TUMORI

Tumora = o proliferare celulară anormală:

 persistentă

 discordantă faţă de cea a ţesuturilor din jur

 se manifestă şi după încetarea stimulului cauzator

 grad de autonomie → gazdă – nutriţie şi vacularizaţie.

Clasificare

 criterii morfoclinice şi evolutive

 Tumori benigne
 Tumori maligne

 criterii histogenetice
 Tumori epiteliale
 Tumori conjunctive
 Tumori mixte, epitelio-mezenchimatoase
 Tumori ale tesuturilor limfatice si hematopoetice – limfoame, leucemii
 Tumori melanice – nevi pigmentari, melanoame
 Cancer – termen comun pentru
toate tumorile maligne şi provine
din latinescul “cancer” (crab/rac)

 Oncologia – studiul clinic,

clasificarea şi dg. tumorilor
maligne

 Carcinogeneză - reprezintă o
succesiune de evenimente în
urma căreia o celulă normală
este transformată într-una
malignă.
 Carcinogeneză (după Cotran et al. 1999)

Factori de mediu dobândiţi: Factori genetici dobândiți: Mutaţii

- Radiaţii ionizante - mutaţii ale genelor care genetice
- substanţe chimice reglează creşterea celulară ereditare
- virusuri sau repararea ADN

Celula normală

normal

Lezarea ADN reparare

Mutaţii în genomul celulelor somatice apoptoză

Activarea protooncogenelor Alterarea genelor reglatoare Inactivarea genelor

ale apoptozei supresoare tumorale
(p53)

expresia produselor genei alterate

pierderea produselor genei reglatoare Celule
transformate

expansiune monoclonală

mutaţii adiţionale
(progresia)
heterogenitate citogenetică

Neoplasm malign
 Indiferent de tipul histologic sau de natura ei (benignă sau malignă), orice
tumoră este:
 clonală - apare prin autoselecţie dintr-o celulă transformată în urma unor
alterări genetice
 autonomă - independentă de stimulii de creştere fiziologici.

Mecanism de creştere
Tumoră
Malignă
Benignă
Adaptare
(Hiperplazie)
Normal

Policlonal Monoclonal
 Progresia tumorală şi
heterogenitatea genetică
↓
corelată cu apariţia secvenţială a unor
subpopulaţii celulare care diferă prin:
- capacitatea de invazie
- rata de proliferare
- capacitatea de metastazare
- cariotip
- susceptibilitatea la antineoplazice

!!! Deşi iniţial sunt monoclonale → prin

acumulare de mutaţii → subclone celulare
cu diferite atribute fenotipice→
heterogenitate tumorală, cu ↑ malignităţii
şi ↑ rezistenţei la CHT
Neoplasmele - 2 componente principale:

parenchim - constituit din celule transformate

(denumirea neoplasmului);

stromă - ţesut conjunctiv şi vase.

Nomenclatura neoplasmelor

Tumorile benigne:
sufix “om”

Tumori maligne:
epiteliale – carcinoame
conjunctive – sarcoame
Caracterele generale ale neoplasmelor benigne şi maligne

 Diferenţierea şi anaplazia

 Rata de creştere

 Invazia locală

 Metastazarea
a. Diferenţierea
Tumora benignă
 se aseamănă cu ţesutul de origine
 mitoze rare,
 raport N/C normal,
 monomorfism celular.
a. Diferenţierea
Tumora malignă
 variate grade de diferenţiere
 numeroase mitoze, unele atipice
 raport N/C mare
 pleomorfism celular şi nuclear
Clasificarea OMS cuprinde 4 grade de diferenţiere, ca rezultat al unui scor
al trăsăturilor histologice:

Bine diferenţiat
Moderat diferenţiat
Slab diferenţiat
Nediferenţiat = anaplazic

 absenţa diferenţierii → anaplazie → pierderea organizării structurale şi

funcţionale a celulelor, întâlnită în mod particular în procesele tumorale
maligne.
Caracterele celulei anaplazice

Anomalii celulare şi nucleare :

pleomorfism celular şi nuclear
dimensiuni variate celulare şi nucleare
modificarea raportului nucleo-citoplasmatic
hipercromazie nucleară
nucleoli unici sau multipli
mitoze atipice.
 Displazia

Totalitatea modificărilor citologice şi arhitecturale

dintr-un epiteliu, cu scăderea diferenţierii celulare.

Pleomorfism celular şi nuclear,

Mitoze, unele atipice,
Pierderea polarităţii celulelor.
 Displazia

Normal Displazie uşoară Displazie moderată

Carcinom
microinvaziv

Displazie severă (CIS)

Displazia

Adenom -
displazie de
grad scăzut

Adenom -
displazie de
Normal grad înalt
(mucoasă colon)
Tumoră benignă de colon Adenocarcinom bine diferenţiat
(polip adenomatos)

Epiteliu colonic normal

Adenocarcinom slab diferenţiat Tumoră anaplazică

b. Rata de creştere. Invazia locală. Metastazarea

Tumorile benigne :
 model de creştere expansiv, lent, comprimând ţesuturile din
jur,
 nu recidivează după extirparea completă
 nu metastazează

Tumorile maligne :
 model de creştere invaziv, infiltrând , distrugând, penetrând
ţesuturile vecine
 rata de proliferare se coreleaza cu gradul de diferenţiere
 recidivează local
 metastazează la distanţă (tumori maligne secundare)
 Căile de metastazare

Diseminare limfatică

Diseminare hematogenă

Diseminare prin cavităţile

seroase (transcelomică).
 Diseminare limfatică

Embolii tumorale în vasele limfatice Metastaze în ganglionii paraaortici

 Diseminare hematogenă

Localizările metastazelor hematogene

Prognostic
Evaluarea histologică - element predictiv pentru evoluţia
probabilă a tumorii.

 Gradare histologică (G):

• Diferenţiat
• Moderat diferenţiat
• Slab diferenţiat

 Stadialiazea oncologică - TNM

Stadiul are valoare clinică mai mare decât gradul

unei tumori !!
Gradare histologică

G1 – bine diferenţiat

G2 – mediu/moderat diferenţiat

G3 – slab diferenţiat

G4 – nediferenţiat
 Stadializarea TNM

T = extensia tumorii
N = invazia ganglionilor limfatici
M = metastaze viscerale

Se efectuază preterapeutic şi postoperator

Stadializare I - IV
 Stadializarea TNM
T - extensia tumorii
• Tis – tumoră in situ non-invazivă
• T1 –invazie minimă
• T2 –invazie în limitele organului afectat
• T3 –invazie dincolo de limitele organului afectat
• T4 – invadarea organelor adiacente
 Stadializarea TNM
N - invazia ganglionilor limfatici
• N0 – fără invazie ganglionară

• N1 – invazia ganglionilor regionali

• N2 – invazia ganglionilor la distanţă

• Nx – invazia ganglionilor nedeterminată

 Stadializarea TNM
M – metastaze viscerale
• M0 – fără metastaze

• M1 – cu metastaze

• Mx – metastaze nedeterminate
Efectele sistemice ale tumorilor maligne

Pierderea în greutate
Inapetenţă
Febra
Stare generală alterată
Anemie
Sdr. paraneoplazice
Sindrom clinic Tip de cancer Mecanism cauzal
Sindroame endocrinectopice
● sdr. Cushing c. bronho-pulmonar cu celule mici, ACTH sau substanţe
c. de pancreas, tumori neurale similare

● hipersecreţie de ADH c. bronho-pulmonar cu celule mici, hormon antidiuretic sau

tumori intracraniene natriuretic atrial

● hipercalcemie c. scuamo-celular bronho-

pulmonar, c. glandă mamară, c.
renal, leucemie/limfom cu celule T
adulte, c. ovarian, fibrosarcom, alte
sarcoame
● hipoglicemie c. hepatocelular. insulină sau substanţe
carcinoid bronşic,
c. pancreas, c. gastric.
similare
Sindroame
●sdr. Carcinoid c. renal, hemangiom
cerebelos,c.hepatocelular
serotonină, bradikinină,
histamină
paraneoplazice
● policitemie eritropoietină (Cotran et al, 1999)
Sindroame cu tulburări nervoase şi
musculare c. bronhogenic imunologic
● miastenie c. glandă mamară
● tulburări SNC şi periferic
Tulburări osteo-articulare şi ale
ţesuturilor moi c. bronhogenic necunoscut
● osteoartropatie hipertrofică cu
mărirea degetelor (beţe de toboşar)
Tulburări vasculare şi hemoragice
● tromboză venoasă (fenomen c. pancreas produşi tumorali (mucină)
Trousseau, tromboflebita migratorie) c. bronhogenic care activează coagularea
alte tipuri de cancere
● endocardită trombotică ne-bacteriană cancer în stadii avansate hipercoagulabilitate

● anemie c. tiroidiene necunoscut

Tulburări dermatologice
● acantozis nigricans c. gastric, c. bronho-pulmonar, c. Imunologic? Secreţie de
endometrial factor de creştere
● dermatomiozită b. bronhogenic, epidermală?
c. glandă mamară Imunologic?
Alte sindroame Antigene tumorale,
● sdr. nefrotic Cancere variate complexe imune
TUMORI EPITELIALE
BENIGNE ŞI MALIGNE
Clasificarea şi nomenclatura tumorilor epiteliale

Tumori epiteliale Benigne Maligne

● epiteliu scuamos pluristratificat Papilom scuamocelular Carcinom scuamocelular

● celulele bazale ale pielii şi anexelor Keratoza seboreică Carcinom bazocelular

● epiteliul glandelor şi conductelor Adenom (polip adenomatos) Adenocarcinom

Carcinom papilar
Chistadenom Chistadenocarcinom
● epiteliul căilor respiratorii Carcinom bronhogenic

● epiteliul tubular renal Adenom tubular renal Carcinom renal

● celule hepatice Adenom hepatocelular Carcinom hepatocelular

● epiteliul ductelor biliare Adenom colangiocelular Carcinom colangiocelular
● uroteliu (epiteliu tranziţional) Papilom urotelial Carcinom urotelial
(tranziţional) (tranziţional)
● epiteliul placentar – trofoblast Mola hidatiformă Coriocarcinom gestational
gestational
TUMORI EPITELIALE BENIGNE

Origine - ţesuturi epiteliale

PAPILOM

ADENOM
 Papilomul
Se dezvoltă din:

Epiteliului scuamos (papilom scuamocelular)

Epiderm (piele)
Mucoase epidermoide (oro-faringe, laringe, esofag, exocol uterin, vagin)
Metaplazie scuamoasă (endocol, epiteliul bronşic)

Uroteliului (papilom urotelial)

Epiteliul canalelor galactofore (papilom intraductal)

 Papilomul scuamocelular

Macroscopic

tumoră vegetantă
bază largă de implantare,
suprafaţă netedă sau neregulată
 Veruca vulgaris
 Determinată de virusul papilomului uman (HPV)
 Evoluţie autolimitată

Macroscopic
- Formaţiune exofitică, fermă, cu baza largă de implantare
Condiloma acuminatum (veruci venerice)
Localizare: regiunea ano-genitală (HPV !!)
Macroscopic:
 tumori exofitice de câţiva centimetri în diametru, cu aspect
conopidiform şi bază largă de implantare.
 Papilomul scuamocelular
Microscopic
- Epiteliul proliferat dispus pe axe conjunctivo-vasculare cu
aspect digitiform → rol de susţinere şi nutritiv.

- Proliferarea epiteliului scuamos păstrează stratificarea şi

structura normală, numărul de rânduri fiind crescut:

strat bazal nemodificat

↑ celule spinoase (acantoză),

↑celule granuloase (hipergranuloză),

strat gros de keratina (hiperkeratoză).

!!!! Membrana bazală - intactă, neîntreruptă.

 Papilom intraductal
- se dezvoltă în canalele galactofore

Microscopic:

 epiteliul proliferat dispus pe axe conjunctivo-vasculare subţiri, cu caracter

digitiform care se dezvoltă în lumenul ductului
Papilom urotelial (tranziţional)
 Adenomul

Se dezvoltă din:

- epiteliul organelor parenchimatoase

exocrine si endocrine (ficat, rinichi, tiroidă,
suprarenală)
- epiteliul mucoasele organelor cavitare
(stomac, colon, veziculă biliară).
Tipuri speciale de adenom :

Adenom (organe parenchimatoase)

Polip adenomatos (organe cavitare)

Chistadenom (ovar)
 Adenoamele glandelor endocrine
Macroscopic:
 nodular,
 solid
 bine delimitat, încapsulat

Adenoamele dezvoltate în organe

endocrine se pot asocia cu
hiperfuncţie (ex. adenom tiroidian –
Adenom tiroidian
tireotoxicoză).
 Adenoamele glandelor exocrine
 frecvente
 apar mai ales în glandele salivare, glanda
mamară, glanda prostată

Fibroadenomul de glandă mamară

 Tumoră hormono-dependentă
(hiperestrogenism)
Macroscopic:
nodulară,
încapsulată,
inclusă în parenchimul glandei
mamare.
 Fibroadenomul de glandă mamară

 Microscopic:

Tumoră mixtă - două componente:

 Componenta epitelială (reactivă, ne-neoplazică,

policlonală) – proliferarea epiteliilor canalelor
galactofore

 Componenta conjunctivă (neoplazică,

monoclonală) – proliferarea fibroblastelor

!!!! Proliferarea fibroblastica include elementele

glandulare, realizand un tablou intracanalicular,
pericanalicular sau mixt.
 Adenomul

Tipuri speciale de adenom :

Adenom (organe parenchimatoase)

Polip adenomatos (organe cavitare)

Chistadenom (ovar)
 Polipul adenomatos

- este o tumoră epitelială benignă

dezvoltată din epiteliul unistratificat al
mucoaselor (stomac, colon).
 Polipul adenomatos
Macroscopic

 pediculat - baza de implantare mica, pedicul

lung şi subţire, tapetat de epiteliu normal

 sesil - bază largă şi pedicul de implantare scurt

si gros.
 Polipul adenomatos
Microscopic:
Epiteliul proliferat are caracter displazic şi realizează o arhitectură:

tubulară
viloasă
tubulo-viloasă
 Polipul adenomatos tubulo-vilos

 Componenta tubulară - celule tumorale

dispuse sub forma de tubi deformaţi, tapetaţi
de epiteliu displazic.

 Componenta viloasă - formaţiuni

digitiforme, subţiri, cu ax conjunctivo-
vascular, tapetate de epiteliul displazic.

!!! Musculara mucoasei este integră

 Adenomul

Tipuri speciale de adenom :

Adenom (organe parenchimatoase)

Polip adenomatos (organe cavitare)

Chistadenom (ovar)
 Chistadenomul
 celulele adenomului au capacitate de secreţie
exocrină → cavitate plină cu secreţie
seroasă sau mucoasă şi tapetată de celulele
proliferate → chistadenom.

 Localizare - ovar, rar pancreas, glanda

salivară
TUMORI EPITELIALE MALIGNE
CARCINOAME

A. CARCINOM SCUAMOCELULAR

B. ADENOCARCINOM
 Carcinomul in situ (CIS)
 Stadiu intermediar în producerea unui cancer.

Histologic
- epiteliu cu toate atipiile citologice de malignitate
- limitate la grosimea sa fără a depăşi membrana bazală.

Diagnostic
citodiagnosticul (ex: produse biologice recoltate din
tractul respirator sau căile genitale feminin)
biopsii (de la nivel bronşic şi joncţiunea exo-endocol
uterin).
Carcinomul in situ (CIS)
 Stadiu intermediar în producerea unui cancer.
Histologic
- epiteliu cu toate atipiile citologice de malignitate
- limitate la grosimea sa fără a depăşi membrana bazală.
Diagnostic
citodiagnosticul (ex: produse biologice recoltate din tractul respirator sau
căile genitale feminin)
biopsii (de la nivel bronşic şi joncţiunea exo-endocol uterin).
Macroscopic
Organe cavitare:
Vegetant
Ulcerat
Infiltrativ

Organe parenchimatoase:
Nodular
Difuz
Forme macroscopice în organe cavitare

a. Carcinom vegetant

b. Carcinom ulcerat

c. Carcinom infiltrativ
 a. Carcinom vegetant

Masă tumorală conopidiformă

(polipoidă)

• Bază largă de implantare

• Suprafaţa neregulată

• Proiemină în lumen (imagine

radiologică lacunară)

Caracter infiltrativ în peretele

organului
 b. Carcinom ulcerat

• Pierdere de substanţă cu baza

largă, profundă, aspect crateriform
• Margini constituite din ţesut
tumoral cu aspect reliefat,
neregulat
• Baza tumorii anfractuoasă,
acoperită de detritus necrotic şi
hemoragic (imagine radiologică de
nişă)
 c. Carcinom infiltrativ

• Tumoră alb-cenuşie ce infiltrează

peretele

• Peretele îngroşat, rigid, cu

dispariţia pliurilor mucoase

• Lumenul redus, stenozat.

Forme macroscopice în organe parenchimatoase

a. Carcinom nodular

b. Carcinom infiltrativ (difuz)

a. Carcinom nodular

• Tumoră nodulară alb-cenuşie,

slăninoasă, unică, de dimensiuni
variabile

• Limitele tumorii uşor

neregulate, datorită caracterului
invaziv

• Fără capsulă
b. Carcinom infiltrativ

 Masă tumorală extensivă,

difuză, alb-slăninoasă, ce
înlocuieşte parte din
parenchimul normal
Clasificare histogenetică

 Carcinom epidermoid (scuamocelular)

epiderm
mucoase epidermoide
metaplazie epidermoidă

 Adenocarcinom
epiteliul organelor parenchimatoase
epiteliul organelor endocrine
epiteliul mucoasele organelor cavitare
 I. CARCINOMUL SCUAMOCELULAR
Proliferarea celulelor din:
- Epiderm (piele)
- Mucoase epidermoide (oro-faringe, laringe, esofag, exocol uterin, vagin)
- Zone cu metaplazie scuamoasă (epiteliu respirator, uroteliu)
Carcinomul scuamocelular

 Celule tumorale maligne:

- poligonale, asemănătoare celulelor stratului spinos al epidermului, dar
cu atipii
- dispuse în plaje

 Caracter infiltrativ în derm (membrana bazala este distrusă)

 Gradul de diferenţiere dat de:

- atipia celulară
- producerea de keratină de către celulele tumorale (globi cornoşi sau
perle keratozice)

 Stroma conjunctivă este redusă, infiltrată cu limfocite.

Carcinom
scuamocelular
 !!! Carcinom bazocelular (ulcus rodens)

 Formă particulară de carcinom

cutanat.

Origine
- stratul bazal al epidermului şi
glandelor anexe

Macroscopic
 tumoră ulcerată, cu aspect de
pierdere de substanţă, ovalară,
profundă cu baza indurată
 marginile ulceraţiei sunt indurate,
uşor proieminente
 Carcinom bazocelular
Microscopic
 Tumora este compusă din plaje tumorale separate de stromă redusă →
distruge membrana bazală şi are caracter infiltrativ în suportul conjunctiv al
dermului

 Plajele tumorale - celule tumorale similare cu celulele stratului bazal, cu

dispoziţie caracteristică:

- în palisadă la periferie

- dezordonată în centrul insulelor tumorale.

 Tumora nu dă mestastaze şi este radiosensibilă

Carcinom bazocelular
 II. ADENOCARCINOMUL

Tumoră malignă a epiteliilor glandulare:

epiteliul organelor parenchimatoase (glandă mamară, prostată,
ficat, ovar, etc.)

epiteliul organelor endocrine (tiroidă etc.)

epiteliul mucoasele organelor cavitare (stomac, intestin, veziculă

biliară, bronşii, endometru, endocol, etc.)
Histologic
Bine diferenţiat:
 aspect tubular
 formare de structuri papilare (ex. carcinom de tiroidă),
 acini sau cordoane (ex. carcinom hepatocelular) de celule
atipice.
Moderat diferenţiat - elemente diferenţiate + mase sau insule
de celule pleomorfe, nediferenţiate, anaplazice (în proporţie de
50%).
Slab diferenţiat - elemente diferenţiate sub 25%, celulele
maligne formează mase neregulate, fără o arhitectură specifică
şi cu caracter infiltrativ.
 Adenocarcinom bine diferenţiat (colon)

 are origine în epiteliul glandular al colonului

 depăşeşte musculara mucoasei şi are caracter infiltrativ în

submucoasă şi pătura musculară

 compusă din
- elemente tubulare separate de stroma conjunctivă redusă
- glande tumorale - căptuşite de un epiteliu atipic, dispus pe
unul sau mai multe straturi, şi formeaza lumene neregulate, cu
dimensiuni variabile, densitate mare
Adenocarcinom bine diferenţiat (colon)
 Tipuri speciale de adenocarcinom
► Carcinomul mucos (coloid sau mucinos)
- adenocarcinom în care secreţia de mucus este marcată şi
eliberată atât la polul bazal, cât şi apical în stromă.

Macroscopic:
• aspect gelatinos
Microscopic:
• plaje de mucus în care plutesc celulele tumorale.

Localizările mai frecvente - stomacul, colonul şi glanda mamară.

Carcinomul mucos (coloid sau mucinos)
Tipuri speciale de adenocarcinom

► Carcinomul cu celule „în inel cu pecete"

- celulele maligne au capacitatea de a produce mucus pe care însă
îl reţin intracelular ceea ce va duce la deplasarea excentrică a
nucleului (aspect de „inel cu pecete").

- se poate asocia cu eliberarea parţială a mucusului în stromă.

!!! Aceste forme de adenocarcinom, indiferent de localizare, au o

dispoziţie difuză, invazivă, prognosticul fiind foarte rezervat.
Carcinomul cu celule „în inel cu pecete"
 Metastaze viscerale

Noduli tumorali
 multipli, Hepatice
 albi-slăninoşi,
 dimensiuni variate
 limite distincte
 frecvent centrul necrozat

Pulmonare
 Metastaze ganglionare de adenocarcinom
Celulele tumorale:
 ajung la ganglion pe calea vaselor limfatice aferente
 colonizează sinusul subcapsular şi apoi invadează toata masa
ganglionară
 formează glande tumorale căptuşite cu un epiteliu atipic
Teleman, 2003
The treponemes readily cross the
placental barrier and infect the
fetus, causing a high rate of
spontaneous abortion and stillbirth.
Within the first 2 years of life,
symptoms are similar to severe
adult secondary syphilis with
widespread condylomata lata and
rash. “Snuffles” describes the
mucopurulent rhinitis caused by
involvement of the nasal mucosae.

2010
Robbins, 2013
Robbins, 2013
A review of the guidelines for the evaluation and treatment of congenital
syphilis. Kwak J et al. Pediatr Ann. (2015)

Mother-to-child transmission of CS can be avoided with appropriate maternal

diagnosis and treatment during the pregnancy. Diagnosing CS and
determining the therapeutic course can be challenging.

Untreated maternal syphilis and adverse outcomes of pregnancy: a

systematic review and meta-analysis.Gomez GB et al. Bull World Health
Organ. (2013)
Untreated maternal syphilis and adverse outcomes of pregnancy: a
systematic review and meta-analysis.Gomez GB et al. Bull World Health Organ.
(2013)

OBJECTIVE:
To perform a systematic review and meta-analysis of reported estimates of adverse pregnancy outcomes among
untreated women with syphilis and women without syphilis.

METHODS:
PubMed, EMBASE and Cochrane Libraries were searched for literature assessing adverse pregnancy outcomes
among untreated women with seroreactivity for Treponema pallidum infection and non-seroreactive women. Adverse
pregnancy outcomes were fetal loss or stillbirth, neonatal death, prematurity or low birth weight, clinical evidence
of syphilis and infant death. Random-effects meta-analyses were used to calculate pooled estimates of adverse
pregnancy outcomes and, where appropriate, heterogeneity was explored in group-specific analyses.

FINDINGS:
Of the 3258 citations identified, only six, all case-control studies, were included in the analysis. Pooled estimates
showed that among untreated pregnant women with syphilis, fetal loss and stillbirth were 21% more frequent,
neonatal deaths were 9.3% more frequent and prematurity or low birth weight were 5.8% more frequent than
among women without syphilis. Of the infants of mothers with untreated syphilis, 15% had clinical evidence
of congenital syphilis. The single study that estimated infant death showed a 10% higher frequency among infants of
mothers with syphilis. Substantial heterogeneity was found across studies in the estimates of all adverse outcomes for
both women with syphilis (66.5% [95% confidence interval, CI: 58.0-74.1]; I(2) = 91.8%; P < 0.001) and women
without syphilis (14.3% [95% CI: 11.8-17.2]; I(2) = 95.9%; P < 0.001).

CONCLUSION:
Untreated maternal syphilis is associated with adverse pregnancy outcomes. These findings can inform policy
decisions on resource allocation for the detection of syphilis and its timely treatment in pregnant women.
 Update on syphilis and pregnancy.
Tsimis ME, Sheffield JS.
Birth Defects Res. 2017 Mar 15;109(5):347-352.

Abstract
While the origins of syphilis remain unknown, it has long been recognized as an infectious entity with
complex pathophysiology. In this review, we highlighted the epidemiology and risk factors associated
with syphilis. The incidence of syphilis in most populations showed a consistent upward trend until
the 1940s with the introduction of penicillin as the preferred treatment. The emergence of congenital
syphilis and vertical transmission has been a direct result of heterosexual syphilis transmission. We also
explore the microbiology and pathogenesis of Treponema pallidum as it directly correlates with its route of
transmission and infectivity. The clinical features are best categorized into stages (primary, secondary,
early, and late latent and tertiary). The primary stage presents as a characteristic chancre and inguinal
adenopathy, while the secondary "bacteremia" stage has a predilection to dermatologic manifestations and
constitutional symptoms. The latent phase of syphilis witnesses a quiescent period with variable relapse of
symptoms and finally, one-third of untreated patients undergo tertiary syphilisyears after the initial
infection characterized by severe neurologic or cardiovascular symptomatology. We will also review the
data collected for congenital syphilis from the CDC as this can manifest with stillbirth, neonatal death,
and nonimmune hydrops. The diagnosis of syphilisfocuses on a combination of nontreponemal and
treponemal antibody tests with the CDC recommending a traditional algorithm from screening to
confirmation. However, other agencies have recently adopted the reverse testing algorithm which has
outperformed the traditional algorithm in certain populations. We finally focus on syphilotherapy and
monitoring response to treatment with a specific emphasis on pregnancy.
Serological follow-up of infants born to mothers with
positive syphilis serology - real-world experiences.
Wallace HE, Broomhall HM, Isitt CE, Miall LS, Wilson JD.
Int J STD AIDS. 2016 Nov;27(13):1213-1217.

Abstract
The 2008 UK syphilis guideline recommends infants born to women with any
positive syphilis serology be followed up until both treponemal and nontreponemal tests are negative
to exclude congenital syphilis, whereas Centers for Disease Control and Prevention guidelines
recommend using only nontreponemal tests. Historically, we had low infant follow-up rates with no
coherent pathways. We initiated a change in multidisciplinary team practice of infant testing for syphilis in
2011 and evaluated the results before and after by retrospective review of testing of infants born to women
with positive syphilis serology between 2005 and 2012. A total of 28 infants' mothers were treated in
pregnancy (termed 'high risk'); 26 had adequate treatment prior to pregnancy (termed 'low risk'). There
was a significant increase in serological testing after 2011 compared with before (83% versus 48%; OR
5.07 [95% CI 1.22-22.77] p = 0.01) but mainly in low risk infants with no significant improvement in high
risk infants who are the priority group. Using nontreponemal tests only in the infants would have reduced
the tests required by at least 50%, allowing health resources to be concentrated on achieving adequate
follow-up for those infants most at risk.
 Vaccine development for syphilis.
Lithgow KV, Cameron CE.
Expert Rev Vaccines. 2017 Jan;16(1):37-44.

Abstract
INTRODUCTION:
Syphilis, caused by the spirochete Treponema pallidum subspecies pallidum, continues to be a globally
prevalent disease despite remaining susceptible to penicillin treatment. Syphilis vaccine development
is a viable preventative approach that will serve to complement public health-
oriented syphilis prevention, screening and treatment initiatives to deliver a two-pronged approach to
stemming disease spread worldwide. Areas covered: This article provides an overview of the need for
development of a syphilis vaccine, summarizes significant information that has been garnered from
prior syphilis vaccine studies, discusses the critical aspects of infection that would have to be targeted
by a syphilis vaccine, and presents the current understanding within the field of the correlates of
protection needed to be achieved through vaccination. Expert commentary: Syphilis vaccine
development should be considered a priority by industry, regulatory and funding agencies, and
should be appropriately promoted and supported.