Antibioticele

STUDENT: Militaru Alex

Medicină generală, anul III,
gr.1
FARMACOLOGIE
CLINICĂ
COORDONATOR:
PREP.UNIV.DR. GLIHOR
RĂZVAN
Cuprins
 Definitii
Istoric
Clasificare
Mecanism de acțiune
Farmacocinetică
Modalități de administrare
Indicații
Contraindicații și precauții
Rezistența la antibiotice
Efecte adverse
Sarcina și alăptarea
Interacțiuni
Bibliografie
Definitii
Antibiotice (anti + bios = cu efecte nefavorabile) = grup
heterogen de substanţe chimice, produse de
microorganisme prin procese de biosinteză, care omoară
sau inhibă creşterea altor specii de microorganisme

Definiţia actuala=substanţe chimice obţinute prin

biosinteză, semisinteză sau prin sinteză chimică, care, în
concentraţie mică inhibă multiplicarea sau omoară
microorganismele. = Substante antimicrobiene
Istoric
Dupa descoperirea microbilor de Pasteur, s-a observat ca
unele specii microbiene se apara de alte specii prin
elaborarea unor substante chimice nocive. Acest fenomen
este numit antibioza, iar substantele chimice rezultate din
metabolismul celular vii poarta numele de antibiotic.
Primul care a semnalat, in 1885, actiunea inhibanta a
substantelor elaborate de microorganisme a fost savantul
roman Victor Babes; tot el a sugerat ca aceste substante ar
putea fi utilizate in scop terapeutic pentru distrugerea
agentilor patogeni
Clasificare
În funcție de efectul pe care îl au
asupra bacteriilor, antibioticele pot
fi:
- Bacteriostatice: tetracicline,
sulfonamide, macrolide, lincosamide,
cloramfenicol
- Bactericide: fluorochinolone,
cefalosporine, derivații de penicilină,
carbapenemele, monobactamele,
vancomicina
Mecanismul de acțiune împarte principalele clase de antibiotice
în:
• Inhibitori ai sintezei peretelui bacterian: peniciline,
cefalosporine, inhibitori de beta-lactamază, carbapeneme,
polimicine, bacitracină, vancomicină
• Inhibitori ai sintezei de proteine bacteriene: inhibitori ai
unității ribozomale 50s– macrolide, streptogramine,
clindamicină, cloramfenicol; inhibitori ai unității 30s –
tetracicline, aminoglicozide
• Inhibitori ai sintezei ADN bacterian: fluorochinolonele,
metronidazol
• Inhibitori ai sintezei ARN bacterian: rifampicina
• Inhibitori ai sintezei de acid folic: trimetroprim, sulfonamide
• Inhibitori ai sintezei de acid micolic: izoniazida
Farmacocinetică
Majoritatea antibioticelor au o absorbție
intestinală satisfăcătoare și pot fi administrate pe cale
orală – fluorochinolonele se absorb în cantite de 90%.
Altele, însă, sunt prost absorbite din tractul digestiv, fiind
mai potrivite pentru administrarea parenterală (intravenos
– vancomicina, gentamicina).
Farmacodinamica antibioticelor este și ea importantă în
alegerea agentului potrivit. Antibioticele pot distruge
bacteriile în mai multe maniere:
• Timp-dependent: beta lactamice, macrolide, tetracicline,
streptogramine, cloramfenicol
• În funcție de concentrația de substanță activă:
fluorochinolone, aminoglicozide, metronidazol
Persistența efectului asupra bacteriilor, după întreruperea
tratamentului este diferită pentru bacteriile gram-pozitive
(eficiente sunt: beta-lactamice, glicopeptide,
fluorochinolone, tetracicline, rifampicină) și cele gram-
negative (aminoglicozide, fluorochinolone, carbapeneme,
rifampicină).
Modalități de administrare
Medicamentele antibiotice pot fi administrate pe cale:
• Orală
• Injectabilă: vancomicină, gentamicină
• Topică (gel, cremă, unguent, pulbere): trimetoprim-sulfametaxozol,
eritromicină, clindamicină, metronidazol

• Intrarectală: amoxicilină,
clindamicină, metronidazol
• Oftalmică: bacitracină,
erotromicină, sulfacetamidă,
tobramicină, ciprofloxacin
• Inhalatorie: amikacină,
aztreonam, tobramicină
Indicații
Alegerea antibioticului potrivit este specifică pentru
fiecare pacient în parte. Se iau în considerare factori
precum tipul de infecție și sensibilitatea germenului la
medicament, distribuția acestuia în țesuturi, efectele
adverse și toxicitate, dar și gravitatea infecției sau
comorbiditățile pacientului.
Peniciline: utilizate pentru
tratarea infecțiilor
streptococice, cu anumite specii
de Escherichia, sifilis, boala
Lyme
Cefalosporine: eficiente pe stafilococi și anumite specii
de bacterii gram-negative; pe măsura succesiunii
generațiilor, crește și potența asupra microbilor gram-
negativi. Generația I: infecții ale pielii și ale țesuturilor
moi; generația a II-a: infecții respiratorii; generația a III-
a: infecții ale pielii, țesuturilor moi, sau meningită sau
infecții nosocomiale (intravenos), infecții
cu Pseudomonas; generația a IV-a: infecții severe, specii
bacteriene rezistente la antibioterapia de rutină
• Monobactame: Aztreonam este utilizat în infecțiile cu
gram-negativi, aerobi și infecții nosocomiale.

• Polimixine: Sunt administrate local, pentru

combaterea infecțiilor cu microorganisme gram-
negative.

• Bacitracină: Este administrată local, pentru

combaterea infecțiilor cu microorganisme gram-
pozitive.

• Vancomicină: Rezervat pentru infecțiile severe, fiind

activ și asupra stafilococului auriu meticilino-rezistent. 
 Principala contraindicație a unui medicament antibiotic
este relevarea unei reacții alergice în antecedente (la
Contraindicații și precauții

compus sau excipienți).

Penicilinele sunt cele mai alergogene și se realizează o
hipersensibilitate încrucișată cu cefalosporinele
(persoanele alergice la peniciline sunt frecvent
alergice și la cefalosporine). Riscul de a dezvolta o
reacție alergică este crescut la pacienții care suferă de astm,
febra fânului sau eczemă.
Contraindicațiile relative ale antibioticelor pot fi:

Disfuncție renală severă – insuficiență renală acută sau

boală cronică de rinichi
Disfuncție hepatică severă
Sarcină, alăptare
Porfirie (aminoglicozide, macrolide)
Copii sub 12 ani, lupus (tetracicline)
Aritmii cardiace, miastenia gravis (macrolide)
Rezistența la antibiotice
La scurt timp după ce a fost inventată penicilina și utilizată
pe scară largă, s-a remarcat că anumite bacterii nu mai
răspundeau la tratament. Acest lucru se datorează
acumulării unor mutații (în acest caz, la nivelul genei care
codifică beta-lactamaza) care permite unei specii să
supraviețuiască în mediul ostil.
Aceste bacterii au un avantaj evolutiv, se vor multiplica și
vor fi transmise altor gazde, în favoarea celor care sunt
sensibile la penicilină. Genele mutante care conferă speciei
un avantaj vor fi transmise următoarelor generații de
bacterii.
Mecanismele prin care bacteriile au dezvoltat rezistență la
anumite clase de antibiotice sunt:
• Dezvoltarea beta-lactamazei a conferit rezistență la penicilină;
combinația penicilină + inhibitor de beta-lactamază combate această
rezistență
• Mutația genei mecA a dus la apariția stafilococului meticilino-
rezistent
• Crearea unui biofilm în jurul peretelui bacterian, cu rol protectiv
pentru Stafilococcus epidermidis și speciile de Salmonella
• Apariția unor pompe care elimină medicamentul din celulă conferă
rezistență streptococilor împotriva tetraciclinelor sau eritromicinei
• Modificarea permeabilității peretelui bacterian reduce eficiența
beta-lactamicelor, fluorochinolonelor, tetraciclinelor și antibioticului
trimetoprim
• Alterarea unei componente din care este realizat peptidoglicanul
permite rezistența la vancomicină 
Efecte adverse
Efectele adverse asociate cu orice clasă de medicamente antibiotice pot
fi:
• Gastrointestinale (cele mai frecvente): greață, vărsături, diaree,
balonare, indigestie, dureri abdominale, inapetență
• Reacții alergice: locale (uritcarie), șoc anafilactic
• Candidoză vaginală, orală
• Afecțiuni digestive asociate cu proliferarea în exces a Clostridium
difficile
Reacțiile specifice anumitor clase de antibiotice pot include:
• Tetracicline: Hepatotoxicitate, colorarea în galben a dinților la
persoanele în curs de creștere, încetinirea ratei de dezvoltare – motiv
pentru care se evită la copiii sub 12 ani
• Aminoglicozide: nefrotoxicitate, ototoxicitate
Sarcina și alăptarea
Există numeroase antibiotice considerate sigure pe
perioada sarcinii. Totuși, așa cum este cazul cu orice
medicament cu administrare sistemică, este recomandat de
medic doar în cazul în care beneficiile așteptate sunt
mai mari decât potențialele riscuri.
Antibioticele care pot fi recomandate în perioada sarcinii
includ: peniciline, ampicilină, eritromicină, amoxicilină,
clindamicină.
Sunt contraindicate în sarcină tetraciclinele,
sulfonamidele și nitrofurantoinul.
Interacțiuni
Fiind o clasă foarte vastă de medicamente, antibioticele au
numeroase interacțiuni potențiale, cu alte medicamente sau
alimente. Unele antibiotice pot reduce eficiența
anticoncepționalelor orale combinate (estroprogestative),
fiind necesară o metodă suplimentară de protecție pe durata
tratamentului. Alcoolul este contraindicat pe durata
tratamentului cu antibiotice, reducând rata de metabolizare a
acestora.
Penicilinele asociate tratamentului cu metotrexat scad
eliminarea renală a acestuia și îi cresc toxicitatea. Asocierea
cu allopurinol poate determina apariția unei reacții alergice
cutanate.
Bibliografie
Antibiotics – Medline Plus, link: http://www.nlm.nih.gov/medlineplus/antibiotics.html
Antibiotics – NHS Choices, link: http://
www.nhs.uk/Conditions/Antibiotics-penicillins/Pages/Introduction.aspx
  Pharmacokinetics of Antibiotic Agents - Alireza Hayatshahi, Faculty of
Pharmacotherapy, Tehran University of Medical Sciences, link: 
http://www.clinicalpharmacy.ir/Upload/Modules/Contents/asset1/Pharmacokinetics%20of
%20Antibiotic%20Agents.pdf

Infection, Eye – GLOBALRph, link: http://www.globalrph.com/antibiotic/eye.htm

Antimicrobial Properties Pharmacokinetics & Pharmacodynamics - Lama Nazer,
PharmD, King Hussein Cancer Center, link: 
http://www.mecriticalcare.net/downloads/lectures/AntibioticsPKPD.pdf
Inhaled Antibiotics: Toronto Adult Cystic Fibrosis Centre, link: 
http://www.torontoadultcf.com/daily-living/inhaled-antibiotics
Is it safe to take antibiotics during pregnancy? - Mayo Clinic, link: 
http://www.mayoclinic.com/health/antibiotics-and-pregnancy/AN01145
Effect of maternal antibiotics on breast feeding infants – Postgraduate Medical Journal,
link: http://pmj.bmj.com/content/80/942/196.full