Epidemiologia

1
2
3
 Epidemiologia
• ştiinţa care studiază
– frecvenţa,
– distribuţia (în funcţie de sex, vârstă, profesie, spaţiu,
timp etc.)
– determinanţii bolilor (cauze, factori de risc
individuali şi colectivi, condiţii de răspândire) în
populaţia umană.
• Practic studiază bolile în relaţie cu populaţia
• Scop-prevenţia sau controlul bolilor sau
problemelor de sănătate. 4
 Scop
• cauzele şi mecanismele unor boli
– a evalua consistenţa ipotezelor etiologice
dezvoltate clinic experimental,
– a stabili riscurile de cancer,
– a furniza date pentru dezvoltarea şi evaluarea
procedurilor preventive, programelor de screening
şi a măsurilor de sănătate publică.

5
 Epidemiologia
1. descriptivă – studiul distribuţiei cancerelor în
populaţie
2. analitică – studiul relaţiilor cauzale a unor factori
de mediu cu cancerele
3. experimentală – verificarea ipotezelor
identificate prin primele două modalităţi de
studiu, prin:
– experimente pe modele animale
– studii terapeutice
– observaţie clinică
– acţiuni de sănătate publică

6
 I.Epidemiologie descriptivă
• identificarea proceselor epidemiologice, şi
ulterior măsurarea şi descrierea acestora.
• înregistrează cazurile si reconstituie evoluţia
fenomenului epidemiologic până la depistare
• raportarea se referă la indicatori de sănătate
care permit aprecierea statusului de sănătate
a populaţiilor

7
 Obiective
1. studiul numărului de persoane afectate de
cancer (incidenţă, morbiditate şi
mortalitate).
2. date de eficienţă a tratamentului, de
supravieţuire, precum şi diverse modele de
evidenţă şi de urmărire a acestor pacienţi.

8
• Investigaţiile statistice se bazează pe
registrele naţionale, regionale şi
instituţionale de cancer.
• trei categorii de informaţii diferite:
– numărul persoanelor afectate de boală,
– lungimea perioadei de timp studiate (în
general, un an)
– caracteristicile populaţiei studiate.
• incidenţa, prevalenţa şi mortalitatea

9
 Indicatori de morbiditate: Incidenţa

• Incidenţa măsoară probabilitatea dezvoltării

bolii (riscul de cancer) şi compară ratele
acesteia între populaţii
• este cel mai bun indicator al frecvenţei
cancerului, foarte sensibil în practica
diagnostică şi/sau depistare

10
 Definitie
• numărul de cazuri noi ce apar într-o populaţie
cu risc de boală într-o anumită perioadă de
timp (de obicei 1 an)
• exprimată uzual ca număr de cazuri la 100.000
de persoane
• la copii (cancerele fiind foarte rare), incidenţa
se exprimă ca număr de cazuri la 1.000.000 de
persoane

11
 Incidenţa
=Număr de cazuri noi de cancer într-o
populaţie × 100.000/Populaţia totală în
acel moment* / interval de timp
• în general, numărul de cazuri noi se
împarte la numărul total de persoane
calculat la mijlocul anului respectiv

12
Globocan 2012-incidenta tuturor cancerelor mai putin a
cancerul cutanat nonmelanoma la ambele sexe

13
14
Indicatori de morbiditate: Prevalenţa

• prevalenţa reflectă răspândirea unei boli

într-o populaţie
• este utilizată pentru a planifica distribuţia
resurselor şi serviciilor de sănătate
– creşte odată cu incidenţa şi cu durata bolii în
comunitate,
– descreşte cu mortalitatea şi cu ratele de
vindecare

15
 Prevalenţa
• prevalenţa punctiformă: estimarea numărului
total de persoane cu cancer (cazuri noi şi
preexistente) aflate în viaţă la un moment dat
• prevalenţa periodica sau după o perioadă
definită de timp
• număr de cazuri noi si vechi la 100.000 de
persoane

16
 Prevalenta
=Număr total de cazuri de cancer într-o
populaţie × 100.000/Populaţia totală în acel
moment* / interval de timp
• în general, numărul de cazuri se împarte la
numărul total de persoane calculat la mijlocul
anului respectiv

17
• Mai simplu, valoarea prevalenţei unui cancer
poate fi aproximată înmulţind incidenţa
cancerului respectiv cu durata medie a bolii

18
 Indicatori de mortalitate

• Informaţiile cu privire la mortalitate sunt obţinute în

general de la serviciile de evidenţă a populaţiei, având
ca sursă certificatele de deces completate de medic.
• Ratele de mortalitate sunt exprimate ca număr de
decese prin cancer la 100.000 de persoane pe an.
• Mortalitatea =Număr total de decese prin cancer
într-o populaţie × 100.000/Populaţia totală în acel
moment* / interval de timp
• în general, numărul de decese se împarte la numărul
total de persoane calculat la mijlocul anului respectiv

19
• Creşterea constantă a numărului de decese
prin cancere în numeroase ţări este
dependentă de o serie de factori:
– creşterea populaţiei vârstnice,
– diagnostici (facilităţi adecvate)
– terapeutici (tratamentul oncologic disponibil)

20
• mortalitatea prin toate cancerele este mai
crescută la sexul masculin decât la cel feminin,
datorită diferenţelor în localizarea anatomică
a cancerelor:
– la bărbaţi există o incidenţă mai crescută a
cancerelor cu curabilitate scăzută (plămân,
prostată, esofag, stomac)
– la femei cancerele cele mai frecvente (sân, uter)
au un prognostic mai bun.

21
• Calcularea nivelelor de mortalitate este foarte
utilă mai ales în cazul cancerelor de prognostic
nefavorabil, cât şi pentru evaluarea impactului
real al strategiilor de prevenţie şi depistare.
• Incidenţa este însă un parametru mai fidel
privind evoluţia în timp a numărului de cazuri
de cancer într-un anumit teritoriu.
• În localizările rapid letale, incidenţa şi
mortalitatea au valori similare.

22
• Mortalitatea prematură (definită ca decesele
survenite înaintea vârstei de 65 ani în termeni
de ani de viaţă potenţiali-pierduţi – AVPP) este
un indicator pertinent pentru evaluarea
eficienţei acţiunilor de prevenţie şi costurilor
socio-economice

23
 Compararea indicatorilor de
morbiditate/mortalitate: nivelele
standardizate
• Nivelele de incidenţă, prevalenţă şi/sau
mortalitate pot fi:
– totale (nivele brute=numărul real de cazuri
observat în fiecare an în populaţie)
– apreciate în subgrupele unei populaţii
(nivele specifice)
• pe clase de vârstă
• pe categorii socio-profesionale

24
• Nivelele brute nu ţin cont de diferenţele de structură
de vârstă ale populaţiilor respective.
– nivele standardizate prin raportarea la o anumită populaţie
de referinţă (standard) (metoda directă)
– prin calcularea raportului între numărul de cazuri observat
şi cel aşteptat în populaţia studiată (metoda indirectă)
Indiferent de metoda utilizată, standardizarea se face
ţinând cont de structura pe grupe de vârstă a populaţiei
– permite compararea cu mai multă precizie a indicatorilor
de morbiditate şi mortalitate prin cancere între ţări în care
speranţa de viaţă poate varia cu 20-30 ani faţă de populaţia
de referinţă.

25
• Dacă se iau în considerare incidenţa şi
mortalitatea pe sediul de organ, ignorând alte
diferenţe clinice şi biologice, cancerele se pot
împărţi în trei categorii:
1. Cancerele care provin din epitelii (carcinoamele)
sunt cele mai frecvente: ”cei patru mari killer-i”
• cancerele bronho-pulmonare, colo-rectale, mamare şi de
prostată
2. nu la fel de prevalent ca şi „cei patru mari”
• cancerele cutanate (rareori letale, cu excepţia melanomului
malign), de stomac, ficat, vezică urinară, pancreas, rinichi,
esofag, col uterin şi ovar

26
3. tumori rare,
– probleme de sănătate semnificative la
grupe specifice de vârstă şi în anumite
regiuni: cancerele de părţi moi, cerebrale,
testiculare şi osoase.
» De exemplu, cancerul de testicul
reprezintă 2-3% din totalul neoplaziilor,
dar este cea mai frecventă neoplazie a
adultului tânăr de sex masculin cu vârste
între 15-35 de ani.

27
Globocan 2012-Mortalitatea prin cancer cu
exceptia cancerului cutanat nonmelanoma

28
 Supravieţuirea
• pentru o interpretare corectă a observaţiilor
asupra variaţiilor indicatorilor de
morbiditate/mortalitate;
• permit estimarea prevalenţei unui anumit cancer.
• Supravieţuirea specifică înregistrează decesele
atribuite afecţiunii studiate (cancerului), cele de
alte cauze, ca şi cazurile pierdute din evidenţă,
fiind considerate ca cenzurate.
• Calculul supravieţuirii specifice poate fi efectuat cu
ajutorul metodelor actuariale sau metoda
Kaplan-Meier

29
 Supravieţuirea la 5 ani
• obiectiv-cheie pentru evaluarea eficacităţii
tratamentului
• criteriu global valabil, ce poate fi nuanţat în
funcţie de situaţie.
• Un pacient este considerat vindecat când
riscul său de deces este acelaşi cu al
populaţiei fără cancer de aceeaşi vârstă şi
sex
• supravieţuirea la 5 ani poate fi utilizată chiar
ca obiectiv-surogat al vindecării în cancere.
30
Sisteme de supraveghere a cancerului.
Surse de date
• Necesitatea obţinerii unor date precise despre
pacienţii cu cancer şi certificarea
diagnosticului de cancer prin examenul
histopatologic a condus la dezvoltarea
sistemelor de evidenţă bazate pe registre
spitaliceşti şi populaţionale de cancer

31
 Registrul teritorial de cancer

• sistem complex de colectare, înregistrare şi

prelucrare a datelor legate de incidenţa şi
mortalitatea prin cancer dintr-un anumit teritoriu
sau spital (registre populaţionale, respectiv
spitaliceşti).
• Obiective
– cunoaşterea incidenţei cancerului şi a localizărilor
anatomice pe sexe, grupe de vârstă şi mediu
socio-economic;
– evidenţierea schimbărilor de incidenţă şi a tendinţelor
evolutive a cancerului;
– determinarea supravieţuirii (confruntarea deceselor cu
cazurile noi raportate)
32
• Un caz raportabil în cadrul unui registru de cancer
=orice neoplazie primară nou-diagnosticată
pentru care prin metode clinice şi/sau de
laborator s-a stabilit diagnosticul de tumoră
borderline, cancer in situ sau invaziv/malign,
conform Clasificării Internaţionale a Maladiilor –
Oncologie, ed. III (CIM-0-3) a Organizaţiei
Mondiale a Sănătăţii (OMS)
• în plus, sunt incluse toate tumorile
intracraniene/intraspinale, indiferent de
comportament (benign/incert/malign)

33
• Mortalitatea prin cancer in România este urmărită pe
baza certificatelor de deces.
• înfiinţarea Registrului Naţional de Cancer e stabilita
prin Ordinul MS nr. 2027/2007, ce defineşte
modalităţile de restructurare şi reorganizare în
vederea alinierii la standardele European Network of
Cancer Registries (ENCR) şi International Agency for
Cancer Research (IARC).
– înfiinţarea Registrelor Regionale de Cancer, grupate în 8
regiuni (Bucureşti-Ilfov, Nord-Est, Sud-Est, Sud, Sud-Vest,
Vest, Nord-Vest, Centru), supervizate de un Comitet
Naţional Coordonator

34
 II.Riscul de cancer
• Probabilitatea ca un individ să dezvolte cancer
sau să moară de cancer la o vârstă dată este
utilizată pentru a descrie riscul de cancer în
populaţia generală. Este exprimată ca
„procente-vârstă” sau „o persoană din X”.
• Ex.: riscul de a dezvolta cancer
bronho-pulmonar în SUA la bărbaţi este de
7,7%, ceea ce este echivalent cu 1 din 13
bărbaţi în perioada de viaţă estimată.

35
• Rata de risc este cumulativă, ceea ce permite
calcularea sa în funcţie de vârstă, reprezentând suma
ratelor specifice pentru fiecare an de viaţă (în practică,
aprecierea se face pe intervale de 5 ani), de la naştere
până la vârsta de 74 ani.
– Ex.: rata cumulativă de cancer mamar la femeile americane
peste 74 ani este de 9 la 100.000; aceasta înseamnă că o
femeie născută în SUA are o şansă de 1/11 de a dezvolta
un cancer mamar înainte de 75 ani.
– Ratele cumulative între 0-74 ani pentru toate formele de
cancer, la bărbaţi şi respectiv la femei, sunt cuprinse între
10 şi 12% în India, şi 35 şi 40% în Canada

36
• În general, una din trei persoane prezintă
riscul de a dezvolta un cancer (excluzând pe
cele cutanate) înaintea vârstei de 75 de ani în
ţările dezvoltate.
• Studiile descriptive realizează o simplă
descriere a frecvenţei de apariţie a bolii
neoplazice prin intermediul a trei parametri:
persoana, locul şi timpul

37
 Caracteristici de persoană (variaţii
individuale)
• Vârsta
– cel mai important factor pentru riscul de cancer.
– este considerat o boală a vârstnicului.
– cancere epiteliale, ratele de incidenţă cresc
constant de-a lungul vieţii, relaţia fiind explicată
prin cumularea efectului carcinogenic al expunerii
la diferite substanţe exogene.
– Creşterea speranţei de viaţă creşte deci şansa
unei „lovituri” care să lezeze structura genetică,
iniţiind carcinogeneza

38
 DAR!!
• nu toate cancerele exemplifică însă această caracteristică
• cancerele testiculare cunosc un vârf de incidenţă între 20-34
de ani,
• leucemiile acute limfoblastice sunt mai frecvente între 3-4 ani.
• Cancerele pediatrice prezintă un profil de incidenţă specific:
leucemii/limfoame pe primul loc, urmate de tumori cerebrale
şi cancere specifice: neuro-, retino-, hepato- sau nefroblastom
(tumora Wilms), rabdomiosarcom.
• Incidenţa cancerelor la vârstnici creşte adesea mai lent decât la
tineri, dar există diferenţe geografice (ex.: incidenţa
postmenopauză a cancerului mamar creşte continuu în
Europa, însă este în descreştere în SUA, Canada sau Japonia)
39
• Sexul
• ratele de incidenţă şi mortalitate specifice
vârstei sunt mai mari la sexul masculin decât la
cel feminin.
• Explicatie:
– nivelul diferit al expunerii la carcinogeni sau
factori biologici încă obscuri.

40
• În afară de cel ovarian şi mamar, cancerul de colon,
vezică urinară, tiroidă şi melanomul malign sunt mai
frecvente la femei
• incidenţa cancerului bronho-pulmonar a crescut cu
73% în ultimii 30 de ani, probabil din cauza adoptării
de către femei a fumatului, în multe regiuni ale lumii.
• Cancerul ocular, de glande salivare şi colon drept au
frecvenţe aproximativ egale la ambele sexe
• cancerele de prostată, bronho-pulmonare sau de sferă
ORL sunt cele mai frecvente localizări la bărbaţi.
• În termeni de mortalitate, cancerul bronho-pulmonar
rămâne cu mortalitatea cea mai mare la ambele sexe,
urmat de cel colo-rectal, mamar şi gastric
41
• Rasa şi etnicitatea
• reflectă influenţa factorilor socio-economici şi
culturali,
• si mai putin diferenţe în susceptibilitatea
genetică.
– În cadrul aceleaşi rase, incidenţa cancerului
variază considerabil de la o regiune geografică la
alta, sugerând rolul preponderent a factorilor
exogeni în etiologia cancerelor
42
• Mortalitatea prin toate cancerele este
– cu 30% mai mare la rasa albă decât la cea neagră
– si mai mult decât dublă decât cea a populaţiilor hispanice şi
asiatico-pacifice.
• afro-americanii au rate de incidenţă mai ridicate pentru unele
cancere (ex. prostată, esofag, laringe, pancreas, mielom multiplu)
şi cea mai înaltă mortalitate prin cancere de pe glob
• Mortalitatea prin cancer gastric şi hepatic este mult mai crescută
în Japonia, în timp ce cancerele mamare sau colo-rectale sunt mult
mai rare decât în restul lumii
• emigranţii japonezi în California au prezentat însă (după a doua
generaţie) un profil de incidenţă asemănător cu cel al nativilor.
Astfel, riscul de cancer de colon şi mamar se dublează, şi ratele de
deces devin mai mari decât la populaţia albă, reflectând
participarea unor factori din dietă şi activitatea fizică.

43
 Caracteristici de loc (variaţii
geografice)
• Fiecare tumoră malignă are distribuţia sa geografică particulară. Unele
cancere sunt distribuite în mod egal în întreaga lume, în timp ce altele
prezintă incidenţe crescute în unele regiuni şi scăzute în altele.
• Cancerele bronho-pulmonare sunt frecvente la bărbaţii albi din America de
Nord (109%ooo pe an) şi foarte rare în India (15,7%ooo).
• Cancerul de stomac este frecvent în Japonia (79,6%ooo) şi rar în India
(8,9%ooo)
• Cancerul de sân are o incidenţă crescută la femeile albe din Europa şi SUA
(82,7%ooo), medie în Danemarca (63,1%ooo) şi scăzută în Japonia
(22%ooo)
• Cancerul esofagian este caracterizat printr-o enormă variaţie a incidenţei în
întreaga lume (ex. de la 200%ooo femei şi 165%ooo bărbaţi în regiunile
caspice ale Iranului, până la 0,2%ooo femei şi 1,2%ooo bărbaţi în judeţul
Cluj, România)

44
• În general, se apreciază că numărul de persoane
care mor anual prin cancer pretutindeni în lume
va creşte de la 7,6 milioane în 2007 la peste 16
milioane în 2050, datorită
– creşterii speranţei globale de viaţă
– adoptării de către ţările mai puţin dezvoltate a
„stilului de viaţă occidental”, inclusiv fumatul,
consumul de grăsimi saturate şi alimente
caloric-dense
– reducerii activităţii fizice.

45
 Caracteristici de timp (variaţii
temporale)
• Ratele de incidenţă şi mortalitate printr-o anumită localizare
neoplazică variază în timp, pe termen lung.
• Mortalitatea prin cancer bronho-pulmonar a crescut cel mai
mult în ultimele decenii (+185% la bărbat şi +239% la femei),
• Mortalitatea prin cancer colo-rectal a rămas stabilă la sexul
masculin şi este în scădere uşoară (în unele ţări) la sexul
feminin;
• Mortalitatea prin cancer mamar nu s-a modificat foarte mult
(10% dintre decese la femei), deşi o discretă scădere (5%) a
fost semnalată începând din anii ’90.
• Decesele prin cancer cervical au scăzut considerabil (cu >50%
dacă depistarea precoce este bine aplicată), ca şi cele prin
cancer gastric (la ambele sexe).
46
 Caracteristici de timp (variaţii
temporale)
• incidenţă a crescut semnificativ pt c de prostată,
vezică urinară, ORL, melanom malign şi
limfoamele (mai ales non-Hodgkin).
– precizia crescută a metodologiei de diagnosticare,
– o reală componentă etiologică?.
• Mortalitatea prin cancer gastric a început să scadă
semnificativ din anii ’90, prezumtiv datorită
metodelor mai bune de conservare a alimentelor.
– Frecvenţa cancerelor joncţiunii gastro-esofagiene a
continuat, totuşi, să crească constant în ultimii ani,
probabil datorită obezităţii şi creşterii incidenţei RGE
47
48
• Actual, din ce în ce mai multe persoane diagnosticate
cu cancer sunt vindecate. Luând în calcul o speranţă de
viaţă normală, rata de supravieţuire relativă este de
circa 64% pentru toate cancerele luate împreună.
– în 1940, unul din patru pacienţi (25%) supravieţuia la 5 ani
după tratament;
– în 1990, acest procent a crescut la 40%.
• Acest câştig de supravieţuire (de la 1 din 3, la 4 din 10 persoane)
înseamnă că aproape 100.000 de pacienţi dintre cei astăzi în
viaţă ar fi murit de cancer în mai puţin de 5 ani dacă ar fi trăit în
anii ’40.
• tehnici de diagnostic mai bune,
• mijloace noi de tratament,
• cunoasterea biologiei celulei maligne
49
 III.Epidemiologie analitica
• Observaţia că incidenţa cancerelor este diferită în
lume, că suferă modificări în timp şi că emigranţii din
ţările cu risc redus de cancer ating riscul de cancer al
ţării de imigrare au contribuit la ideea conform căreia
cancerele apar ca o consecinţă la
– acţiunea combinată a diferiţi factori de mediu – fizici,
chimici, biologici, ocupaţionali, comportamentali,
socio-culturali etc.
• Morbiditatea importantă se asociaza cu mortalitate
crescută, cancerul prezentând un impact economic
enorm. Se apreciază că circa 40% din cancere ar putea
fi prevenite prin modificarea factorilor de risc.
50
 Culegerea datelor epidemiologice se
poate face prin:
Anchete epidemiologice retrospective
–creşterea reală a frecvenţei cancerului
bronho-pulmonar şi a celui mamar, respectiv
scăderea incidenţei cancerului gastric
– Rezultatele studiilor retrospective trebuie privite
însă cu reţinere, deoarece elementele urmărite
sunt înregistrate neuniform şi nestandardizat, şi
pot determina erori semnificative de interpretare
a rolului şi importanţei anumitor factori pentru
afecţiunea studiată
51
• factorii de risc potenţiali pentru diferite
cancere sunt studiaţi de către instituţii
individuale, grupuri de experţi, grupuri de
lucru interdisciplinare şi/sau multinaţionale
coordonate de International Agency for
Research on Cancer (IARC), U.S. National
Cancer Institute (NCI) sau alte organizaţii
similare.

52
 Studii prospective
• se bazează pe
– studii de tip caz-control
– Studii de cohortă
– studiile moleculare şi genetice includ elemente
atât de tip caz-control cât şi de cohortă pentru a
dezvolta înţelegerea rolului variaţiilor genetice şi
mutaţiilor în dezvoltarea cancerelor.

53
• Studiile de tip caz-control
– examinează în paralel date (chestionare, istoric medical,
specimene biologice) colectate atât de la persoane
diagnosticate deja cu cancer („caz”), cât şi de la persoane
cu caracteristici demografice similare, dar fără boală
(„control”); pot fi atât retro-, cât şi prospective.
• Studiile de cohortă
– în general prospective, şi necesită observarea unei
populaţii fără boală, definite prin caracteristici (sau
expuneri), care survin înainte de apariţia neoplaziei de
cercetat, pentru perioada de timp necesară (teoretic)
apariţiei bolii în acea cohortă

54
• Riscul relativ este raportul dintre frecvenţele
bolii în populaţia neexpusă şi în cea expusă la
factorul studiat; este supraunitar când riscul
creşte cu expunerea.
• Riscul atribuabil este diferenţa dintre
frecvenţele bolii în populaţia expusă şi în cea
neexpusă

55
 IV. Tendinţe actuale de evoluţie a
cancerelor în lume
• Evoluţia cancerelor în Europa
• Există diferenţe importante în incidenţa şi
mortalitatea generală şi specifică de organ prin
cancere în Europa, unde survin circa 1/3 din
cazurile noi de cancer din lume şi circa 1/4 dintre
decese.
– Circa 60% din cancere sunt în ţările cu nivel mediu şi
scăzut economic, mai ales deoarece în aceste regiuni
declararea cazurilor nu este suficient de strictă.
– În 2006, în Europa s-au estimat 3.191.600 cazuri noi de
cancer (excluzând cancerele cutanate non-melanice) şi
1.703.000 decese prin cancer

56
• Cele mai frecvente forme sunt: cancerul de sân
(430.000 cazuri, 13,5% din toate cancerele),
colo-rectal (412.900, 12,9%), bronho-pulmonar
(386.800, 12,1%) şi prostatic.
• Cancerul bronho-pulmonar a fost cea mai
importantă cauză de deces prin cancer (334.800
decese, 19,7% din total), urmat de cel colo-rectal
(207.400 decese), mamar (131.900) şi gastric
(118.200).
• În Europa anului 2015 sunt estimate 1.405.000
decese prin cancer

57
• Ratele de mortalitate sunt mai crescute pentru un
număr de ţări din centrul şi estul Europei în ciuda
ratelor de incidenţă scăzute, fapt ce reflectă
distribuţia predominantă în aceste regiuni a unor
cancere mai agresive, precum şi diagnosticul în
general mai tardiv. Deşi majoritatea datelor
despre tendinţele de mortalitate publicate în
ultimii 30 de ani indică că o tendinţă de scădere a
mortalităţii în majoritatea ţărilor Uniunii Europene
(UE), începând din anii ’80, situaţia este mai puţin
favorabilă în majoritate ţărilor est-europene

58
• Cancerul de prostată a înlocuit cancerul
bronho-pulmonar de pe primul loc la bărbaţi,
urmat de cancerul colo-rectal pe locul al
treilea.
• La femei, cancerul mamar reprezintă cel mai
frecvent cancer, urmat de cel colo-rectal şi
uterin.

59
60
• Incidenţa şi prevalenţa cancerului în
România se află în general sub media
europeană,
– cu excepţia cancerului de col uterin,
pentru care România se află pe primele
locuri (30 de cazuri noi la 100.000 de
femei)
• deficienţele programului naţional de
screening
61
62
63
European Union (EU-29)

64
Europe 2012

65
Epidemiologia cancerului în România
Principalele localizări ale bolii
neoplazice la toate grupele de vârstă,
• la sexul masculin (49,8% din
totalul cazurilor noi diagnosticate),
sunt plămânul, colonul şi rectul,
stomacul şi prostata;
• la sexul feminin (51,2% din toate
cazurile noi diagnosticate),
principalele localizări sunt sânul,
colul uterin, colonul şi rectul, şi
plămânul.
• Primele cauze de mortalitate prin
cancer
• la sexul masculin au fost:
cancerul bronho-pulmonar,
gastric, colo-rectal, prostatic
şi hepatic, iar
• la sexul feminin cancerul
mamar, colo-rectal, uterin,
cervical şi gastric
66
 Intrebari
1. Ce este epidemiologia?
2. Care sant ramurile epidemiologiei si ce studieaza fiecare?
3. Ce este incidenta?
4. Ce este prevalenta?
5. Cum se exprima mortalitatea?
6. Cum se compara indicatorii epidemiologici intre ei?
7. Clasificarea cancerelor in functie de incidenta si
mortalitate
8. Cum este definit un pacient vindecat?
9. Ce este un registru teritorial de cancer?
10. Ce este riscul de cancer si cum se exprima ?

67