Carcinogeneza

1
 Carcinogeneza
• procesul multistadial prin care o celulă
normală dobândeşte proprietăţi ce permit
dezvoltarea fenotipului malign,
– rezultat al interacţiunilor multiple între factori
exogeni şi endogeni (genetici, hormonali,
imunologici, metabolici)
• cascada de evenimente ce conduc la
transformarea unei celule normale, adesea
clonogenă (stem), în malignă.
2
 Carcinogen
• agent a cărui administrare la
animalele de experienţă
determină o incidenţă semnificativ
crescută statistic a neoplaziilor, de
unul sau mai multe tipuri
histologice, faţă de animalele
neexpuse
3
 Carcinogeneza fizică

• implicată în etiologia a 5% din cancerele

umane.
• carcinogeni fizici
– radiaţiile (ionizante, ultraviolete şi altele,
componente ale mediului înconjurător)
– azbestul

4
 I.Radiaţiile ionizante
• electromagnetice: radiaţiile X şi γ
• corpusculare încărcate electric: protoni, particule
alfa (α) şi beta (β)(electroni)
– Radiaţiile β sunt electroni cu viteză mare, comparabilă cu
a radiaţiei electromagnetice.
• corpusculare cu masă de repaus şi sarcină electrică
nulă: neutroni
– Prin interacţiunea cu nucleii atomilor cărora le cedează
energia, aceste radiaţii produc protoni de recul, particule
alfa şi fragmente nucleare grele ce vor ioniza materia

5
 Mecanisme de apărare
• repararea leziunilor ADN, cel mai bine
cunoscut fiind excizia nucleotidelor lezate
(Nucleotide Excision Repair, NER).

6
 Absorbţia energiei radiaţiilor ionizante în
materie
• efect fotoelectric
• efect Compton
• generarea de perechi de baze

7
 Leziuni ADN
• Electronii rezultaţi pot provoca leziuni ale ADN
printr-o interacţiune
– directă şi/sau
– indirectă (producţia aberantă a radicalilor de O2,
prin hidroliza apei)
• sunt rupturi simple sau duble ale catenelor
(simple/ double strand break, SSB/ DSB).

8
 Leziunile directe ale ADN

deleţia primară,
translocaţia, Evenimentele
inversiunea finale sunt
secvenţelor ADN,
rupturi cromozomiale
Instabi- activarea
cu defecte de
reparare amplificarea
litate protoncogenel
secvenţelor de ADN genică or şi/sau
(mecanisme de
activare a
inactivarea
oncogenelor) GST

9
Cancerele induse de radiaţii ionizante

• perioadă de latenţă între iradiere şi

momentul apariţiei malignităţii;
– pentru tumorile solide, aceasta este
mai lungă (până la 40 de ani
postiradiere),
– leucemiile prezintă cele mai scurte
intervale de latenţă.
10
 B.Radiaţiile ultraviolete
• relaţie puternică de cauzalitate între
expunerea la UV (în special de tip B) şi
incidenţa crescută a epitelioamelor
cutanate,
– pentru carcinoamele bazocelulare
(incidenţă de 5-6 ori mai crescută
comparativ cu cele spinocelulare)
• # de radiaţiile ionizante, cea indusă de
UV necesită expuneri multiple
11
 Efectele cancerigene ale UV
– lungimea de undă (risc maxim pentru
λ=190-320nm),
– doza administrată,
– durata şi intensitatea expunerii
– factori genetici: grosimea tegumentelor,
pigmentarea cutanată care filtrează
radiaţiile. .

12
 Mecanism
• direct, prin procesele de fotoreacţie, sub
forma dimerizării pirimidinelor (tip CC-
TT);
• mutaţii la nivelul genei p53,
• efect imunosupresor al RUV prin
distrugerea celulelor Langerhans (celule
prezentatoare de antigen [APC] din
stratul dermic profund)
13
 C.Alte forme de radiaţie

• Radiaţiile infraroşii (RIR)

– cancere cutanate prin hipertermie
cronică (Khangri cancer) în Kaşmir, apărut
în zona de eritem produs prin aplicarea
unui vas cu cărbuni pentru încălzirea
corpului.
• Câmpurile electromagnetice de joasă
frecvenţă
– leucemii la persoanele expuse profesional
14
 D. Expunerea la fibre minerale. Rolul
azbestului
• mezoteliomul malign
• cancer bronho-pulmonar
• grup complex de fibre minerale, fiecare cu
structură unică, compoziţie şi reactivitate
chimică diferite.
• Mult folosit in constructii, izolare,
manufacturare

15
16
 Mecanisme de carcinogeneza
• leziuni ale ADN (inclusiv mutaţii tip
DSB deleţii ale crs. 1p, 3p, 6q, 9q,
13q, 15 şi 22q),
• perturbă mitoza şi segregarea
cromozomilor (ex. pierderea unei
cópii a crs. 22), determinând
aneuploidie.
17
 II.Carcinogeneza biologică

• factori infecţioşi
– în marea lor majoritate virusuri, dar şi
bacterii sau paraziţi)
• Reprezinta 28% dintre cazurile
înregistrate în ţările puţin dezvoltate,
dar mai puţin de 8% în cele
dezvoltate
18
Agent infecţios Cancere cert induse (dovezi Alte cancere (dovezi incerte) Mecanisme / evenimente
suficiente)

Virus Epstein-Barr (EBV) Carcinom nazofaringian; Carcinom gastric, carcinom Proliferare celulară, inhibiţia
Limfom Burkitt, LMNH, BH, limfom limfom-like apoptozei, instabilitate genomică,
nazofaringian cu celule T/NK. migrare celulară

Virusul hepatitei B CHC Colangiocarcinom; Inflamaţie, ciroză hepatică,

LMNH hepatită cronică
(HBV)
Virus hepatitei C (HCV) CHC; Colangiocarcinom Inflamaţie, ciroză hepatică, fibroză
LMNH hepatică

Virusul herpetic al SK Boala Castelman multicentrică Proliferare celulară, inhibiţia

LMNH apoptozei, instabilitate genomică,
sarcomului Kaposi (KSHV) migrare celulară

Virusul imunodeficienţei SK, carcinom cervical, de anus, Carcinoame de vulvă, vagin, Imunosupresie (acţiune
de conjunctivă; penis, cancere cutanate non- indirectă)
umane tip 1 (HIV1) LMNH, BH melanice, CHC

Virusul uman papiloma tip Carcinoame de col uterin, vulvă, Carcinom de laringe Imortalizare, inhibiţia apoptozei şi
vagin, penis, anus, cavitate orală a răspunsului la lezarea ADN,
16 (HPV16) instabilitate genomică

Virusul uman limfotropic Leucemia şi limfoame cu celule T Imortalizare şi transformare a

celulelor T
pentru celulele T (HTLV1)

Helicobacter pylori Carcinom gastric; Inflamaţie, stres oxidativ, turn-over

Limfom gastric tip MALT (mucosa- celular accelerat, hiperexpresie
associated lymphoid tissue) genică, metilare, mutaţii

Clonorchis sinensis Colangiocarcinom Inflamaţie, stres oxidativ,

proliferare celulară
Opistorchis viverinii

Schistosoma haematobium Carcinom de vezică urinară Inflamaţie, stres oxidativ,

19
 Virusurile oncogene
• trăsături comune precum prezenţa în structura lor
a unui acid nucleic (ADN sau ARN), producerea
unor infecţii permanente în formă latentă clinic,
capacitatea de a imortaliza celulele-gazdă prin
integrarea în genomul acestora.
• două mari categorii:
– virusuri ADN (sau oncodnavirusuri)
– virusuri ARN (numite iniţial oncornavirusuri, iar actual
retrovirusuri oncogene)

20
 A.Virusuri ADN oncogenice
• Papiloma virusuri umane
• 35 tulpini de virus papiloma cu tropism genital
• subtipurile HPV mucosotropic genus alfa de
„risc crescut” – 16, 18, 31, 33, 45 (şi mai puţin
constant HPV-35, 39, 51, 52, 53, 56, 58, 66, 68,
73, 82)
– se asociază cu neoplazia intraepitelială (CIN) sau
carcinomul scuamos invaziv de col uterin

21
 Papiloma virusuri umane

• riscul de malignitate este maxim pentru

subtipurile HPV-16 şi 18, identificate în
proporţii variind între 5% (persoane
sănătoase) şi 68% până la 83% (paciente cu
cancere epidermoide, respectiv
adenocarcinoame cervicale invazive).
• Majoritatea infecţiilor HPV rămân
asimptomatice şi sunt eliminate din tractusul
genital în 1-2 ani.
22
 Virusul Epstein-Barr
• Limfomul african Burkitt
• Limfoame cu LB ale pacientilor imunosupresati
• Cateva cazuri de BH
• Carcinoame nazofaringiene

23
 Mecanisme
• Induce proliferarea şi imortalizarea
limfocitelor B, care îşi pierd capacitatea de
diferenţiere terminală,
• stare de imunodeficienţă ce este în relaţie cu
transformarea malignă şi progresia tumorală.

24
 Virusurile hepatitice B şi C
• VHB>300 de milioane
• VHC>170 de milioane de persoane infectate
pretutindeni în lume, mai ales în Asia şi Africa
• Genomul HBV poate fi identificat în majoritatea
CHC la pacienţii din zonele geografice endemice
(Taiwan, Senegal, Africa de Sud, Hong Kong, China
şi Filipine); geografic, ratele crescute de purtători
HBV (Ag HBs) coincid cu incidenţa crescută a CHC.
• CHC survine obişnuit după decade de la infecţia
cronică hepatică cu HBV care induce leziuni
hepatice urmate de regenerare 25
 Mecanisme pt HBV
• Direct
– integrarea genomului HBV în ADN celular
– expresia unei gene a HBV, numită gena X, ce
codifică o proteină mică cu rol reglator implicată în
transducerea semnalului şi activarea transcripţiei
• Indirect este în relaţie cu imunopatogeneza
infecţiei cronice cu HBV

26
 B.Virusuri ARN (retrovirusuri) oncogenice

• trei familii: Oncoviridae (HTLV-1 şi 2),

Lentiviridae şi Spumaviridae.
• directe, în cazul virusurilor acut transformante
– clasa I (ex. virusul sarcomului aviar Rous) –
care posedă oncogene proprii (v-onc) al căror
transfer (transducţie) produce rapid
cancerizarea celulei infectate

27
 Mecanisme
• indirecte (cis), la virusurile lent transformante,
cu perioadă de latenţă mare (ani) – clasa a II-a
(ex. HIV, HTLV) – care se inseră aproape de o
protooncogenă celulară pe care o
activează=mutageneză inserţională
(promotor/enhancer insertion)
• de transactivare, pt infecţia celulelor T cu
Human T-cell Leukemia Virus (HTLV-1, 2)

28
 Retrovirusuri cu acţiune carcinogenă certă
la om
• HTLV-1, identificat în limfocitele T (LyT) CD4+ stimulate cu
interleukină-2 (IL-2) şi la pacienţii cu leucemii şi limfoame T
ale adultului.
– se transmite vertical şi orizontal prin alăptare, transfuzii de sânge şi
contact sexual.
– Leucemia acută cu celule T a adultului (ATL) este endemică în sudul
Japoniei, insulele Fuji şi Caraibe, unde infecţia interesează 5-10%
din populaţie, însă numai 25-30% din indivizii infectaţi fac leucemie,
perioada de latenţă fiind de 10-40 de ani de la infecţia primară.
• HTLV-2, ce infectează la om LT (preferenţial CD8+) şi LB. Se
presupune a fi implicat în etiologia leucemiei cu celule
păroase (hairy cell leukemia).

29
• HIV retrovirus lent transformant
(lentivirus) care infectează LT CD4+,
• Determină neoplazii (sarcom
Kaposi sau limfoame maligne non-
Hodgkin) prin efectele
imunosupresive ale bolii SIDA

30
 III Carcinogeneza chimică
• Carcinogenii descoperiţi până în prezent au o mare
varietate de structuri chimice, fără similitudini
aparente.
• trebuie iniţial descompuşi chimic pentru ca,
ulterior, metaboliţii lor activi să reacţioneze cu
ADN, ARN, proteinele celulare.
• xenobiotice (substanţe chimice nealimentare
provenite din mediul extern, inclusiv carcinogenii
chimici) sunt puţin solubile în apă şi nu pot fi
eliminate renal ca atare
31
Metabolizarea xenobioticelor comportă în general 2 etape:

• I.Etapa de activare (oxidare). Prin intermediul

citocromilor P450 (CYP450) au loc o serie de
reacţii chimice numite „de fază 1” în cursul
cărora iau naştere produşi activi intermediari
(ex. epoxizii) ce vor realiza legături covalente
cu ADN celular

32
 Metabolizarea xenobioticelor comportă în
general 2 etape:
• II.Etapa de metabolizare (conjugare). Compuşii
rezultaţi din transformarea substanţelor oxidate
anterior în derivaţi glucuronid şi sulfat, sau din
conjugarea cu acid mercaptopuric, sunt apoi rapid
eliminaţi.
• Nivelul tisular al enzimelor implicate este
controlat prin mecanisme genetice, distribuţia
cancerelor la nivelul diferitelor organe reflectând
atât aceste nivele, cât şi ce al expunerii la
carcinogenii chimici.
33
 Fumatul
• model de carcinogeneză chimică (dar şi fizică).
• Epidemiologii atribuie mai mult de 25-40% din
totalitatea deceselor prin cancer fumatului, şi în
principal fumatului de ţigarete.
• neoplasmul bronho-pulmonar (NBP), dar şi cu alte
tipuri de cancer (de cavitate bucală, faringe, laringe,
esofag, vezică urinară)
• >3000 de substanţe chimice au fost identificate în
fumul de ţigară,
– dintre care cel puţin 30 sunt cunoscute ca şi carcinogene pe
animale,
– mai mult de 20 fiind foarte puternic asociate cu dezvoltarea
NBP. 34
– nitrozaminele tabaco-specifice ([4-metil-nitrozamino]-
1-[3-piridil]-1-butanonă) şi HAP determină mutaţii
prin formarea de legături covalente (adducţi) cu ADN,
prin intermediul a 2 sisteme enzimatice: CYP450 şi
glutation-S-transferaza (GST).
– Enzimele CYP450 activează sau sintetizează
carcinogeni, în timp ce GST detoxifică carcinogenii
intermediari care protejează împotriva formării de
adducţi. În mod normal, aceşti adducţi sunt reparaţi,
sau dacă mutaţiile ADN sunt severe determină
declanşarea apoptozei
35
Fumatul si cancerul

36
 Fumatul
• Expunerea cronică la componentele fumului de ţigară
induce mutaţii critice la nivelul p53 sau RAS, ce conduc la
iniţierea sau promoţia bolii neoplazice.
• Fumul de ţigară induce leziuni oxidative şi polimorfism al
8-oxoguanin-ADN-N-glicozilazei-1 (OGG1); reducerea
activităţii enzimatice a OGG1 este asociată cu creşterea
riscului de NBP.
• Deşi se acceptă că fumul de ţigară determină NBP, nu toţi
fumătorii dezvoltă această neoplazie.
• fumătorii prezintă un risc de 14 ori mai crescut faţă de
nefumători, dar numai circa 11% din marii fumători vor
dezvolta NBP în decursul vieţii. 37
 Agenţii alchilanţi
• substanţe citostatice citotoxice cum ar fi azot
muştarul (mecloretamina) sau nitrozureea,
care eliberează în mediul solubil un radical
alchil, electrofil per se, şi ca atare capabil de a
reacţiona covalent cu ADN fără a necesita
metabolizare intracelulară

38
 3 etape distincte
• Iniţierea (stadiul I) consecutiv administrării
directe a carcinogenului chimic), este procesul
rapid, ireversibil, prin care se produc
modificări „discrete” dar permanente ale ADN
celular, sau alterarea ireversibilă a structurii
genetice a unei celule, rezultând o celulă cu
potenţial evolutiv spre o clonă malignă.
• trei funcţii celulare sunt importante pentru
iniţiere: metabolizarea carcinogenului,
repararea ADN şi proliferarea celulară. 39
 Initierea
• Agenţii iniţiatori nu pot determina de unii singuri
malignizarea, însă unii pot juca şi rol de promotor, fiind
consideraţi carcinogeni „compleţi” (ex. fumul de ţigară)
• Deşi procesul este ireversibil, nu toate celulele iniţiate vor
evolua spre formarea unei neoplazii, şi multe vor intra în
apoptoză.
• O celulă iniţiată nu este o celulă tumorală deoarece nu a
dobândit, încă, autonomie în ceea ce priveşte creşterea.
• Alterarea ADN poate rămâne în stare dormantă toată
viaţa, dacă nu va fi promovată de evenimentele ulterioare

40
 Promoţia (stadiul II)
• procesul prin care o celulă deja iniţiată
dobândeşte capacitatea de diviziune selectivă şi
de expansiune clonală, prin dereglarea creşterii
şi diferenţierii,
• procesul prin care este stimulată apariţia de
celule tumorale în ţesuturile ce au fost expuse
în prealabil la un agent iniţiator.
• promoţia implică o serie de modificări celulare
şi tisulare ce au loc în cursul perioadei de
latenţă tumorală şi care au ca rezultat apariţia
41
 Promotorii celulari:

• nu sunt mutageni şi nu sunt per se carcinogeni

(determină geneza tumorală şi reducerea
perioadei de latenţă a acesteia, dar numai
după expunerea celulei la un agent iniţiator)
• cresc numărul tumorilor (benigne, premaligne
sau maligne) formate

42
 Progresia (stadiul III)
• procesul în decursul căruia celulele iniţiate şi
promovate achiziţionează proprietăţile
fenotipului malign (invazivitate locală,
angiogeneză, metastazare, responsivitate
hormonală şi la citostatice etc.), apar
secvenţial subpopulaţii celulare care exprimă
în grade diferite aceste trăsături şi începe
expansiunea clonelor maligne agresive

43
 Initiation
(irreversible)
Promotion
More (reversible)
mutations
Progression
(irreversible)

malignant
metastases
45
Eva Szabo & Gail
L. Shaw

46
http://www.moffitt.usf.edu/pubs/ccj/v4n2/article1.html
http://www2.scitech.sussex.ac.uk/undergrad/coursenotes/ehh/lec4/4.html

47
 http://www.belleonline.com/n2v91.html

Epigenetic Mechanisms of Chemical Carcinogenesis

James E. Klaunig, Lisa M. Kamendulis, and Yong Xu

Division of Toxicology, Department of Pharmacology and Toxicology,
Indiana University School of Medicine

48
49
Hanahan D, Weinberg RA. The hallmarks of cancer. Cell. 2000; 100(1):57–70. 50
Cancerul – boală cu mecanisme genetice şi epigenetice

• proces multistadial caracterizat de acumularea

unui număr de alterări genetice (mutaţii -
modificări în secvenţa codului ADN, deleţii -
pierderea unei secţiuni a ADN, amplificări -
cópii multiple ale aceleiaşi secvenţe de ADN),
dar şi epigenetice (modificări în statusul de
metilare a ADN, rezultând în activarea sau
supresia unor gene)

51
 NB
• Leziunile genetice (mutaţii) non-letale
reprezintă nucleul carcinogenezei
– dobândite după expunerea la acţiunea
factorilor de mediu
– moştenite pe linie germinală

52
 NB
• Tumora poate lua naştere prin expansiunea clonală a unei
singure celule precursoare care prezintă leziuni genetice
incurabile (monoclonalitate).
• Celulele stem normale
– Nediferenţiate
– prezintă capacitate de autoreînnoire, producând în acelaşi timp
progenitori diferenţiaţi.
– Continuă să prolifereze perioade lungi de timp şi pot reprezenta
punctul de plecare a procesului de carcinogeneză pentru unele
cancere, dacă atât celula malignă cât şi cea stem utilizează acelaşi
program molecular de autoreînnoire.
– Se presupune că celulele stem ale unui organ ar putea fi implicate în
dirijarea procesului de carcinogeneză în organul respectiv.
53
 Intrebari
1. Definitia carcinogenezei
2. Tipuri de carcinogeni fizici-exemple si mod de
producere a leziunilor ADN
3. Tipuri de carcinogeni biologici-exemple si
mod de producere a leziunilor ADN
4. Tipuri de carcinogeni chimici-exemple si mod
de producere a leziunilor ADN
5. Etapele carcinogenezei
54