segmentelor genice V si J
10.jonctiunea semnal (signal joint) este formata prin fuziunea
heptamerilor din RSS
limfocitului B sunt adevarate:
1. complexele RAG-1/RAG-2 trebuie sa fie asistate de enhanceri
(amplificatori) ai transcriptiei
2. complexele RAG-1/RAG-2 se leaga la RSS
3. secvenţa rearanjată VJ a lanţului uşor este apoi translata, începând
de la promotor
4. ADN-ul limfocitului B care a suferit o rearanjare a genelor lanţului
k va conţine următoarele regiuni, începând dinspre centromer către
telomer: toate segmentele genice Vk de dinaintea celei selectate,
promotor-ul şi exonul Leader (L) al segmentului genic Vk ales, un
intron, segmentul genic continuu VkJk urmat de segmentele genice
Jk neselectate, un intron şi gena pentru regiunea constantă
5. ADN-ul limfocitului B care a suferit o rearanjare a genelor lanţului
k va conţine următoarele regiuni, începând dinspre centromer către
telomer: promotor-ul şi exonul Leader (L) al segmentului genic Vk
ales, un intron, segmentul genic continuu VkJk, urmat de toate

segmentele genice Vk de dupa cel selectat si de segmentele genice
Jk neselectate, un intron şi gena pentru regiunea constantă
6. secvenţa rearanjată a lanţului uşor este apoi transcrisă de către o
ARN-polimerază, începând de la segmentul Leader
7. capetele segmentelor genice sunt fuzionate cu ajutorul unor
nucleaze
8. complexele RAG-1/RAG-2 trebuie sa fie asistate de proteinele
HMG (high mobility group)
9. capetele segmentelor genice sunt fuzionate cu ajutorul unor ligaze
10.complexele RAG-1/RAG-2 se leaga la secventele Leader
110.Care dintre urmatoarele referitoare la formarea lanturilor usoare λ
sunt adevarate:
1. in genomul uman exista circa 29-33 segmente genice Vλ
2. Procesul de formare a secventei genice codante pentru lanturile λ
este similar cu cel de formare a lanturilor δ aleTCR
3. fiecare segment genic Jλ distinct este asociat cu cate un segment
genic Cλ distinct
4. in genomul uman exista circa 100 de gene Vλ
5. in genomul uman exista circa 23 gene Jλ
6. genele care sunt implicate in formarea unui lant usor λ sunt
distribuite la nivelul cromosomului 22 dupa cum urmeaza: un grup
de segmente genice Vλ, un grup de segmente genice Jλ si o gena
Cλ
7. genele care codeaza pentru lanturile usoare λ se gasesc pe
cromosomul 22
8. genele care codeaza pentru lanturile usoare λ se gasesc pe
cromosomul 7
9. procesul de formare a secventei genice codante pentru lanturile λ si
k implica rearanjari de tip VJ
10.in genomul uman exista circa 5 segmente genice Jλ functionale,
diferite
111.Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la formarea lanturilor
grele ale Ig-nelor sunt adevarate:
1. segmentele genice VH codeaza pentru primii 94 de aa
2. segmentele genice JH codeaza pentru ultimii 100 aa ai domeniului
variabil
3.sistemul de formare a lanturilor grele implica rearanjari de tip VDJ

4.segmentele genice DH codeaza pentru circa 3-4 aa
5.segmentele genice DH codeaza pentru circa 100 aa
6.segmentele genice JH codeaza pentru ultimii aa din regiunea
variabila
7. genele care codeaza pentru lanturile grele ale Ig-nelor se gasesc pe
cromosomul 7
8. genele care codeaza pentru lanturile grele ale Ig-nelor se gasesc pe
cromosomul 14
9. sistemul de formare a lanturilor grele ale Ig-nelor implica rearanjari
V-D-D-D-J
10.segmentele genice VH codeaza pentru primii 120 aa ai lantului
112.Care dintre urmatoarele referitoare la formarea lanturilor grele ale
Ig-nelor sunt adevarate:
1. toate genele CH sunt precedate de un intron switch
2. toate genele CH sunt precedate de un intron switch, cu exceptia
genei Cδ
3. in genomul uman exista 9 gene CH
4. in genomul uman exista 5 gene CH, corespunzatoare celor 5 clase
de Ig
5. genele CH sunt aranjate intr-o ordine constanta de la capatul 5’ la
capatul 3’
6. genele CH sunt aranjate diferit, in functie de cromosomul matern
sau patern mostenit
7. toate genele CH sunt urmate de introni
8. toate genele CH sunt precedate de un exon Leader
9. primele gene CH sunt Cµ si Cδ
10.primele gene CH sunt Cα1 si Cα2, urmate de Cγ1, Cγ2, Cγ3, si Cγ4
1. numarul segmentelor genice VH este de circa 9 gene din care 3 sunt
pseudogene
2. numarul segmentelor genice DH este de circa 23 gene functionale
3. numarul segmentelor genice JH este de circa 23 de gene functionale
4. toate genele VH, DH si JH sunt precedate de cate un promotor
5. fiecare segment genic VH este precedat de cate un promotor si un
leader
6. numarul segmentele genice DH este de circa 9 gene din care 3 sunt

pseudogene
7. numarul segmentelor genice VH este de circa 38-45 gene
functionale
8. exista 2 gene CH, aflate in tandem cu cele doua gene DH
9. exista multiple gene care codifica pentru regiunea constanta
10.numarul segmentelor genice JH este de circa 6 gene functionale
1. la segmentul genic VDJ proaspat obtinut este alipita, intr-o prima
instanta, gena Cµ
2. alipirea genei CH se realizeaza tarziu, la nivelul mARN
3. rearanjarea VH –DHJH are loc simultan, pe ambii cromosomi 14
4. primele rearanjari menite sa conduca la formarea unui lant greu
sunt V-J
5. primele rearanjari genice menite sa conduca la formarea unui lant
H sunt D-J
6. la segmentul genic VDJ proaspat obtinut este alipita, intr-o prima
instanta, gena Cδ
7. rearanjarile DH – JH se realizeaza simultan, pe ambii cromosomi 14
8. rearanjarile DH – JH respecta principiul excluziei alelice
9. rearanjarea VH –DHJH are loc doar pe un singur cromosom,
respectand principiul excluziei alelice
10.alipirea genelor CH la segmentul genic VDJ, se realizeaza la nivelul
transcriptului primar, inainte de matisare
1. genele Cµ si Cδ sunt supuse unui proces de splicing alternativ
2. consecinta transcriptiei simultane a Cµ si Cδ este expresia
simultana de IgM si IgD pe suprafata limfocitelor
3. genele Cµ si Cδ vor fi asociate cu aceeasi secventa genica VDJ,
rezultata in urma rearanjarilor
4. genele Cµ si Cδ vor fi asociate cu segmente genice VDJ distincte,
ca urmare a procesului de splicing alternativ
5. genele Cγ1, Cγ2, Cγ3, Cγ4 trebuie supuse unui proces de splicing
alternativ
6. expresia simultana de IgM si IgD pe suprafata limfocitelor B atesta

castigul IgD de suprafata, ca urmare a activarii celulelor de catre
Ag T dependente
7. in procesul de formare a lantului H, genele Cµ si Cγ sunt transcrise
simultan
8. in procesul de formare a lantului H, genele Cµ si Cδ sunt transcrise
simultan
9. consecinta transcriptiei simultane a Cµ si Cγ este expresia
simultana a IgM si IgG
10.expresia simultana de IgM si IgD pe suprafata limfocitelor B atesta
ca acestea sunt celule naive
116.Care dintre urmatoarele referitoare la formarea receptorilor pentru
antigen sunt adevarate:
1. absenta enzimelor RAG-1/RAG-2 conduce la o forma foarte severa
de imunodeficienta (SCID)
2. tintele de actiune ale enzimelor RAG-1/RAG-2 sunt secventele
intronice RSS
3. enzimele RAG-1/RAG-2 sunt exprimate atat de catre limfocitele B
cat si de limfocitele T, in ontogenie
4. absenta enzimelor RAG-1/RAG-2 conduce la o imunodeficienta
denumita agammaglobulinemie si care necesita tratament de
substitutie cu Ac
5. enzimele RAG-1 si RAG-2 au o larga raspandire la nivelul
celulelor organismului
6. enzimele RAG-1/RAG-2 sunt active doar in perioada formarii
limfocitelor
7. enzimele RAG-1 si RAG-2 sunt alocate cate unui tip distinct de
limfocit: limfocit B, respectiv limfocit T
8. tintele de actiune ale enzimelor RAG sunt segmentele VH, DH, JH si
CH
9. enzimele RAG-1/RAG-2 trebuie sa actioneze impreuna pentru a
putea realiza rearanjarile genice
10.enzimele RAG-1/RAG-2 si TdT se gasesc exclusiv la nivelul
limfocitelor, de-a lungul intregii lor vieti
1. aducerea laolalta a doua segmente RSS se realizeaza cu ajutorul
unor ADN ligaze
2. datorita sistemului de asociere a doua RSS-uri cu distantieri

inegali, nu poate fi asociat un segment genic VH cu un segment
genic JH
3. enzimele RAG-1/RAG-2 actioneaza solitar, activitatea lor putand fi
astfel atent controlata
4. proteinele HMG (High Mobility Group) actioneaza pentru a aduce,
unul langa celalalt, doua segmente RSS, pe care le aliniaza
5. segmentele RSS care sunt aduse laolalta prezinta distantieri egali,
fie 23 de nucleotide, fie 12 nucleotide
6. segmentele RSS care sunt aduse laolalta au distantieri inegali
7. enzimele RAG-1/RAG-2 actioneaza impreuna cu un ansamblu de
proteine denumite HMG (High Mobility Group)
8. imbinarea segmentelor genice este realizata prin juxtapozitia a
doua RSS-uri la nivelul heptamerilor
9. datorita sistemului de asociere a doua RSS-uri cu distantieri
inegali, 3 sau 4 segmente genice DH pot fi asociate simultan,
particularitate de natura sa creasca foarte mult variabilitatea Ig-
nelor
10.imbinarea segmentelor genice este realizata prin juxtapozitia a
doua RSS-uri incepand de la nivelul secventelor nonamerice
1. RAG-1 taie, intr-o prima instanta, una dintre cele doua catene ale
ADN-ului
2. RAG-1 taie simultan ambele catene ale ADN-ului
3. RAG-1 prezinta o activitate de ligaza Zn2+ dependenta
4. prin actiunea de taiere a ADN-ului de catre RAG-1 este generat un
grup amino la capatul 3’ al segmentului genic codant
5. grupul hidroxil, generat prin taierea de catre RAG-1 a unei catene
de ADN, ataca legatura fosfo-diester a catenei pereche, ceea ce
conduce la taierea ambelor catene
6. grupul hidroxil, generat prin taierea de catre RAG-1 a unei catene
de ADN, ataca legatura metil a catenei pereche, ceea ce conduce la
taierea ambelor catene
7. RAG-1 taie cu precizie la limita exon-intron
8. RAG-1 prezinta o activitate de nucleaza Zn2+ dependenta
9. RAG-1 taie cu precizie la limita exon-exon
10.prin actiunea de taiere a ADN-ului de catre RAG-1 este generat un

grup hidroxil la capatul 3’ al segmentului genic codant
1. enzima Artemis are activitate de ligaza, avand rolul de a lega cele
doua catene de ADN cu ajutorul unui „ac de par”
2. taierea celor doua catene de ADN cu ajutorul enzimei RAG-1
conduce la formarea unui „ac de par” intre acestea
3. dimerul Ku70:Ku80 legat la „acele de par” dintre cele 2 catene
ADN recruteaza protein kinaza dependenta de ADN (DNA-PK)
4. enzima Artemis, recrutata de catre dimerul Ku70:Ku80 este
activata ca urmare a activitatii de fosfataza a Ku80
5. formarea „acelor de par” intre cele doua catene ofera posibilitatea
legarii dimerului Ku70:Ku80
6. formarea „acelor de par” intre cele doua catene de ADN ofera
posibilitatea legarii enzimei TdT
7. taierea celor doua catene de ADN se realizeaza cu ajutorul enzimei
RAG-2 si conduce la formarea unor „ace de par” intre acestea
8. ulterior legarii dimerului Ku70:Ku80 la „acele de par” dintre cele 2
catene ADN, este recrutata nucleaza Artemis, pe care DNA-PK o
fosforileaza si o activeaza
9. nucleaza Artemis va taia „acele de par” dintre cele 2 catene de o
maniera aleatorie, oferind posibilitatea interventiei unor enzime de
reparare, care vor genera regiunile P
10.dimerul Ku70:Ku80 legat la „acele de par” dintre cele 2 catene
ADN recruteaza enzima TdT
1. un element care contribuie la realizarea unui receptor functional
este dat de utilizarea preponderenta, in alcatuirea paratopului, a
partii variabile a lanturilor formate prin rearanjari VDJ
2. un element care contribuie la variabilitatea receptorilor pentru
antigen este dat de faptul ca exista mai multe segmente genice Cλ
3. procesele de rearanjare genica sunt aleatorii
4. procesele de rearanjare genica sunt realizate dupa un anumit
pattern prestabilit, in care anumite gene DH se combina cu anumite
gene JH, apoi segmentul DJ format se combina cu anumite
segmente genice VH

5. un element care impieteaza asupra generarii unei mai mari

diversitati a receptorilor pentru antigen este diversitatea
jonctionala, care creste riscul generarii unor rearanjari
neproductive
antigen este dat de diversitatea jonctionala
antigen este dat de faptul ca paratopul este format prin asamblarea
partilor variabile a doua lanturi
8. datorita faptului ca procesele de rearanjare genica sunt realizate
conform unui pattern prestabilit, anumite particulare combinatii
genice sunt favorizate, pentru evitarea rearanjarilor neproductive
antigen este reprezentat de multitudinea segmentelor genice din
fiecare grup de gene (V, D, J)
10.datorita faptului ca procesele de rearanjare genica sunt aleatorii,
diversitatea receptorilor pentru antigen este foarte mare
1. procesul de comutare de clasa de la IgM la IgD are loc in maduva
hematogena, in etapa B imatur
2. expresia simultana a imunoglobulinelor M si D este posibila ca
urmare a unui proces de splicing alternativ
3. procesul de comutare de clasa este declansat in maduva
hematogena, in urma unui raspuns al limfocitelor B fata de Ag-nele
T-independente
4. limfocitele B imature exprima pe suprafata IgD
5. ulterior expresiei IgD, limfocitele B vor exprima IgM, semn ca
aceste limfocite sunt naive
6. sinteza unui alt isotip in afara IgM si IgD este posibila ca urmare a
unui proces denumit comutare de clasa
7. procesul de comutare de clasa este posibil ca urmare a prezentei in
fata fiecarei gene CH, cu exceptia Cδ, a unui intron switch
8. prima comutare de clasa pe care o executa limfocitele B este de la
IgM la IgD
9. initial, limfocitele B mature exprima simultan pe suprafata
imunoglobulinele M si D
10.procesul de comutare de clasa are loc in periferie
122.Care dintre urmatoarele referitoare la receptorii pentru antigen ai

limfocitelor B sunt adevarate:
1. Ac-ii secretati au aceeasi specificitate ca a Ig-nelor membranare de
pe suprafata limfocitelor B din care s-au diferentiat plasmocitele
respective
2. secretia de Ac are loc ca urmare a poliadenilarii la nivelul situsului
situat in aval de exonul M2
3. Ig-nele membranare si Ac-ii secretati sunt isoforme
4. secretati sisecretia de Ac are loc ca urmare a poliadenilarii la
nivelul situsului situat in amonte de exonul M1
5. secretia de Ac are loc ca urmare a activarii limfocitelor B si
diferentierii acestora in plasmocite
6. secretia de Ac de catre limfocitele B2 se produce in mod spontan
7. poliadenilarea la nivelul situsului situat in amonte de exonul M1
conduce la sinteza Ig-nei membranare
8. Ac-ii secretati au specificitati diferite fata de Ig-nele membranare
de pe suprafata limfocitelor B din care s-au diferentiat plasmocitele
respective, ca urmare a hipermutatiilor somatice
9. poliadenilarea situsului situat in aval de exonul M2 conduce la
sinteza moleculei de Ig membranara
10.Ac-ii secretati si Ig-nele membranare sunt expresii diferite ale unor
variante alelice diferite
123.Care dintre urmatoarele referitoare la receptorul pentru antigen a
limfocitelor T sunt adevarate:
1. formarea partii variabile a lantului δ necesita rearanjari VJ
2. formarea partii variabile a lantului α necesita rearanjari VJ
3. formarea partii variabile a lantului γ necesita rearanjari VDJ
4. formarea partii variabile a lantului γ necesita rearanjari VJ
5. formarea partii variabile a lantului δ necesita rearanjari VDJ
6. formarea partii variabile a lantului β necesita rearanjari VJ
7. formarea partii variabile a lantului β necesita rearanjari VDJ
8. mecanismul genetic de formare a TCR este similar celui de
formare a BCR
9. mecanismul genetic de formare a TCR nu implica enzimele RAG1/
RAG2
10.formarea partii variabile a lantului α necesita rearanjari VDJ
124.Care dintre urmatoarele referitoare la receptorul pentru antigen al
1. genele care codeaza pentru lanturile α ale TCR se gasesc pe

cromosomul 22 la om
2. genele care codeaza pentru partea variabila a lantului β sunt
dispuse astfel: un grup de segmente Vβ, un prim segment genic
Dβ, un grup de segmente genice Jβ, o gena Cβ, un al doilea
segment genic Dβ, un al doilea grup de segmente genice Jβ si a
doua gena Cβ
3. genele care codeaza pentru lanturile TCRγ se gasesc pe
cromosomul 7 la om
4. genele care codeaza pentru lanturile δ se gasesc cuprinse intre
grupul de gene Vα si Jα
5. genele care codeaza pentru partea variabila a lantului β sunt
dispuse astfel: un grup de segmente Vβ, un grup de segmente
genice Dβ, un grup de segmente genice Jβ si o gena Cβ
6. genele care codeaza pentru lanturile TCRγ se gasesc pe
cromosomul 14 la om
7. genele care codeaza pentru lanturile TCRβ se gasesc pe
cromosomul 14 la om
8. genele care codeaza pentru lanturile TCRβ se gasesc pe
cromosomul 7 la om
9. genele care codeaza pentru lanturile δ se gasesc cuprinse intre
grupul de gene Vβ si Jβ
10.genele care codeaza pentru lanturile α ale TCR se gasesc pe
cromosomul 14 la om
1. secventele RSS respecta, ca si in cazul Ig-nelor, succesiunea
heptamer – distantier – nonamer
2. sistemul de recunoastere a segmentelor genice implicate in
procesul de rearanjare se bazeaza, ca si in cazul Ig-nelor, pe
secventele intronice RSS
3. structura secventelor RSS care marginesc segmentele genice Dβ
permite fuziunea a mai multe segmente genice Dβ
4. rearanjarea genelor TCR se face cu ajutorul acelorasi enzime
RAG-1 si RAG-2 ca in cazul Ig-nelor
5. rearanjarea TCR se face cu ajutorul RAG-2, in timp ce genele Ig-
nelor folosesc enzimele RAG-1
6. secventele RSS care marginesc segmentele genice ale TCR

respecta cu strictete urmatoarea succesiune: heptamer – distantier
de 23 nucleotide – nonamer
7. secventele RSS care marginesc segmentele genice ale TCR au o
structura distincta de cele ale RSS-urilor ce marginesc genele Ig-
nelor
8. structura secventelor RSS care marginesc capetele segmentelor
genice Vβ si Jβ ar permite, teoretic, fuziunea directa a acestora
9. structura secventelor RSS care marginesc capetele segmentelor
genice Vβ si Jβ nu permite fuziunea directa a acestora
10.structura secventelor RSS care marginesc segmentele genice Dβ
sunt de asa natura incat nu permit decat fuziunea unui segment
genic V cu un segment genic D si cu un segment genic J
1. absenta maturatiei de afinitate a TCR reprezinta o masura de
siguranta impotriva aparitiei de limfocite autoreactive
2. procesul de maturatie de afinitate afecteaza doar timocitele care au
trecut de faza selectiei pozitive si are astfel in vedere timocitele
care recunosc peptidele self, in faza selectiei negative, de inducere
a tolerantei centrale fata de self
3. repertoriul TCR este mai restrans decat al Ig-nelor, in principal
datorita necesitatii adaptarii la nevoia recunoasterii unui numar
relativ restrans de molecule MHC self
4. repertoriul TCR este mai mare decat al Ig-nelor datorita
posibilitatii TCR –urilor de a suferi hipermutatii somatice
punctiforme, care sa conduca la maturatie de afinitate
5. numarul mai mic de specificitati ale TCR fata de Ig se datoreaza
numarului mai mic de segmente genice V
6. numarul mai mare de specificitati al TCR este datorat preponderent
diversitatii jonctionale
7. receptorii TCR nu sufera hipermutatii somatice punctiforme
8. limfocitele T nu au la dispozitie mecanismul comutarii de clasa
9. limfocitele T sufera un proces de comutare de clasa de la TCRγδ la
TCRαβ datorita faptului ca prin rearanjarea Vα-Jα sunt eliminate
toate segmentele genice δ care sunt cuprinse intre genele Vα si Jα
10.repertoriul TCR este mai mare decat al Ig-nelor

1. daca urmeaza sa fie produs un TCRαβ, primele segmente genice
care sunt rearanjate sunt cele ale lantului β
2. primele rearanjari pentru formarea lanturilor β sunt Dβ-Jβ
3. rearanjarile Dα-Jα se realizeaza simultan pe ambii cromosomi
4. rearanjarile Dβ-Jβ se realizeaza simultan pe ambii cromosomi
5. rearanjarile pentru genele lantului α sunt declansate doar daca cele
pentru lantul β au fost productive si a fost deja initiata productia
lanturilor β
6. rearanjarea genelor TCR poate incepe doar dupa expresia
moleculei CD25 (receptorul pentru IL-2)
7. daca urmeaza sa fie produs un TCRαβ, primele segmente genice
care sunt rearanjate sunt cele ale lantului α
8. rearanjarile genelor pentru lantul β sunt declansate doar daca cele
pentru lantul α au fost productive si a fost deja initiata productia
lanturilor α
9. primele rearanjari pentru formarea lanturilor α sunt Dα-Jα
10.rearanjarea genelor TCR poate incepe doar dupa expresia
moleculei CD3
1. rearanjarile genelor TCR apar intr-o etapa de dezvoltare cand
timocitele sunt dublu pozitive
2. in etapa de dezvoltare in care timocitele au finalizat rearanjarile
pentru lantul α, celulele se gasesc in corticala profunda si vor suferi
procesul de selectie pozitiva
3. rearanjarile genelor TCR apar intr-o etapa de dezvoltare cand, la
nivelul timocitelor, enzima TdT este prezenta si activa
4. rearanjarile genelor TCR respecta regula excluziei alelice
pentru lantul α apar moleculele CD4 si CD8
pentru lantul α, celulele se gasesc in sinusul subcapsular si vor
suferi procesul de selectie pozitiva
7. rearanjarile genelor TCR apar intr-o etapa de dezvoltare cand
timocitele sunt dublu negative
8. rearanjarile genelor TCR nu respecta regula excluziei alelice,

rearanjarile Vβ, Dβ si Jβ fiind realizate pe ambii cromosomi
pereche
pentru lantul α apar moleculele CD44 si CD25
10.rearanjarile genelor TCR apar intr-o etapa de dezvoltare cand
timocitele nu mai exprima receptorul Notch-1, care represeaza
genele RAG-1 si RAG-2
129.Hipermutațiile somatice:
1. Apar doar la nivelul genelor ce codifică pentru domeniile variabile
ale Ig
2. Se întâlnesc la limfocitele B și T
3. Sunt restricționate doar la nivelul lanțului greu de Ig
4. Sunt evenimente genetice ce apar în timpul ontogeniei limfocitelor
B în măduva osoasă hematogenă
5. Se întâlnesc frecvent la nivelul genelor V,D,J
6. Sunt restricționate la regiunea balama
7. Sunt specifice pentru limfocitele B
8. Sunt evenimente genetice ce au loc in centrii germinali din
organele limfoide secundare
9. Sunt restricționate la regiunea constantă
10.Contribuie la maturația de afinitate
130.Enzimele RAG-1 și RAG-2 participă la recombinarea dintre:
1. VH și DHJH
2. Vα și Jα
3. VLJL și Cλ
4. Dβ și Jβ
5. Lanțul greu (H) și lanțul ușor (L)
6. DH și JH
7. Vδ și Jδ
8. VL și JL
9. CDR1 și CDR2
10.VHDHJH și CH
131.Când o celulă suferă procesul de comutare de clasă:
1. Regiunea constantă a lanțului ușor rămâne aceeași
2. Toate regiunile variabile și constante se schimbă
3. Regiunea variabilă a lanțului ușor rămâne aceeași
4. Regiunile variabile ale lanțurilor grele și ușoare rămân neschimbate
5. Regiunea variabilă a lanțului greu se schimbă, dar regiunea

constantă rămâne aceeași
6. Regiunea constantă a lanțului ușor se schimbă, dar regiunea
variabilă rămâne aceeași
7. Regiunea variabilă a lanțului greu rămâne aceeași, dar regiunea
constantă se schimbă
8. Se schimbă doar regiunea constantă a lanțului greu
9. Regiunea variabilă a lanțului ușor se schimbă, dar regiunea
constantă rămâne aceeași
10.Regiunile variabile ale lanțurilor ușoare și grele se schimbă
132.Care dintre următoarele afirmații este adevarată:
1. Formarea lanțului k impune rearanjări inițiale DJ pe cromosomul
14.
2. Genele HLA se transmit codominant.
3. Numărul segmentelor genice disponibile pentru lanțurile α și β este
mai mare decât cel pentru lanțurile γ și δ, justificând diversitatea
mai redusă a TCR1 față de TCR2.
4. Domeniul Vα este codat de un segment rezultat din rearanjarea VJ
pe cromosomul 2.
5. Genele HLA se transmit prin excluzie alelică.
6. Inducerea toleranței centrale față de self este consecința selecției
pozitive.
7. Secventa genica codanta pentru lanțul δ se formează prin rearanjări
VDJ pe cromosomul 14
8. Pe cromosomul 14 se găsesc atât gene pentru lanțul H cât și gene
pentru lanțul TCRα
9. Segmentele genice V de pe cromosomul 14 sunt urmate de introni
RSS spre capătul 3'
10.Excluzia alelică explică existența izoformelor imunoglobulinelor.
133.Enzimele RAG1,2:
1. permit unirea segmentelor genice D și J de pe cromosomul 22
2. sunt responsabile de inducerea maturației de afinitate
3. sunt prezente în nucleul limfocitelor din organele limfoide
secundare
4. în timocite permit rearanjarea segmentelor genice care codifică
lanțurile α și β
5. determină polimorfismul HLA
6. sunt prezente în nucleul celulelor care se maturează în organele

limfoide primare
7. fac posibilă unirea segmentului VDJ cu Cµ
8. acționează la nivelul intronilor RSS
9. permit rearanjări ale segmentelor genice D cu segmente J sau V
10.acționează respectând regula distanțierului inegal
134.Diversitatea receptorilor specifici pentru antigen:
1. determină incompatibilitatea dintre indivizi
2. este justificată de existența regiunilor P și N de adiție
3. este rezultatul adiției de nucleotide de către enzimele de reparare
4. este generată de rearanjarea aleatorie a unor segmente genice
diferite, care codează capătul amino-terminal al proteinei
5. se transmite ereditar
6. se datorează asocierii a două lanțuri proteice diferite
7. este de ordinul 103-104
8. este generată de transmiterea codominantă a genelor
9. constă în succesiunea diferită a aminoacizilor din capătul carboxi-
terminal al receptorilor
10.este consecința impreciziei cu care se unesc secvențele codante
135.Diversitatea receptorilor specifici pentru antigen:
1. se manifestă prin comutarea clasei anticorpilor care se secretă în
cursul unui răspuns imun
2. este indusă și de asocierea, în structura cuaternară a fiecărui
receptor, a două lanțuri peptidice diferite
3. depășește 1010 variante posibile
4. este explicată prin expresia codominantă a genelor codante
5. este generată de diversitatea aminoacizilor din capătul carboxi
terminal al acestor receptori specifici
6. se datorează și adiției de nucleotide în regiunile P și N
7. este explicată, în bună măsură, de existența mai multor segmente
genice care se asamblează pentru a genera secventele genice
codante
8. este consecința dezechilibrului de înlănțuire
9. este parțial determinată de imprecizia joncțională a secvențelor
codante pentru anumite porțiuni ale lanțurilor proteice care compun
receptorii
10.este indusă, în special, de contactul cu patogeni diverși
136.Comutarea de clasă:
1.
duce la secreția altor clase de imunoglobuline decât IgM
2.
este un proces întâlnit doar la limfocitele B
3.
nu modifică specificitatea pentru antigen a receptorilor
4.
este consecința existenței unor situsuri distincte de poliadenilare la
nivelul transcriptului primar
5. permite transformarea MHC de clasă I în MHC de clasă II
6. face posibilă expresia concomitentă a IgM și a IgD pe limfocitele
B mature, naive
7. este posibilă datorită existenței mai multor segmente codante
pentru domeniile CH
8. este un proces dependent de citokine
9. se referă la producerea de IgD de mare afinitate în cursul
răspunsului imun secundar
10.este dependentă de enzimele RAG1,2
137.Spre deosebire de BCR, receptorii TCR:
1. recunosc peptidele self prezentate de celulele din maduva osoasa
2. au un repertoriu mai mare decât cel al imunoglobulinelor, în ciuda
numărului mai redus de segmente genice V disponibile
3. au o diversitate redusă
4. sunt implicati in două procese de selecție, pozitivă și negativă, în
cursul maturării limfocitelor
5. sunt rezultatul expresiei unor mgene reasortate sub acțiunea
enzimelor RAG1,2
6. nu sunt codați de gene care suferă hipermutații somatice în urma
stimulării antigenice
7. pot recunoaște cu mare afinitate moleculele MHC
8. nu se formează cu ajutorul enzimei TdT
9. recunosc doar peptide prezentate de molecule MHC self
10.sunt codați de gene pentru lanțul beta în care pot fi rearanjate mai
multe segmente genice D, flancate de RSS cu spaceri inegali
138.Care dintre urmatoarele afirmatii privind hematopoieza sunt
adevarate:
1. are loc in ficat pana la pubertate
2. reprezinta procesul de formare a elementelor figurate ale sangelui
3. se realizeaza in maduva hematogena
4. reprezinta procesul de formare a celulelor endoteliale, care
marginesc vasele de sange
5. incepe in sacul vitelin
6. diferentierea celulelor stem pluripotente conduce initial la

generarea de celule stem mieloide si limfoide
7. reprezinta procesul de formare a celulelor gliale
8. se realizeaza prin diferentierea celulelor stem pluripotente
9. se realizeaza in splina
10.reprezinta procesul de formare a hematiilor, dar nu si a
trombocitelor
139.Care din urmatoarele afirmatii privind timusul sunt adevarate:
Curs 7
1. asigura diferentierea limfocitelor B
2. este un organ limfoid primar
3. in boala diGeorge, timusul este hipoplazic sau aplazic
4. in embriogeneza, deriva din a 3-a si a 4-a punga faringiana
5. limfocitele T mature incep sa migreze in periferie dupa a 40-a
saptamana de sarcina
6. asigura diferentierea limfocitelor T
7. odata cu inaintarea in varsta, sufera un proces de involutie
8. in embriogeneza, deriva din a 5-a si a 6-a punga faringiana
9. este atat un organ limfoid primar, cat si un organ limfoid secundar,
participand la traficul limfocitar
10.boala diGeorge reprezinta o forma de imunodeficienta severa
combinata (SCID) dobandita
Curs 7
1. timusul este situat in cavitatea peritoneala
2. stroma timica este alcatuita din celule epiteliale dendritice
3. corticala si medulara sunt despartite de o zona de „jonctiune”
4. timusul este alcatuit din lobi si lobuli
5. fiecare lobul este alcatuit dintr-o corticala si o medulara
6. timusul este un organ limfoid primar deservit de ductul toracic
7. celulele epiteliale dendritice corticale si medulare sunt identice din
punct de vedere morfologic, dar diferite functional
8. stroma timica este alcatuita din celule dendritice si macrofage
santinela
9. timusul este plasat retrosternal
10.jonctiunea cortico-medulara este populata cu celule epiteliale
dendritice si fibroblaste

Curs 7
1. celulele doica sunt celule dendritice
2. celulele doica formeaza complexe multicelulare impreuna cu un
numar de circa 50 de timocite
3. corpusculii Hassal se gasesc in corticala
4. celulele doica sunt celule dendritice care inglobeaza un numar de
circa 50 de timocite
5. corpusuculii Hassal sunt formati, cel mai probabil, din aglomerarea
de celule epiteliale degenerate
6. celulele doica se gasesc in zona medulara externa
7. corpusculii Hassal se gasesc in medulara
8. corpusculii Hassal sunt formati, cel mai probabil, prin aglomerarea
de timocite degenerate
9. celulele doica sunt celule epiteliale
10.celulele doica se gasesc in zona externa a corticalei
Curs 7
1. ciclosporina A determina atrofia elementelor medulare
2. timocitele corticale sunt relativ rezistente la actiunea 20α hidroxil
steroid dehidrogenazei
3. organotina actioneaza primordial asupra timocitelor corticale
4. organotina actioneaza primordial asupra timocitelor medulare
5. timocitele medulare sunt relativ rezistente la actiunea steroizilor
6. dioxina actioneaza asupra unui receptor prezent pe suprafata
celulelor epiteliale medulare
7. dioxina actioneaza asupra unui receptor prezent pe suprafata
celulelor epiteliale corticale
8. corticala si medulara sunt similare din punct de vedere morfologic
si functional
9. ciclosporina A determina atrofia elementelor corticale
10.corticala si medulara sunt distincte
1. fibroblastele nu sintetizeaza laminina
2. fibroblastele sintetizeaza fibronectina
3. compusii produsi de fibroblaste contribuie la realizarea unei
structuri unde sa se poata concentra factori solubili precum IL-7
4. compusii produsi de fibroblaste contribuie la realizarea unei

structuri unde sa se poata concentra factori solubili precum IL-10
5. fibroblastele sintetizeaza laminina
6. fibroblastele nu sintetizeaza colagen
7. fibroblastele contribuie la formarea stromei timice
8. fibroblastele nu contribuie la formarea stromei timice
9. fibroblastele nu sintetizeaza fibronectina
10.fibroblastele sintetizeaza colagen
1. GATA-3 si TCF-1 initiaza expresia CD3 si RAG-1
2. semnalizarea prin Notch1 induce expresia factorilor transcriptionali
E2A si BSAP
3. receptorii Notch 1 stimuleaza dezvoltarea timocitelor
4. celulele stromale ofera liganzi pentru receptorii Notch 1
5. semnalizarea prin Notch1 induce expresia factorilor transcriptionali
GATA-3 si TCF-1
6. receptorii Notch 1 se gasesc pe suprafata timocitelor
7. timocitele ofera liganzi pentru receptorii Notch 1
8. E2A si BSAP initiaza expresia CD3 si RAG-1
9. receptorii Notch 1 stimuleaza dezvoltarea precursorilor limfocitari
B si T
10.receptorii Notch 1 se gasesc pe suprafata celulelor stromale
1. timusul secreta β4 timozina
2. timusul nu este o glanda, ci un organ limfoid pur
3. timusul secreta timidina
4. timusul secreta timopoietina
5. timusul secreta timulina
6. timusul secreta 20α hidroxil steroid dehidrogenaza
7. timusul secreta β10 timozina
8. timusul este o glanda
9. timusul secreta α1 timozina
10.timusul secreta α4 timozina
1. celulele doica sintetizeaza vasopresina
2. timusul are o inter-relatie complexa cu sistemul nervos
3. timusul are o inter-relatie complexa cu sistemul nervos, fiind parte
integranta a sistemului nervos parasimpatic
4. este bogat inervat de fibre colinergice si adrenergice

5. timusul are o inter-relatie complexa cu maduva hematogena,
aceasta din urma fiind decisiva in procesul de involutie timica
6. celulele doica sintetizeaza oxitocina
7. corpusculii Hassal sintetizeaza vasopresina
8. celulele doica sintetizeaza neurofizina
9. celulele epiteliale medulare sintetizeaza oxitocina
10.celulele din jonctiunea cortico-medulara sintetizeaza neurofizina
1. involutia timica este controlata cu ajutorul hormonilor gonadali,
corticosteroizi si timici
2. involutia timica implica inlocuirea stromei cu tesut adipos
3. involutia timica implica inlocuirea stromei cu tesut fibros
4. timusul uman urmeaza un proces de involutie, cu inaintarea in
varsta
5. timusul uman se opreste complet din evolutie incepand de la varsta
pubertatii
6. timusul uman este complet dezvoltat la nastere
7. timusul uman cantareste la nastere circa 100 g
8. involutia timica este controlata cu ajutorul citokinelor supresoare
de tip IL-10 si TGFβ
9. timusul uman cantareste la nastere circa 10 g
10.timusul uman este incomplet dezvoltat la nastere, urmand un
proces de evolutie continua pana la varsta de 2 ani
1. timocitele se afla in contact permanent cu celulele epiteliale care
formeaza stroma timica
2. celulele timice stromale poarta numele de timocite
3. celulele stem limfoide migreaza din maduva osoasa in timus in a 8-
a sau a 9-a saptamana a sarcinii
4. celulele stem limfoide migreaza din maduva osoasa in timus in a
20-a saptamana a sarcinii
5. timocitele incep sa ia contact cu celulele epiteliale dendritice in
corticala profunda, cand este initiata prima selectie
6. celulele stem limfoide vor ajunge in sinusul subcapsular al
timusului
7. limfocitele T in dezvoltare poarta numele de timocite
8. dupa 20 de saptamani de sarcina, limfocitele T mature incep sa

migreze catre organele limfoide secundare
9. celulele stem limfoide vor ajunge initial in medulara timica
10.dupa 8-9 de saptamani de sarcina, limfocitele T mature incep sa
migreze catre organele limfoide secundare
149.Care din urmatoarele afirmatii privind procesele de selectie timica
sunt adevarate:
1. selectia pozitiva implica o legare a TCR-ului cu aviditate crescuta
la complexul MHC/peptid de pe suprafata celulelor stromale
2. selectia pozitiva are loc in corticala profunda
3. selectia pozitiva afecteaza timocitele DP
4. selectia pozitiva asigura restrictia MHC
5. selectia pozitiva implica recunoasterea atat a moleculelor MHC I
cat si a celor MHC II self
6. selectia pozitiva afecteaza timocitele DN4
7. selectia pozitiva incepe in zona de jonctiune cortico-medulara
8. selectia pozitiva permite supravietuirea timocitelor care leaga
moleculele MHC self cu o aviditate moderata
9. selectia pozitiva asigura supravietuirea timocitelor care nu
recunosc peptide self in cupa MHC (toleranta centrala fata de self)
10.selectia pozitiva reprezinta un proces comun limfocitelor B si T
150.Timocitele DP:
1. sunt denumite astfel deoarece exprima simultan TCR si CD3
2. se gasesc in corticala profunda
3. odata ajunse in acest stadiu, timocitele DP prolifereaza intens
4. sufera procesul de selectie pozitiva
5. exprima un nivel scazut de TCR
6. formeaza populatia de timocite cea mai slab reprezentata
7. sunt denumite astfel deoarece exprima simultan co-receptorii CD4
si CD8
8. sunt denumite astfel deoarece reusesc sa exprime simultan CD44 si
CD25
9. nu mai exprima nici CD44 si nici CD25
10.se gasesc in cortexul extern, in zona subcapsulara
151.Care dintre urmatoarele privind fenomenul de editare genica a
timocitelor sunt adevarate:
1. se adreseaza lanturilor β
2. timocitele care au suferit re-editari nu mai sunt supuse procesului

de selectie pozitiva
3. timocitele supuse re-editarii respecta stringentele excluziei alelice
4. se adreseaza timocitelor DP care nu au reusit sa treaca de selectia
pozitiva
5. timocitele care au suferit re-editari genice sunt supuse din nou
procesului de selectie pozitiva
6. ofera posibilitatea unor noi rearanjari VJ
7. ofera posibilitatea unor noi rearanjari VDJ
8. se adreseaza lanturilor α
9. nu mai este impusa excluzia alelica
10.se adreseaza timocitelor DN4
152.Care dintre urmatoarele privind selectia pozitiva a timocitelor sunt
adevarate:
1. incepe in jonctiunea cortico-medulara si continua in medulara
2. recunoasterea de catre TCR a unui MHC I conduce la diferentierea
timocitelor in celule SP CD8+
3. selectia pozitiva este un proces obligatoriu atat pentru limfocite T
αβ cat si pentru cele Tγδ
4. recunoasterea de catre TCR a unui MHC I conduce la diferentierea
timocitelor in celule SP CD4+
5. recunoasterea de catre TCR a unui MHC II conduce la
diferentierea timocitelor in celule SP CD4+
6. recunoasterea de catre TCR a unui MHC II conduce la
diferentierea timocitelor in celule SP CD8+
7. limfocitele Tγδ pot pleca din timus fara sa sufere procesul de
selectie pozitiva
8. asigura ca limfocitele T adulte vor recunoaste molecule MHC cu o
forta moderata, care sa permita desprinderea TCR-ului de
complexul MHC/Ag in timp util
9. asigura ca limfocitele T adulte vor recunoaste molecule MHC cu o
forta de mare aviditate, care sa asigure transmiterea unui semnal
activator puternic
10.are loc in etapa in care timocitele au exprimat, pentru prima oara,
un TCR complet si corect format
153.Selectia negativa a timocitelor:
1. conduce la eliminarea timocitelor autoreactive
2. conduce la inducerea tolerantei periferice fata de self
3. se realizeaza la nivelul jonctiunii cortico-medulare, prin contactul

cu celulele dendritice interdigitate si cu macrofagele santinela
4. in medulara, se realizeaza prin contactul cu celulele epiteliale
dendritice
5. incepe in corticala profunda si continua in medulara
6. celulele care nu trec de procesul de selectie negativa sunt supuse
re-editarii genice
7. se realizeaza prin contactul cu fibroblastele si macrofagele prezente
in medulara
8. incepe la nivelul jonctiunii cortico-medulare si continua la nivelul
medularei timice
9. se adreseaza timocitelor care au supravietuit procesului de selectie
pozitiva
10.se realizeaza prin contactul cu celulele epiteliale din jonctiunea
cortico-medulara
154.Procesul de selectie negativa:
1. este facilitat ca urmare a expresiei AIRE
2. implica eliminarea timocitelor care nu isi folosesc TCR-ul in timus
3. se bazeaza primordial pe inducerea anergiei
4. poate fi blocat prin supra-expresia genei AIRE
5. asigura restrictia MHC
6. se bazeaza pe exprimarea unor proteine care nu pot fi intalnite in
afara timusului
7. asigura toleranta centrala fata de self
8. implica eliminarea timocitelor care isi folosesc TCR pentru a
recunoaste complexe MHC/peptide in timus
9. se bazeaza primordial pe procesul de deletie clonala
10.este facilitat datorita capacitatii timusului de a exprima proteine
care sunt exprimate in intregul organism
155.Celulele care parasesc timusul:
1. sunt celule pe deplin functionale, la fel ca limfocitele din periferie
2. au o capacitate secretorie la fel de mare ca a celulelor din periferie
3. se vor maturiza complet prin interactiunea cu celule/molecule din
organele limfoide secundare
4. sunt celule care nu sunt la fel de functionale ca celulele din
periferie
5. au o capacitate proliferativa la fel de puternica precum cea a
celulelor din periferie
6. nu pot produce o cantitate de citokine la fel de mare ca celulele din

periferie
7. se numesc LTE – late thymic emigrants – emigranti timici tardivi
8. se numesc celule efector
9. nu prolifereaza la fel de puternic ca celulele din periferie
10.se numesc RTE – recent thymic emigrants – emigranti timici
recenti
156.Care dintre urmatoarele afirmatii legate de timocitele dublu
pozitive sunt adevarate:
1. exprima simultan ambii co-receptori
2. nu se pot diferentia in celule IEL (intra-epithelial lymphocytes)
3. se pot diferentia in celule IEL (intra-epithelial lymphocytes)
4. se pot diferentia in celule T reglatoare
5. se pot diferentia in celule NKT
6. exprima simultan TCR si BCR
7. nu se pot diferentia in timocite SP – simplu pozitive, decat daca
trec printr-un proces de re-editare genica
8. nu se pot diferentia in celule T reglatoare
9. se pot diferentia in timocite SP – simplu pozitive
10.nu se pot diferentia in NKT
157.Limfocitele Tγδ:
1. sunt capabile sa recunoasca lipide prezentate de catre CD1
2. recunosc preponderent peptide prezentate de catre moleculele
MHC II
3. un procent important din aceste limfocite sunt DN
4. sunt localizate, in general, la nivelul epiteliilor
5. diversitatea receptorilor TCRγδ (TCR1) depaseste diversitatea
receptorilor TCRαβ (TCR2)
6. sunt localizate preponderent la nivelul regiunilor paracorticale
ganglionare
7. reprezinta majoritatea limfocitelor T din organismul uman
8. un procent important din aceste limfocite nu este restrictat MHC
9. se regasesc in organismul uman intr-un procent de circa 5% din
totalul limfocitelor T
10.sunt preponderent celule CD4+
158.Care dintre urmatoarele afirmatii legate de limfocitele Tγδ sunt
adevarate:
1. limfocitele Tγδ din epiteliul pulmonar se numesc BALT (bronchial

associated lymphoid tissue)
2. limfocitele Tγδ din piele se numesc intraepidermale
3. limfocitele Tγδ nu par sa beneficieze de regiunea N de aditie
4. limfocitele Tγδ nu au capacitatea de a secreta citokine
5. limfocitele Tγδ din epiteliul intestinal si pulmonar se numesc
intraepiteliale
6. limfocitele Tγδ nu par sa participe la traficul limfocitar
7. limfocitele Tγδ din piele se numesc intraepiteliale
8. limfocitele Tγδ beneficiaza de un surplus de diversitate jonctionala
fata de cele αβ
9. limfocitele Tγδ recunosc si leaga PPD (purified peptide derivative)
10.limfocitele Tγδ participa la traficul limfocitar de o maniera mult
mai ampla decat cele αβ
159.Care dintre urmatoarele afirmatii legate de limfocitele B sunt
adevarate:
1. in stadiul pro-B precoce se produc rearanjari DJ simultan pe ambii
cromosomi 14
2. celulele B se formeaza la nivelul maduvei hematogene
3. in stadiul pre-B incep rearanjarile pentru partea variabila a lantului
greu (H)
4. primul stadiu de dezvoltare a limfocitelor B este pro-B
5. limfocitele B se formeaza in maduva rosie a oaselor
6. primul stadiu de dezvoltare a limfocitelor B este pre-B
7. in stadiul pre-B se produc rearanjari DJ simultan pe ambii
cromosomi 14
8. in stadiul pro-B precoce incep rearanjarile pentru partea variabila a
lantului greu (H)
9. celulele B se diferentiaza din progenitorul limfoid comun
10.celulele B se diferentiaza dintr-un precursor distinct de cel al
limfocitelor T
160.Care dintre urmatoarele afirmatii legate de limfocitele B sunt
adevarate:
1. asocierea genei Cµ are loc in stadiul pre-B
2. asocierea genei Cγ la secventa VDJ gata formata are loc in stadiul
pre-B
3. procesele de rearanjare genica ce conduc la formarea lanturilor de
imunoglobulina sunt realizate cu ajutorul RAG-1, in timp ce
procesele de rearanjare genica ce conduc la formarea TCR sunt

realizate cu ajutorul RAG-2
4. prin interactiunea dintre c-kit si SCF (stem cell factor) este indusa
expresia IL-2Rα (CD25)
5. expresia de IL-7R este indusa de interactiunea c-kit – SCF (stem
cell factor)
6. rearanjarile VDJ sunt realizate in stadiul pre-B
7. IL-2Rα induce maturarea celulelor pro-B in celule pre-B
8. rearanjarile VDJ sunt realizate in stadiul pro-B tardiv
9. procesele de rearanjare genica ce conduc la formarea lanturilor de
imunoglobulina sunt realizate cu ajutorul enzimelor RAG-1 si
RAG-2
10.IL-7R induce maturarea celulelor pro-B in celule pre-B
161.Care dintre urmatoarele afirmatii legate de formarea limfocitelor B
sunt adevarate:
1. inactivarea sau eliminarea celulelor B imature se numeste selectie
negativa
2. celulele B sunt anergizate daca molecula self recunoscuta este
insolubila, membranara
3. inactivarea sau eliminarea celulelor B autoreactive se numeste
selectie pozitiva
4. celulele B sunt anergizate daca molecula self recunoscuta este
solubila
5. celulele B sunt ucise prin apoptoza daca molecula self recunoscuta
este solubila
6. celulelor B li se induce apoptoza daca molecula self recunoscuta
este o molecula membranara, insolubila
7. procesul de inducere a tolerantei centrale fata de self implica, in
cazul limfocitelor B, exclusiv apoptoza, care asigura fenomenul de
deletie clonala
8. celulele B imature care nu trec de selectia negativa nu mai au
posibilitatea unui proces de re-editare genica
9. celulele B imature au posibilitatea de a trece printr-un proces de
editare
10.procesul de inducere a tolerantei centrale fata de self poate implica
procesul de apoptoza sau anergie a celulelor self-reactive
162.Care dintre urmatoarele legate de prezentarea antigenelor in cupa
MHC sunt adevarate:
1. celulele care prezinta un peptid antigenic in cupa MHC II vor fi

recunoscute de catre limfocite T CD4+
2. antigenul prezentat de catre cupele MHC clasice este de natura
proteica
3. celulele care prezinta un peptid antigenic in cupa MHC II sunt
numite, prin conventie, celule prezentatoare de antigen
4. celulele care prezinta un peptid antigenic in cupa MHC I sunt
numite, prin conventie, celule prezentatoare de antigen
5. celulele care prezinta un peptid antigenic in cupa MHC I sunt
numite, prin conventie, celule tinta
6. antigenul prezentat de catre cupele MHC clasice este de natura
lipidica
7. celulele care prezinta un peptid antigenic in cupa MHC I vor fi
8. celulele care prezinta un peptid antigenic in cupa MHC II vor fi
9. celulele care prezinta un peptid antigenic in cupa MHC I vor fi
10.celulele care prezinta un peptid antigenic in cupa MHC II sunt
numite, prin conventie, celule tinta
163.Care dintre urmatoarele legate de prezentarea antigenelor in cupa
MHC sunt adevarate:
1. antigenele endogene sunt recunoscute de catre limfocitele T helper
2. antigenele endogene sunt procesate in RER
3. antigenele endogene sunt prezentate in cupa MHC II
4. antigenele endogene sunt recunoscute de catre limfocitele T
citotoxice
5. antigenele endogene sunt procesate cu ajutorul proteasomului
6. antigenele endogene sunt procesate in citosol
7. antigenele endogene sunt prezentate in cupa MHC I
8. calea utilizata de antigenele endogene pentru prezentarea in cupa
MHC I este aceeasi utilizata de celula pentru procesarea proteinelor
self
9. calea utilizata de antigenele endogene pentru prezentarea in cupa
MHC I este distincta de cea utilizata de celula pentru procesarea
proteinelor self
10.antigenele endogene sunt procesate cu ajutorul proteazelor din
sistemul endosomal
164.Care dintre urmatoarele afirmatii legate de procesarea si

prezentarea antigenelor in cupa MHC sunt adevarate:
1. conjugatele proteina self-poli ubiquitina pot fi introduse si
procesate in proteasomii standard
2. enzimele de ubiquitinare sunt capabile sa identifice modificari
post-translationale, precum fosforilari, defosforilari, glicozilari
3. doar prin poli-ubiquitinare, proteinele non-self pot fi introduse si
procesate in proteasomii standard
4. enzimele de ubiquitinare sunt capabile sa identifice in citosol
modificari legate de imbatranirea proteinelor self, precum
procesele de metilare
5. ubiquitinarea consta in adaugarea unei molecule „chaperon”
denumita tapasina
6. proteinele self sunt pregatite pentru procesare prin ubiquitinare
7. ubiquitinarea se face cu ajutorul unor enzime denumite generic
„kinaze”
8. ubiquitinarea consta in adaugarea unui peptid denumit ubiquitina
9. proteinele cu perioade de injumatatire scurte sunt degradate de
catre proteasom
10.proteinele non-self trebuie pregatite in prealabil pentru procesare
prin ubiquitinare
165.Care dintre urmatoarele legate de procesarea si prezentarea
antigenelor in cupa MHC sunt adevarate:
1. proteasomul este alcatuit ca o particula cilindrica ce contine ATP-
aze implicate in recunoasterea ubiquitinei
2. miezul proteasomului este denumit 20S
3. subunitatile din mijlocul miezului proteasomului sunt denumite
unitati α, iar cele de la extreme sunt denumite unitati β
4. miezul proteasomului este alcatuit ca o particula cilindrica formata
din 4 inele
5. subunitatile α ale miezului proteasomului sunt responsabile pentru
mentinerea structurii inelare, iar o parte dintre subunitatile β sunt
responsabile pentru activitatea catalitica
6. subunitatile din mijlocul miezului proteasomului sunt denumite
unitati β, iar cele de la extreme sunt denumite unitati α
7. proteasomii standard, spre deosebire de imunoproteasomi, sunt
formati dintr-o singura unitate
8. proteasomii standard sunt formati din mai multe unitati
9. miezul proteasomului este format din unitatea reglatoare 19S

10.subunitatile β ale miezului proteasomului sunt responsabile pentru
mentinerea structurii inelare, iar o parte dintre subunitatile α sunt
responsabile pentru activitatea catalitica
1. complexul reglator contine enzime implicate in recunoasterea
kinazelor
2. complexul reglator contine enzime implicate in desfacerea si
translocarea proteinelor
3. complexul reglator contine enzime implicate in procesele de
fosforilare ale proteinelor
4. proteasomul standard este format din unitatea 20 si 2 complexe
reglatoare 19S
5. proteasomul standard este format din unitatea 40 si 2 complexe
reglatoare 26S
6. proteasomul standard mai este denumit 130S
7. complexul reglator contine enzime implicate in recunoasterea
ubiquitinei
8. proteasomul standard mai este denumit 26S
9. peptidele care rezulta prin procesarea in proteasomul standard au
lungimi cuprinse intre 30 si 45 de aa
10.peptidele care rezulta prin procesarea in proteasomul standard au
lungimi cuprinse intre 3 si 22 de aa
1. proteasomul standard nu poate procesa peptide non-self
2. subunitatile LMP2 si LMP7 sunt codate de gene din cadrul
complexului genic MHC
3. imunoproteasomul mai este denumit proteasom „house-keeping”
4. subunitatea MECL-1 este codata de o gena din cadrul complexului
genic MHC
5. in cadrul imunoproteasomului, unitatile α ale proteasomului
standard sunt inlocuite cu subunitati precum LMP2, LMP7 si
MECL1
6. imunoproteasomul este asamblat ca urmare a actiunii unor citokine
reglatorii de tip IL-10 si TGFβ
7. imunoproteasomul standard nu poate procesa peptide self
8. imunoproteasomul este asamblat ca urmare a actiunii unor citokine

pro-inflamatorii
9. in cadrul imunoproteasomului, unitatile catalitice β ale
proteasomului standard sunt inlocuite cu subunitati precum LMP2,
LMP7 si MECL1
10.proteasomul standard mai este denumit proteasom „house-keeping”
1. ubiquitinarea proteinelor nu este necesara pentru preluarea si
prelucrarea acestora in imunoproteasom
2. incorporarea in imunoproteasom a unor unitati speciale precum
LMP2, LMP7 sau MECL1 este posibila ca urmare a inlocuirii
unitatii 19S a proteasomului standard cu complexul reglator 11S
3. ca urmare a sistemului particular de taiere a proteinelor, peptidele
care parasesc proteasomul se termina preponderent cu reziduuri
aromatice, denumite „ancora”
4. imunoproteasomii sunt capabili sa hidrolizeze legaturi consecutive
unor reziduuri bazice sau hidrofobe
5. ubiquitinarea proteinelor este obligatorie pentru preluarea si
prelucrarea acestora in imunoproteasom
6. incorporarea in imunoproteasom a unor unitati speciale precum
LMP2, LMP7 sau MECL1 este posibila ca urmare a inlocuirii
inelelelor β din cadrul unitatii centrale 20S, cu pastrarea inelelor α
responsabile pentru mentinerea conformatiei si pastrarea unitatilor
reglatoare 19S
7. imunoproteasomul poate cliva peptide inainte ca procesul
translational sa se fi terminat
8. ca urmare a sistemului particular de taiere a proteinelor, peptidele
care parasesc proteasomul se termina preponderent cu reziduuri
hidrofobe sau bazice
9. imunoproteasomii hidrolizeaza legaturi consecutive unor reziduuri
aromatice
10.imunoproteasomul nu poate cliva peptide inainte ca procesul
translational sa se fi terminat
1. transportul peptidelor citosolice in RER cu ajutorul TAP se face cu
consum energetic
2. transportul peptidelor citosolice in RER este asigurat de TAP-1 si

TAP-2
3. transportul peptidelor citosolice in RER cu ajutorul TAP se face
fara consum energetic
4. transportul peptidelor citosolice in RER este asigurat de tapasina
5. peptidele citosolice sunt transportate de la RER la TAP cu ajutorul
unor proteine de soc termic
6. transferul proteinelor de la proteasom la fata citosolica a TAP se
face fara consum energetic
7. transferul proteinelor de la proteasom la fata citosolica a TAP se
face cu consum energetic
8. expresia proteinelor de soc termic creste foarte mult in conditii de
stress
9. expresia proteinelor de soc termic implicate in transportul
peptidelor citosolice scade dramatic in conditii de stress, precum
transformarea maligna sau infectia virala, in scopul diminuarii
prezentarii peptidelor limfocitelor Tc
10.peptidele citosolice sunt introduse in proteasom de proteinele de
soc termic
170.Care dintre urmatoarele legate de TAP sunt adevarate:
1. moleculele TAP prezinta un domeniu care trece de mai multe ori
prin membrana RER
2. portiunea din RER a TAP prezinta un domeniu care leaga ATP
3. partea citosolica a TAP prezinta un domeniu care leaga ATP
4. genele care codeaza pentru TAP-1 si TAP-2 se gasesc in complexul
genic MHC I
5. TAP mijloceste transportul ATP-dependent de zaharuri si ioni
6. genele care codeaza pentru TAP-1 si TAP-2 se gasesc in complexul
genic MHC II
7. moleculele TAP prezinta cate un domeniu hidrofil transmembranar
8. TAP mijloceste transportul ATP-dependent exclusiv al proteinelor
9. transportorul TAP este un homodimer TAP-1 sau TAP-2
10.transportorul TAP este un heterodimer TAP-1 si TAP-2
1. calnexina contribuie la asamblarea lantului α al MHC I cu Erp57
(endoplasmic reticulum 57) necesar pentru plierea corecta a
domeniilor α1 si α2, care asigura formarea cupei
2. proteinele introduse in RER cu ajutorul TAP sunt legate la

portiunea din RER a TAP cu ajutorul chaperonilor calreticulina si
tapasina
3. lanturile nepliate ale moleculelor MHC I necesita, intr-o prima
instanta, actiunea unui chaperon denumit calnexina
4. proteinele introduse in RER cu ajutorul TAP sunt legate la
portiunea din RER a TAP cu ajutorul chaperonilor gp96, grp170,
BiP
5. calnexina contribuie la asamblarea lantului α cu β2 microglobulina
6. lanturile nepliate ale moleculelor MHC I necesita, intr-o prima
instanta, actiunea unui chaperon denumit tapasina
7. calnexina se asociaza cu grupari glicozil ale lanturilor α ale MHC I
si promoveaza plierea acestora
8. rata normala de transport cu ajutorul TAP este de circa 20000 de
peptide/min/celula
9. calnexina se asociaza cu grupari glicozil ale lanturilor TAP1/2 si
asigura stabilitatea peptidelor transportate in RER
10.rata normala de transport cu ajutorul TAP este de circa 100 de
peptide/min/celula
172.Care dintre urmatoarele legate de formarea moleculeleor MHC I
sunt adevarate:
1. Calreticulina este inlocuita de un chaperon omolog denumit
Calnexina
2. complexul MHC-I/Calnexina este asociat cu Erp57, care este o
enzima implicata in procesele de glicozilare
3. complexul MHC-I/Calreticulina este asociat cu Erp57, care este o
enzima implicata in formarea si desfacerea legaturilor disulfidice
4. odata ce lantul α al MHC I si β2 microglobulina sunt asamblate,
Calnexina este inlaturata
5. complexul MHC-I/Calnexina va putea fi asociat transportorului
TAP cu ajutorul Tapasinei
6. Calnexina este inlocuita cu un chaperon omolog denumit
Calreticulina
7. lanturile MHC I proaspat sintetizate trebuie protejate prin actiunea
unui chaperon denumit Calnexina
8. odata ce lantul α al MHC I si β2 microglobulina sunt asamblate,
Calreticulina este inlaturata
9. lanturile MHC I proaspat sintetizate trebuie protejate prin actiunea

unui chaperon denumit Calreticulina
10.complexul MHC-I/Calreticulina va putea fi asociat transportorului
TAP cu ajutorul Tapasinei
1. APC-urile profesioniste cuprind toate celulele care au capacitatea
de a internaliza o structura particulata, prin fagocitoza, endocitoza
sau macropinocitoza
2. APC-urile pot fi profesioniste si ne-profesioniste
3. APC-urile profesioniste cuprind celulele dendritice, celulele B si
macrofagele
4. APC-urile profesioniste sunt denumite astfel deoarece au
capacitatea de a furniza semnale co-activatoare
5. APC-urile pot fi profesioniste, care au capacitatea de a prezenta
antigenul limfocitelor B si T si neprofesioniste, care au capacitatea
de a prezenta antigenele doar limfocitelor B
6. toate celulele nucleate din organism pot functiona ca celule
prezentatoare de antigen (APC)
7. APC-urile neprofesioniste nu au capacitatea de a furniza semnale
co-activatoare
8. un numar limitat de tipuri celulare pot functiona ca celule
prezentatoare de antigen (APC)
9. APC-urile profesioniste sunt denumite astfel deoarece exprima
constitutiv MHC II
10.APC-urile neprofesioniste au capacitatea de a furniza semnale co-
activatoare doar dupa stimularea cu citokine de tipul IFNγ
174.Care dintre urmatoarele referitoare la celulele dendritice (DC) sunt
adevarate:
1. DC conventionale se mai numesc si celule Langerhans
2. DC reprezinta o populatie heterogena
3. DC conventionale sunt rezidente in tesuturi si nu circula, spre
deosebire de cele plasmacitoide
4. DC conventionale pot fi rezidente in tesuturi sau migratorii
5. DC pot induce atat activarea unui limfocit T cat si toleranta
6. DC conventionale se mai numesc si celule interdigitate
7. DC reprezinta o populatie remarcabil de omogena
8. DC pot induce activarea unui limfocit T dar nu si toleranta
9. DC pot fi clasificate in conventionale si plasmacitoide

10.DC pot fi clasificate in limfoide si plasmacitoide
175.Care dintre urmatoarele referitoare la celulele dendritice (DC) sunt
adevarate:
1. DC conventionale pot fi impartite in DC derivate din sange si DC
derivate din timus
2. DC conventionale derivate din tesuturi cuprind celulele Langhans
si celulele Schwann
3. DC care nu au fost activate sunt imature
4. DC conventionale derivate din sange pot fi impartite in DC CD4+,
DC CD8+ si DC CD4+CD8+
5. DC conventionale pot fi impartite in DC derivate din sange si DC
derivate din tesuturi
6. DC conventionale derivate din tesuturi cuprind celulele
Langerhans si DC interstitiale
7. DC care nu au fost activate se gasesc in stadiul pro-DC
8. DC conventionale derivate din sange pot fi impartite in DC CD4+,
DC CD8+ si DC CD4-CD8-
9. DC conventionale umane sunt denumite DC1 iar cele
plasmacitoide se numesc DC2
10.DC plasmacitoide umane sunt denumite DC1 iar cele
conventionale se numesc DC2
176.Care dintre urmatoarele referitoare la celulele dendritice (DC)
plasmacitoide sunt adevarate:
1. ca si plasmocitele, DC plasmacitoide prezinta un RER particular de
redus in raport cu citosolul
2. DC plasmacitoide exprima B220, care este un marker de celula B
3. DC plasmacitoide exprima TLR4, prin intermediul caruia pot
recunoaste acizi nucleici virali
4. dupa activare, DC plasmacitoide produc cantitati abundente de IFN
I
5. DC plasmacitoide exprima TLR7, prin intermediul caruia pot
recunoaste acizi nucleici virali
6. DC plasmacitoide pot fi CD4+ sau CD8+
7. DC plasmacitoide exprima CD5, care este un marker de celula B2
8. DC plasmacitoide pot fi C19+ sau CD21+, markeri exprimati si de
catre plasmocite
9. ca si plasmocitele, DC plasmacitoide prezinta un RER abundent
10.dupa activare, DC plasmacitoide produc cantitati abundente de IFN

γ
177.Care dintre urmatoarele referitoare la celulele dendritice (DC)
imature sunt adevarate:
1. DC imature nu sunt capabile sa raspunda rapid la citokine si, ca
urmare, raman cantonate in diferite situsuri ale organismului, pana
cand vor fi activate si transformate in DC mature
2. DC imature raspund rapid la citokine si, ca urmare, migreaza cu
usurinta catre situsul inflamatiei
3. DC imature incep sa se maturizeze ca urmare a contactului cu
diversi stimuli, dar nu si cu celule apoptotice
4. DC imature pot interactiona cu o varietate de tipuri celulare,
inclusiv din tesuturi non-limfoide
5. moleculele MHC II care ajung pe suprafata DC imature sunt rapid
recunoscute de catre limfocite Th
6. majoritatea moleculelor MHC II sintetizate de catre DC imature
sunt retinute in sistemul endocitic
7. DC imature incep sa se maturizeze ca urmare a contactului cu
celule apoptotice
8. DC imature interactioneaza numai cu APC-uri profesioniste
9. majoritatea moleculelor MHC II sintetizate de catre DC imature
sunt rapid exprimate pe membrana
10.moleculele MHC II care ajung pe suprafata DC imature sunt rapid
internalizate
178.Care dintre urmatoarele referitoare la celulele dendritice mature
sunt adevarate:
1. prezinta o expresie scazuta de molecule de adeziune
2. prezinta o expresie de suprafata a MHC II semnificativ marita
3. exprima molecula DC-SIGN destinata legarii reziduurilor de
manoza si adeziunii la limfocitele Th naive
4. prezinta o expresie crescuta de molecule de adeziune
5. prezinta molecule co-stimulatorii precum Fas si FasL
6. prezinta o expresie de suprafata a MHC II semnificativ diminuata
fata de DC imature
7. exprima molecula FcγRII destinata legarii reziduurilor de manoza
si adeziunii la limfocitele Th naive
8. exprima nivele foarte scazute de acid sialic, astfel incat respingerea
intercelulara este diminuata la maximum
9. prezinta molecule co-stimulatorii precum B-7

10.exprima nivele crescute de acid sialic, care stimuleaza atasarea
celulelor unele la celelalte
179.Care dintre urmatoarele legate de procesarea Ag-nelor exogene sunt
adevarate:
1. calea endocitica implica exosomii
2. lizozomii au un pH de circa 4,5-5
3. lizozomii au un pH de circa 9-10
4. endosomii tardivi au un pH de circa 8-9
5. Ag-ele exogene sunt procesate intracelular in compartimente care
apartin caii endocitice
6. Ag-ele exogene sunt procesate intracelular in compartimentele care
tin de sistemul de transport Golgi
7. calea endocitica implica endozomii precoce, endozomii tardivi si
lizozomii
8. endozomii precoce au un pH de circa 6-6,5
9. endozomii precoce au un pH de circa 7-8
10.endozomii tardivi au pH de circa 5-6
180.Care dintre urmatoarele referitoare la formarea moleculelor MHC
II sunt adevarate:
1. lantul Ii actioneaza ca un chaperon
2. odata ce lanturile α si β au fost asamblate, chaperonul initial este
inlaturat
3. inlaturarea lantului Ii impune interventia unui alt chaperon denumit
calnexina
4. lanturile α si β, odata sintetizate si introduse in RER, au nevoie de
protectia unor chaperoni
5. inlaturarea chaperonilor initiali impune interventia lantului
invariant (Ii)
6. lantul Ii nu reprezinta un chaperon
7. lantul invariant are rolul de a ocupa cupele moleculelor MHC II
proaspat formate
8. odata ce lanturile α si β au fost sintetizate si introduse in RER, sunt
interceptate rapid de lantul Ii
9. lantul invariant are rolul de a se infasura in jurul moleculelor MHC
II proaspat formate
10.spre deosebire de MHC I unde lantul α, codat de o gena de pe un
cromosom si lantul β2 microglobulina, codat de o gena de pe un alt
cromosom, necesita timp indelungat pentru asamblare, lanturile α

si β ale MHC II, odata sintetizate si introduse in RER, nu au nevoie
de protectia unor chaperoni, ele fiind asamblate rapid
181.Care dintre urmatoarele referitoare la lantul invariant Ii sunt
adevarate:
1. lantul Ii este o molecula polimorfica, gena prezentand un set de
variante alelice
2. lantul Ii este exprimat sub forma unui heptamer
3. lantul Ii ajuta la orientarea moleculelor MHC II din RER catre
sistemul de transport TAP, prin intermediul caruia vor ajunge in
compartimentul MIIC
4. lantul Ii este o molecula constanta
5. diferitele variante polimorfice ale lantului Ii asigura capacitatea
acestei molecule de a ocupa orice cupa MHC II, indiferent de
structura acesteia
6. structura trimerica a lantului Ii impune asocierea a 3 molecule
MHC II
7. structura heptamerica a lantului Ii impune asocierea a 7 molecule
MHC II
8. lantul Ii este capabil sa ocupe orice cupa MHC II, indiferent de
structura acesteia
9. lantul Ii ajuta la orientarea moleculelor MHC II din RER catre
calea endocitica de procesare
10.lantul Ii este exprimat sub forma unui trimer
182.Care dintre urmatoarele privind incarcarea cupei MHC II sunt
adevarate:
1. interactiunea dintre HLA-DM si CLIP poate fi inhibata cu ajutorul
HLA-DO
2. in compartimentul endosomal, lantul Ii este fosforilat, ceea ce ii
permite interactiunea ulterioara cu HLA-DM
3. HLA-DM este un MHC II non-clasic care are ca rol inlaturarea
CLIP din cupa MHC II
4. ultimul fragment din lantul Ii care ocupa cupa MHC II clasic se
numeste CLIP
5. HLA-DN este un MHC II non-clasic care are ca rol editarea cupei
MHC II
6. in compartimentul endosomal, lantul Ii este degradat
7. incarcarea cupei MHC II cu un peptid se realizeaza intr-un

compartiment cu un pH adecvat, denumit MIIC
8. incarcarea cupei MHC II cu un peptid este posibila doar in
lizozomi, unde este asigurat un pH adecvat, de circa 4,5-5
9. ultimul fragment din lantul Ii care ocupa cupa MHC II clasic se
numeste MAC
10.interactiunea dintre HLA-DN si CLIP poate fi inhibata cu ajutorul
HLA-DO
183.Care dintre urmatoarele privind incarcarea cupelor MHC sunt
adevarate:
1. TNT reprezinta un sistem de transferaze nucleare terminale prin
intermediul carora peptidele sufera ultimele ajustari in vedearea
incarcarii in cupele MHC
2. in cadrul fenomenului de cross-priming, APC-uri neinfectate pot
prelua molecule virale prin internalizarea de debris-uri celulare, iar
antigenele virale pot fi ulterior prezentate in cupa MHC I
limfocitelor T CD8+
3. fragmente antigenice cu greutati cuprinse intre 3 si 20 kDa pot iesi
din endosomii precoce si pot ajunge astfel in citosol, de unde vor fi
transportate rapid in RER prin sistemul TAP
4. in cadrul fenomenului de trogocitoza, se realizeaza un transfer
intercelular de membrana prin intermediul unor prelungiri foarte
lungi
5. exosomii sunt vezicule care deriva din endosomii tardivi si care
reprezinta conexiunea dintre compartimentul MIIC, de incarcare a
peptidelor in cupele MHC II si sistemul de transport Golgi
6. TNT reprezinta prelungiri membranare foarte lungi prin
intermediul carora este posibil schimbul de molecule si astfel
fenomenul de „cross-dressing”
7. in cadrul fenomenului de cross priming, APC-uri neinfectate pot
prelua molecule virale prin internalizarea celulelor infectate intregi,
iar antigenele virale pot fi ulterior prezentate in cupa MHC II
limfocitelor T CD8+
8. fragmente antigenice cu greutati cuprinse intre 3 si 20 kDa pot iesi
din endosomi si pot ajunge astfel in citosol, pentru a putea fi
ulterior preluate de proteasomi si incarcate in cupa MHC I
9. in cadrul fenomenului de trogocitoza, se realizeaza un transfer

intercelular de membrana ce poate contine, eventual, complexe Ag/
MHC II
10.exosomii sunt vezicule care deriva din endosomii tardivi si care pot
reprezenta un vehicul de transport intercelular de molecule,
inclusiv de complexe preformate Ag/MHC
184.Care dintre urmatoarele legate de interactiunea MHC I-peptid sunt
adevarate:
1. moleculele MHC incarca simultan cel putin doua peptide diferite
2. peptidele sunt legate in cupa MHC I cu ajutorul unor aa denumiti
„ancora” precum leucina sau isoleucina
3. pepidele incarcate in cupele MHC I au lungimi de pana la 18 aa
4. fiecare varianta alelica genereaza MHC-uri care incarca un set
diferit de peptide
5. moleculele MHC I pot prezenta in jur de 2000 de peptide diferite
6. peptidele incarcate in cupa MHC I au o lungime de cca. 9 aa
7. cupele MHC I incarca preponderent peptide derivate din calea
exogena
8. diferitele variante alelice genereaza molecule MHC care pot
incarca seturi de peptide superpozabile
9. cupele MHC I incarca preponderent peptide derivate din calea
endogena
10.peptidele sunt legate in cupele MHC I cu ajutorul unor aa aromatici
185.Care dintre urmatoarele legate de interactiunea MHC II-peptid
sunt adevarate:
1. dat fiind faptul ca MHC II are o cupa inchisa, peptidele introduse
in aceasta cupa nu pot depasi 10 aa
2. peptidele prezentate de cupele MHC II au lungimi de cca 13-18 aa
3. cupele MHC II incarca preponderent peptide derivate din calea
endogena de procesare
4. cupele MHC II incarca preponderent peptide derivate din calea
endocitica de procesare
5. dat fiind faptul ca MHC II are o cupa deschisa, peptidele pot atarna
peste cele doua margini
6. dat fiind faptul ca peptidele nu pot atarna peste cele doua margini
ale cupei MHC II, aceste peptide trebuie sa prezinte aa ancora la
cele doua capete
7. peptidul prezentat de catre MHC II conteaza pentru recunoastere in

integralitatea sa, indiferent daca este legat in cupa sau atarna peste
cele doua margini ale cupei
8. cupa MHC II este deschisa la ambele capete
9. dat fiind faptul ca peptidele pot atarna peste cele doua margini ale
cupei MHC II, aceste peptide nu prezinta aa ancora la cele doua
capete
10.cupa MHC II este inchisa la ambele capete
186.Care dintre urmatoarele referitoare la prezentarea antigenelor non-
peptidice sunt adevarate:
1. moleculele MHC clasice prezinta exclusiv peptide
2. la om sunt descrise 10 gene CD1 nepolimorfice
3. lipidele pot fi prezentate cu ajutorul moleculelor MHC non clasice
HLA-E, G si F
4. moleculele CD1 sunt molecule MHC-I-like
5. moleculele CD1 sunt molecule MHC II-like
6. la om sunt descrise 5 gene CD1 nepolimorfice
7. moleculele MHC clasice pot prezenta peptide si lipide
8. moleculele CD1 pot prezenta lipide
9. moleculele CD1 sunt exprimate la nivelul APC-urilor si celulelor
epiteliale intestinale
10.moleculele CD1 sunt molecule MHC-I-like si sunt exprimate de
catre majoritatea celulelor nucleate din organismul uman
187.Calea de procesare si prezentare a antigenelor endogene implică:
1. Activitatea transportorului TAP1/2
2. Prezentarea antigenului limfocitelor B
3. Prezentarea antigenului asociat cu molecula MHC I
4. Activitatea enzimei Erp57
5. Prezentarea antigenului asociat cu moleculele MHC II
6. Prezentarea antigenului limfocitelor Th2
7. Acțiunea moleculei HLA-DM
8. Prezentarea antigenului limfocitelor T CD8+
9. Prezentarea antigenului asociat cu molecula CD1
10.Activitatea calnexinei și a calreticulinei
188.Prezentarea proteinelor citosolice implică:
1. Legarea peptidului la cupa moleculei MHC II
2. Procesarea mediată de proteazom
3. Acțiunea moleculelor HLA-DO și HLA-DM
4. Deplasarea veziculei ce conține complexul MHC I-peptid din

reticulul endoplasmatic spre aparatul Golgi
5. Legarea peptidului în cupa moleculei MHC I
6. Acțiunea calnexinei și a calreticulinei
7. Transportul peptidelor în reticulul endoplasmatic cu ajutorul
transportorului TAP1/2
8. Îndepărtarea lanțului invariant
9. Îndepărtarea beta-2 microglobulinei
10.Transportul complexului MHC-I peptid spre compartimentul
endolizozomal
189.Antigenele exogene:
1. sunt prezentate limfocitelor T citotoxice
2. sunt prezentate limfocitelor B
3. provin din spațiul extracelular
4. sunt procesate pe calea endocitică
5. sunt degradate de APC și prezentate de cupele MHC I limfocitelor
T CD4+
6. generează peptide care interacționează prin legături necovalente cu
aminoacizii din planșeul și marginile cupei MHC II
7. generează peptide care interacționează prin legături hidrofobe cu
aminoacizii din buzunarele cupei MHC I
8. sunt prezentate în cupa MHC I limfocitelor NKT
9. generează, în urma procesării, peptide care pot fi transferate de
APC, prin membrane nibbling, împreună cu molecula MHC II care
le prezintă, limfocitului T care le recunoaște
10.sunt degradate de APC și prezentate limfocitelor T CD4+
190.Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la activarea
limfocitelor Th naive sunt adevarate:
1. Se realizeaza in urma unei interactiuni rapide intre celulele Th si
APC
2. Daca APC-ul este o celula dendritica, aceasta trebuie sa fie matura
3. Mentinerea in contact a limfocitelor Th si a APC-urilor se
realizeaza initial prin molecule de adeziune
4. O perioada insuficienta de interactiune intre limfocitul Th si APC
poate conduce, in mod compensator, la cresterea expresiei TCR
5. Mentinerea in contact a limfocitelor Th si a APC-urilor se
realizeaza initial prin moleculele CD40-CD40L si ICOS-ICOSL
6. Necesita implicarea unui numar suficient de molecule TCR
7. O perioada insuficienta de interactiune intre limfocitul Th si APC

poate conduce la anergia limfocitelor
8. Este esential ca activarea limfocitelor Th sa se realizeze in timp
foarte scurt, astfel ca, un singur TCR poate fi suficient pentru
activare
9. Necesita o interactiune sustinuta intre celulele Th si APC
10.Daca APC-ul este o celula dendritica, aceasta poate fi imatura, dar
daca este un macrofag, acesta trebuie sa fie activat
1. Interactiunea initiala dintre limfocitul Th si APC se realizeaza cu
ajutorul unor perechi de molecule co-activatoare
2. Modificarile mitocondriale vor fi amplificate cu ajutorul
moleculelor co-stimulatoare
3. Expresia unor molecule de adeziune precum ICAM-1 este
amplificata de citokine pro-inflamatorii
4. Legarea moleculelor de adeziune de pe suprafata limfocitelor Th
induce modificari ale scheletului de actina
5. Interfata de interactiune dintre limfocitul Th si APC se numeste
sinapsa imunologica sau SMAC
6. Legarea moleculelor de adeziune de pe suprafata limfocitelor Th
induce modificari ale mitocondriilor
7. Interactiunea initiala dintre limfocitul Th si APC se realizeaza cu
ajutorul unor perechi de molecule de adeziune
8. Modificarile scheletului de actina vor fi amplificate cu ajutorul
moleculelor co-stimulatoare
9. Interfata de interactiune dintre limfocitul Th si APC se numeste
MAC
10.Expresia unor molecule de adeziune precum ICAM-1 este
amplificata de citokine precum IL-10 si TGFβ
1. Exista o discrepanta intre numarul crescut de molecule MHC II de
pe suprafata APC-urilor si numarul scazut de molecule TCR de pe
suprafata limfocitelor Th
2. Este important ca moleculele TCR sa nu aglomereze sinapsa
imunologica, un semnal prea puternic putand conduce la inducerea
tolerantei periferice
3. Este important, pentru activarea limfocitelor Th, ca moleculele

TCR sa se lege cu o afinitate foarte mare la complexele MHC II/
Ag
4. Exista o discrepanta intre numarul scazut de molecule MHC II de
pe suprafata APC-urilor si numarul crescut de molecule TCR de pe
suprafata limfocitelor Th
5. Este important, pentru activarea limfocitelor Th, ca moleculele
TCR sa se detaseze in timp util de complexele MHC II/Ag
6. Declansarea unui semnal de catre un limfocit T naiv este posibila
atunci cand minimum 3 molecule TCR sunt aduse impreuna
7. Este important ca moleculele TCR sa se deplaseze pe suprafata
limfocitelor Th catre polul de interactiune cu APC-urile
8. Este important ca moleculele MHC II sa se deplaseze pe suprafata
APC-urilor catre polul de interactiune cu limfocitele Th
9. Este important ca moleculele MHC II sa nu aglomereze sinapsa
imunologica, un semnal prea puternic putand conduce la inducerea
tolerantei periferice
10.Declansarea unui semnal de catre un limfocit T naiv este posibila
chiar si atunci cand o singura molecula TCR este implicata in
legarea MHC II/Ag
1. Legarea CD28 induce expresia moleculei CD40-L, importanta
pentru interactiunea dintre limfocitele Th si LyB
2. Absenta semnalizarii prin intermediul CD28 conduce la apoptoza
limfocitelor Th naive
3. Cea mai importanta pereche de molecule co-stimulatorii este
formata din CTLA-4 de pe suprafata limfocitelor Th si B7 (1 sau 2)
de pe suprafata APC-urilor
4. Odata ce TCR este angajat, expresia CD28 creste rapid
5. Legarea CD28 induce expresia unor molecule exclusiv reglatoare,
pentru a preveni activarea in exces a limfocitelor si astfel
malignizarea lor
6. Odata ce TCR este angajat, expresia CTLA-4 scade rapid
7. Absenta semnalizarii prin intermediul CD28 conduce la
anergizarea limfocitelor Th naive
8. Legarea CD28 induce expresia unor molecule co-stimulatorii, dar
si reglatoare
9. Cea mai importanta pereche de molecule co-stimulatorii este

formata din CD28 de pe suprafata limfocitelor Th si B7 (1 sau 2)
de pe suprafata APC-urilor
10.Legarea CD28 induce expresia moleculei CD40, importanta pentru
interactiunea dintre limfocitele Th si LyB
194.Care dintre urmatoarele referitoare la activarea limfocitelor Th
naive sunt adevarate:
1. CTLA-4 prezinta o afinitate mult mai mare pentru B7 decat CD28
2. CTLA-4 prezinta o afinitate mult mai redusa pentru B7 decat
CD28
3. Expresia CTLA-4 este controlata atent, pentru ca aceasta molecula
sa nu fie exprimata prematur
4. CTLA-4 este un homodimer cu omologie structurala inalta cu
CD28
5. CTLA-4 este exprimat constitutiv, iar expresia sa va fi mult
amplificata ca o consecinta a legarii TCR
6. CTLA-4 nu este exprimat constitutiv, ci va apare pe suprafata
limfocitelor T dupa legarea TCR
7. CTLA4 dislocuieste CD28 si amplifica semnalul activator
declansat de aceasta
8. CTLA-4 dislocuieste CD28 si blocheaza semnalul activator
declansat de aceasta
9. Expresia CTLA-4 este controlata atent, pentru ca aceasta molecula
sa fie prezenta pe suprafata limfocitelor Th si sa medieze
interactiunea cu APC-urile, anterior legarii TCR
10.CTLA-4 este un heterotrimer cu o omologie structurala de cca 10%
cu CD28
1. Molecula PD1 (Progammed Death 1) este exprimata pe suprafata
APC-urilor
2. Legarea PD-1 de pe suprafata limfocitelor T conduce la un semnal
care stimuleaza productia de IL-2 initiata de TCR
3. Liganzii moleculei PD1 sunt PD-L1 (B7-H1) si PD-L2 (B7-H2)
4. Molecula PD1 (Progammed Death 1) este exprimata pe suprafata
limfocitelor
care deblocheaza proliferarea limfocitelor T

care blocheaza proliferarea limfocitelor T
care blocheaza productia de IL-2 mediata de TCR
8. Liganzii moleculei PD1 sunt B7-H3 si B7-H4
9. Legarea PDL-1 de pe suprafata monocitelor de catre PD-1 de pe
suprafata limfocitelor CD4+ activate conduce la secretia de IFNγ
de catre monocite
10.Legarea PDL-1 de pe suprafata monocitelor de catre PD-1 de pe
suprafata limfocitelor CD4+ activate conduce la secretia de IL-10
de catre monocite
1. CD40L se leaga la CD40 de pe suprafata limfocitului B si, astfel,
acesta din urma receptioneaza al doilea semnal activator
2. Interactiunea CD40L-CD40 are un rol foarte important in procesul
de comutare de clasa executat de limfocitele T
3. Expresia CD40L este posibila ca urmare a receptionarii primelor 3
semnale de activare de catre limfocitul Th
4. CD40L este un membru al familiei chemokinelor
5. 4-1BB si OX40 fac parte, ca si CD40L, din familia chemokinelor
si au rol in co-stimularea limfocitelor
6. Expresia CD40L este posibila ca urmare a receptionarii primelor 2
semnale de activare de catre limfocitul Th
7. CD40L se leaga la CD40 de pe suprafata limfocitelor T si, astfel,
acesta din urma receptioneaza al doilea semnal activator
8. 4-1BB si OX40 fac parte, ca si CD40L, din familia TNFR si au rol
in co-stimularea limfocitelor
9. CD40L este un membru al TNFR (receptor pentru TNF)
10.Interactiunea CD40L-CD40 are un rol foarte important in procesul
de comutare de clasa executat de limfocitele B
1. Limfocitele Th vor exprima receptorul de mare afinitate pentru
IFNγ si astfel vor primi al 3-lea semnal activator, dupa
receptionarea primelor 2 semnale de activare

2. Citokinele implicate in activarea limfocitelor reprezinta ultimul

semnal activator si, ca atare, sunt codate de gene „tardive”,
produsii acestor gene fiind detectati dupa 24h
3. Al 3-lea semnal activator este receptionat in urma interactiunii
dintre LFA-1 si liganzii sai, moleculele ICAM
4. In cazul limfocitelor Th, actiunea IFNγ, care reprezinta al 3-lea
semnal activator, este autocrina
5. In cazul limfocitelor Th, actiunea IL-2 este autocrina
6. In cazul limfocitelor Th, semnalul 3 este asigurat preponderent de
catre IL-2
7. Al 3-lea semnal activator este reprezentat de factori solubili
(citokine)
8. Limfocitele Th vor exprima receptorul IL-2 de mare afinitate dupa
receptionarea primelor 2 semnale de activare
9. In cazul limfocitelor Th, semnalul 3 este asigurat preponderent de
catre IFNγ
10.Citokinele implicate in activarea limfocitelor sunt codate de gene
„precoce”, produsii acestor gene fiind detectati in 30 min-24h
1. In diferentierea limfocitelor Th1 este implicat factorul
transcriptional GATA-3
transcriptional T-Bet
3. Limfocitele Th1 si Th2 se antagonizeaza reciproc
4. In general, patogenii intracelulari activeaza o cascada de
evenimente care polarizeaza celulele catre lineajul Th1
5. In general, patogenii extracelulari activeaza o cascada de
evenimente care polarizeaza celulele catre lineajul Th1
6. In general, patogenii extracelulari activeaza o cascada de
evenimente, ce vor polariza celulele T naive pe lineajul Th2
transcriptional T-Bet
9. In general, patogenii intracelulari activeaza o cascada de
evenimente, ce vor polariza celulele T naive pe lineajul Th2
10.Limfocitele Th1 si Th2 exercita actiuni sinergice

1. IL-4 semnalizeaza prin intermediul STAT-4 si contribuie la
diferentierea Th1
2. Ca urmare a formarii sinapsei imune, sunt recrutate o serie de
proteine cu rol de transducere a semnalului
3. In urma angajarii TCR este declansata o cale unica de semnalizare
diferentierea Th2
5. Ca urmare a formarii sinapsei imune, sunt indepartate diferentiat o
serie de proteine cheie cu rol de transducere a semnalului, astfel
incat sa se poata realiza diferentierea limfocitelor
diferentierea Th1
7. In urma angajarii TCR sunt declansate multiple cai de semnalizare
8. Caile declansate de legarea TCR, a co-receptorilor si a moleculelor
co-stimulatorii se intrepatrund (cross-talk si feed-back)
9. Caile declansate de legarea TCR, a co-receptorilor si a moleculelor
co-stimulatorii nu se intrepatrund, pentru ca semnalul activator sa
nu fie alterat
10.IL-12 semnalizeaza prin intermediul STAT-6 si contribuie la
diferentierea Th2
1. Activarea kinazelor src se realizaza prin defosforilare
2. Tirozinele din motivele ITAM ale CD3 vor fi fosforilate de kinaze
din familia src
3. Lanturile CD3 contin motive ITAM
4. Lanturile CD3 contin motive ITIM
5. Tirozinele din motivele ITIM ale CD3 vor fi fosforilate de kinaze
din familia src
6. Activarea kinazei SLP76 se va realiza prin fosforilarea de catre
kinazele src
7. Fosforilarea tirozinelor din motivele ITAM conduce la recrutarea
din citoplasma a unei kinaze syk denumita ZAP-70
8. Fosforilarea tirozinelor din motivele ITAM va conduce la
recrutarea din citoplasma a unei kinaze syk denumita SLP76
9. Activarea kinazei ZAP-70 se va realiza prin fosforilarea de catre

kinazele src
10.Activarea kinazelor src se realizaza prin fosforilare
1. Activarea fosfolipazei C-γ1 (PLC-γ1) de catre ZAP70 se realizeaza
prin intermediul unui set de molecule adaptor
2. IP3 intracelular determina eliberarea Ca2+ din depozitele
intracelulare din ER
3. Activarea fosfolipazei C-γ1 (PLC-γ1) de catre ZAP70 se realizeaza
direct, prin fosforilarea capatului N-terminal
4. IP3 intracelular se leaga la I-kB, conducand la eliberarea NF-kB
5. Hidroliza Vav-1 conduce la mesagerii secundari inositol 1,4,5-
triposphate (IP3) si 1,2 diacylglycerol (DAG)
6. Una dintre enzimele activate de catre ZAP-70 este fosfolipaza C-γ1
(PLC-γ1).
7. PLC-γ1 hidrolizeaza un lipid membranar denumit phosphatidyl
inositol 4,5 dipshosphate (PIP2)
8. Una dintre enzimele activate de catre ZAP-70 intr-o prima instanta
este calcineurina
9. PLC-γ1 hidrolizeaza un lipid membranar denumit Vav-1
10.Hidroliza PIP2 conduce la mesagerii secundari inositol 1,4,5-
triposphate (IP3) si 1,2 diacylglycerol (DAG)
1. IP3 intracelular determina eliberarea Ca2+ din depozitele
intracelulare din ER
2. Magneziul mobilizat de catre IP3 se va lega si va activa o proteina
ubiquitara denumita calmodulina
3. Calciul mobilizat de IP3 din depozitele intracelulare se va lega si
va activa o proteina ubiquitara denumita calmodulina
4. Complexul calmodulina-Ca2+ va activa mai departe calcineurina
5. Calcineurina va fosforila forma citoplasmatica, inactiva, a NFATc –
citoplasmatic
6. Calcineurina este o serin/threonin fosfataza
7. IP3 intracelular se leaga la un canal de magneziu, determinand
eliberarea Mg2+ din depozitele intracelulare din ER
8. Calcineurina este o serin/threonin kinaza
9. Complexul calmodulina-Mg2+ va activa mai departe calcineurina

10.Calcineurina va defosforila forma citoplasmatica, inactiva, a
NFATc – citoplasmatic
1. Fosforilarea I-kB conduce la eliberarea NF-kB
2. Prin recrutarea phosphatydil inositol-3 kinazei (PI3K) este posibila
fosforilarea PIP2 si conversia acestuia in phosphatidyl inositol
3,4,5-triphosphate (PIP3)
3. In prezenta Ca2+, DAG (diacil glicerol) activeaza o serin/threonin
kinaza numita protein kinaza C (PKC)
4. Prin recrutarea fosfolipazei C-γ1 (PLC-γ1) este posibila
fosforilarea PIP2 si conversia acestuia in phosphatidyl inositol
3,4,5-triphosphate (PIP3)
5. Isoforma PKCθ va fi recrutata la nivelul raft-urilor si va fosforiIa I-
kB
6. In prezenta Ca2+, DAG activeaza o serin/threonin kinaza denumita
fosfolipaza C-γ1 (PLC-γ1)
7. PI3K inhiba activarea PLC-γ1 si determina scaderea productiei de
mesageri secundari (DAG si IP3)
8. Fosforilarea I-kB va permite ulterior translocarea I-kB in nucleu,
unde va actiona ca un factor transcriptional
9. Isoforma PLC-γ1θ va fi recrutata la nivelul raft-urilor si va
fosforiIa I-kB
10.PLC-γ1 inhiba activarea PI3K si permite productia de mesageri
secundari (DAG si IP3)
1. Fuziunea intranucleara a c-fos fosforilat si c-jun-fosforilat conduce
la formarea factorului transcriptional AP-1
2. Fosforilarea tirozinelor de la nivelul cozii intracitoplasmatice a
CD28 conduce la recrutarea PI3K, care va genera PIP3
3. Legarea CD28 la B7 declanseaza hiperfosforilarea Vav1, ceea ce
va conduce la o reorganizare a citoscheletului de actina mediata de
molecula rac
4. Legarea CD28 la B7 declanseaza fosforilarea reziduurilor de
tirozina de la nivelul cozii intracitoplasmatice a CD28 de catre
DAG
5. Activarea cascadei MAP kinazelor conduce la fosforilarea si

activarea mai multor factori transcriptionali precum NF-AT si NF-
kB
6. Activarea cascadei MAP kinazelor conduce la fosforilarea si
activarea mai multor factori transcriptionali precum c-myc si c-fos
7. Legarea CD28 la B7 declanseaza fosforilarea reziduurilor de
tirozina de la nivelul cozii intracitoplasmatice a CD28 de catre src
kinaze
8. Fosforilarea tirozinelor de la nivelul cozii intracitoplasmatice a
CD28 conduce la recrutarea LAT, care va genera PIP3
9. Fuziunea intranucleara a c-fos fosforilat si c-jun-fosforilat conduce
la formarea factorului transcriptional Vav1
10.Legarea CD28 la B7 declanseaza hiperfosforilarea lck si
declansarea cascadei MAP-kinazelor
205.Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la molecula CTLA-4
sunt adevarate:
1. Expresia CTLA-4 este amplificata in cateva minute de la activare
2. Prezinta un motiv ITAM la nivelul cozii intracitoplasmatice
3. Reverseaza activarea limfocitelor T prin defosforilarea CD3ζ
4. Reverseaza activarea limfocitelor T prin defosforilarea CD28
5. Este exprimata constitutiv, la un nivel foarte scazut
6. Are o omologie de structura de cca 75% cu CD28
7. Expresia CTLA-4 are loc la 48-72 h de la evenimentul activator
8. Prezinta un motiv ITIM (inhibitor) la nivelul cozii
intracitoplasmatice
9. Nu este exprimata constitutiv
10.Are o omologie de structura de cca 75% cu B7-1/2
1. Receptorul de mare afinitate pentru IL-2 implica expresia CD25
2. Pentru diferentierea in continuare catre subpopulatia Th1 este
importanta aparitia IL-2R de mare afinitate, alcatuit din lanturile α
si β
3. Cele 3 semnale de activare sunt reprezentate de Ag, molecula co-
receptor CD4 si CD28
4. Este important ca receptorul IL-2 sa fie de mare afinitate, adica
alcatuit din lanturile α, β si γ
5. Receptionarea celui de al 3-lea semnal implica expresia CD28

sincron cu expresia de molecule B7-1/2
6. Receptorul de mare afinitate pentru IL-2 implica expresia lantului
β (CD25)
7. Receptionarea celui de al 3-lea semnal implica expresia IL-2R
sincron cu secretia de IL-2
8. Activarea limfocitelor Th naive necesita 3 semnale de activare
9. Cele 3 semnale de activare sunt furnizate de complexul Ag/MHC
II, CD28 si IL-2
10.Activarea limfocitelor Th naive necesita minimum 2 semnale de
activare
naive este adevarata:
1. Angajarea CD28 pare sa scada pragul semnalului necesar pentru
activarea limfocitelor T, prin scaderea numarului de molecule TCR
care trebuie agregate in SMAC
2. Legarea CD28 la B7-2 pare sa orienteze diferentierea limfocitelor
Th in efectori Th1
3. Absenta semnalului co-stimulator receptionat prin intermediul
CD28 conduce la anergizarea limfocitului Th naiv
4. Angajarea CD28 este benefica pentru limfocitul Th, prin cresterea
pragului semnalului necesar pentru activare, evidentiata prin
cresterea numarului de molecule TCR care trebuie agregate in
SMAC
5. Molecula CD28 se leaga la molecula B7-1, in timp ce molecula
CTLA-4 la molecula B7-2
6. Molecula CD28 se poate lega fie la molecula B7-1, fie la molecula
B7-2
7. Legarea CD28 la B7-2 pare sa orienteze diferentiarea limfocitelor
Th in efectori Th2
8. Legarea CD28 la B7-1 pare sa orienteze diferentiarea limfocitelor
Th in efectori Th1
9. Absenta semnalului co-stimulator receptionat prin intermediul
CD28 poate fi compensata doar prin cresterea de 100 de ori a
numarului de molecule TCR angajate in legarea Ag-nului
10.Legarea CD28 la B7-1 pare sa orienteze diferentierea limfocitelor
Th in efectori Th2

limfocitelor B naive sunt adevarate:
1. Daca Ag-ul care stimuleaza limfocitul B naiv este T-independent,
aceasta legare este urmata de proliferare, diferentiere in plasmocite
si secretie de IgM, urmata de comutarea de clasa la IgD
2. Prin activarea limfocitelor B se genereaza un raspuns imun umoral
3. Daca un limfocit B naiv nu se intalneste in periferie, in decurs de
cateva zile, cu Ag-ul, va intra in apoptoza
aceasta legare este urmata de proliferare, diferentiere in plasmocite
si secretie de IgM
limfocitul B poate suferi suplimentar hipermutatii somatice
6. Daca Ag-ul care stimuleaza limfocitul B naiv este T-dependent,
aceasta legare este urmata de proliferare si diferentiere in celule cu
memorie, care efectueaza comutarea de clasa, dar nu mai apar
plasmocite
7. Daca Ag-ul care stimuleaza limfocitul B naiv este T-dependent si
Ly B beneficiaza de semnale de la Ly T helper, aceasta legare este
urmata de proliferare, diferentiere in plasmocite si celule cu
memorie, secretie de IgM, urmata de secretia unui alt isotip,
consecinta a comutarii de clasa
8. Daca un limfocit B naiv nu se intalneste in periferie, in decurs de
cateva zile, cu Ag-ul, va intra in anergie
9. Prin activarea limfocitelor B se genereaza un raspuns imun celular
10.Daca Ag-ul care stimuleaza limfocitul B naiv este T-dependent,
limfocitul B poate suferi hipermutatii somatice
209.Care dintre urmatoarele referitoare la activarea limfocitelor B naive
sunt adevarate:
1. Semnalul co-stimulator este receptionat prin intermediul moleculei
CD40
2. Al treilea semnal este reprezentat de un factor solubil, IL-4,
receptionat paracrin
3. Al treilea semnal este reprezentat de un factor solubil, IFNγ,
receptionat autocrin
4. Activarea limfocitelor B naive necesita 2 semnale de activare
5. Semnalul co-stimulator este receptionat prin intermediul moleculei
CD28
6. Primul semnal este reprezentat de Ag

7. Activarea limfocitelor B naive necesita 3 semnale de activare
8. Al doilea semnal este receptionat prin intermediul moleculei co-
receptor CD8
9. Primul semnal este reprezentat de initierea expresiei IgD de
suprafata
10.Interventia moleculei co-receptor este optionala
sunt adevarate:
1. Lanturile accesorii Igα si Igβ au atasate kinaze precum syk sau Btk
(Bruton’s tyrosine kinase)
2. Lanturile accesorii Igα si Igβ (complexul CD79) contin, la nivelul
cozii intracitoplasmatice, motive structurale ITAM
3. Fosforilarea tirozinelor din motivele ITAM conduce la recrutarea
de noi PTK la acest complex, cum ar fi kinazele fyn, lyn, blk
4. Activarea kinazelor syk sau Btk are drept consecinta fosforilarea aa
de tirozina din motivele ITAM
5. Activarea kinazelor fyn, lyn, blk se realizeaza prin fosforilarea lor
de catre CD45
6. Lanturile accesorii Igα si Igβ au atasate kinaze src (fyn, lyn, blk)
7. Lanturile accesorii Igα si Igβ (complexul CD79) contin, in
regiunea intracitoplasmatica, motive structurale ITIM
8. Activarea kinazelor fyn, lyn, blk se realizeaza prin defosforilare de
catre CD45
9. Activarea kinazelor fyn, lyn, blk are drept consecinta fosforilarea aa
de tirozina din motivele ITAM
10.Fosforilarea tirozinelor din motivele ITAM conduce la recrutarea
de noi PTK la acest complex, cum ar fi kinaza syk sau kinaza Btk
(Bruton’s tyrosine kinase).
este adevarata:
1. CD45 face parte din molecula co-receptor a limfocitului B
4. CD21 este un receptor pentru complement
5. CD45 este un receptor pentru complement
7. CD19 asociaza, la nivelul cozii intracitoplasmatice, kinaze src

9. CD45 asociaza la nivelul cozii intracitoplasmatice kinaze src
10.CD81 face parte din molecula co-receptor a limfocitului B
212.Care dintre urmatoarele referitoare la imunitatea celulara sunt
adevarate:
1. Imunitatea celulara este asigurata atat de catre celule specifice cat
si nespecifice
2. Celulele specifice includ atat plasmocitele cu viata scurta,
producatoare de IgM, cat si plasmocitele cu viata lunga,
producatoare de alte isotipuri
3. Celulele nespecifice includ celulele ILC
4. Celulele specifice includ, exclusiv, limfocitele B
5. Celulele nespecifice includ, exclusiv, mastocitele
6. Celulele nespecifice includ celulele NK
7. Celulele specifice includ limfocitele T citotoxice (Tc sau CTL)
CD8+
8. Celulele specifice includ limfocitele T helper CD4+ secretante de
citokine, care mediaza reactia de hipersensibilitate de tip intarziat
(DTH – delayed type hypersensitivity)
9. Imunitatea celulara este asigurata exclusiv de catre celule specifice
10.Celulele nespecifice includ celulele endoteliale ale HEV (venule cu
endoteliu inalt) care ghideaza traficul limfocitar
213.Care dintre urmatoarele referitoare la proprietatile celulelor efector
sunt adevarate:
1. Celulele cu memorie tind sa se cantoneze in organe limfoide
secundare si tertiare
2. Unii progenitori ai celulelor efector se pot diferentia in celule cu
memorie cu viata lunga
3. Sunt celule cu viata lunga (de la cateva luni, la cativa ani)
4. Celulele Th efector aflate in inter-relatie cu limfocitele B tind sa
migreze catre epitelii si mucoase, asigurand o protectie
suplimentara la nivelul acestor bariere anatomice
5. Sunt celule cu viata scurta (de la cateva zile, la cateva saptamani)
6. Celulele Th efector aflate in inter-relatie cu limfocitele B tind sa
ramana in organele limfoide secundare, regland, in continuare,
raspunsul imun
7. Unele limfocite Th se reintorc la locul infectiei si ajuta la activarea
macrofagelor si a celulelor citotoxice
8. Unii progenitori ai celulelor efector se pot diferentia in celule cu

memorie cu viata scurta
9. Celulele cu memorie sunt reorientate catre organele limfoide
primare, ajutand la diferentierea noilor progenitori limfoizi si la
maturizarea, astfel, a sistemului imun adaptativ
10.Limfocitele Th activate nu se mai reintorc la locul infectiei, ci sunt
redistribuite in organism prin traficul limfocitar
214.Care dintre urmatoarele referitoare la diferentele intre limfocitele
naive si cele efector/memorie sunt adevarate:
1. Limfocitele Th efector/memorie pot fi activate si de catre antigene
recunoscute intr-o maniera MHC-nerestrictata
2. In absenta semnalului co-activator, limfocitele naive sunt
anergizate
3. Izoforma CD45 RO se gaseste pe suprafata celulelor naive
4. Pentru limfocitele naive, semnalul co-activator este obligatoriu
pentru activare
5. In absenta semnalului co-activator, limfocitele Th naive devin
sensibile la liza osmotica mediata de complement
6. Limfocitele Th efector/memorie pot fi activate si de catre complexe
MHC/peptid de pe suprafata unor APC-uri neprofesioniste, care nu
prezinta moleculele B7
7. Pentru limfocitele Th naive, semnalul co-activator este obligatoriu
pentru activare doar daca limfocitele exprima receptorul pentru
IL-2
8. Izoforma CD45 RA se gaseste pe suprafata celulelor cu memorie
9. Izoforma CD45 RO se gaseste pe suprafata celulelor cu memorie
10.Izoforma CD45 RA se gaseste pe suprafata celulelor naive
1. Nivelul crescut de expresie al moleculelor de adeziune pe suprafata
celulelor T efector permite o legare mult mai eficienta la suprafata
APC-urilor sau a unor diverse tinte celulare
2. Daca nu este gasit un peptid potrivit, limfocitul T se desprinde de
membrana celulei partener
3. Nivelul de expresie al moleculelor de adeziune este de 2-4 ori mai
mare pe suprafata celulelor efector decat pe suprafata celulelor
naive
4. Nivelul scazut de expresie al moleculelor de adeziune pe suprafata

celulelor T efector permite o desprindere mai usoara de pe
suprafata APC-urilor sau a unor diverse tinte celulare, permitand
astfel legarea succesiva a mai multor limfocite efector la celula
partener respectiva
5. Daca nu este gasit un complex MHC/Ag potrivit, limfocitul T intra
in anergie
6. Interactiunea initiala dintre limfocitul T efector si APC sau celula
tinta este slaba, oferind posibilitatea TCR-ului sa scaneze
membrana in cautarea unui complex MHC/Ag potrivit
7. Recunoasterea unui complex MHC/peptid de catre TCR conduce la
transmiterea unui semnal care are ca rezultat, printre altele,
cresterea afinitatii moleculelor de adeziune
8. Interactiunea initiala dintre limfocitul T efector si APC sau celula
tinta, asigurata de moleculele de adeziune, este puternica, oferind
posibilitatea TCR-ului sa interactioneze pentru o perioada
suficienta de timp cu un complex MHC/Ag potrivit
9. Recunoasterea unui complex MHC/peptid de catre TCR conduce la
transmiterea unui semnal care are ca rezultat, printre altele,
scaderea afinitatii moleculelor de adeziune, un element important
in reglarea raspunsului imun
10.Nivelul de expresie al moleculelor de adeziune este de 2-4 ori mai
mic pe suprafata celulelor efector decat pe suprafata celulelor naive
1. O serie dintre moleculele membranare, de pe membrana LyT
efector, apartin familiei TNF (tumor necrosis factor) si includ
FasL, TNF-β si CD40L
2. Limfocitele T efector exprima exact aceleasi molecule ca si
limfocitele naive, dar la niveluri mult crescute
3. Moleculele care caracterizeaza limfocitele T efector pot fi
membranare sau solubile
4. Moleculele solubile care caracterizeaza limfocitele T efector includ
perforine, granzime si citokine
5. Limfocitele T efector exprima o serie de molecule distincte fata de
limfocitele naive
6. Limfocitele Th secreta seturi distincte de citokine
7. Subpopulatiile de limfocite Th efector secreta seturi similare de

citokine, dar complet distincte de ale limfocitelor Tc
8. Moleculele membranare care fac diferenta intre limfocitele T
efector si cele naive sunt reprezentate de CD19, CD21 si CD81
9. Moleculele care caracterizeaza limfocitele T efector sunt exclusiv
solubile
10.Moleculele solubile care caracterizeaza limfocitele T efector includ
anafilatoxinele
217.Care dintre urmatoarele referitoare la limfocitele efector/memorie
sunt adevarate:
1. IL-6 si IL-23 conduc la blocarea diferentierii Th17
2. IL-6 si IL-23 sunt importante pentru diferentierea in efectori de tip
Th17
3. IL-12, IL-27 si IFNγ sunt importante pentru diferentierea in Th1
4. IL-4 este importanta pentru diferentierea in Th2
5. IL-4 este importanta pentru diferentierea in Th1
6. In general, sunt descrise mai multe subseturi functionale: Th1, Th2,
Th17, Tfh (follicular helper), Treg
7. IL-12, IL-27 si IFNγ sunt importante pentru diferentierea in Treg
8. Stimularea sustinuta cu IL-2 este importanta pentru diferentierea
Treg
9. Stimularea sustinuta cu IL-10 este importanta pentru diferentierea
Th1
10.Sunt descrise numai 2 subseturi functionale de limfocite T CD4+:
Th1 si Th2
218.Care dintre urmatoarele referitoare la limfocitele Th1 sunt
adevarate:
1. Ly Th1 sustin RI mediate celular prin secretia de TGFβ
2. Ly Th1 sustin RI mediate celular prin secretia de GM-CSF
3. Ly Th1 sustin RI mediate celular prin secretia de limfotoxina α
(LTα)
4. Ly Th1 sustin RI mediate celular prin secretia de IFNγ
5. Ly Th1 sustin RI mediate celular prin secretia de IFNβ
6. IL-17 reprezinta o citokina cheie pentru diferentierea limfocitelor
Th1
7. IL-12 reprezinta o citokina cheie pentru diferentierea limfocitelor
Th1
8. Ly Th1 sustin RI mediate celular prin secretia de IL-2
9. Ly Th1 sustin RI mediate celular prin secretia de IFNα

10.Ly Th1 sustin RI mediate celular prin secretia de IL-10
adevarate:
1. Th2 secreta IL-5
2. Th2 secreta IL-10
3. Th2 nu secreta IL-3
4. Th2 secreta IL-6
5. Th2 secreta GM-CSF
6. Th2 secreta IFNγ
7. Th2 secreta IL-17
8. Th2 secreta IL-4
9. Th2 secreta IL-2
10.Th2 secreta IL-13
adevarate:
1. IL-10, secretata de Th2, inhiba functiile efectorii ale macrofagelor,
abroga productia de IL-12, inhiba expresia MHC II si B7 pe
suprafata DC
2. IL-10, secretata de Th2, scade expresia MHC II pe suprafata
limfocitelor B
3. IL-4 si IL-13 stimuleaza productia de citokine pro-inflamatorii,
productia de NO si expresia FcγR de pe suprafata macrofagelor, a
DC si a celulelor B
4. IFNγ, secretat de Th2, este o citokina importanta pentru cresterea,
diferentierea si activarea eozinofilelor, celule cruciale pentru
eliminarea parazitilor de dimensiuni mari
5. IL-4 si IL-13 inhiba productia de citokine pro-inflamatorii, inhiba
productia de NO si scad expresia FcγR de pe suprafata
macrofagelor, a DC si a celulelor B
6. IL-5, secretata de Th2, este o citokina importanta pentru cresterea,
diferentierea si activarea eozinofilelor, celule cruciale pentru
eliminarea parazitilor de dimensiuni mari
7. IL-10, secretata de Th2, amplifica functiile efectorii ale
macrofagelor, abroga productia de IL-12, inhiba expresia MHC II
si B7 pe suprafata DC
8. IL-4 si IL-5 influenteaza comutarea de clasa catre IgA, IgE si

IgG4, izotipuri care nu determina activarea complementului si
ADCC
9. IL-4 si IL-5 influenteaza comutarea de clasa catre IgG1, Ig2, IgG3,
izotipuri care determina activarea complementului si astfel
declansarea unui proces inflamator
10.IL-10, secretata de Th2, amplifica expresia MHC II pe suprafata
limfocitelor B
221.Care dintre urmatoarele referitoare la limfocitele Th 17 sunt
adevarate:
1. Limfocitele Th17 si citokinele secretate de acestea au fost
identificate in anumite afectiuni inflamatorii autoimune precum
psoriazis
IBD (inflammatory bowel disease)
miastenia gravis
artrita reumatoida
scleroza multipla
urticaria cronica recurenta
macroglobulinemia Waldenstrom
8. Secreta citokine din familia IL-17, in special IL-17A si IL-17F
anemia pernicioasa
10.Secreta citokine din familia TNF (TNFα si TNF β)
222.Care dintre urmatoarele referitoare la limfocitele Th efector sunt
adevarate:
1. Diferentierea limfocitelor Th2 implica activarea factorului

transcriptional RORγT
4. Diferentierea limfocitelor Treg implica activarea factorului
transcriptional T-bet
5. Diferentierea limfocitelor Th foliculare implica activarea factorului
transcriptional Bcl-6
7. Diferentierea limfocitelor Th foliculare implica activarea factorului
transcriptional FoxP3
8. Diferentierea limfocitelor Treg implica activarea factorului
transcriptional FoxP3
10.Diferentierea limfocitelor Th1 implica activarea factorului
transcriptional Fox-P3
223.Care dintre urmatoarele referitoare la limfocitele Treg sunt
adevarate:
1. Reprezinta aproximativ 10% din totalul limfocitelor T CD4+
periferice
2. Exprima pe suprafata lantul α al receptorului pentru IL-2, CD25
3. Exprima cantitati crescute de GITR (glucocorticoid-induced TNF
receptor family related gene)
4. Dezvoltarea Treg in timus necesita factorul de transcriptie GATA-3
5. Celulele Treg naturale (CD4+, CD44+, GATA-3+) reprezinta o
subspecie de limfocite T CD4+, care apare in urma procesului de
selectie negativa
6. Exprima pe suprafata CD44 - lantul α al receptorului pentru IL-2
7. Dezvoltarea Treg in timus necesita factorul de transcriptie FoxP3
8. Reprezinta aproximativ 0,1% din totalul limfocitelor T CD4+
periferice
9. Celulele Treg naturale (CD4+, CD25+, FoxP3+) reprezinta o linie
distincta de celule T, care este diferentiata in timpul dezvoltarii
timice
10.Exprima cantitati crescute de DC SIGN

224.Care dintre urmatoarele referitoare la Treg sunt adevarate:
1. Suprima raspunsurile imune fata de organele transplantate
2. Suprima raspunsurile imune fata de alergeni si patogeni
3. Au rol in mentinerea tolerantei fata de self
4. Induc raspunsurile imune fata de organele transplantate
5. Induc raspunsurile imune fata de celule tumorale
6. Suprima reactia grefa contra gazda
7. Induc raspunsurile imune fata de alergeni si patogeni
8. Induc reactia grefa contra gazda
9. Suprima raspunsurile imune fata de celule tumorale
10.Au rol in ruperea tolerantei fata de self
225.Care dintre urmatoarele referitoare la Treg sunt adevarate:
1. Treg nu pot suprima limfocitele B
2. Treg pot suprima limfocitele Tc
3. Treg pot suprima celulele dendritice
4. Treg pot suprima limfocitele Tc doar daca acestea sunt naive
5. Treg nu pot suprima celulele NK
6. Treg pot suprima limfocitele Th
7. Treg pot suprima limfocitele Th doar daca acestea sunt in stadiul
Th0
8. Treg nu pot suprima celulele dendritice
9. Treg pot suprima celulele NK
10.Treg pot suprima limfocitele B
226.Care dintre urmatoarele referitoare la limfocitele Tc sunt adevarate:
1. Sunt MHC I-restrictate
2. Limfocitele Tc neactivate nu exprima IL-2R
3. CTL nu secreta IL-2
4. Abrevierea CTL desemneaza limfocite T citotoxice efector
5. CTL nu exprima IL-2R
6. Limfocitele Tc naive nu pot ucide celule tinta
7. CTL nu pot ucide celule tinta
8. Limfocitele Tc neactivate nu secreta IL-2
9. Abrevierea CTL desemneaza limfocite T citotoxice naive
10.Sunt MHC II-restrictate
227.Care dintre urmatoarele referitoare la limfocitelor Tc sunt
adevarate:
1. CTL induce socul coloid-osmotic celulelor tinta
2. Uciderea unei celule tinta de catre CTL incepe prin eliberarea de

exozomi care contin perforine, granzime si granulolizine
3. Granulele citotoxice contin clase distincte de proteine:
anafilatoxine, MAC si calcineurina
4. CTL induce apoptoza celulelor tinta
5. Dupa ce CTL elibereaza produsii care vor conduce la moartea
celulei tinta, se desprinde de celula tinta
6. Uciderea unei celule tinta de catre CTL incepe prin formarea unui
conjugat efector-tinta
7. Dupa ce CTL elibereaza produsii care vor conduce la moartea
celulei tinta va persista in vecinatatea acesteia pentru a putea
internaliza debris-urile celulare
8. Granzimele sunt responsabile pentru initierea cascadei de
evenimente ce va conduce la apoptoza celulei tinta
9. Perforinele sunt direct responsabile pentru initierea cascadei de
evenimente ce va conduce la apoptoza celulei tinta
10.Granulele citotoxice contin clase distincte de proteine: perforine,
granzime si granulolizine
228.Care dintre urmatoarele referitoare la CTL sunt adevarate:
1. Molecula Fas se leaga la FasL, care face parte din familia TNFR
2. Interactiunea Fas-FasL declanseaza moartea celulei tinta prin
apoptoza
3. Ucid celulele tinta cu ajutorul citokinelor pro-inflamatorii
4. Ucid celulele tinta prin intermediul moleculei Fas, care face parte
din familia TNF
5. Ucid celulele tinta cu ajutorul perforinelor si granzimelor
6. Indiferent de maniera de initiere – granzime si perforine sau Fas-
FasL, este declansata cascada MAP kinazelor
7. Interactiunea CTLA-4 - CD28 declanseaza moartea celulei tinta
prin necroza
8. Molecula CTLA-4 se leaga la CD28, inducand apoptoza
9. Indiferent de maniera de initiere – granzime si perforine sau Fas-
FasL, este declansata cascada caspazelor
10.Ucid celulele tinta prin intermediul moleculei CTLA-4
229.Care dintre urmatoarele referitoare la limfocitele T sunt adevarate:
1. Celulele care supravietuiesc AICD vor intra in anergie
2. Populatia de limfocite T care supravietuieste activarii este de circa
10 ori mai mare decat cea a celulelor naive de origine
3. Prin fenomenul denumit AICD (activation induced cell death) sunt

eliminate celulele activate initial
4. Populatia de limfocite T care supravietuieste este de circa
100-1000 de ori mai mare decat cea a celulelor naive de origine
5. Celulele care supravietuiesc AICD vor da nastere limfocitelor T cu
memorie
6. Celulele T activate exprima atat Fas cat si FasL
7. Celulele T activate exprima exclusiv Fas, iar APC-urile si celulele
tinta exprima exclusiv FasL
8. Prin fenomenul denumit AICD (activation induced cell death) sunt
eliminate majoritatea celulelor efector
9. Celulele T folosesc interactiunea Fas-FasL pentru a putea induce
apoptoza celulelor prezentatoare de antigen si a celulelor tinta
10.Celulele T folosesc interactiunea Fas/FasL pentru a se ucide
reciproc, odata ce antigenul a fost inlaturat
230.Care dintre urmatoarele referitoare la limfocitele T cu memorie
sunt adevarate:
1. Limfocitele T umane cu memorie sunt CD45RA+ sau CD45 RB+
2. Celulele de memorie necesita o co-stimulare minimala pentru a fi
activate
3. Majoritatea limfocitelor cu memorie se gasesc in repaus (ca si cele
naive)
4. Majoritatea limfocitelor cu memorie se gasesc in faza G2 a ciclului
celular, putand fi astfel activate mult mai usor
5. Limfocitele T cu memorie sunt mai rapide si mai eficiente decat
limfocitele care participa la RI primar
6. Limfocitele T umane cu memorie sunt CD45RA-negative, dar
exprima CD45RO
7. Moleculele de adeziune exprimate de celulele cu memorie efector
sunt, in majoritatea lor, diferite de cele de la nivelul celulelor
efector
8. Moleculele de adeziune exprimate de celulele cu memorie efector
sunt, in general, aceleasi ca la nivelul celulelor efector
9. Activarea celulelor T cu memorie seamana mai mult cu cea a
celulelor efector (co-stimulare minimala), dar doar limfocitele T
care au suferit procesul de maturatie de afinitate vor putea fi
pastrate
10.Limfocitele T cu memorie pot fi activate doar de APC-uri

profesioniste
231.Care dintre urmatoarele referitoare la populatiile de limfocite T
sunt adevarate:
1. Subsetul limfocitelor reglatoare, Treg, inhiba dezvoltarea si
functionarea tuturor subseturilor de limfocite Th
2. IFNγ si IL-4 inhiba dezvoltarea si functionarea Th17
3. IFNγ este sintetizat de Th1, care inhiba dezvoltarea si functionarea
Th2
4. Preventia dezvoltarii subsetului Th17 se face prin dezvoltarea
simultana a subseturilor Th1 si Th2
5. IFNγ este sintetizat de Th2, care inhiba dezvoltarea si functionarea
Th1
6. IL-4 este sintetizat de Th2, care inhiba dezvoltarea si functionarea
Th1
7. IFNγ si IL-4 stimuleaza diferentierea Th17
8. IL-4 este sintetizat de Th1, care inhiba dezvoltarea si functionarea
Th2
9. Subsetul limfocitelor reglatoare, Treg CD4+, CD25+, FoxP3+
inhiba dezvoltarea si functionarea tuturor subseturilor de limfocite
Th dar nu si a limfocitelor Tc
10.Dezvoltarea, fie a subsetului Th1, fie a Th2, previne inducerea
subsetului Th17
232.Care dintre urmatoarele referitoare la limfocitele Th naive sunt
adevarate:
1. Limfocitele Th naive exprima isoformele RA si RB ale moleculei
CD45
2. Limfocitele Th naive exprima molecule de adeziune precum
ICAM-1, LFA-1 si VLA la un nivel scazut
3. Limfocitele Th naive exprima o cantitate crescuta de selectina L
4. Limfocitele Th naive exprima isoforma RO a moleculei CD45
5. Limfocitele Th naive exprima o cantitate scazuta de selectina L
6. Limfocitele Th naive nu exprima IL-7Rα
7. Limfocitele Th naive exprima molecule de adeziune precum
ICAM-1, LFA-1 si VLA la un nivel crescut
8. Limfocitele Th naive exprima constitutiv CD25
9. Limfocitele Th naive nu exprima CD25
10.Limfocitele Th naive exprima IL-7Rα

sunt adevarate:
1. Celulele cu memorie centrala sunt recirculate prin ganglionii
limfatici si rezida, in stare de repaus, in organele limfoide
secundare
2. Celulele cu memorie centrala prolifereaza lent, iar re-expunerea la
antigen la nivelul ganglionilor, va conduce la transformarea
celulelor cu memorie intr-o noua generatie de celule cu memorie
3. Sunt descrise 3 populatii diferite de limfocite T cu memorie:
memorie centrala, memorie periferica si memorie efector
memorie centrala si memorie efector
5. Celulele cu memorie centrala prolifereaza rapid, iar re-expunerea la
antigen la nivelul ganglionilor, va conduce la transformarea
celulelor cu memorie intr-o a doua generatie de celule efector
6. Per ansamblu, procesul de activare a celulelor cu memorie centrala
este mult mai lent decat cel al celulelor naive
7. Celulele cu memorie centrala exprima un pattern de molecule de
adeziune si de receptori pentru chemokine similar cu cel al Ly
efector
8. Celulele cu memorie centrala exprima un pattern de molecule de
adeziune si de receptori pentru chemokine similar cu cel al
limfocitelor naive
9. Per ansamblu, procesul de activare a celulelor cu memorie centrala
este mult mai lent decat cel declansat de celulele cu memorie
efector
10.Celulele cu memorie centrala sunt recirculate prin ganglionii
limfatici si rezida, in stare de repaus, in tesuturile conjunctive
sunt adevarate:
1. Celulele cu memorie efector nu mai trebuie sa se diferentieze in
efectori, deoarece deja poseda aceasta functie
2. Pe suprafata celulelor cu memorie efector este amplificata expresia
unor molecule de adeziune, precum selectina L
3. Celulele cu memorie efector se diferentiaza in celule cu memorie
periferica
memorie centrala si memorie efector

unui set de molecule care permite migrarea lor catre piele si
mucoase
receptorilor pentru chemokine (CCR7)
7. Pe suprafata celulelor T cu memorie efector este inhibata expresia
receptorilor pentru chemokine (CCR7)
8. Pe suprafata celulelor T cu memorie efector este inhibata expresia
unor molecule de adeziune asa cum este selectina L
memorie centrala, memorie periferica si memorie efector
10.Pe suprafata celulelor cu memorie efector este amplificata expresia
unui set diferit de molecule care permite migrarea catre cavitatile
seroase
235.Care dintre urmatoarele referitoare la celulele NK este adevarata:
1. Celulele NK sunt celule limfoide mari, non-fagocitice
2. Celulele NK sunt celule limfoide mari, fagocitice
3. Celulele NK secreta un numar important de citokine care joaca un
rol in reglarea atat a imunitatii innascute cat si a celei adaptative
4. Celulele NK fac parte din categoria ILC (innate lymphoid cell)
5. Celulele NK contin in granulatiile din citoplasma calmodulina si
calcineurina
6. Celulele NK fac parte din categoria limfocitelor mici, granulare
7. Celulele NK fac parte din categoria granulocitelor
8. Celulele NK secreta un numar important de citokine care joaca un
rol in reglarea imunitatii innascute, dar nu si a celei adaptative
9. Celulele NK contin in granulatiile din citoplasma perforine si
granzime
10.Celulele NK fac parte din categoria LGL (large granular
lymphocyte)
236.Care dintre urmatoarele referitoare la superantigene sunt
adevarate:
1. Superantigenele sunt recunoscute de catre CDR2 ale unor lanturi
TCRβ
2. Superantigenele sunt recunoscute de catre CDR2 ale unor lanturi
TCRα
3. Recunoasterea superantigenelor implica procesarea acestora in
sistemul endosomal
4. Superantigenele sunt atasate in afara cupei MHC II

5. In cazul legarii unui superantigen, peptidul din cupa MHC II este
practic ignorat
6. In cazul legarii unui superantigen, peptidul din cupa MHC poate
surmonta semnalul declansat de superantigen
7. Recunoasterea superantigenelor nu implica procesarea acestora
8. Superantigenele sunt atasate in afara cupei MHC I
9. Legatura dintre TCR si superantigene poate declansa activarea
limfocitului doar daca intervine si un semnal co-activator adecvat
10.Legatura dintre TCRβ si superantigene este suficient de puternica
pentru a declansa activarea limfocitului
237.Care dintre urmatoarele referitoare la superAg sunt adevarate:
1. Un superantigen poate activa simultan un procent foarte mare de
limfocite T
2. Un superantigen poate activa simultan un procent de circa 0,01%
din totalul de limfocite T
3. Raspunsul imun declansat de catre superantigene are o amplitudine
foarte mare
4. Superantigenele sunt mitogeni dependenti de MHC II
5. Dat fiind faptul ca doar lantul β al TCR este implicat in legarea
superantigenelor, se considera ca acestea nu activeaza specific
limfocitele T
6. Raspunsul imun declansat de catre superantigene are o amplitudine
foarte mica
7. Superantigenele sunt activatori monoclonali dependenti de MHC II
8. Activarea limfocitelor Tc de catre superantigene va conduce la o
productie masiva de citokine
9. Dat fiind faptul ca doar lantul α al TCR este implicat in legarea
superantigenelor, se considera ca acestea nu activeaza specific
limfocitele T
10.Activarea limfocitelor Th de catre superantigene va conduce la o
productie masiva de citokine
238.Care dintre urmatoarele referitoare la Ag-nele T independente sunt
adevarate:
1. Raspunsurile fata de aceste Ag sunt RI primare, chiar la contacte
repetate cu antigenul respectiv
2. Ca urmare a contactului cu aceste Ag se genereaza limfocite NKT
de memorie, daca intervin si celulele dendritice
3. Ac-ii produsi drept consecinta a contactului cu aceste Ag sunt de

tip IgM
4. Exista 4 tipuri de antigene T independente
5. Exista 2 tipuri de antigene T independente
6. Ca urmare a contactului cu aceste Ag nu apare memoria
imunologica
7. Raspunsul limfocitelor B fata de aceste Ag este rapid
8. Ac-ii produsi ca urmare a contactului cu aceste Ag sunt de tip IgE
9. Raspunsurile imune fata de aceste Ag intensifica hipermutatiile
somatice
10.Raspunsul limfocitelor B fata de aceste Ag este relativ lent, daca SI
este la primul contact cu acestea
239.Care dintre urmatoarele referitoare la Ag-nele T-independente tip 1
sunt adevarate:
1. Nu pot activa si limfocitele B imature
2. La concentratii crescute, aceste antigene se comporta ca activatori
policlonali ai limfocitelor B
3. Un exemplu de Ag T-independent tip1 este polizaharidul
pneumococic
4. La concentratii crescute, aceste antigene determina inducerea
tolerantei limfocitelor B
5. Sunt considerate activatori monoclonali ai limfocitelor B
6. La concentratii mici ale antigenului, se vor activa doar limfocitele
specifice
7. Sunt considerate mitogeni ai limfocitelor B
8. Un exemplu de Ag T-independent tip 1 este LPS-ul bacterian, care
se ataseaza la complexul TLR4/CD14
9. La concentratii mici ale antigenului, se vor comporta ca activatori
policlonali ai limfocitelor B
10.Pot activa si limfocitele B imature
sunt adevarate:
1. Data fiind structura lor chimica, se leaga cu o aviditate moderata la
receptorii specifici pentru antigen de pe suprafata unui limfocit B
2. Sunt adesea molecule liniare cu greutate moleculara mare, cu
epitopi repetitivi
3. Au tendinta de a persista pe suprafata macrofagelor pentru perioade
lungi de timp
4. Realizeaza fenomenul de „legare incrucisata” = cross-linking

5. Sunt rapid procesate de catre macrofage
6. Sunt rapid prezentate pe suprafata macrofagelor, iar daca nu sunt
recunoscute in timp util, sunt rapid internalizate
7. Sunt in general dificil de procesat
8. Sunt adesea lipo-proteine cu greutate moleculara mare, cu un
numar mare de epitopi diferiti
9. Realizeaza fenomenul de „legare incrucisata” = cross-reactivity
10.Se leaga cu o aviditate inalta la receptorii pentru antigen de pe
suprafata unui limfocit B
sunt adevarate:
1. Prin intermediul fenomenului de cross-reactivitate se ajunge la o
stimulare prelungita a limfocitelor B de catre Ag-nele Ti-2
2. Citokinele pot creste magnitudinea raspunsului imun si pot
determina comutare de clasa
3. Stimularea prelungita a limfocitelor B de catre Ag-nele Ti-2 nu
suplineste necesitatea unui contact direct cu limfocitele Th
4. Citokinele pot interveni in reglarea raspunsului fata de antigenele
Ti-2
5. Prin intermediul fenomenului de cross-linking se ajunge la o
stimulare prelungita a limfocitelor B
6. Spre deosebire de raspunsul fata de antigenele Ti-1, citokinele nu
pot interveni in reglarea raspunsului fata de antigenele Ti-2
7. Spre deosebire de antigenele Ti-1, antigenele Ti-2 activeaza
limfocitele B intr-o maniera ne-specifica, prin cross-reactivitate
8. Stimularea prelungita a limfocitelor B de catre Ag-nele Ti-2
suplineste necesitatea unui contact direct cu limfocitele Th.
9. Chiar in absenta citokinelor, raspunsul fata de Ag-nele Ti-2 induce
comutare de clasa
10.Spre deosebire de antigenele Ti-1, antigenele Ti-2 activeaza
limfocitele B intr-o maniera specifica
242.Care dintre urmatoarele referitoare la citokine sunt adevarate:
1. Similar proteinelor de faza acuta, citokinele sunt secretate in
principal de hepatocite in cursul inflamatiei
2. Aceeasi citokina poate fi secretata de mai multe tipuri celulare
3. Pot actiona redundant
4. Sunt capabile sa actioneze si sa-si exercite efectele prin legarea la

CLR-uri
5. Pot media efecte biologice doar la concentraţii de ordinul g/ml
6. Sunt capabile sa actioneze si sa-si exercite efectele doar cand se
leagă la receptori specifici
7. Interferonii de tip I nu sunt citokine
8. Pot media efecte biologice la concentraţii scazute
9. Sunt factori solubili produşi de glande exocrine si endocrine
10.Sunt factori solubili produşi de celule
243.Care dintre urmatoarele referitoare la citokine sunt adevarate:
1. Sunt sintetizate doar de limfocitele T helper
2. Legarea unei citokine la o anumită celulă stimulează sau amplifică
expresia receptorilor pentru citokina respectivă
3. Citokinele sunt sintetizate sub un control reglator strict
4. Intervin in reglarea secreţiei altor citokine
5. Interferonul γ este secretat in principal de macrofage si neutrofile
6. Intervin in reglarea secreţiei citokinei respective, dar nu si in
reglarea secretiei altor citokine
7. Legarea unei citokine la o anumită celulă inhiba (down-regulation)
expresia receptorilor pentru citokina respectivă, in cadrul unui
fenomen reglator de tip feed-back
8. Pot actiona autocrin – pe celule de acelasi tip, paracrin – pe celule
paraneoplazice, sau endocrin – pe celule din glandele endocrine
9. Pot actiona autocrin – pe aceeaşi celulă, paracrin – pe celula
partener sau endocrin - la distanţă în organism
10.Sunt sintetizate de catre un numar mare de celule diverse (atat
hematopoietice cat si non-hematopoietice)
244.Care dintre urmatoarele referitoare la proprietatile citokinelor sunt
adevarate:
1. Sinergie: citokine diferite, acţionând asupra aceleiaşi celule, îşi
sumează forţele amplificand efectul
2. Acţiune în cascadă: o citokina actioneaza asupra unei celule, pe
care o stimuleaza sa produca o alta citokina, care, la randul ei, va
stimula o alta celula, etc
3. Sinergie: citokine diferite acţionând asupra aceleiaşi celule,
determină acelaşi efect, fara vreun efect cumulativ
4. Antagonism: citokine diferite au efecte opuse
5. Redundanţă: mai multe citokine diferite acţionează asupra aceleiaşi

celule, determinând acelaşi efect
6. Acţiune în cascadă: o citokina actioneaza asupra unei celule, pe
care o stimuleaza sa produca aceeasi citokina
7. Pleiotropism: citokine diferite pot acţiona pe o anumita celula,
determinând efecte diferite
8. Antagonism: citokine diferite actioneaza pe celule diferite, care,
astfel stimulate, se vor antagoniza reciproc
9. Pleiotropism: o citokină poate acţiona pe mai multe celule diferite,
determinând efecte diferite
10.Redundanţă: mai multe citokine diferite acţionează asupra aceleiaşi
celule, determinând efecte diferite
245.Care dintre urmatoarele referitoare la receptorii pentru citokine
sunt adevarate:
1. Receptorii din superfamilia Ig-nelor au liganzi precum IL-1 si M-
CSF
2. Receptorii pentru chemokine au liganzi precum Fas, IL-9, IL-10
3. Receptorii pentru TNF au liganzi precum TNFα, TNFβ
4. Receptorii din superfamilia Ig-nelor au liganzi precum IL-6 si GM-
CSF
5. Receptorii pentru citokine din clasa I (pentru hematopoietine) au
liganzi precum IL-1, IL-8, RANTES
6. Receptorii pentru chemokine au liganzi precum IL-8, MIP-1
7. Receptorii pentru citokine din clasa II (pentru interferoni) au
liganzi precum IFNα, IFNβ, IFNγ
8. Receptorii pentru citokine din clasa I (pentru hematopoietine) au
liganzi precum GM-CSF, IL-6, IL-2
9. Receptorii pentru citokine din clasa II au liganzi precum TGFα,
TGFβ
10.Receptorii pentru TNF au liganzi precum TNFγ, TNFδ
246.Care dintre urmatoarele referitoare la receptorii pentru citokine
sunt adevarate:
1. Receptori pentru citokine din clasa I (pentru hematopoietine) sunt
impartiti in 4 subfamilii: GM-CSF R, IL-6 R, G-CSF R si IL-2 R
2. Receptorii pentru citokine din clasa I (pentru hematopoietine) sunt
impartiti in 3 subfamilii: GM-CSF R, IL-6 R si IL-2 R
3. Afectarea genetica a lantului γ al subfamiliei IL-2 R conduce la
SCID – X inlantuit
4. Receptorii pentru chemokine au forma de sarpe, trecand prin

regiunea transmembranara de 7 ori
5. Afectarea genetica a lantului α al subfamiliei IL-2 R conduce la
SCID – autosomal
6. Subfamilia IL-2 R are in comun subunitatea α (CD25)
7. Receptorii pentru chemokine fac parte din superfamilia Ig-nelor
8. Subfamilia IL-2 R are in comun subunitatea γ
9. Receptorii pentru chemokine fac parte dintr-o superfamilie de
receptori cuplati cu protein kinaze C
10.Receptorii pentru chemokine fac parte dintr-o superfamilie de
receptori cuplati cu proteine G.
247.Care dintre urmatoarele referitoare la receptorii pentru citokine din
clasele I si II sunt adevarate:
1. La subunitatea α a receptorului pentru IFNγ se asociaza PTK activa
Jak-2
2. La subunitatea β a receptorului pentru IFNγ se asociaza PTK activa
Jak-1
3. Receptorii din clasele I si II prezinta motivele structurale de
semnalizare de tip ITAM
4. Sub influenta IFNγ are loc dimerizarea receptorului
5. La subunitatea β a receptorului pentru IFNγ se asociaza PTK
inactiva Jak-2
6. In cazul receptorilor de clasa I si II, transmiterea semnalului
urmeaza aceleasi etape, care reprezinta baza unui model de
semnalizare
7. Sub influenta IFNγ lanturile α si β ale receptorului se disociaza
8. Receptorilor din clasele I si II le lipsesc motivele structurale de
semnalizare (domenii tirozin-kinazice)
9. In cazul receptorilor de clasa I si II, transmiterea semnalului
urmeaza etape distincte
10.La subunitatea α a receptorului pentru IFNγ se asociaza PTK
inactiva Jak-1
248.Care dintre urmatoarele referitoare la semnalizarea prin receptorii
pentru citokine din clasele I si II sunt adevarate:
1. Jak activate fosforileaza tirozine de la nivelul lanturilor
receptorului
2. Activarea si asocierea Jak se face dupa defosforilare, evenimente
care au loc dupa legarea citokinei respective
3. Jak-1 si 2 se fosforileaza reciproc si se activeaza

4. STAT-1 sunt fosforilate de catre protein tirozin-kinazele Jak si apoi
se desprind de regiunea intracitoplasmatica a receptorilor pentru
IFNγ
5. La tirozinele fosforilate ale lantului α al receptorului pentru IFNγ
se leaga STAT-1 (Signal Transducers and Activation of
Transcription)
6. STAT sunt fosforilate de catre Jak (la nivelul tyr) si recruteaza mai
departe un set de molecule adaptor
7. Asocierea Jak se face spontan si nu necesita legarea citokinei
8. Jak-1 si 2 sunt activate prin defosforilare, secvential, in ordinea
Jak-1, Jak-2
9. Jak activate fosforileaza tirozine din motivele ITIM ale lanturilor
receptorului
10.La tirozinele fosforilate ale lantului α al receptorului pentru IFNγ
se leaga STAT-6 (Signal Transducers and Activation of
Transcription)
249.Care dintre urmatoarele referitoare la semnalizarea prin receptorii
pentru IFNγ sunt adevarate:
1. STAT-1 fosforilate recruteaza din citoplasma alte molecule STAT-1
nefosforilate, cu care dimerizeaza
2. STAT dimerizate si defosforilate pot fi translocate in nucleu
3. Odata translocate in nucleu, STAT-1 actioneaza asupra unor
secvente reglatorii de la nivelul promotorilor genelor pentru
hematopoietine
4. Odata translocate in nucleu, STAT-1 actioneaza asupra unor gene
denumite generic ISG
5. STAT-1 sunt fosforilate de catre Jak (la nivelul tyr) si recruteaza
alte molecule STAT-1
6. STAT-1 dimerizate sufera o fosforilare suplimentara la nivelul unui
aa de serina
7. STAT-1 dimerizate si dublu fosforilate pot fi translocate in nucleu
8. STAT-1 sunt fosforilate de catre Jak (la nivelul tyr) si apoi se
desfac de la nivelul receptorilor
9. STAT-1 fosforilate dimerizeaza
10.STAT-1 dimerizate sufera o defosforilare la nivelul unui aa de
serina
250.Care dintre urmatoarele referitoare la antagonistii citokinelor sunt

adevarate:
1. Antagonistii citokinelor induc degradarea lor enzimatica
2. EBV produce o proteina IL-10-like (v IL-10), care suprima
raspunsul mediat de limfocitele TH1
3. Antagonistii citokinelor se pot lega la un receptor pentru citokina si
blocheaza accesul citokinei, dar nu transmit nici un semnal
4. Antagonistii citokinelor se pot lega la citokina si o inhiba
5. Antagonistii citokinelor se pot lega la un receptor pentru citokina si
transmit celulei un semnal inhibitor
6. Antagonistii citokinelor din sange sau lichidele interstitiale sunt
enzime eliberate de mastocitele si bazofilele activate
7. Multi antagonisti sunt gasiti in sange sau lichidele interstitiale si
rezulta prin clivarea enzimatica a domeniului extracelular al
receptorului pentru citokine
8. EBV produce o proteina IL-2-like (v IL-2), care suprima raspunsul
mediat de limfocitele TH2
9. Antagonistii citokinelor sunt proteine care amplifica activitatea
biologica a citokinelor
10.Antagonistii citokinelor sunt proteine care blocheaza (inhiba)
activitatea biologica a citokinelor
251.Care dintre urmatoarele referitoare la reglarea prin intermediul
citokinelor sunt adevarate:
1. Expresia T-Bet conduce la diferentierea in limfocite Th2 si la
supresia diferentierii in Th1, iar expresia GATA-3 are efecte opuse
2. Cross-reglarea citokinelor Th1/Th2 implica inhibarea populaţiei
care le-a produs si activarea şi diferentierea celeilalte populaţii
3. IFNg (produs de Th2) inhibă preferential proliferarea Th1
4. IL-4 (produs de Th1) acţionează asupra macrofagelor şi celulelor
dendritice, ceea ce va conduce la cresterea producţiei de IL-12
5. Expresia T-Bet conduce la diferentierea in limfocite Th1 si la
supresia diferentierii in Th2, iar expresia GATA-3 are efecte opuse
6. Când producţia de Ac este crescută, răspunsul de tip
Hipersensibilitate IV (întârziată) este scăzut şi invers
7. Când producţia de Ac este crescută, răspunsul de tip
Hipersensibilitate IV (întârziată) este amplificat şi invers
8. IFNg (produs de Th1) inhibă preferential proliferarea Th2
9. Cross-reglarea citokinelor Th1/Th2 implica activarea populaţiei

celulare care le-a produs si inhibarea celeilalte populaţii
10.IL-4 (produs de Th2) acţionează asupra macrofagelor şi celulelor
dendritice, ceea ce va conduce la scăderea producţiei de IL-12
252.Care dintre urmatoarele referitoare la IL-10 sunt adevarate:
1. Actioneaza asupra macrofagelor si determina scăderea producţiei
de oxid nitric
2. Este secretata de catre limfocitele Treg
3. Actioneaza asupra macrofagelor si determina cresterea expresiei
MHC II
4. Actioneaza asupra macrofagelor si creste producţia de IL-1, IL-6,
IL-8, GM-CSF, G-CSF, TNFa
5. Actioneaza asupra macrofagelor si determina scăderea expresiei
MHC II
6. Este secretata de catre limfocitele Th1 si NK
7. Este un inhibitor direct al limfocitelor Th1 (efect autocrin de
reglare)
8. Actioneaza asupra macrofagelor si determina cresterea producţiei
de oxid nitric
9. Nu pare sa fie un inhibitor direct al limfocitelor Th1
10.Actioneaza asupra macrofagelor si determina scăderea producţiei
de IL-1, IL-6, IL-8, GM-CSF, G-CSF, TNFa
253.Care dintre urmatoarele referitoare la boli aflate in relatie cu
citokinele sunt adevarate:
1. TSST1 (Toxic Shock Syndrome Toxin 1) – este o toxina produsă
de Staphylococcus aureus, responsabila pentru aparitia socului
toxico-septic
2. In mixomul cardiac IL-6 este secretat in cantitati mari
3. Endotoxinele din peretele bacteriilor Gram negative inhiba
macrofagele şi determină anularea secretiei de citokine pro-
inflamatorii
4. TSST1 (Toxic Shock Syndrome Toxin 1) – este o toxina produsă
de Staphylococcus aureus, responsabila pentru aparitia socului
anafilactic
5. In mixomul cardiac IL-10 este secretat in cantitati mari
6. Trypanosoma cruzii induce imunosupresie severa prin scăderea
dramatica a sintezei subunităţii a a IL-2R la nivelul limfocitelor T
7. Endotoxinele din peretele bacteriilor Gram negative stimulează

macrofagele şi determină o secreţie crescută de citokine pro-
inflamatorii, care vor determina, in câteva ore, aparitia şocului
septic
8. Exotoxina pirogenică este o toxina produsă de Streptococcus
pyogenes, responsabila pentru aparitia socului toxico-septic
9. Exotoxina pirogenică este o toxina produsă de Streptococcus
pyogenes, responsabila pentru aparitia socului anafilactic
10.In boala Chagas creste expresia subunitatii a a IL-2R la nivelul
limfocitelor T
254.Care dintre urmatoarele referitoare la populatiile de limfocite T
sunt adevarate:
1. Lepra lepromatoasa progreseaza catre o infectie diseminata la
nivelul oaselor si cartilajelor, cu leziuni intinse ale nervilor
2. In lepra lepromatoasa, este favorizat raspunsul imun celular
3. In lepra lepromatoasa sunt distrusi majoritatea patogenilor si, in
ciuda afectarii pielii si a nervilor, progresia bolii este lenta si
pacientii supravietuiesc
4. Lepra prezinta trei variante: lepromatoasa, granulomatoasa si
tuberculoida
5. In lepra lepromatoasa, raspunsul imun celular este deprimat si este
favorizat cel umoral
6. Lepra tuberculoida progreseaza catre o infectie diseminata la
nivelul oaselor si cartilajelor, cu leziuni intinse ale nervilor
7. In lepra tuberculoida sunt distrusi majoritatea patogenilor si, in
ciuda afectarii pielii si nervilor, progresia bolii este lenta si
pacientii supravietuiesc
8. In lepra tuberculoida, raspunsul predominant este de tip umoral
9. Lepra prezinta doua variante: lepromatoasa si tuberculoida
10.In lepra tuberculoida, raspunsul predominant este de tip celular
255.IL-6 este secretată de:
1. Limfocite B
2. Macrofage
3. Limfocite Th2
4. Monocite
5. Limfocite Th1
6. Limfocite Th17
7. Celule endoteliale
8. Limfocite Treg
9. FDC
10.Neutrofile
256.Care dintre următoarele citokine are rol predominant anti-
inflamator:
1. IL-1Ra
2. TNF-α
3. IL-13
4. IL-8
5. TGF-β
6. IFN-α
7. IL-4
8. IL-6
9. IL-10
10.IL-1β
257.Care dintre urmatoarele referitoare la traficul limfocitar sunt
adevarate:
1. Limfocitele tranziteaza in torentul circulator pentru aproximativ 30
de minute
2. Circa 45% din totalul limfocitelor sunt directionate catre splina
3. Limfocitele stationeaza in ganglionii limfatici timp de aproximativ
5 ore
4. Limfocitele stationeaza in ganglioni timp de aproximativ 12 ore
5. Circa 42% dintre limfocite vor trece din sange direct in tesuturile
cu rol de bariera (piele, mucoase)
6. Circa 42% dintre limfocite vor trece din sange direct in ganglionii
limfatici periferici
7. Limfocitele stationeaza in splina timp de aproximativ 24 de ore
8. Circa 45% din totalul limfocitelor sunt directionate catre organele
limfoide tertiare
9. Limfocitele stationeaza in splina timp de aproximativ 5 ore
10.Limfocitele tranziteaza in torentul circulator pentru aproximativ 3
ore
258.Care dintre urmatoarele referitoare la moleculele de adeziune sunt
adevarate:
1. Familia selectinelor cuprinde glicoproteine cu un domeniu lectin-
like, care poate astfel lega anumite grupuri carbohidrat
2. Familia integrinelor cuprinde heterodimeri proteici ab, grupati in

subfamilii in functie de tipul lantului b si care leaga molecule din
familia selectinelor
3. Superfamilia imunoglobulinelor include molecule care contin un
numar oarecare de domenii globule lare si care se leaga la selectine
4. Superfamilia imunoglobulinelor include molecule care contin un
numar oarecare de domenii globulare si care se leaga la integrine
5. MadCAM-1 contine atat domenii globulare cat si domenii mucin-
like
6. Familia integrinelor cuprinde heterodimeri proteici ab, grupati in
subfamilii in functie de tipul lantului b si care leaga molecule din
superfamilia Ig-nelor
7. MadCAM-1 contine atat domenii globulare cat si domenii mucin-
like, astfel ca se poate lega atat la mastocite/bazofile, cat si la
limfocitele dintr-o allogrefa.
8. Familia selectinelor cuprinde glicoproteine cu un domeniu lectin-
like, care poate astfel lega anumite grupari lipidice
9. Familia moleculelor mucin-like cuprinde proteine asociate cu
carbohidrati sialilati, care sunt liganzi pentru integrine
10.Familia moleculelor mucin-like cuprinde proteine asociate cu
carbohidrati sialilati, care sunt liganzi pentru selectine
259.Care dintre urmatoarele referitoare la procesul inflamator sunt
adevarate:
1. Exudarea plasmei din vasul sanguin va antrena activarea sistemelor
de coagulare, fibrinolitic si al kininelor
2. Este caracterizat prin vasoconstrictie
3. Este caracterizat prin chemotactism si influx al hematiilor catre
situsul tisular respectiv
4. Cresterea permeabilitatii vasculare va favoriza exudarea plasmei
din vasul sanguin in tesut
5. Exudarea lichidelor din tesut va antrena inhibarea sistemelor de
coagulare, fibrinolitic si al kininelor
6. Este caracterizat prin chemotactism si influx al celulelor efector
catre situsul respectiv
7. Cresterea permeabilitatii vasculare va favoriza exudarea lichidelor
din tesut in sange
8. Este caracterizat prin vasodilatatie
9. Este caracterizat prin scaderea permeabilitatii vasculare a venulelor

post-capilare
10.Este caracterizat prin cresterea permeabilitatii vasculare a venulelor
post-capilare
adevarate:
1. Diapedeza reprezinta un proces prin care celule precum
neutrofilele traverseaza peretele vascular printre celule endoteliale
2. In prima etapa a diapedezei, de rostogolire, molecule de adeziune
din familia selectinelor de pe suprafata celulelor endoteliale se
leaga la molecule de adeziune din familia mucin-like de pe
suprafata neutrofilelor
3. In a patra etapa a diapedezei, se produce traversarea peretelui
endotelial, care este mediata de chemoatractanti, interactiuni intre
diverse integrine si molecule din superfamilia Ig-nelor si alti
stimuli de migrare
4. In a patra etapa a diapedezei, este definitivata traversarea peretelui
endotelial prin celula endoteliala, care este mediata de
chemoatractanti, interactiuni intre diverse integrine si molecule din
superfamilia Ig-nelor si alti stimuli de migrare
5. In a treia etapa a diapedezei, se produce legarea integrinelor
(LFA-1) la moleculele apartinand superfamiliei imunoglobulinelor
(ICAM-1), ceea va face ca adeziunea neutrofilelor la endoteliu sa
fie ferma si stabila.
6. In a treia etapa a diapedezei, se produce legarea selectinelor de
mare afinitate (LFA-1) la moleculele apartinand superfamiliei
imunoglobulinelor (ICAM-1), ceea ce va face ca adeziunea
neutrofilelor la endoteliu sa fie ferma si stabila.
7. In a doua etapa a diapedezei, neutrofilul este legat ferm pe
suprafata celulelor endoteliale si nu se mai rostogoleste; astfel
poate fi activat de factori precum PAF, C3a, C5a, C5b67, IL-8,
MIP-1b
8. In prima etapa a diapedezei, de rostogolire, molecule de adeziune
din familia integrinelor de pe suprafata celulelor endoteliale se
leaga la molecule de adeziune din familia mucin-like de pe
suprafata neutrofilelor
9. In a doua etapa a diapedezei, pe masura ce se rostogoleste pe

suprafata celulelor endoteliale, neutrofilul este activat de factori
precum PAF, C3a, C5a, C5b67, IL-8, MIP-1b
10.In vasele din vecinatatea situsului inflamator se produce
aglutinarea masiva a neutrofilelor
adevarate:
1. Va apare un influx crescut de celule precum limfocite, neutrofile,
monocite, eozinofile, bazofile, mastocite, fiecare contribuind la
eliminarea patogenului
2. Citokinele eliberate de macrofagele activate vor fi responsabile
pentru efectele locale, dar nu si pentru cele sistemice
3. Macrofagele activate secreta IL-1, IL-6 si TNF-a
4. Va apare un influx crescut de celule precum celule endoteliale si
epiteliale, fiecare contribuind la eliminarea patogenului
5. TGF-b are rol in amplificarea inflamatiei, a acumularii si
proliferarii fibroblastelor, dar si in reducerea depunerii de matrice
extracelulara, facand astfel loc pentru acumularea unor noi celule
6. TGF-b joaca un rol in limitarea inflamatiei, acumularea si
proliferarea fibroblastelor si generarea de matrice extracelulara
7. Neutrofilele care ajung in tesut si fagociteaza elibereaza MIP-1a si
MIP-1b care atrag in focar macrofagele
8. Citokinele eliberate de macrofagele activate vor fi responsabile atat
pentru efectele locale, cat si pentru cele sistemice
9. Neutrofilele care ajung in tesut si fagociteaza elibereaza MIP-1a si
MIP-1b care fixeaza macrofagele in tesuturile de origine si le
activeaza mai departe pentru a secreta citokine
10.Macrofagele activate secreta MIP-1a si MIP-1b
adevarate:
1. Sub actiunea IL-1, IL-6, TNF-a, corticosteroizilor, LIF (leukemia
inhibitory factor) si OSM (oncostatin M), splina va produce o
cantitate crescuta de proteine de faza acuta.
2. Ca urmare a actiunii unor citokine precum IL-1β si TNF-a la
nivelul hipotalamusului, sunt eliberate prostaglandine, responsabile
pentru aparitia febrei
3. Factori precum IL-1, IL-6 si TNF-a actioneaza la nivelul

trunchiului cerebral, stimuland mai departe secretia de factori pro-
inflamatori
4. IL-1β actioneaza la nivelul hipotalamusului
5. Ca urmare a actiunii unor citokine precum IL-1, IL-6 si TNF-a la
nivelul trunchiului cerebral, sunt eliberarate prostaglandine,
responsabile pentru aparitia febreiSub actiunea IL-1, IL-6, TNF-a,
corticosteroizilor, LIF (leukemia inhibitory factor) si OSM
(oncostatin M), ficatul va produce o cantitate crescuta de proteine
de faza acuta.
6. Prin intermediul axei hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenale este
stimulata secretia de catre corticosuprarenale de serum amiloid A si
MBP – proteina care leaga manoza
7. Prin intermediul axei hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenale este
stimulata secretia de ACTH si corticosteroizi
8. Macrofagele si celulele endoteliale stimulate cu TNF-a secreta
factori de stimulare a coloniilor, M-CSF, G-CSF si GM-CSF,
responsabili pentru leucocitoza
9. Celulele hipofizare stimulate cu TNF-a stimuleaza secretia de
factori de stimulare a coloniilor, M-CSF, G-CSF si GM-CSF,
responsabili pentru leucocitoza
263.Care dintre urmatoarele referitoare la procesul inflamator cronic
sunt adevarate:
1. Semnul distinctiv al inflamatiei cronice este reprezentat de
activarea si acumularea macrofagelor care, la randul lor, stimuleaza
proliferarea fibroblastelor si productia de colagen, ajungandu-se la
un un proces de cicatrizare invalidanta, denumit fibroza
2. Inflamatia cronica poate apare in situatia unor celule neoplazice
care prolifereaza
3. Inflamatia cronica poate apare in situatia unor autoimunitati in care
un antigen self stimuleaza permanent celulele sistemului imun
4. Inflamatia cronica este, cel mai adesea, consecinta unei activari a
sistemului imun cu o cantitate foarte mare de antigen
5. Inflamatia cronica poate apare in situatia in care unele
microorganisme sunt distruse cu usurinta si sunt eliberate PAMP-
uri
6. Inflamatia cronica este, cel mai adesea, expresia incapacitatii
sistemului imun de a elimina antigenul
7. Inflamatia cronica este stimulata de TGFβ si IL-10

8. Inflamatia cronica poate apare in situatia unor autoimunitati in care
auto-Ac-ii stimuleaza permanent procesul de hematopoieza
9. Semnul distinctiv al inflamatiei cronice este reprezentat de
activarea si acumularea neutrofilelor care, la randul lor, stimuleaza
proliferarea limfocitelor si productia de colagen de catre acestea,
ajungandu-se la un un proces de cicatrizare invalidanta, denumit
fibroza
10.Inflamatia cronica poate apare in situatia in care unele
microorganisme au dezvoltat mecanisme de evaziune
264.Care dintre urmatoarele referitoare la chemokine sunt adevarate:
1. Legarea chemokinei la receptorul specific conduce la activarea
unor proteine G trimerice mari, ceea ce va determina mai departe
blocarea sintezei de mesageri secunzi precum cAMP, IP3, Ca2+ si
proteine G mici, activate
2. Reactioneaza cu receptori particulari, molecule care traverseaza de
7 ori membrana celulelor pe care se exprima (serpentine receptors)
3. Reactioneaza cu receptori particulari, molecule de tip lectin-like
4. Controleaza in mod selectiv (uneori chiar specific) adeziunea,
chemotaxia si activarea multor leucocite in cursul unui proces
inflamator, dar nu intervin in traficul normal al limfocitelor
5. Legarea chemokinei la receptorul specific conduce la activarea
unor proteine G trimerice mari, ceea ce va determina mai departe
generarea de mesageri secunzi precum cAMP, IP3, Ca2+ si proteine
G mici, activate
6. Sunt impartite in doua grupuri si anume grupul C-C in care
cisteinele nu sunt separate prin alti aa si grupul C-X-C, in care
cisteinele sunt separate de un alt aa (X)
7. Chemokinele sunt o superfamilie de proteine mici
8. Sunt impartite in zece grupuri numerotate ca atare CC 1 - CC 10
9. Controleaza in mod selectiv (uneori chiar specific) adeziunea,
chemotaxia si activarea multor leucocite, dar intervin si in traficul
normal al limfocitelor
10.Chemokinele reprezinta o familie foarte restransa de proteine G
trimerice
265.Care dintre urmatoarele referitoare la chemokine sunt adevarate:
1. Celulele T naive prezinta putini receptori pentru chemokine in
comparatie cu celulele activate
2. Receptorii pentru chemokine sunt dedicati unei singure chemokine,

invers insa, o anumita chemokina se poate lega la mai multi
receptori
3. Limfocitele TH1 prezinta CCR 5 si CXCR 3
4. Celulele T naive prezinta o expresie larga de receptori pentru
chemokine, dar, dupa activare si diferentiere, vor pierde expresia
lor
5. Limfocitele TH2 prezinta CCR 3, CCR 4
6. Limfocitele TH1 prezinta CCR 3, CCR 4
7. Sunt descrise 10 grupe de receptori pentru chemokine,
corespunzatoare celor 10 grupuri de chemokine
8. Limfocitele TH2 prezinta CCR 5 si CXCR 3
9. Majoritatea receptorilor pentru chemokine leaga mai mult decat o
singura chemokina, dupa cum o anumita chemokina se poate lega
la mai multi receptori
10.Sunt descrise 2 grupe de receptori pentru chemokine: CCR care
recunosc chemokine CC si CXCR, care recunosc chemokine CXC
266.Care dintre urmatoarele referitoare la sistemul kininelor sunt
adevarate:
1. Bradikinina cliveaza C5 in C5a si C5b
2. Este declansat de activarea factorului Hageman care cliveaza
bradikinina si rezulta kininogenul
3. Kininogenul este un peptid vasoactiv care determina vasodilatatie,
dar si contractia musculaturii netede
4. Sistemul kininelor este un sistem de tip feed-back
5. Este un sistem ce functioneaza in cascada
6. Bradikinina este un peptid vasoactiv care determina vasodilatatie,
dar si contractia musculaturii netede
7. Kininogenul este un peptid vasoactiv care determina cresterea
permeabilitatii vasculare
8. Este declansat de activarea factorului Hageman care activeaza pre-
kallikreina si rezulta kallikreina, care cliveaza kininogenul si
rezulta bradikinina
9. Kininogenul cliveaza C5 in C5a si C5b.
10.Bradikinina este un peptid vasoactiv care determina cresterea
permeabilitatii vasculare
267.Care dintre urmatoarele referitoare la sistemul de coagulare sunt
adevarate:
1. Fibrinopeptidele actioneaza ca mediatori ai inflamatiei,

determinand chemotaxia neutrofilelor
2. Este un sistem de feed-back
3. Este declansat de leziunea peretelui vascular si de producerea unei
cantitati mari de plasmina
4. Este un sistem in cascada
5. Fibrinopeptidele actioneaza ca inhibitori ai inflamatiei,
determinand un influx de limfocite Treg
6. Fibrinopeptidele actioneaza ca inhibitori ai inflamatiei,
determinand scaderea permeabilitatii vasculare
7. Este declansat de leziunea peretelui vascular si de producerea unei
cantitati mari de trombina.
8. Fibrinopeptidele actioneaza ca mediatori ai inflamatiei,
determinand cresterea permeabilitatii vasculare
9. Trombina actioneaza asupra fibrinogenului solubil si conduce la
formarea de fibrina si fibrinopeptide insolubile, care vor forma
cheagul
10.Plasmina actioneaza asupra fibrinogenului solubil si conduce la
formarea de fibrina si fibrinopeptide insolubile, care vor forma
cheagul
268.Care dintre urmatoarele referitoare la sistemul fibrinolitic sunt
adevarate:
1. Este un sistem de feed-back
2. Activeaza calea clasica a complementului.
3. Conduce la formarea cheagului de sange
4. Trombina este o enzima proteolitica foarte puternica; prin actiunea
ei asupra cheagului rezulta produsi de degradare care au actiune
chemotactica pentru neutrofile
5. Plasmina este o enzima proteolitica foarte puternica; prin actiunea
ei asupra cheagului rezulta produsi de degradare care au actiune
chemotactica pentru neutrofile
6. Activeaza complementul pe calea lectinelor
7. Produsul final al acestei cai este plasmina, formata prin conversia
plasminogenului
8. Produsul final al acestei cai este trombina, formata prin conversia
trombinogenului
9. Conduce la inlaturarea cheagului de sange
10.Este un sistem in cascada

adevarate:
1. Anafilatoxinele determina degranularea mastocitelor si a
bazofilelor
2. O serie de produsi de clivare a proteinelor sistemului complement
sunt mediatori ai inflamatiei
3. Sistemul complement nu poate participa la procesul inflamator
4. C3a, C5a si C5b67 amplifica aderenta neutrofilelor si monocitelor
la endoteliu si le faciliteaza diapedeza
5. Anafilatoxinele determina degranularea celulelor epiteliale si
endoteliale
6. Degranularea mastocitelor si bazofilelor conduce la eliberarea unor
factori pro-inflamatori
7. C3a, C5a si C5b67 impiedica aderenta neutrofilelor si a
monocitelor la endoteliu si blocheaza diapedeza
8. Degranularea celulelor endoteliale si epiteliale conduce la
eliberarea unor factori pro-inflamatori
9. O serie de produsi ai sistemului complement, denumiti generic
„convertaze”, actioneaza ca mediatori ai inflamatiei
10.Sistemul complement poate participa la procesul inflamator
270.Care dintre urmatoarele referitoare la mediatorii lipidici ai
inflamatiei sunt adevarate:
1. Acidul arahidonic poate fi metabolizat pe calea lipo-oxigenazei,
obtinandu-se leukotriene
2. Consecutiv activarii celulelor din situsul inflamator, glicoproteinele
membranare sunt degradate in acid arahidonic si Lyso PAF (factor
de activare plachetara)
3. Consecutiv activarii celulelor din situsul inflamator, fosfolipidele
membranare sunt degradate in acid arahidonic si Lyso PAF (factor
de activare plachetara)
4. Printre celulele la nivelul carora se realizeaza degradarea
fosfolipidelor membranare in acid arahidonic si Lyso PAF se
numara mastocitele, macrofagele, monocitele, eozinofilele
5. Lyso-PAF este convertit in PAF care determina activarea
trombocitelor, chemotaxia eozinofilelor, activarea si degranularea
eozinofilelor si a neutrofilelor
6. Acidul arahidonic poate fi metabolizat pe calea lipo-oxigenazei,
obtinandu-se prostglandine si tromboxani
7. Acidul arahidonic poate fi metabolizat pe calea ciclo-oxigenazei,

obtinandu-se leucotriene
8. Printre celulele la nivelul carora se realizeaza degradarea
glicoproteinelor membranare in acid arahidonic si Lyso PAF se
numara celulele epiteliale si celulele endoteliale
9. Acidul arahidonic poate fi metabolizat pe calea ciclo-oxigenazei,
obtinandu-se prostaglandine si tromboxani
10.Lyso-PAF este convertit in PAF care determina activarea
trombocitelor, chemotaxia bazofilelor, activarea si degranularea
bazofilelor si a mastocitelor
271.Care dintre urmatoarele referitoare la mediatorii inflamatiei sunt
adevarate:
1. Tromboxanii determina cresterea permeabilitatii vasculare,
vasodilatatie si chemotaxia neutrofilelor
2. Leukotriena B4 este un chemoatractant puternic pentru bazofile si
mastocite
3. Prostaglandinele determina agregarea plachetara si vasoconstrictie
4. Prostaglandinele determina cresterea permeabilitatii vasculare,
vasodilatatie si chemotaxia neutrofilelor
5. Leukotrienele C4, D4 si E4 determina contractia musculaturii
netede.
6. Leukotriena B4 este un chemoatractant puternic pentru neutrofile
7. Tromboxanii determina agregarea plachetara si vasoconstrictie
8. Anti-inflamatoarele ne-steroidiene (NSAID) determina inhibarea
caii ciclo-oxigenazelor prin care sunt produsi prostaglandinele si
tromboxanii
9. Leukotrienele C4, D4 si E4 determina activarea trombocitelor,
chemotaxia eozinofilelor, activarea si degranularea eozinofilelor.
10.Anti-inflamatoarele ne-steroidiene (NSAID) determina inhibarea
caii lipo-oxigenazelor prin care sunt produsi prostaglandinele si
tromboxanii
272.Care dintre urmatoarele referitoare la mediatorii inflamatiei sunt
adevarate:
1. IFN-γ este produs exclusiv de catre limfocitele T, mastocite si
bazofile
2. Macrofagele activate cu ajutorul IFN-γ vor exprima o cantitate
crescuta de MHC II pe suprafata, isi vor amplifica secretia de
citokine si vor manifesta o activitate microbicida crescuta
3. IFN-γ este produs de catre limfocitele T si celulele NK

4. Macrofagele activate cu ajutorul IFN-γ vor exprima o cantitate mai
scazuta de MHC II pe suprafata, isi vor diminua secretia de
citokine, dar vor manifesta o activitate microbicida crescuta
5. IFNg contribuie la procesele inflamatorii, in principal prin
atragerea si activarea macrofagelor
6. IL-12 induce diferentierea limfocitelor TH2 proinflamatorii
7. Il-1, IL-6, Il-12 si TNF-a joaca un rol important in declansarea
raspunsului inflamator acut
8. IL-12 induce diferentierea limfocitelor TH1 proinflamatorii
9. IL-4, IL-5, IL-8 si TGFβ joaca un rol important in declansarea
raspunsului inflamator acut
10.IFNg contribuie la procesele inflamatorii, in principal prin
atragerea si activarea mastocitelor
273.Care dintre urmatoarele referitoare la HEV sunt adevarate:
1. Venulele postcapilare ale organelor limfoide primare prezinta in
unele regiuni celule inalte, cuboidale, denumite ca atare HEV (high
endothelium venules)
2. Dezvoltarea si mentinerea HEV este influentata de citokine
produse ca raspuns la antigen
3. La nivelul HEV se gaseste o gama larga de molecule de adeziune:
selectinele E si P, molecule mucin-like (GlyCAM-1 si CD34),
ICAM-1, ICAM-2, ICAM-3, VCAM-1 si MadCAM-1
4. La nivelul splinei nu exista HEV
5. HEV este zona utilizata de limfocite pentru a trece din torentul
circulator in organul limfoid secundar
circulator in organul limfoid primar
7. Peretii vaselor splinei prezinta exclusiv structuri de tip HEV, care
favorizeaza traversarea limfocitelor
8. Venulele postcapilare ale organelor limfoide secundare prezinta in
unele regiuni celule inalte, cuboidale, denumite ca atare HEV (high
endothelium venules)
circulator in ficat
10.La nivelul HEV se gaseste o gama redusa de molecule de adeziune,
menita sa permita trecerea selectiva a limfocitelor in cadrul
traficului limfocitar

274.Care dintre urmatoarele referitoare la organizarea ganglionilor

limfatici sunt adevarate:
1. Cortexul este divizat într-o regiune numită cortexul superficial şi
una numită cortexul profund sau paracortex
2. Cortexul este divizat într-o regiune numită cortexul superficial şi
una numită cortexul profund sau medulara
3. La nivelul paracortexului se gasesc celulele foliculare dendritice,
cu rol în activarea celulelor B şi selecţia acelora cu receptori de
mare afinitate
4. La nivelul foliculilor limfatici se gasesc celulele foliculare
dendritice, cu rol în activarea celulelor B şi selecţia acelora cu
receptori de mare afinitate
5. Aria corticala externa, numită si zona T-dependentă, este populată
de limfocite T specializate, numite limfocite T helper foliculare
6. Cortexul superficial, care mai este numit si zona T-dependentă, este
populată de limfocite T si de celule specializate, numite celule
dendritice interdigitate
7. Ganglionul limfatic este organizat într-o arie corticală, spre
exterior, şi o arie medulară
8. Aria paracorticală, numită si zona T-dependentă, este populată de
limfocite T si de celule specializate, numite celule dendritice
interdigitate
9. Ganglionul limfatic este organizat într-o arie medulara, spre
exterior, şi o arie paracorticala catre interior
10.Cortexul superficial, mai este numit zona B-dependentă şi conţine
majoritatea limfocitelor B, organizate în foliculi limfatici
275.Care dintre urmatoarele referitoare la foliculii limfatici sunt
adevarate:
1. Foliculii secundari prezintă o zonă centrală în care au loc
proliferări intense ale limfocitelor T, numită centru germinal
2. Foliculii secundari prezintă o zonă centrală în care au loc
proliferări intense ale limfocitelor B, numită centru germinal
3. Centrii germinali sunt zone de proliferare celulară intensă, de
selecţie a plasmocitelor ce secretă anticorpi de mare afinitate şi de
generare a limfocitelor B de memorie
4. Foliculii limfatici pot fi primari sau secundari
5. Centrii germinali se formează în urma activării limfocitelor B de
catre Ag T-dependente
6. Foliculii primari conţin în special limfocite T mature naive, care,

aparent, nu au fost stimulate antigenic.
7. Foliculii limfatici pot fi primari, secundari sau tertiari
8. Centrii germinali sunt zone de proliferare celulară intensă, de
selecţie a plasmocitelor ce secretă anticorpi de mare afinitate şi de
generare a limfocitelor T de memorie
9. Foliculii primari conţin în special limfocite B mature naive, care nu
au fost stimulate antigenic.
10.Centrii germinali se formează în urma stimulării antigenice a
limfocitelor T de catre celulele foliculare dendritice
276.Care dintre urmatoarele referitoare la zona paracorticala a
ganglionului limfatic sunt adevarate:
1. Celulele dendritice functioneaza ca APC-uri, preluand din limfa ce
traverseaza ganglionul antigene proteice si prezentandu-le
limfocitelor T CD4+
2. Zona paracorticala este populată de limfocite B si de celule
specializate, numite celule foliculare dendritice
3. Limfocitele T naive patrund in ganglion fie prin limfaticele
aferente, ce se deschid in sinusul subcapsular, fie pe la nivelul
venulelor tapetate cu celule endoteliale cuboidale din paracortex
4. Aria paracorticală a ganglionului limfatic este numită si zona B-
dependentă
5. Majoritatea limfocitelor T din zona paracorticala sunt Ly T CD4+
6. Zona paracorticala este populată de limfocite T si de celule
specializate, numite celule dendritice interdigitate
7. Aria paracorticală a ganglionului limfatic este numită si zona T-
dependentă
8. Majoritatea limfocitelor B din zona paracorticala sunt Ly B CD5+
9. Celulele foliculare dendritice functioneaza ca APC-uri, preluand
din limfa ce traverseaza ganglionul antigene proteice si
prezentandu-le limfocitelor B CD5+
10.Limfocitele T naive patrund in zona paracorticala fie prin
limfaticele eferente, ce se deschid in sinusul subcapsular, fie pe la
nivelul arteriolelor tapetate cu celule endoteliale cuboidale
277.Care dintre urmatoarele referitoare la ganglionii limfatici sunt
adevarate:
1. Localizarea celulelor T depinde de CCL19 si CCL21 care se leaga
la CCR7 exprimat de limfocitele T
2. Selectia pozitiva din timus va conduce la cresterea expresiei

factorului transcriptional Foxo1 ce stimuleaza expresia de CXCR1
prin intermediul caruia traficul limfocitelor T mature este
directionat catre ganglionii limfatici
3. Localizarea celulelor T depinde de CCL19 si CCL21 care se leaga
la CXCR1 exprimat de limfocitele T
4. Selectia pozitiva din timus va conduce la cresterea expresiei
factorului transcriptional Foxo1 ce stimuleaza expresia de CCR7
prin intermediul caruia traficul limfocitelor T mature este
directionat catre ganglionii limfatici
5. Limfocitele T si B ajunse in tesutul limfoid secundar sunt
directionate catre compartimentele lor cu ajutorul unor chemokine
distincte, care sunt produse atat de catre celulele stromale, cat si de
celule cu origine in maduva hematopoietica
6. Celulele dendritice exprima CCR7, ceea ce arata ca zona T e
organizata mai intai prin atragerea celulelor dendritice
7. Limfocitele T si B circulante patrund in tesuturile limfoide
secundare pe cai distincte, care le conduc catre zone distincte
8. Celulele dendritice exprima CXCR1 ca si limfocitele T, ceea ce
arata ca zona T e organizata mai intai prin atragerea celulelor
dendritice
9. In timp ce directionarea limfocitelor T si B in cadrul ganglionului
limfatic se face cu ajutorul unor cai distincte, repartizarea celulele
dendritice interdigitate si a celulelor foliculare dendritice se face cu
ajutorul factorilor chemotactici
10.Limfocitele T si B circulante patrund in tesuturile limfoide
secundare pe o cale comuna
278.Care dintre urmatoarele referitoare la splina sunt adevarate:
1. Tecile limfatice periarteriolare contin limfocite T, majoritatea fiind
Ly T CD4+
2. Tesutul limfatic splenic formează pulpa rosie, ce se găseste
răspândita în pulpa alba.
3. Tecile periarteriolare si foliculii limfatici sunt inconjurate de o
coroană de limfocite B, LyT CD4+ si macrofage, ce formează zona
marginală
4. Artera splenică se continua cu vena splenica ce se divide in venule
înconjurate de “mansoane” de tesut limfoid, numite teci limfatice
perivenoase
5. Tecile periarteriolare si foliculii limfatici sunt inconjurate de o

coroană de limfocite B, LyT CD4+ si macrofage, ce formează zona
paracorticala
6. In jurul tecilor limfatice periarteriolare sunt dispuse limfocitele B,
organizate în foliculi limfatici primari sau secundari, cu centru
germinal.
7. Tesutul limfatic splenic formează pulpa albă, ce se găseste
răspânditã în pulpa rosie.
8. Artera splenică pătrunde în organ la nivelul hilului si se divide în
arteriole înconjurate de “mansoane” de tesut limfoid, numite teci
limfatice periarteriolare
9. In jurul tecilor perivenoase sunt dispuse limfocitele B, organizate
in zone difuze, amestecate cu celule dendritice interdigitate
10.Tecile limfatice perivenoase contin limfocite T, majoritatea fiind
Ly T CD8+
279.Care dintre urmatoarele referitoare la placile Peyer sunt adevarate:
1. Colectarea antigenelor de la nivelul epiteliului intestinal este
realizatã de niste celule epiteliale specializate, numite celule P
2. La nivelul plăcilor Peyer, limfocitele B sunt raspandite difuz
3. La nivelul plăcilor Peyer, limfocitele T ocupă ariile de la baza,
fiind in contact direct cu celulele dendritice
4. Plăcile Peyer se gasesc la nivelul intestinului subtire
5. Plăcile Peyer se gasesc la nivelul intestinului gros
6. MALT include BALT, GALT, inelul Waldeyer, apendicele si placile
Peyer
7. La nivelul plăcilor Peyer, limfocitele B formează foliculi limfatici
8. La nivelul plăcilor Peyer, limfocitele T ocupă ariile dintre foliculii
limfatici
9. MALT include BALT, GALT, inelul Waldeyer, dar nu si apendicele
si placile Peyer, care sunt structuri organizate
10.Colectarea antigenelor de la nivelul epiteliului intestinal este
realizata de niste celule epiteliale specializate, numite celule M
280.Care dintre urmatoarele referitoare la foliculii limfatici sunt
adevarate:
1. La circa 9-12 zile de la contactul cu antigenul, centroblastii se vor
deplasa catre o margine a foliculului si vor forma “zona
întunecată”
2. La nivelul zonei intunecate a foliculului are loc fenomenul de

„maturatie de afinitate” prin hipermutatii somatice, denumite ca
atare ca urmare a frecventei foarte mari cu care apar
3. La circa 9-12 zile de la contactul cu antigenul, centrocitele se vor
deplasa catre o margine a foliculului si vor forma “zona
întunecată” a foliculului, lasand in urma o zona clara
4. In cadrul procesului de maturatie de afinitate se produc translocatii
si deletii, ca urmare a actiunii unei enzime care se numeste
Activation-Induced cytidine Deaminase (AID)
5. AID (Activation-Induced cytidine Deaminase) actioneaza in
tandem cu alte enzime cu rol in metilare
6. Activation-Induced cytidine Deaminase (AID) este exprimata doar
de catre limfocitele Th activate, astfel ca acest proces de
diferentiere apare doar la nivelul limfocitelor B activate de catre
limfocitele Th
7. La nivelul zonei clare a foliculului are loc fenomenul de „maturatie
de afinitate” prin hipermutatii somatice, ca urmare a lungimii
foarte mari a segmentului de ADN afectat de mutatii
8. AID (Activation-Induced cytidine Deaminase) actioneaza in
tandem cu alte enzime precum polimerazele ADN si proteinele care
repara missmatch-urile, initiind caile de „missmatch repair” si
„base excision repair” la nivelul ADN-ului regiunilor variabile
9. In cadrul procesului de maturatie de afinitate se produc mutatii
punctiforme, ca urmare a actiunii unei enzime care se numeste
Activation-Induced cytidine Deaminase (AID)
10.Activation-Induced cytidine Deaminase (AID) este exprimata doar
de catre limfocitele B activate, astfel ca acest proces de diferentiere
apare doar la nivelul limfocitelor B activate de catre limfocitele Th
281.Care dintre urmatoarele referitoare la apararea impotriva
bacteriilor extracelulare sunt adevarate:
1. Ac-ii neutralizanti care leaga pilii bacterieni blocheaza accesul
acestor bacterii la glicoproteinele celulelor gazda
2. Ac-ii neutralizanti legati de bacterii sau de componentele lor sunt
recunoscuti de FcR de pe macrofage si neutrofile
3. Unii compusi bacterieni proteici pot actiona ca Ag T-independente
si vor activa limfocitele B, care vor ajunge sa secrete Ac de clasa
M
4. Polizaharidele de la nivelul acestor bacterii pot actiona ca Ag T-

independente si pot activa limfocitele B, care vor produce Ac de tip
IgM
5. Legarea macrofagelor si neutrofilelor la bacterii prin intermediul
FcR initiaza procesul de endocitoza a patogenului si productia de
citokine pro-inflamatorii
6. Polizaharidele de la nivelul acestor bacterii pot actiona ca Ag T-
dependente si pot activa limfocitele B, care vor produce Ac de tip
IgM si IgG
7. Ac-ii neutralizanti care leaga exotoxinele bacteriene blocheaza
accesul acestor bacterii la glicoproteinele celulelor gazda
8. Ac-ii neutralizanti legati de bacterii sau de componentele lor
functioneaza ca opsonine si sunt recunoscuti de receptorii pentru
complement de pe macrofage si neutrofile
9. Unii compusi bacterieni pot actiona ca Ag T-dependente si vor
activa limfocitele B, care vor ajunge sa secrete Ac de clasa M si G.
10.Legarea macrofagelor si neutrofilelor la bacterii prin intermediul
FcR initiaza eliberarea de anafilatoxine si productia de citokine
pro-inflamatorii
1. Compusii bacterieni capturati de DC sunt procesati si prezentati
celulelor Th, care se vor diferentia in Th2, care, la randul lor, vor
sustine productia de Ac
2. Mastocitele care iau contact cu bacterii ce exprima FimH sunt
inhibate si impedicate sa se degranuleze
3. Un limfocit B care recunoaste o toxina bacteriana va produce Ac
neutralizanti pentru toate toxinele produse de familia respectiva de
bacterii
4. Apararea impotriva bacteriilor extracelulare si a fungilor este
deservita cel mai bine de modulul efector de tip 1 (imunitate
intracelulara)
5. Mastocitele activate prin intalnirea cu bacterii ce exprima FimH
elibereaza histamina si citokine pro-inflamatorii, care conduc la
recrutarea neutrofilelor
6. Un limfocit B care recunoaste o toxina bacteriana va produce Ac
neutralizanti pentru toxina respectiva si o va impiedica astfel sa
degradeze suprafata celulara
7. Ac-ii care s-au legat de bacterii pot activa sistemul complement pe

calea clasica
8. Ac-ii care s-au legat de bacterii pot activa sistemul complement pe
calea lectinelor
9. Compusii bacterieni capturati de DC sunt procesati si prezentati
celulelor Th, care se vor diferentia in Th1, care, la randul lor, vor
sustine productia de Ac
10.Apararea impotriva bacteriilor extracelulare si a fungilor este
deservita cel mai bine de modulul efector de tip 3 (imunitate
extracelulara)
283.Care dintre urmatoarele referitoare la mecanismele de evaziune ale
1. Capturarea pe suprafata de proteine reglatorii ale complementului
2. Absenta proteinelor la care sa se poata lega C3b
3. Blocarea legarii PRR pentru PAMP-urile bacteriene prin
externalizarea receptorilor pentru PAMP-uri virale
4. Absenta proteinelor la care sa se poata lega C1qrs
5. Secretia de proteaze anti-Ig
6. Blocarea legarii PRR si a receptorilor pentru sistemul complement
ca urmare a prezentei capsulei bacteriene
7. Emiterea unui numar foarte mare de lanturi lipopolizaharidice
scurte
8. Secretia de proteaze anti PAMP
9. Accelerarea maturarii si astfel blocarea migrarii celulelor
dendritice
10.Emiterea unor lanturi lipopolizaharidice lungi
bacteriilor intracelulare sunt adevarate:
1. Celulele NK inactivate de catre macrofage isi modifica secretia de
citokine pentru a produce IL-4, care va sustine diferentierea Th2
2. Fagocitoza de catre macrofage promoveaza diferentierea Th2
3. Fagocitoza bacteriilor de catre neutrofile declanseaza generarea de
exosomi si prelungiri de tip TNT (tunneling nanotubes)
4. Fagocitoza de catre macrofage initiaza uciderea fagozomala,
blocand totodata secretia de citokine care mentin inflamatia
5. Fagocitoza de catre macrofage promoveaza diferentierea Th1
6. Celulele NK activate de catre IL-12 ucid celula tinta prin
citotoxicitate naturala
7. Celulele NK sunt inactivate de catre IL-12 produs de macrofagele

activate
8. Fagocitoza de catre macrofage initiaza uciderea fagozomala si
secretia de citokine care mentin inflamatia, activeaza celulele NK
si promoveaza diferentierea Th1
9. Celulele NK activate de catre IL-12 secreta IFNγ, care activeaza
macrofagele si sustine diferentierea Th1
10.Fagocitoza bacteriilor de catre neutrofile declanseaza uciderea
fagozomala via puseu respirator
bacteriilor intracelulare si formarea de granuloame sunt adevarate:
1. Uneori, stratul extern al granulomului poate deveni fibrotic sau
chiar se poate calcifica, in timp ce celulele din interior pot muri
prin necroza, ceea ce poate antrena si moartea patogenilor. Alteori,
patogenii pot supravietui in stare dormanta
2. Printre macrofagele hiperactivate, la interiorul granulomului, se
gasesc Ly T CD4+, in timp ce la nivelul stratului extern se gasesc
Ly T CD8+
3. Citokinele de tip Th2 sunt esentiale pentru formarea granulomului
4. In cazul patogenilor care nu pot fi ucisi si indepartati se incearca
izolarea lor
5. Macrofagele hiperactivate fuzioneaza si formeaza celule gigant
6. Macrofagele hiperactivate fuzioneaza si formeaza corpusculi
Hassal
7. In cazul patogenilor care nu pot fi ucisi si indepartati se incearca
deplasarea lor catre un alt organ limfoid secundar
8. Uneori, stratul extern al granulomului poate deveni necrotic, in
timp ce celulele din interior vor muri astfel prin hipoxie, ceea ce
poate conduce la proliferarea patogenilor. Alteori, patogenii pot
supravietui in stare dormanta
9. Printre macrofagele hiperactivate, la interior, se gasesc Ly T αβ, in
timp ce la nivelul stratului extern se gasesc Ly T γδ
10.Citokinele de tip Th1 sunt esentiale pentru formarea granulomului
1. M. tuberculosis recruteaza proteina TACO (tryptophane aspartate
containing coat protein) care tapeteaza fata externa a fagozomului
si faciliteaza fuziunea cu aparatul Golgi, evitand uciderea

intracelulara
2. M. tuberculosis, prin productia de NH4+ reverseaza acidifierea
fagolizozomului si promoveaza fuziunea cu proteasomii house-
keeping, care nu pot procesa proteine non-self.
3. Listeria monocytogenes exprima internalina care se leaga la E-
cadherina, ceea ce permite penetrarea in fagolizozom
4. M. tuberculosis, prin infectarea macrofagelor interfera cu calea
STAT-1 de semnalizare a IFNγ si sunt astfel blocate genele
responsabile pentru productia de proteine microbicide si cu rol in
hiperactivarea macrofagelor
5. Listeria monocytogenes exprima internalina care se leaga la E-
cadherina, ceea ce permite penetrarea in non-fagocite
6. M. tuberculosis , prin infectarea macrofagelor interfera cu calea
STAT-6 de semnalizare a IFNγ si sunt astfel blocate genele
responsabile pentru productia de proteine microbicide si cu rol in
hiperactivarea macrofagelor
7. M. tuberculosis recruteaza proteina TACO (tryptophane aspartate
containing coat protein) care tapeteaza fata externa a fagozomului
si care previne astfel fuziunea fagozomului cu lizozomii
8. L. monocytogenes poate intra in fagocite prin intermediul
receptorilor Fc sau a receptorilor pentru complement, dar secreta
internalina care ii permite sa fie ulterior internalizata de celule non-
fagocitice
9. L. monocytogenes poate intra in fagocite prin intermediul
receptorilor Fc sau a receptorilor pentru complement, dar secreta
listeriolizina O (LLO), care formeaza pori in membrana
fagolizozomului, permitand bacteriei sa evadeze in citosol
10.M. tuberculosis impiedica acidifierea fagolizozomului si
promoveaza fuziunea cu endozomi nelitici
1. Salmonella typhi si S.typhimurium secreta proteina SpiC, care
blocheaza procesul de ubiquitinare si procesarea in proteasom
2. M. leprae poseda un glicolipid fenolic care neutralizeaza
catepsinele si proteazele fagocitelor
3. M. tuberculosis infecteaza APC-uri si determina scaderea expresiei

de CD1 si de MHC I si II, ceea ce conduce la scaderea dramatica a
capacitatii de prezentare si astfel de activare a limfocitelor T
4. M. tuberculosis infecteaza APC-uri si determina scaderea expresiei
de CD1 si de MHC I si II, ceea ce conduce la cresterea secretiei de
citokine de tip anti-inflamator
5. Salmonella typhi si S. typhimurium secreta proteina SpiC, care
blocheaza fuziunea fagozomilor cu lizozomii.
6. L. monocytogenes induce formarea de pseudopode care sunt
invaginate la nivelul celulelor din vecinatate, dupa care foloseste
LLO si fosfolipaze pentru a penetra in aceasta noua celula
7. L. monocytogenes induce formarea de pseudopode care sunt
invaginate la nivelul celulelor din vecinatate, dupa care foloseste
internalina si proteinkinaze pentru a penetra in aceasta noua celula
8. L monocytogenes secreta listeriolizina O (LLO) care induce
anergia de durata a limfocitelor T CD4+
9. M. leprae poseda un glicolipid fenolic care neutralizeaza produsii
activi ai oxigenului
10.L monocytogenes secreta listeriolizina O (LLO) care induce
anergia de durata a limfocitelor T reg
288.Care dintre urmatoarele referitoare la imunitatea anti-virala sunt
adevarate:
1. IFNα/β determina activarea macrofagelor si secretia de citokine
anti-inflamatorii si oxid picric.
2. IFNα/β determina activarea macrofagelor si secretia de citokine
pro-inflamatorii si oxid nitric.
3. IFNα/β secretati de catre celulele infectate induc rezistenta anti-
virala in celulele din vecinatate
4. IL-4 produsa de catre macrofage activeaza celulele NK, care vor
ucide celule infectate viral si vor secreta citokine
5. IFNα/β secretati de catre celulele infectate reduc rezistenta anti-
virala in celulele din vecinatate, cu exceptia celulelor efector de tip
NK si CTL
6. APC-urile infectate prezinta peptide virale limfocitelor T CD4+.
Acestea vor exprima ICOS si PD-1, necesare pentru activarea in
continuare a APC-urilor.
7. Anticorpii anti-virali neutralizanti vor bloca in continuare
diseminarea virusului in organism
8. APC-urile infectate prezinta peptide virale limfocitelor T CD4+.

Acestea vor exprima CD40L, necesar pentru activarea in
continuare a APC-urilor
9. IL-12 produsa de catre macrofage activeaza celulele NK, care vor
ucide celule infectate viral si vor secreta citokine
10.Anticorpii anti-virali neutralizanti pot favoriza proliferarea virala
prin blocarea situsurilor de legare ale NK
289.Care dintre urmatoarele referitoare la imunitatea anti-virala sunt
adevarate:
1. Anticorpii legati de un antigen viral de pe suprafata unei celule
infectate vor antrena ulterior legarea receptorilor PRR de pe
suprafata celulelor NK sau a neutrofilelor si vor declansa ADCC
sau fagocitoza, ca urmare a opsonizarii acestor celule.
2. Celulele dendritice infectate de unele virusuri isi amplifica expresia
de molecule co-stimulatorii, chiar in absenta legarii CD40 si pot
activa limfocitele Tc, chiar in absenta Th
3. Activarea limfocitelor Th conduce la diferentierea lor in Th17, care
vor secreta citokine necesare pentru activarea limfocitelor Tc si B
4. Virusurile pot fi eliminate si prin activarea sistemului complement
ce duce la generarea MAC si a opsoninelor care vor fi recunoscute
de catre receptori ai sistemului complement de pe suprafata
fagocitelor
5. Virusurile, fiind microorganisme intracelulare, nu pot fi eliminate
si prin activarea sistemului complement
6. CTL-urile anti-virale secreta molecule citotoxice, care ucid celulele
infectate prin perforine/granzime sau prin intermediul Fas/FasL
7. Anticorpii legati de un antigen viral de pe suprafata unei celule
infectate vor antrena ulterior legarea receptorilor Fc de pe suprafata
celulelor NK sau a neutrofilelor si vor declansa ADCC sau
fagocitoza, ca urmare a opsonizarii acestor celule.
8. Activarea limfocitelor Th conduce la diferentierea lor in Th1, care
vor secreta citokine necesare pentru activarea limfocitelor Tc si B
9. Celulele dendritice infectate de virusuri isi amplifica expresia de
molecule co-stimulatorii precum DC-SIGN si B220, prin
intermediul carora pot activa limfocitele Tc, chiar in absenta Th
10.CTL-urile anti-virale secreta molecule citotoxice, care ucid celulele
infectate prin intermediul unor citokine citotoxice de tipul TGFδ

virusurilor sunt adevarate:
1. Variatia antigenica se poate realiza prin modificari de mare
anvergura, cunoscute sub numele de „drift” antigenic
2. HIV sufera shift-uri foarte rapide prin asamblarea glicoproteinelor
virale cu cele ale celulei gazda.
3. Latenta, stare care ii permite virusului sa supravietuiasca si sa
scape atacului imun, se realizeaza prin inactivarea transcriptiei
genelor virale si expresia de LAT (latency-associated transcripts)
4. Variatia antigenica se poate realiza prin modificari rapide, aleatorii
si de mica amploare, cunoscute sub numele de „shift” antigenic.
5. HIV sufera drift-uri repetate deoarece revers transcriptaza sa
genereaza erori care permit virusului sa sufere multiple modificari
chiar in aceeasi gazda
6. Frecventa cu care apar modificarile din drift-ul antigenic este mult
mai mica, dar, tocmai prin amploare, sunt mult mai radicale.
7. Latenta, stare care ii permite virusului sa supravietuiasca si sa
scape atacului imun, se realizeaza prin inactivarea LAT (latency-
associated transcripts)
8. Variatia antigenica se poate realiza prin modificari de mai mare
anvergura, cunoscute sub numele de „shift” antigenic
9. Variatia antigenica se poate realiza prin modificari aleatorii si de
mica amploare, cunoscute sub numele de „drift” antigenic.
10.Frecventa cu care apar modificarile din shift-ul antigenic este mai
mica decat cea a drift-urilor, dar, tocmai prin amploare, aceste
modificari sunt mult mai radicale
virusurilor sunt adevarate:
1. EBV produce EBNA-1, care contine cca 200 de perechi Gly-Ala
care se repeta, secventa care nu poate fi procesata, astfel incat este
blocata prezentarea in cupa MHC I
2. EBV produce EBNA-1, care contine cca 200 de perechi Gly-Ala
care se repeta, secventa care nu poate fi procesata in sistemul
endosomal, astfel incat este blocata prezentarea in cupa MHC I
3. CMV determina hiperglicozilarea lantului α al MHC I proaspat
sintetizat, pe care il directioneaza astfel catre proteazom

4. Adenovirusurile sintetizeaza proteina E19, care contine un motiv

structural bogat in lizina, capabil sa retina MHC I in complexul
Golgi
5. CMV duce la blocarea sintezei moleculelor MHC I
6. Adenovirusurile sintetizeaza proteina E19, care contine un motiv
structural bogat in lizina, capabil sa retina MHC I in RE
7. CMV determina deglicozilarea lantului α al MHC I proaspat
sintetizat, pe care il directioneaza astfel catre proteazom
8. Herpesvirusurile exprima proteine mici care interfera cu legarea
peptidelor la partea citosolica a TAP si blocheaza astfel incarcarea
cupei MHC I
9. Herpesvirusurile exprima proteine mici care interfera cu legarea
peptidelor la partea citosolica a TAP si blocheaza astfel incarcarea
cupei MHC II
10.CMV produce kinaza pp65 ce defosforileaza un factor de
transcriptie virala
292.Care dintre urmatoarele legate de proteina multifunctionala Nef a
virusului HIV sunt adevarate: curs „Imunitatea anti-patogen”
1. Expresia moleculelor HLA-E si HLA-F nu este afectata de proteina
Nef a HIV pag 12 din curs
2. Proteina multifunctionala Nef produsa de HIV interactioneaza cu
anumite molecule MHC I clasice si cu clathrina si forteaza
internalizarea, apoi degradarea moleculei MHC I pag 12 din curs
3. Proteina multifunctionala Nef determina distrugerea CD4 prin
internalizarea acesteia
4. Proteina multifunctionala Nef determina internalizarea si
recircularea CD4 (determină distrugerea, nu recircularea)
5. Proteina multifunctionala Nef se asociaza si cu moleculele MHC II
de suprafata si determina internalizarea acestora. pag 12 din curs
6. Expresia moleculelor HLA-E si HLA-F este cea mai afectata de
proteina Nef a HIV
7. Proteina multifunctionala Nef produsa de HIV interactioneaza cu
anumite molecule MHC I non-clasice si cu clathrina si forteaza
internalizarea, apoi degradarea moleculei MHC I
8. Proteina multifunctionala Nef a HIV se asociaza cu pompa de
protoni si o impiedica sa acidifieze endosomii pag 12 din curs
9. Proteina multifunctionala a HIV se asociaza cu pompa de protoni si
conduce astfel la acidifierea endosomilor
10.Proteina multifunctionala, Nef se asociaza si cu moleculele MHC I

dar si cu molecule MHC II de suprafata
virusurilor sunt adevarate: același curs, pag 12
1. Celulele infectate viral exprima CD40 si determina apoptoza
celulelor T care exprima CD40L
2. HTLV-1, HSV-1 (Herpex Simplex Virus-1) si vaccinia infecteaza
precursorii DC si accelereaza diferentierea acestora in DC mature.
3. Infectarea DC de catre CMV conduce la blocarea expresiei de
molecule co-stimulatorii ceea ce conduce la anergizarea
limfocitelor T pag 13 din curs
4. Unele virusuri infecteaza DC si conduc la proliferarea lor
necontrolata
5. Infectarea DC de catre CMV conduce la hiper-expresia de
molecule co-stimulatorii ceea ce conduce la apoptoza limfocitelor
T
6. Unele virusuri infecteaza DC si le ucid
7. Virusul rujeolei determina DC sa formeze agregate numite sincitii,
in care replicarea virala nu este afectata
8. Virusul rujeolei determina DC sa formeze agregate numite sincitii,
in care virusul intra in stare de latenta
9. HTLV-1, HSV-1 (Herpex Simplex Virus-1) si vaccinia infecteaza
precursorii DC si impiedica diferentierea acestora in DC mature
10.Celulele infectate viral exprima FasL si determina apoptoza
celulelor T care exprima Fas
294.Care dintre urmatoarele referitoare la imunitatea anti-paraziti sunt
adevarate:
1. Eozinofilele elibereaza proteine care sunt in mod direct toxice fata
de parazit
2. Th1 produce IL-5 care activeaza eozinofilele; acestea se leaga la
parazitul opsonizat cu IgE prin intermediul FcεRI
3. Mastocitele tapetate cu IgE sunt activate de catre antigenele
parazitare si elibereaza histamina care induce spasm la nivelul
cailor digestive si aeriene, menit sa ejecteze parazitul
4. DC care au capturat un antigen al unui helmint activeaza
limfocitele T CD4+, care sufera o diferentiere Th1
5. Granulele citotoxice ale eozinofilelor contin molecule care pot leza

in mod direct suprafata parazitului si stimuleaza degranularea
mastocitelor
6. Th2 produce IL-5 care activeaza eozinofilele; acestea se leaga la
parazitul opsonizat cu IgE prin intermediul FcεR
7. Mastocitele tapetate cu IgE sunt activate de catre antigenele
parazitare si elibereaza histamina care induce spasm la nivelul
cailor digestive si aeriene, care vor conduce la internalizarea
parazitului
8. DC care au capturat un antigen al unui helmint activeaza
limfocitele T CD4+, care sufera o diferentiere Th2
9. Mastocitele elibereaza proteine care opsonizeaza suprafata
parazitului
10.Granulele citotoxice ale eozinofilelor contin molecule care vor
opsoniza suprafata parazitului
parazitilor sunt adevarate: pag 15, tabel
1. Modificarea membranei celulare astfel incat sa se realizeze
preferential activarea caii lectinelor in defavoarea celei alternative
2. Descuamarea membranei la care s-au atasat anticorpii
3. Stimularea maturarii celulelor dendritice si a macrofagelor, pentru
ca acestea sa orienteze diferentierea limfocitelor catre Th1
4. Internalizarea membranei care poarta complexele antigen-anticorp
5. Modificarea membranei celulare astfel incat nu se mai realizeaza
activarea caii alternative
6. Blocarea fuziunii fagozomului cu complexul de transport Golgi
7. Interferenta cu maturarea celulelor dendritice si activarea
macrofagelor
8. Amplificarea actiunii enzimelor lizozomale, avand ca rezultat
intensificarea procesului de autofagie in celula infectata
9. Rezistenta fata de enzime lizozomale
10.Blocarea fuziunii fagozomului cu lizozomul
296.Care dintre urmatoarele referitoare la apararea impotriva fungilor
sunt adevarate:
1. Neutrofilele activate de catre PRR care recunosc PAMP fungici
fagociteaza si secreta granzime
2. Liganzii fungici ai TLR-urilor, precum GXM

(glucuronooxylomanan), activeaza DC, care, la randul lor, initiaza
activarea celulelor T si diferentierea in efectori Th2
3. Celulele NK activate ucid fungii mai degraba prin secretia de
citokine citotoxice decat prin citotoxicitate naturala pag16
4. DC activate de fungi produc citokine care stimuleaza macrofagele
hiperactivate si determina activarea NK. pag 16
5. Macrofagele activate de catre PRR care recunosc PAMP fungici
fagociteaza, secreta citokine si pot ajunge sa formeze granuloame
care sa inconjoare fungii rezistenti pag15
6. DC activate de fungi produc citokine care stimuleaza macrofagele
hiperactivate si determina inactivarea NK. (determ activarea)
7. Neutrofilele activate de catre PRR care recunosc PAMP fungici
fagociteaza si secreta citokine pag 16
8. Liganzii fungici ai TLR-urilor, precum GXM
(glucuronooxylomanan), activeaza DC, care, la randul lor, initiaza
activarea celulelor T si diferentierea in efectori Th1
9. Macrofagele activate de catre PRR care recunosc PAMP fungici
fagociteaza, secreta citokine si pot ajunge sa formeze foliculi care
sa inconjoare fungii rezistenti
10.Celulele NK activate ucid fungii mai degraba prin inducerea
apoptozei cu ajutorul perechii de molecule Fas-FasL
297.Care dintre urmatoarele referitoare la apararea impotriva fungilor
sunt adevarate: pag 16
1. Fungii pot determina leziuni tisulare prin eliberarea de enzime
proteolitice, care antagonizeaza enzimele proteolitice ale
fagocitelor
2. Macrofagele infectate care stabilesc contacte CD40-CD40L cu
celulele Th1 activate produc cantitati mari de IL-1 si TNF, care
sunt in mod direct citotoxice pentru celulele fungice
3. Celule T γδ activate de catre produsii fungici genereaza efectori
care secreta citokine aditionale, sustinand limfocitele B
4. Celule B CD5+ activate de catre produsii fungici genereaza
efectori care secreta citokine aditionale, sustinand limfocitele T γδ
5. Fungii opsonizati fie cu Ac anti-fungici fie cu C3b vor fi
internalizati de catre mastocitele FimH pozitive
6. Ca urmare a leziunilor tisulare produse de fungi, prin eliberarea de
enzime proteolitice, se declanseaza raspunsuri inflamatorii pag 15
7. Fungii opsonizati fie cu Ac anti-fungici fie cu C3b vor fi

internalizati de catre macrofage si neutrofile
8. Structura peretelui fungic este in mod particular fragila la atacul
MAC
9. Structura peretelui fungic este de asa natura incat rezista atacului
MAC
10.Macrofagele infectate care stabilesc contacte CD40-CD40L cu
celulele Th1 activate produc cantitati mari de IL-10 si TGFβ care
sunt in mod direct citotoxice pentru celulele fungice
fungilor sunt adevarate:
1. Cresc sinteza de IL-12 si expresia de B7 de catre monocite
2. Scad sinteza de IL-12 si expresia de B7 de catre monocite
3. Produc melanina pentru a inhiba raspunsurile Th1 si Th2
4. Induc devierea catre Th1
5. Stimuleaza activarea NF-kB
6. Produc melanina pentru a inhiba raspunsurile Th17
7. Induc devierea catre Th2
8. Blocheaza activarea NF-kB
9. Blocheaza activeaza Ly T reglatorii prin intermediul
polizaharidelor capsulare
10.Activeaza Ly T reglatorii prin intermediul polizaharidelor
capsulare
299.Un pacient se infectează cu un helmint după ce înoată într-un râu
infestat de paraziți din Africa de Vest. În urma interacțiunii cu
sistemul imunitar al pacientului, care eveniment ar face parte din
răspunsul imun față de parazit? pag 14
1. Generarea de celule Treg
2. Comutarea de clasă către IgE
3. Generarea de celule Th1
4. Generarea de celule NKT active
5. Producerea de IFN-γ
6. Producerea de IL-4
7. Generarea de celule Th2
8. Activarea eozinofilelor
9. Inactivarea neutrofilelor
10.Producerea de IL-5
300.Care dintre urmatoarele referitoare la hipersensibilitati sunt

adevarate: curs „Hipersensibilități”, prima pag
1. Hipersensibilitatea II este mediata de Ac
2. Hipersensibilitatile I, II si II sunt denumite intarziate, iar
Hipersensibilitatea IV este denumita imediata
3. Hipersensibilitatea I este mediata de celule
4. Hipersensibilitatea II este mediata de celule
5. Hipersensibilitatea I este denumita imediata, iar Hipersensibilitatea
IV este denumita intarziata
6. Hipersensibilitatea IV este mediata de celule
7. Hipersensibilitatea III este mediata de celule
8. Hipersensibilitatea IV este mediata de Ac
9. Hipersensibilitatea III este mediata de Ac
10.Hipersensibilitatea I este mediata de Ac
301.Care dintre urmatoarele referitoare la hipersensibilitati sunt
adevarate: prima pag
1. Hipersensibilitatea IV se mai numeste „anafilactica”
2. Hipersensibilitatea III se mai numeste mediata de complexe imune
3. Hipersensibilitatea III se mai numeste ”intarziata”
4. Hipersensibilitatea II se mai numeste citotoxica mediata de Ac
5. Hipersensibilitatea I se mai numeste anafilactica
6. Hipersensibilitatile I, II si II sunt mediate celule, iar
Hipersensibilitatea IV de Ac
7. Hipersensibilitatea II se mai numeste „mediata de complexe imune
8. Hipersensibilitatea IV se mai numeste de tip intarziat.
9. Hipersensibilitatea I se mai numeste „citotoxica mediata de Ac”
10.Hipersensibilitatile I, II si II sunt mediate de Ac, iar
Hipersensibilitatea IV de celule –greșeală în enunț!!! trebuia să
scrie: „ I, II și III”
302.Care dintre urmatoarele referitoare la hipersensibilitatea de tip I
sunt adevarate: a doua pag, același curs
1. Activarea mastocitelor si bazofilelor care au legat IgA prin
intermediul FcαRI se face doar dupa ce IgE fixate leaga antigenul
2. IgE legate la suprafata bazofilelor si mastocitelor prin intermediul
FcεRI pot rezista mult mai mult decat IgE serice
3. Hipersensibilitatea de tip I este mediata de IgE
4. Legarea IgE libere la FcεRI nu conduce la generarea unui semnal
activator
5. FcαRI de pe suprafata mastocitelor si bazofilelor au capacitatea de

a lega IgA libere
6. Legarea IgA libere la FcαRI nu conduce la generarea unui semnal
activator
7. Activarea mastocitelor si bazofilelor care au legat IgE prin
intermediul FcεRI se face doar dupa ce IgE fixate leaga antigenul
8. Hipersensibilitatea de tip I este mediata de IgA, care traverseaza
mucoasele
9. FcεRI de pe suprafata mastocitelor si bazofilelor au capacitatea de
a lega IgE libere
10.IgA libere legate la suprafata bazofilelor si mastocitelor prin
intermediul FcαRI pot rezista mult mai mult decat IgA serice
303.Care dintre urmatoarele referitoare la hipersensibilitatea de tip I
sunt adevarate:
1. Histamina este un factor pre-format
2. Factorii pre-formati, care sunt mediatori de rezerva, sunt
responsabili pentru efectele tardive din Hipersensibilitatea de tip I
3. Prostaglandinele si tromboxanii sunt factori pre-formati
4. Activarea mastocitelor conduce, intr-o prima instanta, la eliberarea
factorilor nou-formati
5. Activarea mastocitelor conduce, intr-o prima instanta, la eliberarea
factorilor pre-formati
6. Factorii nou-formati sunt responsabili pentru efectele imediate din
Hipersensibilitatea de tip I
7. Factorii pre-formati sunt responsabili pentru efectele imediate din
8. Daca nu se reuseste eliberarea factorilor nou-formati, prin
metabolizarea acidului arahidonic, sunt eliberati factorii pre-
formati
9. Dupa eliberarea factorilor pre-formati, prin metabolizarea acidului
arahidonic, sunt sintetizati factori nou-formati
10.Factorii nou-formati sunt responsabili pentru efectele tardive din
304.Care dintre urmatoarele referitoare la hipersensibilitatea II sunt
adevarate:
1. Mecanismele de distrugere din cadrul Hipersensibilitatii II includ
generarea de opsonine ale sistemului complement, dar nu si a
MAC
2. Hipersensibilitatea de tip II este mediata de Ac de clasa M sau G

3. Hipersensibilitatea de tip II este mediata de Ac de clasa M sau A
4. Hipersensibilitatea de tip II este mediata de Ac care nu activeaza
complementul
activarea celulelor care exprima FcµR
activarea celulelor care exprima FcγR
generarea complexului de atac membranar
generarea de opsonine ale sistemului complement
generarea complexului de atac membranar, dar nu si a opsoninelor
sistemului complement
10.Hipersensibilitatea de tip II este mediata de Ac care pot activa
complementul
305.Care dintre urmatoarele afectiuni ar putea apare prin mecanismele
hipersensibilitatii II:
1. Plamanul fermierului
2. Purpura trombocitopenica idiopatica
3. Tuberculoza
4. Neutropenia autoimuna
5. Anemia hemolitica autoimuna
6. Febra fanului
7. Miastenia Gravis
8. Boala Basedow-Graves
9. Astmul bronsic
10.Lepra
306.Care dintre urmatoarele afectiuni ar putea apare prin mecanismele
hipersensibilitatii I:
1. Conjunctivita alergica
2. Accidentele transfuzionale
3. Astmul alergic extrinsec
4. Urticaria
5. Rinita alergica
7. Miastenia Gravisk
8. Boala crescatorilor de pasari

10.Socul anafilactic
307.Care dintre urmatoarele referitoare la hipersensibilitatea III sunt
adevarate:
1. Hipersensibilitatile III apar cand moleculele C3 sunt in exces
2. Pot apare ca urmare a expunerii cronice la patogeni intracelulari
3. Complexele imune activeaza sistemul complement, ceea ce va
determina aparitia unei reactii inflamatorii insotita de distructii
tisulare.
4. Pot apare ca urmare a expunerii cronice la antigene extrinseci
5. Pot apare doar la persoanele atopice
6. Complexele imune formate cu ajutorul autoAc-ilor activeaza
sistemul complement, genereaza opsonine si MAC, dar fara
aparitia unei reactii inflamatorii
7. Este mediata de producerea de autoanticorpi fata de antigene
tisulare si de aparitia complexelor imune
8. Este mediata de producerea de anticorpi fata de antigene solubile si
de aparitia complexelor imune
9. Hipersensibilitatile III pot apare in anumite situatii cand
complexele imune persista si, eventual, se depun in diferite organe
si tesuturi
10.Pot apare ca o complicatie a bolilor autoimune
308.Care dintre urmatoarele afectiuni in care ar putea fi incriminata
hipersensibilitatea III:
2. Boala crescatorilor de pasari
3. Boala Basedow-Graves
4. Reactia transfuzionala
5. Hemoglobinuria paroxistica nocturna
7. Lupus Eritematos Diseminat
8. Boala serului
9. Artrita reumatoida
10.Boala hemolitica a noului nascut prin incompatibilitate de Rh
309.Care dintre urmatorii factori ar putea favoriza depunerea
complexelor imune in tesuturi:
1. Afinitatea unor antigene pentrum anumite tesuturi
2.
Secretie crescuta de factori chemotactici
3.
Presiunea sanguina
4.
Dimensiunea complexelor imune
5.
Dimensiunea celulelor la nivelul carora se depun complexele
imune
6. Numar crescut de macrofage in situsul de depunere
7. Imunodeficiente de tip agamaglobulinemia congenitala
8. Sediile in care curentul sanguin este turbulent
9. Reducerea clearance-ului imun
10.Tapetarea vaselor din tesut cu celule cuboidale inalte (HEV)
310.Care dintre urmatoarele referitoare la hipersensibilitatea IV sunt
adevarate:
1. Raspunsul este denumit de “tip intarziat” (DTH) datorita timpului
necesar ca citokinele sa recruteze celule ale apararii nespecifice
2. Raspunsul este denumit de “tip intarziat” (DTH) datorita timpului
necesar ca limfocitele T sa poate induce atat activarea cat si
diferentierea completa a limfocitelor B
3. La a doua intalnire cu acelasi antigen, apare faza efectorie, la circa
48-72 de ore de la contact, in care limfocitele secreta o gama larga
de citokine, intr-o cantitate neadecvata; acestea conduc la
recrutarea si activarea de macrofage si alte celule inflamatorii
4. Acest tip de raspuns dubleaza raspunsul normal declansat in
apararea impotriva patogenilor (virusuri, bacterii, fungi),
antigenelor tumorale, antigenelor provenind din celule straine, sau
antigenelor de contact, dar, datorita mecanismului diferit, conduce
la leziuni tisulare
5. Limfocitele TH sunt activate de catre diverse APC-uri si se
diferentiaza preponderent in limfocite TH2
6. Limfocitele TH sunt activate de catre diverse APC-uri si se
diferentiaza preponderent in limfocite TH1 si Th17
7. Dezvoltarea DTH necesita o etapa initiala de sensibilizare, care
poate dura 1-2 saptamani de la contactul cu antigenul
8. La a doua intalnire cu acelasi antigen, apare faza de sensibilizare,
la circa 48-72 de ore de la contact, in care limfocitele secreta o
gama larga de citokine, care vor activa (sensibiliza) un numar tot
mai mare de alte limfocite Th2
9. Acest tip de raspuns are rol in apararea impotriva patogenilor
intracelulari
10.Dezvoltarea DTH necesita o etapa initiala de sensibilizare, care

poate dura 1-2 luni de la contactul cu antigenul
311.Care dintre urmatoarele referitoare la hipersensibilitatea de contact
sunt adevarate:
1. Principalele APC-uri implicate in HS de contact sunt celulele
Langerhans din piele
2. Antigenele se comporta ca haptene, avand posibilitatea astfel sa
penetreze prin epiderm
3. Haptenele care penetreaza prin epiderm se cupleaza cu proteine
proprii organismului, ce vor functiona drept carrieri
4. Hipersensibilitatea de contact se manifesta sub forma unei reactii
urticariene
5. Antigenele se comporta ca particule insolubile care agrega intre ele
6. Dermatita de contact consta in aparitia unei reactii eczematoase la
locul de contact cu antigenul
7. Principalele APC-uri implicate in HS de contact sunt celulele
Langhans din piele
8. Hipersensibilitatea de contact se manifesta sub forma unei
dermatite de contact
9. Dermatita de contact consta in aparitia unei reactii papulomatoase
de tip „wheal and flare”
10.Haptenele care penetreaza prin epiderm, derm si hipoderm si se
cupleaza cu proteine proprii organismului, ce vor functiona drept
carrieri
312.Care dintre urmatoarele referitoare la hipersensibilitatea de contact
sunt adevarate:
1. Complexele haptena-carrier patrund direct in aria subcapsulara a
ganglionilor limfatici regionali
2. Haptena patrunde in organism prin piele, se cupleaza cu proteine;
complexul haptena-carrier este preluat de celulele Langerhans
3. Complexele haptena-carrier patrund in aria paracorticala a
ganglionilor limfatici regionali
4. Haptena patrunde in organism prin piele, se cupleaza cu proteine;
complexul haptena-carrier este preluat de celulele Langhans
5. Antigenele sunt prezentate MHC-restrictat LyT CD8+ specifice.
Acestea se vor activa, vor prolifera si vor genera celule efector si o
populatie de celule T de memorie
6. Antigenele sunt prezentate MHC-restrictat LyT CD4+ specifice.

Acestea se vor activa, vor prolifera si vor genera celule efector si o
populatie de celule T de memorie
7. Complexele haptena-carrier migreaza din epiderm, sub forma de
“celule cu voal” si intra in ganglioni prin limfaticele eferente
8. Faza de sensibilizare necesita 1-2 luni
9. Complexele haptena-carrier migreaza din epiderm, sub forma de
“celule cu voal” si intra in ganglioni prin limfaticele aferente
10.Faza de sensibilizare necesita 10-14 zile
313.Care dintre urmatoarele referitoare la Hipersensibilitatea de
contact sunt adevarate:
1. Complexele haptena carrier ajunse in hipoderm sunt prezentate
LyT CD8+ de memorie
2. Keratinocitele se activeaza si elibereaza citokine pro-inflamatorii
(IL-1, IL-6, GM-CSF) care duc la recrutarea locala de noi
complexe haptena-carrier.
3. Activarea LyT CD4+ de memorie duce la secretie de citokine,
dintre care IFN-g induce expresia ICAM-1 si MHC II la nivelul
keratinocitelor si al celulelor endoteliale din capilarele dermice.
4. Keratinocitele se activeaza si elibereaza citokine pro-inflamatorii
(IL-1, IL-6, GM-CSF) care duc la recrutarea locala de noi celule T
CD4+ si macrofage.
5. Faza de stimulare se poate ulterior declansa la contactul cu un
antigen diferit, cu conditia ca acesta sa se cupleze cu acelasi carrier
6. Complexele haptena carrier ajunse in derm sunt prezentate LyT
CD4+ de memorie
7. Haptena, patrunsa in epiderm, se cupleaza cu carrieri, se formeaza
conjugatul haptena-carrier; acesta este preluat de celulele
Langerhans, care il transporta din epiderm in derm
8. Activarea LyT CD8+ de memorie duce la distructii tisulare,
eliberarea de debris-uri celulare, care sunt preluate de celulele
dendritice, care, la randul lor, vor fi stimulate astfel sa secrete
TGFβ
9. Conjugatul haptena-carrier este preluat de celulele Langhans, care
il transporta din epiderm in hipoderm, regiunea vascularizata a
dermului
10.Faza de stimulare se declanseaza la contactul ulterior cu acelasi
antigen
314.Care dintre urmatoarele referitoare la reactia Mantoux sunt

adevarate:
1. Initial (4 ore) infiltratul celular de la locul reactiei este dominat de
monocite
2. Monocitele sunt inlocuite la 12 ore de mastocite (80-90%) si Ly T.
3. Celulele activate secreta citokine care vor induce activarea
endoteliului si stimularea expresiei unor molecule de adeziune,
implicate in recrutarea de leucocite la sediul reactiei
4. Daca individul este sensibilizat si poseda celule T de memorie,
generate la un contact anterior cu antigenul, prin administrarea
complexului haptena-carrier se produce o activare a Ly T-specifice
5. Celulele activate secreta citokine care vor induce activarea
keratinocitelor si stimularea expresiei unor molecule de adeziune,
care vor fi implicate in recrutarea mastocitelor de tesut conjunctiv
si degranularea acestora
6. Neutrofilele sunt inlocuite la 12 ore de monocite (80-90%) si Ly T.
7. Reactia Mantoux se refera la testarea intradermica cu tuberculina
8. Reactia Mantoux se refera la testarea intradermica cu un complex
haptena-carrier, despre care se crede ca ar produce reactia
9. Daca individul este sensibilizat si poseda celule T de memorie,
generate la un contact anterior cu antigenul, prin administrarea
intradermica de tuberculina se produce o activare a Ly T-specifice
10.Initial (4 ore) infiltratul celular de la locul reactiei este dominat de
neutrofile
315.Care dintre urmatoarele referitoare la reactia Mantoux sunt
adevarate:
1. Reactia Mantoux se refera la testarea intradermica cu M.
tuberculosis inactivati prin caldura
2. La 12 de ore, reactia atinge un maximum si va dispare dupa circa
30 de zile.
3. La 48 de ore, reactia atinge un maximum si va dispare dupa 5-7
zile.
4. Un test pozitiv indica faptul ca individul prezinta o populatie de
limfocite TH sensibilizate fata de acel antigen
5. M. tuberculosis inactivati prin caldura pot fi inlocuiti cu MDP
(Muramyl Di-Peptid)
6. Daca dupa 48-72 de ore apare o zona rosie, indurata, edematiata,

inseamna ca individul a mai fost expus la antigen, fie la bacterie,
fie la vaccin
7. Reactia Mantoux se refera la testarea intradermica cu tuberculina
8. Un test pozitiv indica faptul ca individul prezinta o populatie de
limfocite TH2 sensibilizate fata de LPS
9. Tuberculina poate fi inlocuita cu PPD (Purified Peptide Derivative)
10.Daca dupa 48-72 de ore apare o zona rosie, indurata, edematiata,
inseamna ca individul nu a mai fost expus la antigen, fie la
bacterie, fie la vaccin si nu a dezvoltat o reactie protectiva
316.Care dintre urmatoarele referitoare la hipersensibilitatea
granulomatoasa sunt adevarate:
1. Reprezinta cea mai importanta forma clinica de HS IV
2. Celulele epitelioide sunt, la randul lor, o sursa importanta de TGFβ,
mediator important al inflamatiei.
3. Este determinata de persistenta unor microorganisme intracelulare
sau a unor particule in interiorul macrofagelor, structuri pe care
celulele nu le pot distruge
4. Celulele epitelioide sunt celule mari, derivate din macrofage
activate, sub efectul stimularii cronice cu citokine (TNF).
5. Rezultatul il reprezinta formarea unui granulom cu celule
epitelioide si celule gigante multinucleate
6. Celulele epitelioide sunt celule mari, derivate din celule dendritice,
sub efectul stimularii cronice cu citokine precum TGFβ.
7. Celulele epitelioide reprezinta, la randul lor, o sursa importanta de
TNF, mediator important al inflamatiei.
8. Este determinata de persistenta unor microorganisme intracelulare
sau a unor particule in interiorul mastocitelor, structuri pe care
celulele nu le pot distruge
9. Rezultatul il reprezinta formarea unui granulom cu celule
dendritice si corpusculi Hassal multinucleati caracteristici
10.Reprezinta forma clinica cea mai putin severa de HS IV
317.Care dintre urmatoarele referitoare la hipersensibilitatea
granulomatoasa sunt adevarate:
1. Celulele gigante au sute de nuclei distribuiti la periferie
2. Celulele gigante se mai numesc celule Langhans.
3. Celulele gigante apar prin fuziunea keratinocitelor activate
4. Celulele gigante au zeci de nuclei distribuiti central
5. Celulele gigante apar prin fuziunea celulelor epitelioide

6. Celulele gigante se mai numesc celule Langerhans
7. Granulomul caracteristic tuberculozei prezinta central o zona de
fibroza cazeoasa.
8. Granulomul are rolul de a izola agentul patogen, privandu-l astfel
de nutrienti
9. Granulomul caracteristic tuberculozei prezinta central o zona de
necroza cazeoasa.
10.Granulomul are rolul de a izola agentul patogen, impiedicand
diseminarea acestuia.
318.Hipersensibilitatea de tip I necesita implicarea:
1. Celule Th1
2. IL-5
3. Celule NK
4. IgD
5. IgG3
6. IgE
7. Mastocite
8. Celule Th2
9. Bazofile
10.Neuroni
319.În hipersensibilitatea de tip I, care dintre următoarele NU se
întâmplă la a doua expunere la antigen?
1. Degranularea mastocitelor sensibilizate
2. Celulele dendritice sunt singurele APC eficiente
3. Vasodilatația
4. Vasoconstricție
5. Activarea celulelor Th2
6. Contracția musculaturii netede
7. Activarea celulelor Th1
8. IgE se leagă de receptorii Fcγ ai mastocitelor
9. Eliberare de histamina
10.Comutarea de clasă către IgG1

Imuno

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Imuno

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1.

Care dintre urmatoarele referitoare la teoriile instructive sunt

1. Se bazeaza pe adminstrarea patogenului viu, atenuat

9. Trebuie sa fie degradabila

1. Poate induce reacții autoimune după anumite infecții

9. este un transplant intre gemeni dizigoti

1. generarea de limfocite T cu memorie, specifice antigenului

2. pot fi dominanti, subdominanti si criptici

8. se refera la abilitatea acestuia de a interactiona cu toate antigenele

10.primul anticorp este specific pentru un epitop secvential al

3. pot media transcitoza IgA

8. inhiba functia de fagocitoza a macrofagelor

10.sunt prezente la inceputul unei infectii

10.este cea mai abundentă proteină a sistemului complement

6. Necesită prezența moleculei C4

10.IgD (IgA, IgE, IgD,IgG4 nu fixeaza complement)

9. nu se poate activa pe cale clasică dacă IgM specific este atașat la

5. induce eliberarea de anafilatoxine, cu rol în inflamație

1. Ficolinele sunt formate dintr-un domeniu fibrinogen-like si un

6. Proteina S mai este denumita Factor de restrictie omolog

3. Deficientele de C3b genereaza imunodeficiente moderate legate de

1. imunoglobulinele pot folosi simultan lanturi usoare k si λ, deoarece

5. este alcatuit din regiunile cadru CDR1, CDR2, CDR3

9. IgA poate fi activată de o protează IgA

2. se gaseste asociat cu CD19,CD21 și CD81

7. Este deschisă la un capăt și închisă la celălalt

7. este inserat in membrana

92.Urmatoarele afirmatii despre complexul TCR-CD3 sunt adevarate:

1. Intre membrii aceleiasi specii nu exista diversitate MHC

8. se asociază cu dimerii T idiotip prin legături electrostatice la nivel

10.Este situat pe cromosomul 14

106.Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la receptorul pentru

108.Care dintre urmatoarele referitoare la receptorul pentru Ag al

ales, un intron, segmentul genic continuu VkJk, urmat de toate

3.sistemul de formare a lanturilor grele implica rearanjari de tip VDJ

6. numarul segmentele genice DH este de circa 9 gene din care 3 sunt

6. expresia simultana de IgM si IgD pe suprafata limfocitelor B atesta

2. datorita sistemului de asociere a doua RSS-uri cu distantieri

10.prin actiunea de taiere a ADN-ului de catre RAG-1 este generat un

5. un element care impieteaza asupra generarii unei mai mari

122.Care dintre urmatoarele referitoare la receptorii pentru antigen ai

1. genele care codeaza pentru lanturile α ale TCR se gasesc pe

6. secventele RSS care marginesc segmentele genice ale TCR

127.Care dintre urmatoarele referitoare la receptorul pentru antigen al

8. rearanjarile genelor TCR nu respecta regula excluziei alelice,

5. Regiunea variabilă a lanțului greu se schimbă, dar regiunea

6. sunt prezente în nucleul celulelor care se maturează în organele

6. diferentierea celulelor stem pluripotente conduce initial la

141.Care din urmatoarele afirmatii privind timusul sunt adevarate:

4. compusii produsi de fibroblaste contribuie la realizarea unei

4. este bogat inervat de fibre colinergice si adrenergice

8. dupa 20 de saptamani de sarcina, limfocitele T mature incep sa

2. timocitele care au suferit re-editari nu mai sunt supuse procesului

3. se realizeaza la nivelul jonctiunii cortico-medulare, prin contactul

6. nu pot produce o cantitate de citokine la fel de mare ca celulele din

1. limfocitele Tγδ din epiteliul pulmonar se numesc BALT (bronchial

procesele de rearanjare genica ce conduc la formarea TCR sunt

1. celulele care prezinta un peptid antigenic in cupa MHC II vor fi

164.Care dintre urmatoarele afirmatii legate de procesarea si

9. miezul proteasomului este format din unitatea reglatoare 19S

8. imunoproteasomul este asamblat ca urmare a actiunii unor citokine

2. transportul peptidelor citosolice in RER este asigurat de TAP-1 si

2. proteinele introduse in RER cu ajutorul TAP sunt legate la