Asist. Univ. Dr.

Tataru Ana-Liana
Asist. Univ. Dr. Todor Denisia
neoformatie tisulara rezultata din proliferarea
exagerata a elementelor celulare = tumora

Leziuni proliferative:
 hiperplazia:proliferare celulara in exces

 hipertrofia: crestere de volum celular

 atrofia: reducere de volum celular

 displazia: tulburare de dezvoltare celulara

 asemanatoare macro si microscopic cu tesutul de
origine
 - evolutie lenta
 - bine delimitate – incapsulate
 - nu au caracter invaziv in vecinatate ( exceptii: pot
realiza deformari, compresiuni)
 - nu metastazeaza
 - nu prezinta adenopatii
 - nu recidiveaza ( exceptii)
 modificare celulara profunda, dezvoltare anarhica,
modificari nucleare si in apoptoza
 - evolutie relativ rapida
 - nu sunt delimitate – invadeaza tesuturile vecine
 - determina modificari sistemice
 - recidiveaza
 - determina adenopatii si metastaze
 - diseminare: predominant limfatica
(adenocarcinoame) sau hematogena ( sarcoame)
FIZIOPATOLOGIA CREȘTERII TUMORALE

-Rată de creștere scăzută;

-Creștere regulată;
Benignă -Multiplicare limitată;
-Celule conform tiparului de origine;
-Celulele nu pot migra.

TUMORA

-Rată de creștere mare

Malignă -Creștere neregulată;
-Multiplicare anarhică, nelimitată;
-Celule diferite de tiparul de origine;
-Celulele migrează.
FIZIOPATOLOGIA CREȘTERII TUMORAL
DENUMIRE IMPLICAȚII

Prefix țesut- sufix: om

-osteom;
-miom; -compresiuni;
-fibrom. Tumori benigne -obstrucții;
-hipersecreție.

Prefix țesut- sufix: om

-carcinom sau
epiteliom;
-sarcom;
-melanom; -compresiuni;
-limfom; -obstrucții;
Excepție:-leucemie Tumori maligne
-metastazare și cancerizare.
Prefix organ- sufix:
tipul de cancer
-hepatocarcinom;
-liposarcom.
MANIFESTĂRILE BOLII CANCEROASE

Directe Indirecte
-caşexie, indusă de:
-TNF;
-epuizarea rezervelor energetice;
-manifestări hematologice:
-cancerizarea organismului
-anemie;
(metastaze);
-leucopenie;
-compresiuni;
-trombocitopenie;
-obstrucții;
-factori endocrini ectopici, (ACTH,
-adenopatii;
parathormon,
-hemoragii, necroze și ulcere.
eritropoietina);
-factori endocrini, de origine tumorală
endocrină:
-insulina (insulinoame);
-catecolamine (tumorile
medulosuprarenalelor).
 Metode pentru evaluarea clinica a neoplaziilor

 Anamneza
 Examen obiectiv
 Examen imagistic – RX, ECHO, CT, angiografie, RMN
 Examen de laborator – evaluare hematologica
 - teste biochimice pentru evaluarea
 functionalitatii diferitelor organe
 - determinarea unor markeri tumorali


 Examen anatomo-patologic
 Examen citogenetic si de biologie moleculara
Direcţii majore de abordare a problematicii cancerului

 Prevenirea cancerului – identificarea şi eliminarea

factorilor ce determină apariţia bolii

 Detectarea precoce a bolii – utilizarea unor metode

biofizice de investigare sau a unor metode de laborator
specifice pentru evidenţierea de markeri tumorali

 Dezvoltarea unor metode terapeutice eficiente

Markerii tumorali = substanțe apărute în organismul, în condițiile bolii
canceroase.

-enzime (fosfataza acidă- cancer de prostată);

-antigene tumorale (glicoproteine);
-antigene embrionare (antigenul carcinoembrionic-CEA din cancerele
digestiv și pancreatic sau -fetoproteina , din cancerele digestiv și
hepatic);
-antigenul specific prostatic (PSA- cancer de prostată);
-antigenul comun leucocitar (limfoame).
 Markeri tumorali

 substanţe biologice, majoritatea proteine, secretate de

celulele tumorale

 prezente în ser, urină, revărsate seroase sau localizate în

membrana celulară sau citoplasmă

 mai uşor de determinat în lichide biologice decât prin

evidenţierea histologică a markerilor tumorali celulari
 Screening – detectarea cancerului latent la pacienţi
asimptomatici

 Diagnostic şi prognostic

 Monitorizarea eficienţei terapiei

 Detectarea precoce a recurenţei bolii

Caracteristicile unui marker ideal ar trebui sa fie:

 sensibilitate mai mare de 75 % - depistare in stadii incipiente

 specificitate pentru neoplasme singulare cel puţin 95 %

 corelaţie între dimensiunea tumorii şi nivelul markerului

 utilitate pentru prognoză şi schema de tratament

 utilitate pentru urmărirea eficacităţii terapiei

 Un marker prognostic este o caracteristică a
pacientului sau un factor tumoral care
previzionează evoluţia ( obişnuit supravieţuirea)
independent de tratamentul admnistrat.
 Un marker predictiv este markerul clinic sau
biologic care previzionează rezultatele unui
tratament specific ( fie în termenii răspunsului
tumorii sau supravieţuirii după o terapie
particulară).
 aplicare facilă: dozaj simplu, reproductibilitate, cost redus
 detectibilitate: existenţa unei metode de dozaj care să
permită evidenţierea unei diferenţe cantitative semnificative între
valorile subiecţilor normali şi ai celor cu neoplazii
 sensibilitate: permite recunoaşterea tuturor pacienţilor cu
neoplazii (există un număr redus de „fals negativi”)
 specificitate: permite excluderea cazurilor negative şi indică
localizarea primară (specificitate de organ)
 existenţa unor corelaţii cu masa de celule
tumorale pentru a permite „măsurarea” eficienţei terapiei,
monitorizarea bolii reziduale prin dozări repetate şi detecţia
precoce a recidivei sau metastazării.
 Clasificarea markerilor tumorali

 natura chimică – proteine, amine, poliamine, nucleozide

 funcţia biologică – hormoni, antigene, enzime

 natura tumorii - tumoră embrionară, testiculară, etc.

Funcţie de apartenenţa la mai multe clase:

 antigene oncofetale
 antigene asociate tumorilor
 hormoni secretati de tesutul tumoral
 enzime secretate de tesutul tumoral
 substanţe cu masă moleculară mică eliminate în urină
Markerul Cancer
CA 15-3 Mamar (monitorizare postoperatorie, monitorizarea tratamentului)

CA 125 Ovar (monitorizarea tratamentului, diagnostic diferenţial cu

tumori benigne sau maligne la femeia în postmenopauză)
AFP (Alfa Ovar Testicul (prognostic, supraveghere postoperatorie,
fetoproteina) monitorizarea tratamentului) Hepatic (susţinerea diagnosticului,
prognostic, supraveghere postoperatorie, monitorizarea
tratamentului)
βHCG Ovar Testicul (prognostic, supraveghere postoperatorie,
(gonadotropina monitorizarea tratamentului) Coriocarcinom (specificitate
corionică umană) 100%)
SCC-TA 4 Col uterin
(squamous cell
carcinoma - tumor
associated 4)
Markerul Cancer
ACE (antigen Colo-rectal (prognostic, supraveghere
carcinoembrionar) postoperatorie, monitorizare) Tiroidian
medular

CA 19-9 Colo-rectal Pancreas

CA 72-4 Gastric

LDH Tumori germinale

Markerul Cancer
Tirocalcitonină Tiroidian medular Tumori endocrine Feocromocitom
Hiperparatiroidie Insuficienţă renală
Tiroglobulina Tiroidian diferenţiat (supraveghere postoperatorie,
monitorizarea tratamentului)

FAP (fosfataza Prostată

acidă prostatică)
PSA (prostate Prostată (screening, prognostic, supraveghere
specific antigen = postoperatorie, monitorizarea tratamentului)
kalicreină) Permanent: prostatite, adenoame
Tranzitor: după tuşeul rectal, după marşuri 3 zile.
Normalizare: 5-15 săptămâni ng/ml Raport PSAL/PSAT <
10%
 produse în cantitate mare în timpul vieţii
fetale şi eliberate în circulaţie
 dispar după naştere sau sunt în cantitate
foarte mică
 sinteza lor este reactivată de transformări
maligne ale celulelor
 CEA (carcinoembrionic antigen)
 AFP - α-fetoproteina
 una dintre primele antigene exploatate clinic
 glicoproteină cu masa de 20 kDa asociată membranelor celulare
 prezent în tractul digestiv al fetusului, ficatul şi pancreasul embrionic
dar şi în mucoasă intestinală, plămân, pancreas
 este eliberat şi de celulele tumorale, mai ales cele din colon
 valori crescute la pacienţii cu cancer colorectal
 creşte şi în cancer pancreatic, gastric, pulmonar, de sân, melanom,
limfoame – indică malignitate generală
 creşte şi în afecţiuni benigne: afecţiuni hepatice de diferite tipuri,
pancreatite, afecţiuni pulmonare cronice
 crecut la fumătorii înrăiţi (19%), la 3% subiecţi sănătoşi
 valoare normală: 0-2,5 ng/ml – nefumători, sub 5 ng/ml - fumători
 Aplicaţii clinice:
 ca test de screening - neadecvat
 valoare prognostică şi de evaluare a posibilităţii de apariţie a
metastazelor cancerului colorectal 60% din pacienţi
80-100% cu metastaze
 determinare periodică pentru monitorizare 1-3 luni
 de monitorizare a efectului terapiei la pacienţii cu cancer
colorectal:
 nu întotdeauna există corelaţie directă între CEA şi
mărimea tumorii
 la pacienţii cu nivelul CEA scăzut înainte de tratament,
incidenţa dezvoltării metastazelor este mai scăzută
decât la pacienţii cu nivel crescut al CEA înainte de
tratament
 permite monitorizarea efectului radioterapiei – nivelul
CEA proporţional cu masa tumorală
 creşterea după intervenţie – recurenţa bolii
 glicoproteină sintetizată de sacul vitelin,
ficatul şi tractul gastrointestinal fetal începând din a 4-a lună
 rol de transport
 concentraţia scade după luna a 8-a când creşte albumina
 scade mult după naştere (de la 20000 ng/ml), timp de
înjumătăţire 3,5 zile
 valoarea normală este 0-15 ng/ml
 la adult, producerea de AFP este legată de proliferarea
celulară a hepatocitului normal sau neoplazic sau a altor
celule imature cu caracteristici similare celor ce o produc în
timpul vieţii fetale
 valori mai crescute în timpul sarcinii – 50 ng/ml –trim. I
270 ng/ml – trim. II
400 ng/ml – 36 săpt.
 poate permite evidenţierea unor malformaţii fetale
(anencefalie, spina bifida)
 valori puţin crescute în afecţiuni hepatice benigne
 în general, creşte în neoplazii hepatice, în cancer testicular
şi, mai puţin, ovarian

 Aplicaţii clinice:
 determinarea AFP în timpul sarcinii pentru relevarea unor
malformaţii fetale
 marker al carcinoamelor hepatocelulare (18% dintre ) – şi
pentru diagnostic, dar şi pentru monitorizarea urmărilor
operaţiei sau a efectelor terapiei
 marker al cancerelor testiculare şi ovariene – util pentru
diagnosticare, prognostic şi evaluare a eficienţei terapiei
 eficacitatea terapiei - măsurarea nivelului seric AFP corelat
cu dimensiunea tumorii – valori peste 10000 ng/ml – sub1 an
- valori sub 200 mg/ml – 2 ani
 glicoproteină evidenţiată în ţesuturi fetale (glande salivare,
lacrimale, epiteliu respirator şi gastrointestinal)
 la adult, este produsă în cantitate minimă de epiteliul
ductelor pancreatice, glande salivare, mucoasa colecistului
 valoare normală 0-37mU/ml
 antigen asociat cu cancer de pancreas (80%), dar şi cu
cancerul de stomac (sub 50%), colorectal (sub 40%)
 să diferenţieze afecţiuni benigne de maligne pancreatice
Aplicaţii clinice:
 în scop diagnostic – neadecvat
 necesitatea intervenţiei chirurgicale
 valoare predictivă – recidivă, metastază
 monitorizare a efectului terapiei
 2. Antigene asociate tumorilor
 produse în special de celule transformate tumoral
 sinteza este reactivată de noi transformări maligne
ale celulelor
 CA-125 ( cancer antigen 125)
 CA-15-3 (cancer antigen 19-9)
 PSA - antigenul specific prostatic
 CA 125 (carbohydate sau cancer
antigen 125)

 antigen glicoproteic identificat folosind un anticorp OC 125

 produsă de epiteliul celomic, absentă în ovarul normal
 valoare normală 0-35 U/ml
 se eliberează în cancer ovarian de tip seros, dar şi în cancer
endometrial, pancreatic, de colon, pulmonar
 valori crescute şi în sarcină, endometrioză, afecţiuni
ginecologice benigne
Aplicaţii clinice:
 în cancer ovarian util pentru confirmarea diagnosticului,
monitorizarea răspunsului la terapie şi recurenţei bolii
 monitorizarea post-chirurgicală a carcinomului cervical uterin
 Antigenul prostatic specific – PSA

 glicoproteină produsă de celulele epiteliale ale acinilor şi ductelor

prostatei, cu activitate proteolitică, ce menţine solubil lichidul
seminal
 substanţă organ specifică, nu cancer specifică
 circulă prin sânge legat de inhibitori ai proteazelor şi mai puţin
liber
 valoarea normală este 0 – 4 ng/ml
 valori crescute în afecţiuni benigne şi maligne ale prostatei
valoare >20 ng/ml – probabilitate ca un nodul prostatic să fie
neoplazic este mare,
valoare între 4-20 ng/ml - poate fi adenom prostatic
 funcţie de raportul
PSA liber/PSA total x 100
< 10 – cancer
> 20 hipertrofie benignă
 Aplicaţii clinice:

 diagnostic şi prognostic în cancerul de prostată

 monitorizare post chirurgicală şi după tratamentul

hormonal al cancerelor de prostată

 specificitate şi sensibilitate mai mare decât

fosfataza acidă prostatică
 CA 15-3 (carbohydrate antigen 15-3)

 glicoproteină identificată folosind doi anticorpi 115D8 şi DF3

 se găseşte pe celulele alveolare şi cele ale ductelor glandulare
din glande mamare normale şi neoplazice
 valoare de referinţă - 0-30 U/ml
 este crescut în 20-25% din cazurile de carcinom mamar
localizat şi în 60-80% din cazurile de metastaze
 creşterea e proporţională cu masa tumorală
 valori crescute apar, însă nu constant şi fiabil şi în alte
neoplasme (pulmonar, hepatic, gastrointetinal, endometrial,
cervical)
 şi unele afecţiuni benigne determină creştere (endometrioză,
afecţiuni pelvine inflamatorii)
Aplicaţii clinice:
 monitorizarea pacientelor cu cancer mamar în curs

de tratament sau post operator

 evaluarea riscului de extindere a maladiei şi

probabilitatea apariţiei unor metastaze

 corelat cu MCA (mucin-like carcinoma associated

antigen) pentru identificarea cazurilor cu metastaze
încă de la diagnosticare
 Proteine placentare:
hCG - human chorionic gonadotrophin
HPL - human placental lactogen

 CYFRA21-1(cytokeratin fragment 21-1)

 Feritina
 β-2 microglobulina
 Tireoglobulina
 TPA (tisular polipeptidic antigen)
– citokeratină
- proliferare celulară
 Gonadotropina corionică umană (hCG)

 hormon produs de placenta normală, concentraţia maximă în

plasmă atingându-se în a 8-a săptămână de sarcină – test de
sarcină
 formată din subunitatea α – identică cu cea LH, FSH, TSH şi
subunitatea β specifică hCG cea care e apreciată prin testul
hormonal
 valori normale: 0-15mU/ml
 valori mari ale hCG în plasmă în afara sarcinii indică prezenţa
unor ţesuturi trofoblastice anormale sau a unei tumori ce are
secretie ectopica
 valori crescute ale β-hCG se pot întalni şi în alte cancere (sân,
pulmonar, pancreatic, renal, cerebral), în afectiuni benigne
(afectiuni osoase, ulcer duodenal, ciroza, sarcina) dar şi în
consumul de opioide pot determina creşterea valorilor hCG
Aplicaţii clinice:

 marker tumoral pentru afectiunile trofoblastice

gestationale (ex. coriocarcinomul) şi al tumorilor cu
celule germinale de ovar sau testicul

 monitorizarea efectelor terapiei

HPL (human placental lactogen)

 hormon trofoblastic cu proprietăţi lactogenice produs în

mod normal de celulele sinciţiotrofoblastice ale placentei
 prezent normal în serul gravidelor

 folosit ca index al funcţiei placentei şi al stării fetusului,

valoarea normală în timpul sarcinii poate atinge 10μg/ml
 nedetectabil în afara sarcinii

Aplicaţii clinice:
 diferenţierea neoplasmelor trofoblastice de o sarcină
 CYFRA21-1(cytokeratin fragment 21-1)

• marker recent introdus, din familia citokeratinelor

• valoare normală < 3ng/ml

Aplicaţii clinice:
• marker al carcinoamelor epidermoide
• în corelaţie cu NSE e util pentru diferenţierea
carcinoamelor cu celule mici de alte tipuri celulare de
cancer pulmonar
Feritina
 proteină esenţială în metabolismul fierului, localizată
predominant în ficat, rol în depozitarea fierului
 valoare normală: 15-200ng/ml
 valori crescute în diferite neoplasme: limfoame, cancere de
sân, ovar, testicul, plămân
 monitorizarea postoperatorie şi postterapeutică a neoplasmului
β-2 microglobulina
 proteină cu M mică (11,8 kDa), izolată iniţial din urina
pacienţilor cu afecţiuni tubulare renale,
 se găseşte pe suprafaţa celulelor nucleate, în special limfocite
 valoare normală: 4-12μg/ml
 prezentă în cantitate mare în serul pacienţilor cu boli
limfoproliferative (mielom multiplu, limfom cu celule B) şi
are rol de prognostic
 valori crescute şi în alte tipuri de cancer (pulmonar, sân, col
uterin) sau alte afecţiuni (lupus eritematos, artrită
reumatoidă, etc.)
Tireoglobulina
 glicoproteină bogată în tirozină, localizată în coloidul
tiroidian, esenţială sintezei de hormoni tiroidieni
 valori normale 10-50ng/ml

Aplicaţii clinice:
 diagnosticarea tumorilor tiroidiene şi monitorizarea
efectelor terapiei
 diagnosticul precoce al recidivelor
 prognosticul în urma intervenţiei chirugicale
 Calcitonina

 hormon polipeptidic produs de celulele c

parafoliculare ale tiroidei, valoare normală 0-
1 ng/ml
 marker al carcinomului medularei tiroidei
 poate fi produs ectopic de alte neoplasme
precum carcinomul de sân, pancreas, stomac,
plămân
 diagnosticarea şi monitorizarea recidivei
precoce a carcinomului medular al tiroidei
 Catecolamine
 valorile plasmatice ridicate pot indica prezenţa unui
feocromocitom sau neuroblastom
 Feocromocitomul:
• tumoră a glandelor medulosuprarenale
• apare şi în ţesuturi extramedulare cu aceeaşi origine
embriologică
 valoare normală: adrenalină <30μg/24 ore, noradrenalină
< 230μg/24 ore
Aplicaţii clinice:
 diagnosticarea feocromocitomului
 consecutiv diagnosticului localizarea tumorii -
feocromocitoamele extraadrenale secretă mai multa
noradrenalină
 este utilă şi deteminarea catabolitilor catecoloaminelor:
acidul vanilmadelic normetanefrina, metanefrina
 4. Enzime – markeri tumorali

 Fosfataza alcalină

 Fosfataza acidă

 Enolaza neuron specifică

 Lactat dehidrogenaza

 Galactoziltransferaza II

 Creatin kinaza
 Fosfataza alcalină
- utilă în evaluarea metastazelor osoase şi hepatice
- in carcinoame primare hepatice, pancreatice si biliare
- recent analiza izoenzimelor - placentara (PALP)
- din celule germinative (hPALP like)
- distributie PALP: in sincitiotrofoblast
PALP like: - testicule, cervix, timus, placenta, plamani
- normal <1% din ALP total, valori crescute la fumatori
- exprimarea ectopica – marker PALP: cancer ovarian 25-65,5%
cancer testicular 22-89%
c. pulmonar, colonorectal
- marker PALP-like: cancer testicular
coriocarcinom
- determinarea PALP/PALP-like – cel mai bun indice de
supravietuire
- specificitate – 95% (CA-125 71%)
Fosfataza acidă
- creşterea activităţii asociată cancerului de prostată
- sensibilitate 22-33% pentru stadiile incipiente
- sensibilitate 86-92% pentru metastazele carcinomului de prostata
- valori crescute apar şi în afecţiuni benigne: hiperplazie de prostata,
prostatită
- în confirmarea diagnosticului cancerului de prostată e corelată cu PSA
- valori crescute apar şi la pacienţi cu metastaze osoase

Enolaza neuron specifica (NSE)

- izoenzimă a enolazei prezentă în nervi şi celule neuroendocrine

- monitorizarea eficienţei terapiei la pacienţii cu cancer bronşic cu celule
mici, de origine neuroendocrină
Lactat dehidrogenaza
- LDH creşte în metastaze hepatice
- LDH5 creşte în cancere de sân, stomac, plămân, colon
- LDH3 crescut la 50% din cazuri de leucemie mieloblastica, limfoblastica
- creste in limfoame Hodgkin si non Hodgkin
- LDH1, LDH2, LDH3 in tumori ale celulelor germinative
- pentru monitorizarea răspunsului la terapie, determinare de prognostic

Galactoziltransferaza II
- izoenzima galactoziltransferazei
- creste in cancere gastrointestinale
- in cancer de colon – valoare corelata cu extinderea leziunii si progresia
bolii
- cancer pancreatic – marker mai sensibil si specific decat CEA

Creatin kinaza
- izoenzima CK-BB creste in carcinomul de prostata, pulmonar
 5. Substanţe cu masă mică eliminate renal
Hidroxiprolina
 indice al turnoverului colagenului accelerat în osteopatii, colagenopatii,
hipertiroidism, metastaze osoase, psoriazis, sarcină
 valoare normală: 6-22mg/24ore
 în metastaze osoase valoare poate creşte de 4-5ori
Metanefrina, normetanefrina, acidul vanilmandelic
 dozarea metanefrinelor mai sensibilă decât cea a acidului vanilmandelic
pentru diagnosticarea feocromocitomului
 diagnosticarea/monitorizarea terapiei în neuroblastom
Acidul 5-hidroxiindolilacetic
 eliminare în tumori pulmonare, ovariene, metastaze hepatice
 valoarea normală mai mică de 5 mg/24h
 valori crescute după consumul de roşii, banane sau după administrarea
de rezerpină
 Depistare
 Diagnostic
 Stadializare
 Prognostic
 Evaluarea eficienţei tratamentului
 O femeie în vârstă de 52 de ani se prezintă la medic
pentru diagnosticul unui nodul la nivelul glandei
mamare drepte, depistat recent prin autoevaluare.
 Obiectiv, formațiunea tumorală are consistență dură,
este neregulată, fixată în planul profund și cu retracție
cutanată.
 Ce diagnostic(e) intră în discuție?
 Ce investigații sunt necesare pentru
formularea/confirmarea diagnosticului?