 Epidemiologia cancerului.

Factori etiologici
 Cancerul nu este o boala moderna
◦ Cea mai veche descriere a cancerelor umane (Smith,3000-1500 ani IC)
 tumori mamare descrise in papirusurile egiptene

 Karkinos (rac, crab)

 Dimensiunea problemei este reflectata de datele despre morbiditate si mortalitate

 Boala scumpa
◦ presupune importante resurse materiale
◦ preventie, diagnostic, tratament, urmarire

 Boala canceroasă

◦ afecţiune genetică complexă,

◦ produsă de acumularea unor modificări genetice şi epigenetice, moştenite şi dobândite, în gene
multiple

◦ o clonă celulară
 capătă un set complet de capacităţi distinctive, definitorii („the hallmarks of cancer“),
 proliferează intens şi formează o tumoră care evoluează multistadial,
 creşte necontrolat şi diseminează la distanţă
CANCERUL reprezinta

- o problema de sanatate publica mondiala

- a doua cauza de deces, dupa bolile cardio-vasculare;

In anul 2012 pe plan mondial s-au inregistrat:

- 14 milioane de cazuri noi
- 10 milioane de decese prin cancer
 Incidenta cancerului arata o tendinta de crestere continua.
 OMS estimeaza ca anual apar 9 milioane de cazuri noi- jumatate din cazuri in tarile in curs de
dezvoltare.
Se prevede ca in 2020:
- numarul cazurilor nou diagnosticate in intreaga lume sa cresca la 15 milioane,
- boala neoplazica sa devina principala cauza de deces in tarile dezvoltate;

Principalii factori responsabili de frecventa in crestere a cancerului:

 capacitatea mai mare de a controla

si de a elimina bolile infectioase,
altadata fatale
 cresterea sperantei de viata
 cresterea populatiei varstnice

Alti factori importanti, responsabili de frecventa in crestere a cancerului:

 Cresterea incidentei anumitor forme de cancer, ca urmare a stilului de viata, cu expunere mai frecventa la
factorii de risc,
 de ex cancerul bronhopulmonar, ca urmare a extinderii fenomenului de tabagism

 Progresele tehnicii medicale:

 imbunatatirea diagnosticului, mai ales a localizarilor profunde, altadata ramase nedecelabile
 EPIDEMIOLOGIE
epi = peste; demos = popor; logos = stiinta;

Stiinta care studiaza distributia si determinantii bolilor (factori de raspandire, conditii, cauze)
in populatia umana

 Epidemiologia cancerului:
- urmareste identificarea tuturor factorilor implicati in aparitia bolii;
- are un rol important in elucidarea mecanismelor de producere precum si in combaterea si prevenirea
acesteia;
 Epidemiologia cancerului se bazeaza in primul rand pe studiul:
 incidentei,
 morbiditatii si mortalitatii,
 ratei de supravietuire.
 Incidenta cancerului
- Masoara frecventa de aparitie a cancerului intr-o populatie, intr-un anumit interval de timp
◦ variaza cu:
- varsta, sexul, rasa;
- de la un grup de populatie la altul;
- perioada cronologica de inregistrare.

Incidenta =
 Prevalenţa = estimarea numărului total de persoane (cazuri noi şi preexistente) cu cancere care sunt în
viaţă la un moment dat (prevalenţa punctiformă) sau după o perioadă definită de timp (prevalenţa
periodică).
 Studiul morbiditatii:
- dificil;
- complex;
- se face pe baza unui registru de morbiditate,
- care colecteaza date asupra unui teritoriu mai mult sau mai putin limitat.

 Studiul mortalitatii:
◦ nr deceselor care apar intr-o populatie, intr-un interval de timp, raportat la populatia totala, la
mijlocul intervalului studiat
◦ este mai usor de efectuat;
◦ foloseste certificatele de deces, care sunt usor accesibile.

ANALIZA SUPRAVIETUIRII
 Ratele de supravietuire
◦ reprezinta proportia persoanelor in viata, la un interval de timp specificat dupa diagnostic,
◦ de obicei acest interval de timp este de 5 ani
◦ se utilizeaza pentru a masura progresele terapeutice, eficienta depistarii precoce.

 Ratele de supravietuire relativa

 compara proportia de pacienti cu cancer, care sunt in viata la 5 ani dupa diagnosticare, cu proportia
corespunzatoare a persoanelor din aceeasi categorie de varsta si sex fara cancer, din populatia
generala, dupa ajustarea pentru alte cauze de deces.

 este utilizata pentru a masura progresele terapeutice, precum si eficienta diagnosticarii precoce a
bolii in populatie
VARSTA

 Frecventa imbolnavirilor creste

◦ progresiv dupa 40 de ani:
◦ numar mai mare de cazuri la varste inaintate, dupa 60-70 ani;

 La copii:
◦ predomina tumorile embrionare
◦ Tumora Wilms - in peste 90% din cazuri la varste <7 ani
◦ Neuroblastomul - cea mai comuna tumora solida extracraniala la copii
◦ Rabdomiosarcomul
◦ Sarcomul Ewing
◦ Limfoame

 La adult:
◦ se observa o crestere a incidentei cancerului pulmonar, colorectal, mamar;
◦ varfurile pentru leucemie si tumorile sistemului nervos apar nu numai la varste inaintate ci si in
prima copilarie, sugerand influenta unor factori prenatali, cu posibilitatea carcinogenezei
intrauterine.

 Un aspect interesant este legat de cancerul testicular:

- are un varf de aparitie la adultul tanar;
- creste incidenta in timp, care ramane insa inexplicabil;

SEXUL

 La barbati, mai frecvente sunt:

- cancerul pulmonar, prostata
- cancerul rinofaringian, gastric,
- cancerul renal, pancreatic
- ratele de incidenta specifice varstei sunt mai crescute la sexul masculin decat la sexul feminin.

 La femei, mai frecvente sunt:

- cancerele de vezica biliara, cai biliare extrahepatice,
- tiroidian
 Cancerele oculare, ale glandelor salivare si ale colonului drept au o frecventa aproximativ egala la
ambele sexe.

 Evolutia in timp a numarului de cazuri noi de cancer si decese prin cancer, in Romania

 Datele statistice noi, publicate de Globocan în anul 2018 și folosind pentru România datele Registrului
Regional din Cluj-Napoca și pe cele ale Registrului Regional Timișoara extrapolate la cele ale țărilor
vecine, arată că în România pentru o populație de 19.580.628 de locuitori au fost înregistrate 83.461 de
cazuri noi de cancer, 50.902 decese prin cancer
 o prevalență la 5 ani a cazurilor de cancer de 202.230 de pacienți cu cancer.
RASA

 Frecventa de aparitie a multor cancere variaza intre gruparile rasiale datorita:

- influentelor genetice intre rase;
- unor factori legati de aspecte culturale distincte,
- comportament social sau statut economic.

 Populatia alba din SUA prezinta rate crescute ale:

◦ cancerului colorectal, prostata, corp uterin, san, testicul
◦ care au fost partial corelate cu consumul de ridicat de carne si grasimi

 Populatia de culoare din SUA are cele mai ridicate rate globale de mortalitate prin cancer decat
orice alta grupa rasiala.

 Incidenta unor cancere este de asemenea mai ridicata la negri fata de alte rase:
- multe din cancerele datorate fumatului (plaman, pancreas);
- cancerele legate de fumat si alcool (cavitate bucala, esofag, laringe)
- negrii din SUA au cele mai mari rate ale cancerului de prostata din lume, explicatia fiind
necunoscuta.

STANDARDUL SOCIO-ECONOMIC
MEDIUL DE PROVENIENTA

 pot influenta ratele de supravietuire si mortalitate prin afectarea accesului la diagnostic si

tratament

 Cancerul de col uterin de 4 ori mai frecvent la femeile cu status socio-economic scazut,
 Cancerul de esofag, mai frecvent la categoria cu venituri scazute
 Cancerul de san si corp uterin mai frecvent la grupurile cu standard socio-economic ridicat
Cele mai frecvente localizari la barbati

 tarile dezvoltate
 cancerul prostatic,
 pulmonar,
 colorectal,
 gastric;
  tarile in curs de dezvoltare:
 cancerul gastric,
 pulmonar,
 cavitate bucala-faringe,
 hepatic,
 esofagian,
 colorectal.
VARIATII INTERNATIONALE

Exista diferente intre tarile cu status socio-economic diferit:

◦ In tarile in curs de dezvoltare sunt mai frecvente:

 cancere de ficat,
 esofag,
 cap-gat,
 col uterin.
◦ In tarile dezvoltate se observa o incidenta mai mare:
 a cancerelor mamare,
 pulmonare,
 colo-rectale,
 endometru.

 Cancerele prezinta distributii geografice diferite.

 Exista regiuni cu rate deosebit de ridicate pentru unele cancere:

- cancerul esofagian in China si Iran;
- cancerul hepatic si limfomul Burkitt in unele regiuni din Africa si Asia;
- cancerul gastric in Japonia.

TENDINTE ACTUALE DE EVOLUTIE A BOLII NEOPLAZICE IN LUME

 In tarile industrializate, numarul cazurilor de cancer si probabilitatea de diagnostic a unei

neoplazii este mai mare decat in tarile subdezvoltate, datorita:
- expunerii anterioare mai timpurii la
carcinogenii din mediul ocupational,
- aparitiei mai rapide a epidemiei de tabagism,
- stilului de viata vestic
(alimentatie hipercalorica, activitate fizica scazuta)
SISTEME DE SUPRAVEGHERE A CANCERULUI

Supravegherea cancerului = componenta esentiala a oricarui program de profilaxie si control al

cancerului.

Scop:
- culegerea sistematica, analizarea, interpretarea, diseminarea datelor referitoare la aparitia bolii
neoplazice intr-un teritoriu.

Registrul institutional de cancer

 inregistreaza toate cazurile de cancer diagnosticate si tratate intr-un anumit spital
Registrul teritorial de cancer
obiectiv principal - culegerea si clasificarea informatiei referitoare la toate cazurile noi de cancer care
apar intr-o populatie delimitata pe criterii geografice.

In Romania, ordinul 219/1980, reactualizat prin ordinul 871/2002, reglementeaza declararea nominala
obligatorie si evidenta bolnavilor de cancer.

Raportarea trebuie sa includa toate tumorile diagnosticate si tratate, prevazute in Clasificarea Internationala a
Maladiilor pentru Oncologie:
- cancere in situ,
- cancere metastatice,
- leziuni preneoplazice,
- tumori benigne ale sistemului nervos
Diagnosticate prin:
- examen histologic,
- examen radiologic
- examinari de laborator,
- observatie clinica
- examen citologic
- autopsie

 Cancerul cuprinde un grup de cateva sute de afectiuni, deosebite prin:

- localizare,
- morfologie,
- aspecte clinice,
- raspunsul la tratament.

 Cea mai importanta clasificare a neoplasmelor se bazeaza pe:

- topografie,
- morfologie (histologie),
- comportament – tendinta de invazie a altor tesuturi:
- malign,
- benign,
- in situ,
- nesigur: “borderline” sau cu potential malign scazut
FACTORI ETIOLOGICI AI BOLII NEOPLAZICE

 Afirmarea rolului etiologic se bazeaza pe:

- stabilirea unei corelatii intre expunerea individului sau a unui grup de indivizi la actiunea acestor
factori;
- demonstrarea unei frecvente a acestei expuneri la indivizii care au facut boala, fata de cei fara boala.

 Factorii etiologici dupa natura lor sunt factori:

- exogeni (care actioneaza din mediul inconjurator);
- endogeni (proprii organismului)

FACTORI EXOGENI
AGENTII FIZICI

1. Radiatii ionizante
◦ Localizarea, tipul si momentul de aparitie al cancerelor determinate de radiatii depind de:
- modul de iradiere;
- doza absorbita.

◦ Caracteristic cancerelor radioinduse

 aparitia tardiva, dupa 10 ani
 persistenta riscului pentru o perioada > 30 de ani.

Dupa accidentul de la Cernobil din 1986 s-au inregistrat:

- multiple cazuri de leucemii la personalul de interventie;

- cancere tiroidiene la populatia din regiune.

 Iradierile terapeutice pentru diverse afectiuni benigne ca hipertrofia timica, micoze ale capului practicate
inainte de 1950 au dus la o incidenta crescuta a cancerelor tiroidiene si cutanate in zona iradiata.

 Dupa iradierea unui cancer in copilarie, secundar pot apare

 sarcoame osoase
 sarcoame de parti moi

 Dupa iradierea unui cancer de col uterin poate apare:

 sarcom osos,
 sarcom de parti moi
 cancer de vezica urinara

 Iradierea unui cancer mamar poate duce la aparitia unui cancer pulmonar

 In cazul cancerelor aparute la copii exista posibilitatea aparitiei unor mutatii genetice care pot influenta
aparitia celui de al doilea cancer, independent de iradierea efectuata.

 Pe de alta parte radioterapia este asociata frecvent cu chimioterapia, care de asemenea, deseori poate
avea efect mutagen.

 Ingerarea accidentala de substante radioactive determina tumori osoase

◦ muncitorii care in anii 1930 aplicau vopsele fosforescente cu radiu pe cadranele ceasurilor.

2. Radiatii UV

 Radiatiile ultraviolete au energie joasa si putere de penetrare scazuta.

 Deoarece pielea este cea care absoarbe radiatiile aceasta reprezinta prima tinta pentru carcinogeneza.

3. Corpi straini
 Fibrele de azbest (minereu fibros de culoare albă sau verzuie, care nu arde, folosit în industrie, ca
material izolant) sau de sticla inhalate in cursul diverselor procese tehnologice,

◦ favorizeaza aparitia cancerelor pulmonare, mezoteliale, intestinale, fiind mai expusi muncitorii din
industria navala /energetica, unde se utilizeaza astfel de materiale.
AGENTII CHIMICI

 In mediul extern exista o multime de substante chimice care actioneaza asupra organismului, in diferite
moduri, fiind implicati in etiologia multor cancere.

 Aminele aromatice, benzidina - determina cancere ale vezicii urinare.

 Pulberile de Ni si Cr - leziuni degenerative ale mucoasei cailor respiratorii
 Azbestul – cancere mezoteliale
 Uleiuri minerale - cancere cutanate la mecanicii si sudorii care lucreaza cu aceste substante.
 Praful de rumegus - in aparitia cancerului de rinofaringe.
 Arsenic – tumori cutanate
 Cr, Ni, fumul de tutun, hidrocarburi policiclice - cancer pulmonar.

1. Tutun

 Reprezinta principalul factor incriminat in etiologia cancerului.

 Principalele cancere produse de fumat sunt:

- cancerele bronhopulmonare (87% din cancere bronho-pulmonare sunt datorate fumatului),
- cancerele cailor aero-digestive superioare;
- cancerele cavitatii bucale;
- esofag;
- pancreas;
- vezica urinara;
- col uterin.
 In fumul de tigara pe langa nicotina, oxid de carbon, s-au identificat nitrosamine, hidrocarburi aromate
policiclice a caror efect cancerigen a fost demonstrat experimental.

 Riscul cancerigen este corelat cu doza cumulativa (pachete-ani), incidenta deceselor prin CBP creste la
10 pachete - ani

 Un fumator de 40 tigari pe zi are sanse sa traiasca cu 8 ani mai putin ca un nefumator.

 Inhalarea pasiva a fumului de tigara este la fel de nociva ca si fumatul activ.

2. Alcool

 Intervine in 3% din cancerele umane.

 Consumul de alcool este in relatie cauzala cu cancerele cavitatii orale, faringelui, laringelui, esofagului si
ficatului.

 Alcoolul actioneaza sinergic in asociere cu fumatul in determinarea unora dintre cancerele mentionate.
 In cazul cancerele de ficat, exista argumente puternice ca acesta determina ciroza, care este un factor
determinant al hepatocarcinoamelor, datorita actiunii leziunilor cronice determinate de abuzul de alcool.

 Alcoolul pur nu este carcinogen prin el insusi

 la animale si pare sa-si exercite efectele carcinogene secundar leziunilor tisulare (precum ciroza
hepatica) sau
 prin facilitarea asimilarii carcinogenilor prin expunerea tisulara (in cancerele cavitatii bucale si a
celui esofagian).

 Exista o relatie directa doza – efect in cazul cancerului de esofag, riscul fiind de 25 de ori mai mare
pentru marii consumatori de alcool.
 Au fost studiate si cancerele altor organe in ceea ce priveste relatia etiologica cu consumul de alcool.

 Astfel, exista date contradictorii cu privire la asocierea dintre cancerul de san si consumul de alcool.

 Unele studii au raportat o crestere a riscului de cancer mamar de 1 – 1.5 ori in cazul consumul crescut de
alcool.

 Cancerul de rect a fost asociat inconstant consumului de alcool si in particular celui de bere.

 Nu pare sa existe nici o relatie cu cancerele de stomac, colon, pancreas, sau pulmon.

3. Alimentatie

 Este implicata in etiologia a cca 35% din cancere.

 Exista numeroase date in favoarea ideii ca dieta este un factor implicat in etiologia unor cancere precum
cele de colon, stomac, pancreas, san, ovar, corp uterin, prostata.

 Aceasta ipoteza este sprijinita de incidenta diferitelor tipuri de cancer in diferite regiuni ale lumii.

 De exemplu, cancerul de stomac este cel mai frecvent in Japonia, America de Sud, tari Est-europene.

 Pe de alta parte, cancerele de colon, pancreas, san, ovar, endometru si prostata sunt mai frecvente in
SUA, tarile Vest-Europene, Australia si Noua Zeelanda fata de alte regiuni ale lumii.

 Au fost formulate mai multe ipoteze cu privire la factorii alimentari pentru a explica aceste variatii ale
incidentei intre diferitele tari.

 Consumul de peste afumat si de carne conservata prin fum a fost incriminat in producerea cancerului de
stomac.

 Datele epidemiologice indica faptul ca consumul crescut de grasimi, proteine, sare, si o dieta saraca in
fibre vegetale este asociata cu un risc crescut pentru cancerul de colon.

 Incidenta cancerului mamar este crescuta in tarile unde exista consum crescut de grasimi saturate (SUA,
Scandinavia).

 Procesul de preparare al alimentelor poate determina substante cu potential cancerigen

 ◦ (producerea de hidrocarburi policiclice aromatice se produc la frigerea sau afumarea carnii).

 O serie de substante adaugate alimentelor pentru a le conserva sau pentru ale conferi culoare, gust,
dulceata sau o anumita consistenta pot determina efecte potential mutagene.

 Factorii din dieta pot juca si un rol protector.

◦ Astfel, un consum crescut de legume si fructe a fost asociat constant cu un risc scazut pentru
cancerul de colon.

4. Substante chimice diverse

 Citostaticele si imunosupresivele prin scaderea rezistentei organismului favorizeaza aparitia tumorilor

maligne-neoplazii ale tesutului hematopoetic.

 Bolnavii cu transplante renale, care urmeaza tratament imunosupresiv au o incidenta mai crescuta a
limfoamelor maligne.

 Amfetaminele pot produce limfoame maligne.

 Preparatele hormonale, in special compusii de estrogeni pot cauza cancer mamar, de endometru, vagin.

 Efectul cancerigen al dietilstilbestrolului se poate manifesta si la a doua generatie: fetitele a caror mame
au urmat tratament estrogenic inainte sau in timpul sarcinii, au prezentat frecvent cancere de vagin sau
col uterin, la o varsta cu totul neobisnuita pentru aceste localizari.

5. Radonul

 Gaz radioactiv
 Descendent din seria Uraniului
◦ se formeaza prin dezintegrarea U238 – Ra226 – Rn222
 Toti acesti radionuclizi emit radiatii 

 Studiile epidemiologice - expunerile la niveluri crescute de radon determina cancere bronho-pulmonare.

 Majoritatea acestor studii implica minerii din minele de uraniu.

 Ponderea deceselor prin cancere pulmonare (comparativ cu populatia generala) datorate expunerii la
radon variaza intre 0.3-13% si este in functie de concentratia ambientala.

 Acest risc este crescut intr-o maniera aditiva la indivizii fumatori.

 Arsenic
 Keratoza dezvoltata dupa ingestia de arsenic (continut intr-o bautura tonica)
AGENTII BIOLOGICI

1. Virusuri ADN
 Cel mai important este virusul hepatitei B
principalul factor cancerigen pentru ficat.
In 75-90% din cazurile de cancer hepatic este recunoscuta etiologia virala.

 AGENTII BIOLOGICI Virusuri ADN

 HPV Papilomavirusurile de tip A au rol in producerea tumorilor benigne si maligne localizate in regiunea
ano-genitala.
 HPV sunt impartite in virusuri cu :

◦ risc scazut HPV 6, 11

◦ risc crescut HPV 16, 18, 31, 35, 39, 45

 85-90% din cancerele cervicale contin HPV cu risc crescut.

 Infectia cu HPV este prezenta in cca 25% din cancerele peniene ( in special HPV16), vulvare si
perianale.

 Virusul Epstein-Barr implicat in geneza limfomului Burkitt si a cancerului de rinofaringe in anumite

zone: sudul Chinei, Africa Centrala,
◦ in aceste zone aceste doua tumori sunt endemice.

 Herpesvirusul sarcomului Kaposi denumit si HSV-8

◦ Infectia este rara, se caracterizeaza printr-o latenta virala si clinica prelungita
◦ Infectia poate fi definitiva
◦ In conditiile unei imunodepresii sau imunodeficiente persoanele infectate cu KSHV-8 pot dezvolta
sarcoame Kaposi
2. Virusuri ARN (retrovirusuri)

 Se impart in trei clase, respectiv tipuri B, C, D.

◦ cele mai studiate sunt retrovirusurile de tip D sau limfotropice umane – HTLV.

 Din aceasta categorie fac parte:

◦ HTLV I virusul leucemiei umane cu celule T tip I,
 izolat de la bolnavii cu leucemii sau limfoame cu celule T, ale adultului,
 forma acuta este caracterizata prin infiltratrea agresiva a mai multor organe, invadand ganglionii
limfatici, ficatul, splina, tegumentul, plamanul.

 HTLV II (Virusul leucemiei umane cu celule T tip II)

◦ a fost identificat la pacienti cu leucemie cu celule paroase (este cunoscuta extinderea endemica a
acestei infectii virale la pigmeii din Africa, triburi de indieni din America de Nord si Panama)

 HTLV III sau HIV, agentul etiologic al Sindromului Imunodeficientei Castigate - SIDA.
◦ Caracteristca acestor virusuri este infectarea limfocitelor TH.
 Virusul Hepatitei C este un factor etiologic dovedit al cancerului hepatocelular, desi nu are implicare
directa in oncogeneza.
◦ VHC face parte din familia Flavovirusurilor si este transmis prin produse de sange contaminat,
perinatal, pe cale sexuala.
 ◦ Infectia cu VHC este cronica in 75-80% din cazuri.
◦ Din pacientii cu ciroza, anual 1-4% dezvolta cancer hepatic.
3. Paraziti

 Schistosoma haematobium este singurul parazit corelat cu producerea cancerului de vezica urinara.
FACTORI ENDOGENI

1. Terenul genetic

 Terenul genetic intervine in etiologia cancerelor umane in aproximativ 5-10% din cazuri.
 Singurele forme cu adevarat ereditare sunt:
◦ retinoblastomul si
◦ nefroblastomul Wilms
 pentru care s-a putut preciza localizarea cromozomiala a genelor a caror mutatie duce la aparitia
cancerului.
 In aceasi categorie de forme ereditare sunt introduse si alte afectiuni:
- polipoza recto-colica;
- sindromul de nev displazic;
- sindromul adenomatozei endocrine multiple;
- neurofibromatoza;
- neuroblastomul;
pentru care riscul de malignizare sau transmitere ereditara este apreciabil, chiar daca leziunile
cromozomiale nu au fost inca precizate.
 In cauzalitatea cancerelor pot fi implicate o serie de trasaturi genetice.

Astfel
 pentru unele cancere exista dovezi concludente ale participarii factorului familial,
 in timp ce altele survin la indivizi care prezinta unele defecte genetice care ii fac mai susceptibili la
agentii carcinogeni.
 Anumite tumori prezinta o inalta penetrabilitate familiala.

De exemplu,
 circa 40 % din retinoblastoame (tumori oculare ale copilului)
 20-40% din tumorile Wilms (tumori renale embrionare) si neuroblastoame prezinta o transmitere
autosomal dominanta.

 Un alt exemplu de boala ereditara este

◦ polipoza adenomatoasa familiala (PAF) cu o rata de penetranta de 80% intre membrii familiei,
reprezinta 1% din cancerele colo-rectale.
 Polipoza adenomatoasa familiala are transmitere autosomal dominanta.

 Indivizii afectatati dezvolta sute de adenoameale colonului in decada a doua de viata si aproape toti
dezvolta cancer colorectal in jurul varstei de 45 ani.
 Cancerele de colon pot surveni aproape la toti pacientii cu PAF, netratati.
 Acesti pacienti prezinta o predispozitie crescuta si pentru dezvoltarea altor tipuri de cancere precum
tumori subcutanate si osteosarcoame.

 Pana in prezent sunt cunoscute peste 50 de forme de cancere ereditare.

 Cancerul de san a fost mult timp considerat ca fiind un cancer familial.
 Asociatii similare au fost notate si pentru cancerele ovariene.
 Studii recente (1990)– identificarea genelor BRCA1, BRCA2
 Mutatiile ereditare, transmise autosomal dominant aleBRCA1 si BRCA2 cresc riscul de cancer mamar
si ovarian
 Studiile genetice au relevat asocierea cancerului de san cu alte cancere precum cele de:
◦ ovar,
◦ endometru,
◦ colon,
◦ sarcoame de parti moi,
◦ tumori cerebrale
◦ leucemii.

 Sindromul Li Fraumeni prezinta transmitere autosomal dominanta a cel putin 6 tumori

◦ consta in asocierea unor cancere de san in premenopauza ,
◦ tumori cerebrale,
◦ sarcoame de parti moi la copil,
◦ osteosarcom,
◦ leucemii,
◦ carcinom adreno-cortical,
 ce afecteaza membrii diferiti ai unei familii.
 Acestea sunt legate de pierderea prin deletie a unei gene localizate pe cromozomul 17 numita p53.
2. Factori endocrini

 Anumite tumori se asociaza cu unele aspecte endocrine, aici incadrandu-se:

 la femei
◦ cancerele glandei mamare,
◦ cancerul de ovar,
◦ cancerul de endometru
 la barbati,
◦ cancerele de prostata si testicul
 cancerele tiroidiene pentru ambele sexe.
 Debutul precoce al menarhei, instalarea tardiva a menopauzei sunt factori de risc pentru cancerul mamar,
numeroase studii au demonstrat substratul hormonal printr-un exces de estrogeni si prolactina si un
deficit progesteronic.

 CONCLUZII
 Factorii de mediu (stilul de viata) determina 80% din totalitatea neoplaziilor- ar putea fi prevenite
 30% sunt determinate de tutun
 35% dieta alimentara
 3% -consumul de alcool
 5% factorul ocupational si produsele alimentare
 1 % - consumul de medicamente si procedurile medicale
 3%- factorii geografici-expunerea la soare