 1.

Metode care acţionează la nivelul

fenotipului (tratament simptomatic)

 Educarea pacienţilor pentru evitarea factorilor

de risc;
 Tratament medicamentos (β blocante în
sindromul Marfan, anticonvulsivante în bolile
neurodegenerative);
 Tratament chirurgical –corecţia malformaţiilor,
tumorilor;
2. Tratamentul tulburărilor metabolice sau biochimice
 restricţia dietetică a substratului (fenilalanină,
galactoză, aminoacizi ramificaţi);
 îndepărtarea metaboliţilor toxici din căile alternative
→ benzoat de Na, în tulburările ciclului ureei
→ penicilamină (elimină Cu)
→ cisteamina (elimină cistina)
 utilizarea inhibitorilor metabolici pentru căile
metabolice alternative
→ allopurinol – inhibitor al xantin-oxidazei (în
gută) reduce nivelul ac uric
→ statina : inhibitor al unei reductaze cheie în
sinteza colesterolului
 înlocuirea produsului deficitar
→ tiroxină în hipotiroidism congenital
→ uridină în aciduria orotică.
3. Tratament de restabilire a activităţii unei proteine mutante
 - stimularea funcţiei proteinei mutante
→ vitamine (cofactori ai proteinei);
Ex: în homocistinurie mutează cistation
sintetaza/ se administrează vitamina B6, 50 – 500
mg/zi care creşte afinitatea proteinei pentru cofactorul
său piridoxal fosfatul
 înlocuirea proteinei defective cu varianta normală – ar fi strategia
ideală (în < 1% din bolile genetice este utilizată cu succes);
 terapia ar fi utilă când spaţiul ţintă este cel extracelular (tract g-
intestinal pentru mucoviscidoză, plasmă pentru hemofilie)etc
ex: Spaţiu extracelular – deficitul de α1- antitripsină...,adm i.v.
→ pentru deficienţele unor proteine intracelulare sunt
necesare modalităţi de direcţionare (ţinte de administrare).
▪ Boala Gaucher (glucocerebrozidază ataşată la
manoză- Genzyme);
▪ pentru deficienţa de ADA – adenozin
dezaminaza (SCID) se administrează i.m.
/săptămânal, AD bovină modificată ataşată la
un polimer inert (PEG).
 Dezavantaje:
 - costul mare al acestor proteine care au un ritm
de înjumătăţire scurt, deci sunt necesare
cantităţi crescute/ tehnologia ADN recombinant
permite obţinerea de proteine recombinante la
preţuri mici, în cantităţi mari şi nu dau reacţii
imunologice.
Ex. ▪ proteine recombinante (factorii VIII, IX
antihemofilici, eritropoetina, insulina, STH,
interferon;
▪ vaccinuri modificate genetic;
▪ anticorpi monoclonali.
4. Terapia celulară
- transplantul de organe
de celule diferenţiate
stem
 → transplantele alogenice de organe – cea mai
importantă modalitate de îmbunătăţire a tratamentului
bolilor genetice din ultimii 15 ani;
ex. Transplantul renal, hepatic, medular, ţesut
nervos porcin(boala Parkinson),
insule Langerhans (diabet zaharat).
→ imunosupresoare eficiente = ciclosporina
→ transplantul de organ are ca scop:
▪ înlocuirea unui organ alterat
▪ asigurarea unei surse de proteină
funcţională care trebuie să ajungă la
nivelul tuturor ţesuturilor implicate în
mecanismul fiziopatologic.
 Risc – crescut de neoplazie (limfoame) de la
imunosupresoare
- de insuficienţă renală
▪ număr limitat de organe.

 O soluţie: transplant de celule stem

 Celulele stem ale pacientului, cultivate in vitro,
transfectate cu gena de interes vor fi
reintroduse în organismul gazdă pentru a
repopula cu celule funcţionale ţesutul afectat.
 Terapia genică = modificarea genetică a
celulelor prin transfer de material genetic – ADN
sau ARN cu ajutorul unui vector.

 Condiţii: - identificarea locusului genei mutante;

- clonarea genei respective;
- cunoaşterea mecanismelor moleculare ale
bolii;
- raportul risc – beneficiu !!!
 Terapia genică somatică
 = procedee capabile să elibereze gena normală către
celule ţintă somatice
→ terapie ex vivo ( manipularea celulelor proprii în
afara organismului);
→ terapie in vivo (tratarea celulelor fără
îndepărtarea din organism);
▪ celulele de transfer cele mai indicate, sunt celule
stem ale măduvei osoase din punct de vedere a
duratei lungi de viaţă şi capacităţii proliferative mai
mari/dar sunt greu de manipulat şi de izolat din
măduvă;
→ alte celule de transfer: fibroblaşti din piele, celule
musculare endoteliale, hepatocite, limfocite/ dar au
timp de viaţă limitat.
 După scop:
 1.1.Terapie genică de înlocuire (transferul în celule somatice
al unei gene normale în locul celei mutante).
→ indicată în boli genetice recesive cu pierderea funcţiei;
→ implică gena + celula ţintă + vector
a) gena transferată
- minigenă artificială (ADN – c), care se poate integra în
cromozomii celulei ţintă sau rămâne extracromozomială
(epizom)
 Dezavantajele integrării întâmplătoare (uneori)
- lipsa exprimării genei
- declanşarea apoptozei
- declanşarea unei neoplazii.
b) celula ţintă = la nivelul ţesutului afectat cel mai frecvent
dar şi în cele neafectate (sistem imun cu activitate
citotoxică), în tumori, sau agenţii infecţioşi.
c) vectorii de transfer:
→ VIRALI
 Proprietăţi şI utilizări ale principalelor mijloace de
transfer folosite în terapia genică

Caracteri Retro- Adeno- Virusuri Lenti- Lipozomi

stica virusuri virusuri adeno- virusuri
asociate

Dimensiu 7-7,5 Kb > 30 Kb 5 Kb 7-7,5 Kb Nelimitat

nea ă
maximă a
insertului

Integrare Da Nu, Da/Nu Da Frecvenţă

a Episomal foarte
cromozo ă redusă
mială
Caracteris Retro- Adeno- Virusuri Lenti- Lipozomi
tica virusuri virusuri adeno- virusuri
asociate

Durata scurtă scurtă lungă lungă scurtă

expresiei
in vivo

Stabilitate Bună Bună Bună Necunosc Excelentă

ută

Ruta de In vitro In vivo şi In vivo şi in In vivo şi In vivo şi in

transfer in vitro vitro in vitro vitro

Concentraţ > 108 > 1011 > 1012 > 108 Nelimitată
ia
(particule/
ml)
Caracteris Retro- Adeno- Virusuri Lenti- Lipozomi
tica virusuri virusuri adeno- virusuri
asociate

Răspuns Puţine Intens Necunoscu Puţine Absent

imunologic probleme t probleme

Imunitatea Puţin Da Da Puţin Nu

preexistent probabil probabil,
ă a gazdei excepţie
pacienţii
HIV
pozitivi
Siguranţa Posibilitatea Răspuns Răspuns Posibilitatea Excelentă
mutagenezei inflamator, inflamator, mutagenezei
inserţionale toxicitate toxicitate inserţionale
→ NON-VIRALI
▪ lipozomii = particule delimitate de un strat
lipidic bilamelar care inconjoară un mediu apos;
▪ conjugate ADN – proteine (cc)
▪ cromozomii artificiali umani.
1.2.Terapia genică de blocare (în boli cu câştig de
funcţie)
a) oligonucleotide antisens (OGN)
▪ se pot lega –de ADN (triplu helix)
- de ARN – m (dublu helix).
b) ribozime – molecule de ARN dotate cu capacitate
enzimatică intrinsecă
▪ pot fi modificate să recunoască şi să
degradeze ARN-m specific ce conţine o mutaţie.
c) ARN – interferent (ARNi).
▪ ARN bicatenar cu 21-23 nc, care inhibă expresia
genică la nivel posttranscripţional prin
„ INTERFERENŢĂ” (în cancer şi boli infecţioase)
 Terapia genică germinală

 ! Interzisă la om.

 → la şoarece în 1983 - în embrion prin

microinjecţie s-au introdus copii pentru gena
STH uman.
 
Boli ereditar candidate la terapie genică
1. Deficienţa adenozin dezaminazei
- ADN-C inserat în retrovirus → transferat în limfocitele T cultivate
ale pacientului.
- durata efectului scurtă şi limitată;
- 2 din 10 au dezvoltat leucemie.
2. Hemofilia B:
- Injectarea i.m. a unui vector adenoviral ce conţine gene pentru
factorul IX
→ nivel foarte scăzut al proteinei şi pe perioade scurte
3. Distrofia musculară Duchene (gena este prea mare).
4. Fibroza chistică:
- Prin inhalaţii (aerosoli) un adenovirus sau epizom cu minigene
CFTR reultate modeste; rezultat imun crescut.
5. Hipercolesterolemia familială:
- hepatocitele cultivate in vitro transfectate cu adenovirus ce conţine
gena LDLR inserată.
 
Terapia cu celule stem
 Distrofia musculară Duchene
Metode de depistare:
 ▪ markeri moleculari → PSA (cancerul de prostată)
→ CA (Ag carbohidrat)
CA 125 (cancerul ovarian,
cervical, endometrial)
CA 27.29, CA 15-3 (cancer
mamar)
CA 19-9 ( cancer de colon, ducte
biliare)
CA 19 (cancer pancreatic).

 ▪ translocaţii cromozomiale ( hemopatii maligne)

 
 
 Tratament:

 ▪ anticorpi monoclonali
→ în boli limfoproliferative: limfoame
nonHodgkin, leucemia mieloidă
cronică (Glevec), cancer de sân
▪ inhibitori direcţi ai
angiogenezei ( anticorpi monoclonali împotriva
factorului de creştere vasculară din celulele
endoteliale – Avastin).
 
Principii de terapie genică în cancere
a. uciderea ţintită a celulelor cancerigene prin
inserţia unei gene care codifică o toxină sau a
unei gene care conferă sensibilitate la acţiunea
unui medicament (ex: gena pentru
timidinkinază de la Herpes simplex, care induce
sensibilitate la acţiunea ganciclovirului).
b. Inactivarea unor oncogene:
-OGN antisens, ribozime, anticorpi monoclonali.
c. inserţia unor gene supresoare a creşterii
tumorale (varianta normală TP 53 în
tumora ovariană).
 - alte aplicaţii : în boli infecţioase
în boli cardio vasculare.