Oncologie

Curs nr.1
 DEFINITIE-TERMINOLOGIE
• Oncologia sau cancerologia este știința care se ocupă cu studiul tumorilor
maligne, cu potential variabil de letalitate.
• Oncologia (din greceşte, onkos - tumoră şi logos - studiu ) studiază afecţiunile
neoplazice
• Termenul de cancer provine din limba greaca ,,karkinos\" - crustaceu:
crab sau rac și reda sugestiv aspectul morfologic al tumorilor maligne,
datorita prelungirilor și a circulatiei colaterale care însoteste tumora
primitiva.
• Tumora - neoformație tisulară ce rezultă din proliferarea elementelor
celulare dintr-un țesut organizat si care are tendința să crească
nelimitat
• Termenul de neoplazie (din latina neo- nou si plasis-
formatiune,tumora) este utilizat adesea ca sinonim cu acela de
tumora( tumor = tumefactie,umflatura).
 neoplazia

• Neoplazia este o neoformaţie tisulară rezultând din proliferarea exagerată a

elementelor celulare ale unui ţesut organizat având tendinţa de a creşte
exagerat, cu influenţă asupra ţesuturilor din jur. Acest ţesut cu structură mai
mult sau mai puţin asemănătoare cu a ţesutului de origine scapă legilor care
armonizează creşterea şi diferenţierea ţesuturilor normale. Tumorile
trebuiesc deosebite de alte leziuni proliferative: hiperplazia, hipertrofia,
atrofia, metaplazia şi displazia.
• Hiperplazia este o proliferare celulară în exces, diferită de proliferarea
normală reparatorie sau fiziologică, determinată de o iritaţie continuă
(epitelii) sau tulburări hormonale (prostata la bătrâni).
• Hipertrofia este o creştere de volum a celulelor, fără modificarea numărului
lor, cu creştere de volum a ţesutului sau organului indusă de tulburări
funcţionale (miocardul în HTA).
 Neoplazia
• Atrofia este o reducere de volum a organelor şi
consecutiv, a ţesuturilor determinată, frecvent, de
carenţe nutriţionale.
• Metaplazia este schimbarea unui tip de ţesut
diferenţiat cu un altul din aceeaşi clasă dar mai puţin
bine specializat, indusă de iritaţii cronice (epiteliul
bronşic la fumători).
• Displazia este o tulburare a dezvoltării celulare,
caracterizată de creşterea mitozelor şi apariţia de
celule anormale (epiteliul colului uterin).
 Cancerul
• Tumorile maligne se pot dezvolta in orice tesut al
organismului:
• Caracteristici:
- capacitatea de a se multiplica necontrolat

- de a infiltra si distruge tesuturile din vecinatate prin

invazie directa

- de a se răspândi în organism prin intermediul vaselor

limfatice, sanguine, pe suprafata seroaselor, perineural etc.
Modificari tumorale
 Neoplasme
• Tumorile sunt cunoscute încă din antichitate, când
Hipocrate le-a descris semnele clinice. Ele au fost descrise
la toate speciile de vertebrate, sugerându-se că ar fi
comune tuturor organismelor multicelulare.
• În timp, dar mai ales în ultimul secol, incidenţa tumorilor a
fost în continuă creştere astfel încât au ajuns să fie a doua
cauză de mortalitate.
• Sunt afectate toate vârstele, dar mai frecvent cele
înaintate. Se consideră că 1 din 4 oameni face, în timpul
vieţii, un cancer şi numai 1/3 dintre canceroşi
supravieţuiesc mai mult de 5 ani sub tratament
Neoplasme
 Neoplasme
• Ultimele decenii se caracterizează prin notabile progrese ale ştiinţelor
medicale: biologie moleculară, genetică, imunologie tumorală, oncologie
virală, care au permis o mai bună cunoaştere a patologiei tumorale.
Perfecţionarea concomitentă a mijloacelor de explorare a permis un
diagnostic tot mai precoce şi a îmbunătăţit procentul supravieţuirilor la
distanţă.

Fără o politică sanitară complexă şi susţinută,

un nivel de trai decent şi o educaţie sanitară
adecvată rezultatele nu vor fi cele dorite.
 Epidemiologie
 Tumorile pot apare în oricare ţesut sau organ, la toate vârstele
indiferent de sex. Se descrie o dinamică, în timp, a cazurilor în funcţie
de sex şi localizare. Astfel, la bărbat sunt mai frecvente cancerele
pulmonare, colo-rectale, prostatice, gastrice, pancreatice, iar la femeie
cancerele mamare, colo-rectale, pulmonare, uterine, ovariene.
Frecvenţa cancerelor pulmonare, colo-rectale, prostatice şi mamare
este în creştere, iar a celor gastrice şi uterine, în scădere.
 Rata mortalităţii prin neoplazii diferă în funcţie de localizare şi sex,
astfel supravieţuirea la 5 ani este de 94% în cancerele cutanate, de
70% în cancerul uterin şi de 9% în cancerul pulmonar, în timp ce,
indiferent de localizare, 50% dintre femei şi, numai, 31% dintre bărbaţi
supravieţuiesc la 5 ani.
 Cancerul -a doua cauză de deces în lume după bolile cardiovasculare
Epidemiologie
 Incidenta
• Incidenta se refera la totalitatea de noi
cancere ce apar intr-o populatie intr-o
perioada specificata de timp,exprimata ca
numar de cazuri la 100000 de persoane anual.
• Incidenta este cea mai buna masura a
frecventei cancerului intr-o populatie.
• Incidenta specifica(cauza X):nr.cazuri noi
cauza X/nr. locuitori*100.000
 Incidenta cancerelor
• Cele mai frecvente cancere la barbati:
-pulmonar
-prostata
-colorectal
-gastric
• Cele mai frecvente cancere la femei:
-mamar
-pulmonar
-colorectal
-cervical
 Potential de pacienti noi in Romania

• Incidenta neoplasmului glandei mamare

-124,6% cazuri noi (femei)/100000 locuitori
-populatia adulta a Romaniei :19 091 cazuri noi

• Incidenta neoplasmului prostatei

-151,48 cazuri noi /100000 locuitori
-populatia adulta a Romaniei :20 450 cazuri noi
 Potential de pacienti noi in Romania

• Incidenta cancerului bronho-pulmonar

-54,79 cazuri noi /100 000 locuitori
-populatia adulta a Romaniei:8328 cazuri noi

• Incidenta neoplasmului colonului si rectului

-57,38 cazuri noi/100000 locuitori
-populatia adulta a Romaniei:8721 cazuri noi
 Potential de pacienti noi in Romania
• Incidenta neoplasmului ovarian
-14,82 cazuri noi/100000 locuitori
-populatia adulta a Romaniei :2252 cazuri noi
• Incidenta neoplasmului de col uterin
-9,71 cazuri noi (femei)/100000 locuitori
-populatia adulta a Romaniei:1845 cazuri noi
• 63000 pacienti care vor necesita tratament lunar
pentru cele mai frecvente forme de cancer
 Prevalenta
• Prevalenta reprezinta estimarea numarului
total de persoane (cazuri noi si preexistente)
cu cancere care sunt in viata la un moment dat
(prevalenta punctiforma) sau dupa o perioada
definita de timp (prevalenta periodica).
• In mod curent, prevalenta reflecta raspandirea
unei boli intr-o populatie si este utilizata
pentru a planifica distributia serviciilor de
sanatate.
 Prevalenta
• Prevalenta(P): nr.de cazuri noi+vechi /nr.pers.
examinate *100
• P de moment:nr.de cazuri noi+vechi existente
la un moment dat /nr pers. examinate*100
• P de perioada:nr cazuri existente intr-o
perioada de timp/nr pers examinate*100
 Mortalitatea
• Mortalitatea ofera date mai exhaustive decat cele
furnizate de incidenta.
• Stabilirea ratei de mortalitate prin cancer depinde de
exactitatea cu care sunt inregistrate decesele.
• Nivelele brute de mortalitate anuala sunt decesele
prin cancer raportate la numarul mediu al populatiei
din anul considerat.
• Nivelele de mortalitate specifica permit studiul
variatiilor de mortalitate in functie de caracteristicile
populatiei sau pentru o localizare data.
 Mortalitatea
• Mortalitatea generală :Numar decese
generale/Numar de locuitori la 1 iulie *1000
• Mortalitatea specifica prin boli oncologice
• Numar decese prin boli oncologice/ Numar de
locuitori la 1 iulie *100.000
 Decesele prin cancer (13%)
• Cele mai frecvente cancere la barbati:
-pulmonar
-prostata
-colorectal
-gastric
• Cele mai frecvente cancere la femei:
-pulmonar
-mamar
-colorectal
-cervical
 Clasificare
• Au fost descrise mai multe criterii de clasificare a tumorilor. Dintre acestea de
importanţă practică sunt clasificarea
anatomo-clinică
• benigne
• maligne
histo-genetică
• epiteliale
• conjunctive
• mezenchimale
• ale ţesutului hematopoetic
• ţesutului reticulo-histiocitar
• ţesutului nervos
• ţesutului melanogen
Clasificare
Denumirea cancerelor
 Tumorile benigne
• Tumorile benigne se caracterizează prin:
• sunt asemănătoare, macroscopic şi microscopic, ţesutului de
origine prin cito-arhitectură, celularitate şi mitoze;
• au o evoluţie lentă;
• sunt bine delimitate de ţesutul din jur (de regulă), cel mai
adesea, prin existenţa unei capsule;
• nu se extind la organele vecine pe care, însă, le pot comprima;
• nu determină adenopatii şi nici metastaze;
• nu determină, de regulă, decât o simptomatologie locală;
• nu recidivează după extirpare.
Tumori benigne
Tumori
 Tumorile maligne
• Tumorile maligne au următoarele caracteristici:
• nu se aseamănă, nici macroscopic şi nici microscopic, cu
ţesutul de origine, având o cito-arhitectură şi o
celularitate monstruoasă şi mitoze frecvente;
• au o evoluţie rapidă;
• nu sunt delimitate, invadând şi distrugând ţesuturile
vecine;
• determină adenopatii şi metastaze;
• determină o simptomatologie generală;
• recidivează după extirpare.
Diferentierea benign/malign:
Evolutie:
 Etiopatogenie
• Cauzele neoplaziilor sunt, încă necunoscute in totalitate.
• Au fost descrişi multipli factori cauzatori: fizici, chimici,
virali şi genetici,numiti carcinogeni.
• Mecanismele prin care aceştia intervin în transformarea
malignă nu se cunosc.
• Se consideră că neoplazia recunoaşte o determinare
plurifactorială.
• Identificarea factorilor cauzali şi a mecanismelor de
acţiune este deosebit de importantă pentru prevenirea
cancerului.
Etiopatogenie:
 Etiopatogenie
• Carcinogeneza este mecanismul prin care un ţesut
normal este transformat într-un ţesut canceros.
• Au fort descrişi numeroşi factori (carcinogeni)
cauzatori:
• ereditatea, imunitatea, factori chimici, fizici,
biologici, geografici, rasa, alimentaţia, vârsta, sexul,
factori endocrini, stări şi leziuni precanceroase.
• Există multiple teorii care încearcă să explice
mecanismele transformării maligne.
Etiopatogenie
Piramida alimentatiei
 Alimentatia si obezitatea
• Factorii legati de dieta reprezinta circa 30% din
cancerele din tarile dezvoltate si 20% din cele in curs
de dezvoltare
• Obezitatea e responsabila de 4% din cancere la
barbati si 7% la femei (mamar,endometru,colo-
rectal,renal,esofag)
• Diferentele mari dintre incidentele neoplaziilor in
diferite cancere si regiuni sugereaza ca factorii legati
de dieta si stilul de viata sunt factori-cheie pentru a
explica aceste diferente
 Alcoolul
• 2007 –alcoolul a fost clasificat ca si carcinogen de IARC
• Consumul cronic de alcool determina cancere
orale,esofagiene,mamare si hepatice
• Consumul cronic de alcool determina 389 000 de
cazuri de cancer anual in lume
• Alcoolul si fumatul au efecte sinergice:2+2=5
• Ghidurile actuale recomanda consumul a 28 gr/zi
(apox.1/4 sticla de vin la barbati si ½ din aceasta
cantitate la femei).
 Etiopatogenie
Ereditatea: Unele cancere par să fie ereditare, întâlnindu-se la mai mulţi
membrii ai aceleiaşi familii (cancer mamar, cancer gastric).
A fost descrisă şi o predispoziţie genetică pentru unele neoplazii şi
leziuni precanceroase (polipoza colică familială, sindromul Gardner,
neurofibromatoza, retinoblastomul, adenomatoza endocrina multiplă,
albinismul).
 Cancerele cu predispozitie genetica:
• Cancerele sporadice-prin acumularea intamplatoare a
modificarilor genetice
• Cancerele cu predispozitie genetica:10-15% indivizi cu
probabilitate crescuta de a dezvolta cancere pe
parcursul vietii
-cancere ereditare:3-5% cancere cu transmitere
mendeliana prin mostenirea unei mutatii exclusiv somatice
-cancere familiale:10% familii cu numarul si distributia
bolnavilor cu cancer desi sugestive de susceptibilitate
genetica dar fara mod de transmitere mendelian
 Etiopatogenie
• Imunitatea: Există numeroase exemple care ilustrează implicarea
imunităţii în apariţia neoplaziilor: frecvenţa mai mare a cancerelor
la cei cu deficienţe imune (SIDA, transplante, iradiaţi), identificarea
unor antigene tumorale specifice, etc.
• În conformitate cu legile imunităţii celula tumorală, datorită
antigenităţii sale, declanşează un răspuns imunobiologic
preponderent mediat celular menit să o distrugă. În realitate, acest
răspuns imunobiologic este insuficient datorită mai multor factori:
slaba antigenitate a celulelor tumorale, modulaţia antigenelor de
pe suprafaţa celulelor tumorale, prezenţa unor substanţe
protectoare (sialomucine), creşterea tumorală rapidă, blocarea
reacţiilor imune şi slăbirea supravegherii imune (imunodeficienţă).
THE THREE “E”S OF CANCER IMMUNITY
 Etiopatogenie
Carcinogeni chimici: sunt cunoscute numeroase
substanţe chimice care pot induce apariţia
neoplaziilor, la animal sau om
• Aceste substanţe acţionează, direct sau prin produşii
lor de metabolism, asupra sintezei proteice
determinând alterări ale enzimelor şi ale proteinelor
de structură care vor induce mutaţii ale diviziunii
celulare şi ale imunităţii celulare. Efectul
carcinogenetic al acestor substanţe este dependent
de doză şi timp de expunere.
 Factori chimici si de mediu
• Aflatoxina
• Azbest
• Radon
• Radiatii solare-UV light
• Radiatii cosmice
• Radiatii electromagnetice-campuri electromagnetice(1-
300 Hz):radio,TV,telefoane mobile,retele wireless
• Pesticide organoclorinate
• Poluantii din apa
 Medicatii farmacologice:
• Substante citostatice citotoxice:agenti alkilanti
• Hormonoterapia cu estrogeni la femeia in
postmenopauza
• Imunosupresoare-azatioprina si corticosteroizii
• Abuzul de analgezice de tip fenacetina induce
un cancer tranzitional al pelvisului renal
• Alte medicatii:metoxipsoralen
Carcinogeni chimici:
Carcinogeni chimici:
Carcinogeni chimici:
 Etiopatogenie
• Carcinogeni fizici: Expunerea la diferite tipuri de
radiaţii este reputată drept cauzatoare de neoplazii:
razele ultraviolete produc cancere cutanate, radiaţiile
ionizante sarcoame, leucoze, cancere tiroidiene, iar
razele X cancere cutanate,leucemii etc.
• Radiaţiile acţionează asupra cromozomilor
determinând alterarea acestora care conduce la
apariţia şi selectarea clonelor tumorale.
• Efectul carcinogenetic este dependent de doză şi timp
de expunere.
 Etiopatogenie
• Carcinogeni virali: Există multiple dovezi ale efectului
carcinogenic al unor virusuri asupra animalelor şi a omului.
Sunt implicaţi atât virusuri ADN (herpetic, Epstein-Barr,
Bittner, polio,vir.hepatitic B,HPV) cât şi virusuri ARN
(Rous,HIV,HTLV,vir.hepatitic C);bacterii-Helicobacter pylory.
• Mecanismul de acţiune se bazează pe integrarea ADN-
ului viral în genomul gazdei, cu apariţia de celule mutante.
Virusurile ADN invadează celula şi îşi integrează ADN-ul în
nucleul acesteia, în timp ce virusurile ARN după invazia
celulei intervin în sinteza enzimatică responsabilă de
formarea unui nou ADN ce, apoi, va fi integrat în genom
Etiopatogenie
 Factori endogeni (5%)
• Factori genetici
• Factori endocrini
• Factori imuni
• Factori metabolici
• Varsta>55ani

Toti acesti factori produc mutatii.

 Factorul endocrin
• Hormonii endogeni:
• -estrogeni –cancer mamar si de endometru
• -testosteron-cancer de prostata
 Etiopatogenie
• Cofactori în carcinogeneză: Alături de factorii
cu rol major în geneza cancerului sunt descrişi
şi alţii, cu rol modulator: sexul, rasa (albii fac
mai frecvent cancere cutanate pigmentare,
mongolii choriocarcinoame, japonezii cancere
gastrice, iar evreicele şi chinezii prezintă mai
puţin cancer de col uterin respectiv cancer de
prostată), factori geografici, socio-economici,
alimentari, vârsta, iritaţia cronică.
Etiopatogenie
 Etiopatogenie
• Leziuni precanceroase: În 1886 Victor Babeş a folosit denumirea
de stare precanceroasă în cazul leziunilor cu tendinţă la
transformare în cancer. După ce, în timp, au existat numeroase
dispute în privinţa posibilităţii transformării leziunilor benigne în
maligne, a diferitelor etape ale transformării maligne, astăzi, se
consideră că, în anumite condiţii, transformarea este posibilă, dar nu
obligatorie.
• Astfel de leziuni cu potenţial de transformare malignă sunt:
hiperkeratoza şi nevii pigmentari, leucoplazia şi displazia
mucoaselor, neurofibromatoza, polipii colonici şi rectali, recto-
colita ulcero-hemoragică. Este deosebit de importantă identificarea
acestor leziuni, care corect urmărite şi tratate, previne apariţia
neoplaziei.
 Etiopatogenie
• În actualul stadiu al cunoştinţelor, am putea schematiza
carcinogeneza astfel: celula normală sub acţiunea
carcinogenilor (chimici, fizici, virali) devine o celulă susceptibilă
care în prezenţa cofactorilor (ereditate, mediu, vârstă, status
hormonal, iritaţie cronică) se transformă într-o celulă mutantă
cu identitate pierdută şi cu un mare potenţial de creştere.
• Asupra acestei celule acţionează mecanismele de apărare ale
organismului. Când mijloacele de apărare sunt eficiente, ele
distrug celula mutantă şi integritatea structurii este păstrată. În
schimb, când mijloacele de apărare sunt ineficiente se produce
proliferarea celulei mutante, cu apariţia neoplaziei.
 Cum apare cancerul?
•se datorează unei mutații a unei gene normale
•genele mutante care produc cancerul se numesc oncogene

•se crede că sunt necesare mai multe mutații pentru a apărea cancerul
•Aparitia oncogenelor:
•Prin activarea Proto-oncogenelor

•- Gene care controlează creșterea celulară

•- Gene care controlează transcripția

•Prin activarea Genelor supresoare tumorale

•- Gene care controlează repararea ADN

•- Gene care controlează ciclul celular

•- Gene care controlează apoptoza

 Anatomie patologica
• Celula tumorală se deosebeşte de celula normală prin modificări morfologice,
biochimice, antigenice, metabolice, genice, cromozomiale, funcţionale şi de
proliferare. Toate aceste particularităţi îi permit să eludeze legile diviziunii şi
diferenţierii conferindu-i un grad mare de autonomie.
• Modificări morfologice: Celula tumorală tinde să se apropie de celula primitivă,
prin dediferenţiere. Are o formă diferită, dimensiuni sporite, un aspect
monstruos. Membrana are modificări de structură şi ale suprafeţei. Citoplasma
este bazofilă, cu vacuole şi organite modificate. Nucleul este mare, de formă
neregulată, hipercromatic şi cu numeroşi nucleoli. Raportul nucleu/ citoplasmă
este sporit.
• Modificări biochimice: Activitatea biochimică a celulei tumorale este similară, dar
nu identică cu a celulei normale. Cele mai multe modificări sunt în legătură cu
rata proliferării, cu pierderea adezivităţii intercelulare, cu creşterea capacităţii de
migrare. Există schimbări în ADN, ARN, enzime, lipide şi colesterol ce au drept
consecinţe schimbări metabolice şi secretorii.
 Anatomie patologica
• Modificări metabolice: Datorită proliferării rapide şi a modificărilor
biochimice apar schimbări metabolice. La nivelul membranei
transportul glucidelor şi al aminoacizilor este modificat, celula
tumorală fiind o mare consumatoare a lor. Sinteza proteică este
crescută şi deoarece celula tumorală poate fi o producătoare de
substanţe biologic active (hormon paratiroidian, ADH, ACTH).
Glicogeneza şi lipogeneza sunt reduse. Aceste modificări au la bază
activitatea unor oncogene care, în mod normal sunt represate.
• Modificări antigenice: Celulele tumorale produc substanţe cu
caracter antigenic, recunoscute ca atare de sistemul imun. Sunt
antigene fetale sau neoantigene prezente în viaţa intrauterină sau
imediat postnatal şi total represate în organismul matur.
 Anatomie patologica
• Modificări genice.
• Mutaţiile genetice conduc la apariţia de oncogene care guvernează
transformarea malignă. Sunt descrise gene diferite care acţionează
asupra moleculelor de ADN, carcinogenilor exogeni şi oncogene.
• Oncogenele sunt protooncogene (gene normale) modificate
structural şi funcţional prin translocaţie, amplificare genetică,
mutaţie punctiformă, rearanjare genică sau inserţie virală. Ele au
caracter dominant favorizând proliferarea celulară.
• Au fost descrise şi antioncogene (gene supresoare ale tumorilor)
ce inhibă proliferarea celulară. Caracterul dominant sau recesiv al
genelor, interacţiunile lor modifică evoluţia celulei normale
transformând-o stadial în celulă tumorală.
Anatomie patologica
 Anatomie patologica
• Modificări cromozomiale. Celula tumorală are modificări de
număr şi/sau de structură ale cromozomilor. Poate fi o celulă
diploidă (număr normal de cromozomi) dar modificaţi structural
sau aneuploidă (număr multiplu de cromozomi). Modificările
structurale interesează unul sau mai mulţi cromozomi prin
depleţie, inversie, translocaţii sau apariţia cromozomilor inelari.
• Modificări funcţionale. Celula tumorală este o celulă autonomă,
aptă de proliferare, migrare şi grefare. Ea se caracterizează şi prin:
alterarea inhibiţiei de contact a mişcării şi a diviziunii chiar şi în
mediu lichid, diminuarea joncţiunilor intercelulare, modificarea
potenţialelor de membrană (negativare accentuată).
 Anatomie patologica
• 2. Ţesutul neoplazic se deosebeşte radical de ţesutul de
origine, atît in privinţa structurii cît şi în privinţa
citoarhitecturii. Parenchimul tumoral este reprezental de
celulele tumorale cu grade diferite de diferenţiere, iar
stroma, formată din ţesut conjunctiv, este mai bogată
(sarcoame) sau mai redusă (carcinoame).
 Anatomie patologica
• 3. Istoria naturală tumorală. Tumorile maligne îşi au propria
istorie naturală parcurgând fazele preclinică (modificări
moleculare şi celulare încă nedepistabile clinic sau paraclinic) şi
clinică (detectabilă clinic).
• Bryan a descries stadiile evolutive ale transformării maligne:
• iniţierea,
• creşterea,
• promovarea,
• conversia,
• propagarea,
• progresia.
 Etapele evolutiei unui cancer
• este o afecțiune multistadială

• 6 stadii de evoluție a carcinogenezei

• inițierea ,

• creșterea ,

• promoția -promovarea

• conversia (preschimbarea ),

• proliferarea ,

• progresia , ultimul fiind alcătuit din invazie și metastazare

 Initierea
Se datorează unor mutații în celulele stem ca
urmare a expunerii la un agent carcinogen
incomplet (inițiator) agenți chimici, fizici, virali
etc.
Modificările se produc la nivelul ADN ului
nuclear și schimbările sunt ireversibile.
 Cresterea
• reprezintă o expansiune clonală selectivă a
celulelor inițiate, favorizată de agentii
fizici,chimici, microbieni și virali.
 Promotia
• Promoția-etapă importantă de transformare a
unei celule normale într-o celula canceroasă.
• Aceste prime 3 faze au o durata cuprinsă
între15-30 ani pentru anumite tumori (cele
epiteliale).
• Pentru neoplaziile cu originea în alte tesuturi,
durata poate fi mult mai scurta(tesut
conjunctiv, hematopoietic).
 Conversia
• În acest stadiu se pp ca exista 10-l000 celule
maligne care ar putea avea o evoluție
reversibila, însă sub actiunea unor factori ce
țin de gazdă (factori interni) ele evoluează
ireversibil catre un cancer manifest. Acest
stadiu de evolutie nu poate fi detectat prin
metode de analiza cantitativa sau calitativa.
 Proliferarea sau dezvoltarea
etapă de carcinom „in situ”

• se caracterizeaza prin cresterea numărului celulelor canceroase in tesutul de

origine.
• -Factorii externi au o influenta mica asupra acestui proces.
• -este conditionata de factori interni (ex: estrogenii in cancerul de san, androgenii
in cancerul de prostata).
• -durata acestui stadiu este variabila, de la câteva luni, pentru unele cancere, la 5-l0
ani pentru cancerele epiteliale. Masa celulelor canceroase creste de la 10 3la 105
celule, cancerul respectiv neavand semne si/ sau simptome care sa alerteze
bolnavul sau medicul. Tumora este vasculara, membrana bazala nu este depasita si
desi capilarele sangvine din jurul tumorii sunt mai dilatate, nu exista vascularizatie
proprie. Celulele tumorale se hranesc prin difuziune si imbibitie si de aceea a fost
denumita tumora alba. Atunci cand numarul de celule este mic, metodele de
analiza esueaza în depistarea lor, totusi cand se ajunge la 105 celule, respectiv
carcinom in situ, apar suficiente elemente ce pot fi evidentiate microscopic.
 Progresia

• se caracterizeaza prin aparitia unor modificari

ale kariotipului. Aceste modificari concură la
dezvoltarea masei celulare neoplazice,
cresterea autonomiei celulare si cresterea
capacitatii invazive si de metastazare.
 Anatomie patologica
• Iniţierea este o etapă premalignă latentă caracterizată de modificări ireversibile
ale AND-ului celulei stem sub acţiunea unor carcinogeni. Celulele iniţiate se
dezvoltă şi se multiplică (creşterea). Sub acţiunea unor co-factori celulele iniţiate se
transformă în celule maligne (promoţia-promovarea). Aceste celule sunt supuse
interacţiunii cu gazda selectându-se clonele ce vor dezvolta tumori (conversia-
preschimbarea). Urmează propagarea caracterizată de înmulţirea celulelor
tumorale până la stadiul de tumoră „in situ”.Aceste 3 faze pot parcurge 15-30 ani.
• Rata de creştere a unui ţesut depinde de: numărul de celule în diviziune, durata
unui ciclu celular, numărul de celule care se pierd. Una dintre cauzele creşterii
rapide a tumorilor maligne este numărul mare de celule în diviziune. Durata unui
ciclu celular tumoral nu este obligatoriu mai scurtă, mai repede, celulele tumorale
nu mor înainte de termen. Raportul între numărul celulelor în diviziune şi numărul
celulelor în repaus reprezinta fracţia de creştere, iar durata în care tumora îşi
dublează masa este timpul de dublare tumorală. Dacă fracţia de creştere se
măreşte, timpul de dublare scade(proliferare si metastazare)
 Anatomie patologica
• Progresia tumorală este caracterizată de creşterea autonomiei
şi a capacităţii de invazie a celulelor tumorale şi face trecerea
la faza clinică a evoluţiei tumorilor. Este reprezentată de
invazia locală şi de extensia la distanţă (metastazarea). 
• Invazia locală este un proces complex care presupune
depăşirea membranei bazale şi invazia structurilor subiacente.
Celulele tumorale datorită adezivităţii reduse şi a mobilităţii
crescute se fixează pe membrana bazală pe care o degradează
şi o străbat ajungând în ţesutul din jur. Prin acţiune enzimatică
distrug stroma interstiţială şi se înmulţesc prin
neoangiogeneză tumorală.
Anatomie patologica
 Anatomie patologica
• Intr-un ţesut normal exiată un echilibru între numărul celulelor ce
se nasc şi cele care mor. In ţesutul tumoral acest echilibru nu există,
înmulţirea fiind limitată numai de aportul sanguin şi nutriţional.
Timpul de dublare tumorală poate fi măsurat şi variază de la 8 la
600 zile. Pe baza acestui reper se consideră că de la apariţia unei
celule tumorale pînă la detectarea clinică a tumorii (un centimetru
diametru sau un bilion de celule) se scurg 30 de timpi de dublare
sau 2/3 din viaţa tumorii, urmînd ca în restul de 1/3 pînă la
moartea tumorii şi a gazdei să se mai producă alte 15 dublări.
• Cancer in situ este o leziune preinvazivă, localizată, care prezintă
toate elementele citologice de malignitate dar fără învazia
ţesuturilor vecine. Depistat în acest stadiu este curabil 100%.
 Anatomie patologica
• Extensia la distanţă (metastazarea) este un element
important pentru clinica şi terapeutica tumorilor, ale
cărei căi de producere sînt cunoscute dar, care este
încă obscur în privinţa condiţiilor. Sant cancere care
au metastaze în momentul diagnosticării, dar sînt şi
cancere ce metastazează după mult timp.
• În general, extensia tumorală se poate produce pe
mai multe căi: limfatică, pe cale sanguină, pe
cale seroasă,tubara,bronhogena,LCR si
extensia de-a lungul nervilor si radacinilor .
Anatomie patologica
 Anatomie patologica
• Extensia limfatică. Este cea mai frecventă cale de extensie.
Tumora invadează vasele limfatice adiacente şi prin permeaţie sau
formare de embolusuri tumorale ajunge în ganglionii limfatici.
Embolusul tumoral se localizează iniţial în corticala ganglionului
care, ulterior, va fi invadat. Ganglionul invadat tumoral devine
sursă pentru invazia altor ganglioni. Invazia se poate produce şi
prin inversare de flux cînd vasele limfatice aferente şi eferente sînt
blocate de tumoră. Bogăţia, complexitatea şi variabilitatea reţelei
limfatice explică apariţia adenopatiilor tumorale la distanţă, uneori
cu "sărirea" unor staţii. În cazul tumorilor abdominale sau genitale,
după invazia ganglionilor regionali, extensia se poate produce şi
prin canalul toracic în sistemul cav superior.
Anatomie patologica
 Anatomia patologica
• Extensia sanguină. Celulele tumorale pot ajunge în sistemul sanguin fie
prin canalul toracic, fie prin invazia vaselor sanguine. Arterele datorită
peretelui muscular şi lamei elastice externe sînt rareori afectate. Venele
de calibru mic sînt comprimate, invadate şi erodate de tumoră cu formare
de trombi tumorali în lumen. La venele de calibru mare, datorită
existenţei unei reţele limfatice subendoteliale, celulele tumorale pot
ajunge în lumen pe această cale. Urmează detaşarea de embolusuri
tumorale cu însămînţarea organelor de drenaj în funcţie de anatomia
sistemului venos (sistemul port--ficat, sistemul cav--pulmon, venele
pulmonare--inimă--sistem arterial--orişice organ). Şi în cazul sistemului
venos se poate produce inversarea de flux acolo unde sînt plexuri bogate
(pelvis, în jurul vertebrelor) şi deficienţe valvulare. Cel mai edificator
exemplu de tumoră generatoare de trombi tumorali venoşi este
carcinomul renal.
 Anatomia patologica
• Extensia seroasă. Este frecvent întîlnită în cavitatea
peritoneală şi în cea meningee, rară în cavitatea pleurală
şi foarte rară în cavitatea pericardică. Celulele tumorale
pot ajunge în cavitatea seroasă fie de la o tumoră a unui
viscer conţinut în cavitate, fie de la o tumoră a seroasei.
Aceste celule, detaşate din tumoră, cu viabilitate păstrată
sînt antrenate de lichidul cavitar în întreaga cavitate,
putându-se fixa oriunde pe suprafaţa seroasei.
• Mai sunt descrise şi căi particulare: de-a lungul nervilor,
prin lumenul bronhiilor, a trompelor uterine.
Anatomie patologica:calea seroasa
 Simptomatologie:
• Manifestările clinice ale tumorilor sunt foarte variate
în funcţie de tipul, localizarea şi stadiul evolutiv al
acestora.
• Tumorile benigne se manifestă, în general, printr-un
sindrom lezional local, (formaţiune bine delimitată,
fără invazia organelor vecine, fără adenopatie sau
metastaze, cu evoluţie lentă) la care se pot adauga
semne de compresiune asupra organelor vecine,
complicaţii locale (hemoragie, suprainfecţie) şi, în cazul
tumorilor endocrino-secretante, semne generale.
Simptomatologie:
 Simptomatologie
• Tumorile maligne în stadiile incipiente pot fi asimptomatice
sau pot prezenta simptome necaracteristice şi inconstante.
• În stadiile avansate apar sindromul lezional local
(formaţiune rău delimitată, cu invazia organelor vecine, cu
adenopatii regionale sau la distanţă, cu metastaze, cu
evoluţie rapidă), semne de afectare generală şi, uneori,
sindroame paraneoplazice.
• În funcţie de localizare, tumorile se manifestă prin semne
particulare fiecărui ţesut sau organ (sindrom lezional local),
la care se adaugă semne de compresiune sau de invazie a
organelor vecine.
Simptomatologie
 Simptomatologie
• În cursul evoluţiei, tumorile se pot necroza determinând hemoragii
şi/sau suprainfecţii ce agravează evoluţia.
• Manifestările generale variate pot fi determinate de: secreţii ectopice
endocrine, eliberării de substanţe biologic active şi de substanţe
toxice de către tumoră şi fenomenelor autoimune induse de
antigenele tumorale.
• De menţionat forma particulară de tumoră primara nedecelabilă dar cu
metastaze manifeste clinic, ca şi cea de tumori primitive multiple.
• Trebuie identificate şi evaluate micile semne necaracteristice proprii
stadiilor incipiente de boală cînd diagnosticul este dificil dar tratamentul
este eficace, în timp ce apariţia semnelor caracteristice este apanajul
stadiilor tardive de boală cînd diagnosticul este uşor dar tratamentul
este ineficace.
 Semnele si simptomele cancerului
• Nu are semne și simptome care să indice exclusiv aceasta boală.

• Orice simptom al cancerului poate să indice de asemenea o simplă boală.

• Dar pentru orice simptom suspect trebuie consultat medicul pentru o

evaluare amanunțită
 Semnele si simptomele generale
(nespecifice) cancerului

• pierdere inexplicabilă în greutate aprox. 10 kg;

• febra, mai ales în stadiile avansate din cauza scăderii

imunității;

• oboseală;

• durerea – este un simptom precoce în cancerul osos sau

testicular, dar cel mai adesea este un simptom al stadiului
avansat
 Modificarile pielii
• Aceste semne și simptome includ:

• Pielea închisă la culoare (hiperpigmentare)

• Pielea gălbuie şi sclere palide (icter)

• Piele înroșită (eritem)

• Mâncărime (prurit)

• Creșterea excesivă părului

Semne si simptome specifice cancerului

• Modificări ale tranzitului intestinal:

- constipatie cronică,
- diaree,
- modificari în dimensiunile materiilor
- (scaun „în creion”) pot semnaliza un cancer
de intestin gros.
Semne si simptome specifice cancerului

• Modificări în funcționarea vezicii urinare:

- durere la urinat,

- sânge în urină,

- polakiuria - cancerul de vezica urinară sau de

prostată.
 Semnele si simptomele generale (specifice)
cancerului
• Leziuni care nu se vindeca:
• cancerul de piele se poate manifesta prin leziuni care sângereaza și nu se
vindecă.

• O leziune persistenta la nivelul gurii, care nu se vindecă, mai ales dacă

apare la un fumător sau la o persoană care mestecă tutun, poate indica
un cancer oral.

• Sângerări neobișnuite: sângele în spută poate fi un semn al cancerului de

plămâni, în scaun (scaun negru) poate fi un semn al cancerului
colorectal, sângerarea vaginală poate însemna cancer al cervixului sau
endometrului uterin, sânge în urină - cancer de vezică urinară sau rinichi,
iar o sângerare la nivelul mamelonului poate fi semn de cancer de sân.
 Semnele si simptomele generale (specifice)
cancerului
• Probleme la inghitire sau indigestie-pot fi
întâlnite în cancerul de esofag, stomac sau
faringe.
• Modificări recente la nivelul negilor: orice
modificare a culorii, formei, pierderea marginilor
sau orice creștere în dimensiuni trebuie
raportată medicului în decurs de câteva zile.
Aceste leziuni pot sugera un melanom malign
(cancer de piele).
 Semnele si simptomele generale (specifice)
cancerului
• Noduli la nivelul sanului sau in alte parti ale
corpului– trebuie să raportați imediat medicului,
mai ales dacă au apărut recent sau au crescut în
dimensiuni, deoarece pot fi un semn precoce de
cancer care ar putea fi tratat cu succes.

• Tusea persistenta sau răgușeala: tusea care nu

trece poate fi un semn de cancer de plămâni;
răgușeala persistenta poate fi un semn de cancer
de laringe sau de tiroidă.
 Diagnostic oncologic
• Clinic:
-anamneza
-examen obiectiv
-sindroame paraneoplazice
• Laborator:
-hemoleucograma,biochimie,markeri tumorali
-ex.histopatologic (precizeaza dg)
-ex.citologic
-imunohistochimie
-analize citogenice
• Imagistic:Rx,ecografic,IRM,scintigrafie
 Anamneza:
• Istoricul motivelor prezentării

• fiecare cancer are semne specifice

• durata, evoluția și severitatea simptomelor sugerează

comportamentul biologic

• antecedente personale(afecțiuni, intervenții chirurgicale

anterioare)

• existența unui cancer în antecedente

• leziuni precanceroase
 Diagnostic oncologic:
• Examen obiectiv
• Inspectia:pacient afectat,
neliniștit,cașexie,paloare,icter,dispnee,durere,
distensie abdominală,limfadenită,limfedem
• Tumora primara:prin palpare-
localizare,forma,marime,consistenta,mobilitate,infitrar
ea structurilor adiacente si a
pielii,circumscrisa,infiltrativa
• Ganglioni regionali:fiecare grup afectat,mod de
diseminare
 Diagnostic:
• Metastazele la distanta- simptome date de
metastazele de la nivelul unui anumit organ sunt
identice indiferent de orginea tumorii primitive -
modul de diseminare
• Analize de laborator uzuale: -hemogramă
probe hepatice( transaminaze, GGT,
bilirubină),probe renale( uree, creatinină, acid
uric), calcemie, examen sumar urină
 Diagnostic:markeri tumorali

→
- CA (cancer antigen)125 – ovar
→
- CA 15-3 sân
→
- CA 19-9 pancreas
→
- Ca 72-4 stomac
→
- ACE(antigen carcinoembrionar) colorect, sân, pulmon,
→
- PSA prostată
→
- β- HCG(produs în mod normal de palcentă) testicul
→
- AFP(alfa-fetoproteină) testicul, ficat
→
- LDH testicul, limfom
→
- β2-microglobina mielom multiplu, limfom
→
- Calcitonina, tiroglobulina tiroidă
 Rolul markerilor tumorali
• Screening populațional

• Diagnostic

• Stabilirea prognosticului

• Stadializare

• Evaluare postoperatorie: radicalitatea intervenției

• Monitorizarea răspunsului la tratament

• Supravegherea pentru depistarea precoce a recidivelor

• Tintă pentru intervenții terapeutice

 Markeri tumorali
• Alfa-fetoproteina este prezentă în cancerul
hepatic şi în tumorile germinale ovariene sau
testiculare.
• Antigenul carcinoembrionar (ACE), este prezent
în cancerele digestive. Prezenţa acestor antigene
poate fii detectată în laborator şi astfel folosită
în diagnosticul şi monitorizarea postoperatorie a
cancerului. Sinteza acestor antigene este
expresia unei depresii a unor gene.
Markeri tumorali
 Laborator-investigatii histopatologice
• Diagnosticul de certitudine este intotdeauna histopatologic.
• Tehnici utilizate in vederea recoltatii tesutului biopsic:
-Biopsia prin aspirație cu ac fin
-Biopsia cu ac gros
-Biopsie incizională
-Biopsie excizională
-Endosopia: gastro, colono, cisto, bronho/fibroscopia
-Citologia – vaginală, spută
• Rezultatul histopatologic
Microscopic: dimensiune tumoră, localizare, invazie

Macroscopic: tip de tumoră, grad de diferențiere, invazie vasculară, limfatică

și perineurală etc.