NEOPLAZIA

Definiţie - în prezent, prin neoplasm înţelegem o populaţie celulară caracterizată printr-o proliferare excesivă, autonomă, care nu mai răspunde la mecanismele normale de control şi influenţele ţesuturilor adiacente şi care au capacitatea de a disemina pe diferite căi la distanţă de locul de origine - populaţia descinde dintr-o celulă suşă transformată, ce generează o clonă celulară, care, prin dezvoltare anarhică, duce în final la dezvoltarea unei tumori - aceasta, în evoluţia ei naturală, se dezvoltă spontan prin extensie locală şi la distanţă, cu invazie şi metastazare, ducând în final la deces Etiopatogenie Clasificare: A. Factori exogeni 1. Fizici 2. Chimici 3. Biologici B. Factori endogeni 1. Imunologici 2. Genetici

FACTORII EXOGENI
1. Agentii carcinogeni fizici 1. Radiatiile ionizante - provin din dezintegrarea compusilor radioactivi instabili: 1. Radiatiile α (nuclee de heliu) 2. Radiatiile β (electroni) 3. Radiatiile ζ (fotoni) - determina ionizara bazelor azotate si rupturi ale catenei ADN - produc in special leucemii, limfoame, tumori cutanate, neoplasme igestive, sarcoame de tesuturi moi 2. Radiatiile ultraviolete (RUV) – duc la aparitia carcinoamelor bazocelulare, spinocelulare si a melanoamelor 3. Traumatismele mici si repetate, pe cicatrice, fistule cronice si nevi pigmentari 4. Azbestul - fibrele dure de crocidolit subtire inhalate pot produce mezotelioame pleurale si carcinome pulmonare dupa o latenta de aproximativ 20 de ani 5. Corpii straini - Membranele si tubulatura de plastic - Fibrele de sticla - Polimerii de dextran produc produc sarcoame la razatoare 2. Agentii carcinogeni chimici 1. Produsii industriali a) Anorganici  Metale - cromul si nichelul  neoplasme ale cavitatii nazale si neoplasm pulmonar - cadmiul  neoplasm pulmonar si al vezicii urinare  Azbest  mezotelioame pleurale b) Organici  nitrozoamine  cancere digestive (stomac, colon)  hidrocarburi policiclice aromatice (HPA)  cancere pulmonare, digestive, de vezică urinară, sarcoame;  clorura de vinil  angiosarcom hepatic;  cauciucuri şi coloranţi de anilină  neoplasm de vezică urinară;  benzenul  limfoame, cancer de cap de pancreas;  pesticide, erbicide  leucemii acute mielogene.

2. Produsele medicamentoase • fenacetină - neoplasm renal • dietilstilbestrol - neoplasme uterine, de vagin, mamar, de ovare • ciclofosfamidă - neoplasm de vezică urinară • cloramfenicol - leucemii 3. Produşii alimentari • piroliza aminoacizilor din carne (prăjirea la grătar)  modificări genotoxice • consumul crescut de proteine animale şi scăzut de fibre (celuloză, pectine, lignine)  neoplasme colorectale • sardinele uscate şi fripte, hamburgerul prăjit, carnea de vacă prăjită  neoplasme gastrice • Grăsimile animale şi dulciurile fine (prăjituri, torturi, dar nu ciocolata)  neoplasm mamar, ovarian, endometrial

4. Băuturile   Cafeaua solubilă din boabe prăjite conţine metilglioxal  neoplasmului colorectal, de vezică urinară, pancreas, sân. Alcoolul: whisky-ul, cogniacul conţin substanţe mutagene însuspensie găsite înreziduurile obţinute prin evaporarea lor.

5. Fumatul Cei ce fumează mai mult de 10 ţigări pe zi au risc cu 20% mai mare de aface cancer bronhopulmonar, iar un fumător pasiv (care inhalează fumul fără a fuma) riscmai mare de 53% faţă de nefumători. Un fumător ar trăi cu aproximativ 20 ani mai mult dacă nu ar fuma. 3. Agenţii carcinogeni biologici: 1. Paraziţii  Schistosoma haematobium  cistită interstiţială cu metaplazia uroteliului vezicii urinare şi apariţia carcinomului epidermoid  Trichomonas vaginalis  cancere de col uterin şi vagin  Amoeba  limfoame 2. Micotoxinele (metaboliţi ai unor mucegaiuri)  Aflatoxinele  carcinomului hepatocelular  Ocratoxina  neoplasme renale 3. Virusurile a) Virusurile cu genom ADN - conţin gene care codifică proteine ce se cuplează cu proteinele oncosupresoare ale celulei gazdă, inactivându-le (proteinele oncosupresoare sunt produse ale antioncogenelor - gene supresoare tumorale - implicate în reglarea proliferării celulare). Astfel, ele decuplează proliferarea celulară de sub controlul inhibitor şi joacă rol în transformarea fenotipică a celulei canceroase.  Virusurile Papilloma umane (HPV) - sunt virusuri cu ADN dublu catenar circular, cu tropism crescut pentru celulele epiteliale, în special scuamoase - la om produc condiloame acuminate, papiloame laringiene ce pot evolua spre carcinoame scuamoase.  Hepadnavirusurile umane - virusul hepatitei B (HBV) are ADN d.c. circular  carcinomul hepatocelular  Virusul Herpex simplex uman - are genom ADN - este limfotopic - produce sarcomul Kaposi (angiosarcomatoza multicentrica  Virusurile Epstein – Barr - este un virus herpetic cu genom ADN d.c. liniar, cu tropism pentru limfocitele B - la om produc • limfom Burkitt (limfom malign non- Hodgkin cu celule B, cu grad crescut de malignitate) • Carcinom scuamos nasofaringian • Limfoproliferari clonale in imunodeficiente (SIDA, sindrom ataxie- telangiectazie) b) Virusurile cu genom ARN (retrovirusuri) 1. Cu capacitate de transformare rapida (prin proces de transductie) 2. Cu capacitate de de transformare lenta (prin proces de mutageneza insertionala)  singurul virus ARN demonstrat ce produce cancer la om este HTLV1 (human T-cell leukemia virus) - retrovirus care infecteaza limfocitele T helper CD4 si care determina aparitia leucemiei acute cu celule T a adultului

FACTORII ENDOGENI
1. Factori imunologici Din punct de vedere antigenic, tumoarea este un mozaic celular, puterea antigenica a unei tumori fiind maxima in faza G1 a ciclului celular. Antigenele tumorilor sunt histotipice si caracteristice pentru un anumit tip de tumora, fiind consderate markeri tumorali ce ajuta la precizarea diagnosticului si monitorizarea bolnavului: • CA 19-9  adenocarcinom de colon • CA 15-3 si TAG 73  neoplasm mamar • CA 125  neoplasm ovarian • PSA  neoplasm de prostata • β- HCG  teratoame si tumori trofoblastice 2. Factorii genetici Exista 3 teorii majore in explicarea mecanismelor carcinogenezei 1. Teoria mutaţiei somatice - admite existenţa unor modificări de structură, induse de agenţii cancerigeni, a unor gene ce codifică creşterea şi diferenţierea celulară. 2. Teoria epigenetică - admite unele modificări funcţionale în controlul expresiei genice, cu apariţia unei proliferări anormale. 3. Teoria genetică - reuneşte primele 2 teorii

mixomul)  consistenţă moale (excepţie schirul)  nu recidivează după extirpare (excepţie tumora  recidivează după extirpare. Metastaza în cascadă = metastaza metastazei. Modificarile in celula canceroasa Modificări funcţionale • alterarea inhibiţiei de contact a mişcării şi diviziunii • alterări ale permeabilităţii şi transportului membranar • alterări ale joncţiunilor intercelulare • alterări ale enzimelor de suprafaţă • alterări în compoziţia membranei celulare.  celule păroase ."spindle cell" – în fibrosarcom  celule mormoloc . 3. desmoida)  metastazează (excepţie carcinomul bazocelular şi  nu metastazează tumorile primitive cerebrale)  se pot opri în evoluţie  evoluţie continuă până la deces  aspect histologic asemănător cu al ţesutului de origine  aspect histologic diferit de al tesuturilor de origine – pleomorfism !! Caracteristicile cele mai importante pentru tumorile maligne sunt capacitatea de a invada tesuturile din jur si de a metastaza INVAZIA  Definitie . cu distrugerea matricei extracelulare şi diseminare la distanţă. fenomenul ce caracterizează celula canceroasă fiind transformarea ."spider cell" . când există 5-6 prognosticul este defavorabil. subclonele dominante reprezentând celulele cu cel mai mare potenţial de metastazare şi rezistenţă la tratament anticanceros. penetrarea membranei bazale prin eliberarea unor enzime ce o degradează METASTAZAREA  Definiţie: transferul celulelor maligne de la nivelul tumorii primitive în alte zone ale organelor.CARCINOGENEZA Celula canceroasă este o celulă cereprezinta substratul proliferării maligne. Grupurile celulare maligne sunt heterogene. recidivele au o evoluţie mai gravă decât tumora primitivă. 2. Celulele fiice îşi pot schimba gradul de diferenţiere.în astrocitoame • modificări de dimensiuni: celula mică este o celulă agresivă c) la nivelul membranei celulare ."hairy cell" .modificare fenotipică celulară transmisibilă la celulele fiice care au capacitatea de a produce noi tumori dacă sunt transplantate la un primitor singenic. pierderea adezivităţii între celule (probabil prin alterarea joncţiunilor intercelulare şi modificarea potenţialului electric de membrană).depăşirea membranei bazale de către celulele canceroase."tadpole cell" -în rabdomiosarcom. pentru că se găsesc în celule nediferentiate) b) la nivelul citoplasmei • scăderea cantităţii (raportul nucleu/ citoplasmă  1) • modificări de formă (polimorfism): forma citoplasmei dă şi forma celulei tumorale  celule fusiforme . lobularea) • modificări ale cromatinei (hipercromazia) • modificări de număr (doi sau mai mulţi nuclei) • creşterea volumului şi numărului nucleolilor (normal sunt 2-3. . uneori.  celule păianjen .  Secvenţele fenomenului de invazie locală sunt 1. cu scăderea glicoproteinelor şi creşterea acidului sialic Modificari morfologice a) la nivelul nucleului • cariomegalia = creşterea volumului nuclear • modificări de formă (protruzia. ancorarea celulei maligne de membrana bazală prin receptori pentru laminină.în leucemia cu celule păroase. dar nu invadează  invadează ţesuturile din jur  consistenţă fermă (excepţie lipomul. ceea ce explică de ce.neregularităţile şi lipsurile de membrană sunt un indiciu că au fost pierdute porţiuni din citoplasmă şi caracterizează fragilitatea celulară ce afectează o proporţie mare de celule maligne CARACTERELE GENERALE ALE TUMORILOR Tumorile benigne Tumori maligne  încapsulate  neîncapsulate  cresc lent  cresc rapid  comprimă ţesuturile. cu formarea unor tumori secundare.

policitemia vera Tumorile celulelor neurale si gliale ca si a structurilor de suport neural sunt: neuroblastomul (precursori de celule nervoase). diseminarea iatrogenă .neoplasmul pulmonar 5. glioame si meningioame Tumorile celulelor germinale: seminoame. ligamentul rotund al ficatului . embolizarea prin fragmentarea trombilor neoplazici 2.la neoplasme ovariene sau endometriale 3. mielom multiplu.tumori cerebrale ce metastazează în alte zone ale SNC  Mecanismele metastazării 1. Secvenţele fenomenului de metastazare a.pătrunderea celulelor maligne în limfatice sub formă de coloană 3. multiplicarea cu celulele ce îşi păstrează capacitatea de diferenţiere. LCR .prin fixare în peretele abdominal la nivelul inciziei sau în locul în care s-a băgat trocarul pentru laparoscopie NOMENCLATURA TUMORILOR Pentru oncologi şi anatomopatologi termenul de tumora este limitat la creşteri ale ţesuturilor şi organelor realizate prin multiplicarea celulelor. intravazarea acestor celule în circulaţia sanguină şi limfatică c.caracteristică neoplasmelor ovariene sau digestive 2. diferite de cele ale organismului gazdă). adenom (celule glandulare) adenocarcinom      Fibroblaste  fibrom  fibrosarcom Adipocite  lipom  liposarcom Muschi neted  leiomiom  leiomiosarcom Muschi striat  rhabdomiom  rhabdomiosarcom Os  osteom  osteosarcom Tumorile hematiilor si a limfocitelor sunt maligne – limfoame. Se includ aici ambele ipostaze de multiplicare a celulelor şi anume: 1. cu formarea unor micrometastaze şi apoi macrometastaze  Căile de metastazare Limfatice  dau metastaze mai ales carcinoamele  celulele neoplazice pătrund în capilarele limfatice sub formă de coloană sau microemboli.fiind protejate de ele Caile naturale 1. ajungând în ganglionii regionali cei mai apropiaţi tumorii. nidarea.desprinderea celulelor ce cad în cavităţi sub acţiunea gravitaţiei 4. teratoame. cele din centru fiind apărate de cele de la periferie .meningita carcinomatoasă 6. unde se înmulţesc şi diseminează în staţiile următoare Vasculare  caracteristică sarcoamelor. Stabilirea nomenclaturii care are la bază criteriul histogenetic  tumorile benigne au denumirea provenită din numele ţesutului sau organului de origine. neoplazice) care realizează tumorile maligne Neoplasm (neoplazie) (neus = nou . teratocarcinomul. deci o hiperplazie cu celule diferenţiate adulte — realizînd aşa-zisele tumori benigne 2.celulele maligne aderă la plachete. multiplicarea celulelor transformate malign (canceroase.mai multe celule neoplazice aderă între ele.-om"  tumorile maligne → sufixul este o “sarcom” pentru cele provenite din ţesuturile mezenchimale şi o ”carcinom” pentru cele de origine epitelială.homotipică . Exemple:  Epiteliu o o Papilom (scuamos)  carcinom scuamos Polip. vehicularea celulelor neoplazice în torentul circulator d. bronşică . implantarea .  reuşesc să dea metastaze celulele care formează microemboli prin fenomenul de agregare . oprirea şi extravazarea lor în organele în care va lua naştere metastaza e. teci nervoase .plasseo = formaţiune) – termen folosit pentru definirea tumorilor maligne (dezvoltarea unui ţesut cu caractere noi. peritoneală . permeaţia . desprinderea celulelor maligne din masa tumorală primară b. coriocarcinomul Tumorile mixte au celule tumorale epiteliale si stromale fie  Benigne – adenomul plomorf de parotida  Maligne – carcinosarcoamele (cele mai frecvente se intalnesc la nivelul uterului) .heterotipică .metastazele ombilicale din cancerul hepatic 4. trompe uterine . la care se adaugă sufixul .. leucemii.

vagin etc. cu ramificări proeminente şi creste de mărimi inegale care se dispun ca nervurile unui eventai. suprarenala. teratomul TUMORI EPITELIALE MALIGNE I. corzile vocale inferioare. Papiloamele cu hipercheratoză se întîlnesc mai ales la nivelul pielii şi au o consistenţă dură şi suprafaţă rugoasă – ulcerarea şi infectarea secundară a tumorii se însoţesc de infiltrate inflamatorii în ţesutul conjunctivo-vascular Papilomul se dezvoltă şi ca tumora a epiteliilor de tip tranziţional . dimensiunile celulelor. .spinocelular IV.)  Carcinoame tranziţionale → dezvoltate în mucoasa căilor urinare — bazinet.proliferari de tip adenomatos cu transformări chistice • chistadenom papilifer sau papilar . ci şi după alte criterii. Papilom  tumorile benigne ale epiteliilor pavimentoase şi tranziţionale. continuă – proliferarea tumorală produce îngroşarea diferitelor straturi ale epiteliului pavimentos. Adenocarcinomul Tumori epiteliale benigne I. esofag.limfoganglioni fara celule maligne  N1. TUMORI EPITELIALE BENIGNE I. vulvă. veziculă biliară etc. a unor epitelii mucoase pavimentoase stratificate (mucoasă oro-faringeală. ce proemină la suprafaţă Polip  tumori benigne ce proemină pe suprafaţa mucoaselor cu epiteliu cilindro-cubic  in functie de aspectul histogenetic: • polip adenomatos . format prin hiperplazia papilelor dermice sau chorionului – membrana bazală este indemnă. în special la nivelul mucoaselor tubului digestiv.cu metastaze viscerale TUMORILE EPITELIALE Tumorile benigne epiteliale . dar în regiunea perianală şi vulvară se pot forma papiloame mai voluminoase – pot fi multiple .proliferări ale glandelor care realizează aspecte glanduliforme (tiroida.noduli locoregionali invadati  N2. PAPILOMUL – este tumoarea benignă a epiteliilor pavimentoase stratificate – este localizat la piele şi la mucoasele cu asemenea epitelii. • adenoame . Carcinomul bazocelular II. vezică urinară. pancreas. exocol. urotelial. ca: citoarhitectonica histologică realizată de celulele tumorale. în care proliferarea epitelială realizează. de esofag superior.sunt denumite nu numai după criteriul histogenetic. scuamoase) → derivate din epiteliile epidermice de înveliş.  Adenocarcinoame →se dezvoltă din structura glandelor sau formează structuri glandulare.) sau din alte epitelii care au suferit metaplazie pavimentoasă (epiteliile bronşice. dimensiunea celulelor. iar îngroşarea stratului granular şi cornos cu exces de cheratinizare.carcinoame (termen care include în sine atît noţiunea de proliferare epitelială cît şi noţiunea de malignitate) . cum sînt: mucoasa bucală. Termenul de papilom este utilizat şi pentru tumorile epiteliale benigne. faringiană. fără atipii. întîlnit mai frecvent la ovar şi pancreas. prezentînd fiecare cîte un ax conjunctivo-vascular.procesul patologic este denumit papilomatoză Microscopic – epiteliul tumoral este îngroşat. vagin. hipercheratoză.denumiri specifice în funcţie de: tipul celular care intră în componenţa lor. polipul III.chistadenom cu proliferări papilare.noduli invadati tumoral la distanta  Metastazele – M  M0. acoperite de celule epiteliale de tip tranziţional. adenomul IV.Stadiul descrierii tumorale TNM Cuprinde:  Talia tumorii – T – de la T0 = CIS (carcinom in situ) la T4  Numarul de limfoganglioni prinsi – noduli.fara metastaze viscerale  M1. anus – se dezvoltă ca o neoformaţie pediculată sau cu baza de implantare largă – suprafaţa este netedă sau rugoasă – de obicei tumora este unică şi de dimensiuni reduse. Tumorile maligne epiteliale . ureter. ramificate. Carcinomul scuamos.N  N0. formaţiuni papilifere cu axe conjunctivo-vasculare acoperite de celule epiteliale (de exemplu. aspectul citoarhitectonic  Carcinoame epidermoide (pavimentoase.polipul reprezintă proliferări proeminente pe suprafaţa mucoaselor cilindro-cubice ce realizează structuri glandulare. intraductal. papilomul intraductal mamar). papilomul II. aspectul macroscopic etc. Carcinomul adenoid chistic III.exemplu → la nivelul vezicii urinare:  se prezintă ca o creştere intravezicala  este constituit din axe conjunctivo-vasculare subţiri. salivare etc) • chistadenom . – îngroşarea stratului malpighian este denumită acantoză.

se vorbeşte de transformare papilomatoasă a epiteliului. polipi papilari (viloşi) 1. intestin subţire şi colon. • afecţiunea se transmite ca o dominantă mendeliană simplă. dispus pe un ax conjunctivo-vascular. asociaţi cu pigmentare melanică neobişnuită a feţei. • polipozele gastrice şi intestinale se consideră că. care este în continuitate cu corionul mucoasei si prezintă uneori infiltrat inflamator. distingem: polipi simpli. dar mai frecvent se întîlneşte la mucoasa nazală. Polipii adenomatoşi (glandulari) Macroscopic • sunt mai voluminoşi • au suprafaţă neregulată. Microscopic → este constituit din insule şi cordoane celulare epidermoide. boselată Microscopic • se constată asocierea proliferării epiteliului cilindro-cubic de suprafaţă cu neoformare de glande localizate în axul conjunctivovascular al tumorii dar lipsite de canal excretor • caracterul benign al acestor polipi este atestat şi de faptul că glandele neoformate nu depăşesc nivelul de implantare a axului conjunctiv al polipului. • localizările sale corespund cu acelea ale mucoaselor acoperite de asemenea epitelii. Polipoza multiplă familială • cu localizare la colon • se transmite autozomal dominant • debutează obişnuit în copilărie şi adolescenţă. – membrana bazală este prezentă. POLIPUL • este tumora benignă a epiteliilor cilindrice şi cubice de suprafaţă. vegetantă. • într-un procent ridicat de cazuri prezintă transformare malignă. care pătrund în derm.‼ Spre deosebire de papiloamele adevărate. Sindromul Peutz-Jeghers • se caracterizeaza prin dezvoltarea de polipi pedunculaţi la stomac. ce se întîlnesc mai ales la stomac. endocol • poate fi unic sau multipli (polipoză). polipi adenomatoşi (glandulari).formaţiunile polipoide de natură inflamatorie. cu centrul ombilicat. unistratificat sau pluristratificat. endometru. dar numai în zona superficială a acestuia. 2. cu caracter cronic. mucoasei bucale şi degetelor. 2. într-un procent redus de cazuri. pot suferi transformare malignă . Cheratoacantomul (moluscum sebaceum)  este o leziune cutanată care apare îndeosebi în regiunile descoperite ale pielii (faţă şi mîini)  clinic şi histopatologic. stomac. vulvară şi perineală. intestin subţire şi colon • în funcţie de elementele proliferate. continuă şi indemnă 2. intestin subţire şi colon. Forme particulare de papiloame 1. Condilomul  este o formă particulară de papilom  este caracterizată prin asocierea proliferării epiteliale cu o hiperplazie accentuată a dermului sau a chorionului şi prezenţa unui bogat infiltrat inflamator. şi care prezintă cheratinizări şi perle epiteliale foarte numeroase şi voluminoase → în dermul învecinat se găseşte infiltrat inflamator cronic şi uneori reacţie granulomatoasă cu celule gigante Evoluţia este benignă cu regresiune lentă şi vindecare II. se aseamănă cu carcinomul epidermoid Macroscopic – se prezintă ca un nodul cutanat neted. deseori ulcerată Microscopic – este constituit din epiteliul cilindric sau cubic proliferat. cît şi în jurul glandelor • uneori glandele din asemenea polipi sînt dilatate chistic (prin retenţie de secreţie) producînd mărirea de volum a tumorii • frecvent polipii sunt ulceraţi şi prezintă zone de necroză cu infiltrate inflamatorii în axul lor conjunctivo –vascular Diagnostic diferential . granulomatos la care se asociază adesea şi procese hiperplazice epiteliale de intensitate variabilă. musculara mucoasei • membrana bazală este prezentă atît la nivelul de contact între epiteliul de suprafaţă şi ţesutul conjunctiv. iar la mucoasele organelor digestive. tumorale. Polipii adenomatoşi (glandulari) – forme particulare Polipozele gastrice şi intestinale 1. în unele inflamaţii cronice specifice sau nespecifice ale mucoaselor. mai ales în regiunea anală. epiteliul pavimentos supraiacent proliferează şi suferă modificări asemănătoare acelora din papilom ↔ în aceste cazuri. Polipul simplu Macroscopic – se prezintă ca o neoformaţie pediculata sau sesilă – suprafaţa netedă sau neregulată. Sînt forme cu noduli voluminoşi sau cu noduli multipli. buzelor.

adenomul papilar. produsul de secreţie din adenoamele glandelor exocrine este reprezentat de mucus. o paratiroidă. Microscopic – acestea sînt constituite dintr-un ax conjunctivo-vascular acoperit de un epiteliu înalt. Adenoame chistice sau chistadenoame • apar prin retenţia de secreţie în lumenele formaţiunilor glandulare sau tubulare cu dilatarea chistică a acestora • epiteliul din chisturi este mai mult sau mai puţin aplatizat. adenomul folicular (ca în tiroidă). glanda mamară. a unor adenoame şi glande salivare).apare prin asocierea proliferarii papilifere cu dilatarea chistică a formaţiunilor glandulare ! în general. delicate. – în unele cazuri tumora secretă o atît de mare cantitate de mucus încît se produc tulburări metabolice importante consecutiv pierderii de potasiu care însoţeşte secreţia de mucus. Macroscopic – neoformaţie vegetantă. în raport cu gradul de distensie al chisturilor. în general mucosecretor. vegetante. • in formaţiunile glandulare sau tubulare ele se dispun uni-sau bistratificat • sunt delimitate de stroma înconjurătoare printr-o membrană bazală continuă Formaţiunile glandulare şi tubulare din adenoame nu comunică cu canalele excretoare. în raport cu glanda afectată şi tipul celular proliferat:  adenoamele tiroidiene se pot însoţi de hipertiroidism. – evoluţia malignă este relativ frecventă. III) ADENOMUL  este tumora benignă a epiteliilor de tip glandular  se dezvoltă din o epiteliile glandelor exocrine sau endocrine o epiteliile parenchimului hepatic o epiteliile cilindro-cubice canaliculare sau tubulare  localizările sunt foarte numeroase o glanda mamară. cu numeroase arborizaţii şi ramificaţii subţiri.  adenoamele insulelor pancreatice cu celule non-beta de sindrom Zollinger-Ellison etc. . adenomul acinos sau alveolar 2. precum şi pierderii de apă şi cloruri. Chistadenomul papilifer . adenomul vilos) – este o formă particulară de proliferare polipoidă a epiteliului de acoperire.  adenoamele antehipofizare cu celule acidofile de acromegalie. etc. o rinichi. moale. • poate apare în rinichi. Macroscopic • se prezintă ca formaţiuni nodulare unice sau multiple • bine delimitate şi încapsulate • dimensiuni variabile.  celulele epiteliale: • sunt asemănătoare celor de origine. Adenom papilifer • adenoame în care proliferarea epitelială este mai intensă si se realizează formaţiuni papilifere.  adenoamele insulelor pancreatice cu celule beta de hipoglicemie. adenomul tubular (ca în glanda mamară) 4. o hipofiză. Tumora viloasă (polipul papilifer. o suprarenală. Adenoamele dezvoltate din celulele glandulare endocrine prezintă particularitatea că celulele tumorale îşi păstrează adesea funcţia secretorie hormonală producînd tulburări generale de hiperfuncţie endocrină. o tiroidă. adenoamele chistice sunt mai benigne decat chistadenoamele papilifere.3. produsul de secreţie al celulelor epiteliale se acumulează în lumenul acestor formaţiuni.forme: 1. de aceea. adenomul trabecular (ca în ficat) 3. o ficat. uneori foarte voluminoase (ca în adenomul de prostată) Microscopic . deoarece celulele adenomatoase nu prezintă o altă diferenţiere funcţională decît aceea mucosecretorie (cu excepţia. – întîlnită la colon şi îndeosebi la rect.  adenoamele hipofizare cu celule bazofile de sindrom Cushing. De obicei.  adenoamele paratiroidiene de osteodistrofie fibroasă. intraglandular sau intratubular. unde intervine o proliferare epitelială mai accentuată. o prostată. şi aceasta foarte rară. prin hipersecreţie insulinică.

fibroadenoamele prezintă două forme: pericanaliculare şi intracanaliculare a) in cele pericanaliculare ţesutul conjunctiv proliferat se dispune în jurul neoformaţiilor tubulare. . • stromă conjunctivo-vasculară   care este dispusă în jurul şi între plajele şi grupurile de celule neoplazice sub forma de septuri şi benzi de mărimi variabile. prezintă o consistenţă şi un aspect encefaloid . aceştia căpătînd aspecte variate.Adenofibroame sau fibroadenoame • apar prin asocierea proliferării epiteliale glandulare şi a ţesutului conjunctiv • denumirea difera în funcţie de ţesutul care predomină cantitativ Fibroadenoamele  se formează în glandele mamare şi prostată. – consistenţa şi unele caractere macroscopice ale carcinoamelor diferă în funcţie de raportul între cantitatea de parenchim neoplazic şi de stromă: . cat şi celulele neoplazice păstrează trăsăturile generale caracteristice pentru ţesutul epitelial. după cum celulele şi ţesutul neoplazic prezintă sau nu caractere morfologice şi funcţionale asemănătoare cu epiteliul de origine al tumorii.  în mod obişnuit.  pot apare şi în forme asociate cum sunt cele ulcero-vegetante ş.  inconstant se pot găsi şi polimorfonucleare neutrofile şi eozinofile.a. Macroscopic  carcinoamele dezvoltate din epitelii de acoperire (piele. cu excepţia carcinomului in situ. distinctive pentru un anumit tip de epiteliu. • alteori se prezintă de la început sub o formă infiltrativă. Tumori epiteliale maligne Tumorile maligne de origine epitelială sunt denumite carcinoame sau epitelioame. b) în cele intracanaliculare proliferarea mai accentuată a ţesutului conjunctiv determină compresiuni asupra tubilor adenomatoşi şi formează pinteni intratubulari. cum sunt formele schiroase. cu contur neregulat. ramificată sau difuză • tesutul neoplazic se distinge de ţesuturile normale înconjurătoare prin: – culoarea albicioasă sau slab gălbuie şi prin aspectul său slăninos sau asemănător substanţei nervoase cerebrale. se găsesc elemente inflamatorii limfo-plasmocitare.carcinoamele cu o cantitate redusă de parenchim neoplazic dar foarte bogate în stromă. carcinoamele sunt constituite din: • parenchim neoplazic format din celule tumorale cu dispoziţie continuă şi cu joncţiuni intercelulare. modificări care produc deformarea tubilor neoformaţi.  formă nodulară.  gradul de diferenţiere este de asemenea variabil. mucoase)  se prezintă ca neoformaţii vegetante. au o consistenţă dură şi produc retracţie locală  în masa de ţesut carcinomatos se găsesc frecvent zone de necroză şi hemoragie.  în unele cazuri stroma prezintă o reacţie granulomatoasă cu celule gigante Carcinoamele  pot fi diferenţiate sau nediferenţiate. celulele neoplazice prezentand un număr variabil din caracterele epiteliului din care provin.  este constituită din celule şi fibre conjunctive (colagene şi de reticulină) şi din vase de neoformaţie. dar sunt lipsite de caractere particulare. nodulare. respectand forma acestora.carcinoamele bogate în parenhim neoplazic. Microscopic Histopatologic. ulcerate sau infiltrative.  carcinoamele dezvoltate în parenchime • se prezintă sub forma de nodul unic sau de noduli multipli. Astfel. dintre care cele mai caracteristice sînt aspectele „în coarne de cerb"  în adenoamele de prostată proliferarea glandulară se însoţeşte şi de proliferarea fibrelor musculare. dar cu o cantitate redusă de stromă.  carcinoame diferenţiate sunt:  carcinoamele epidermoide şi  adenocarcinoamele  în carcinoamele nediferenţiate atît ţesutul.  sunt unice sau multiple  pot atinge dimensiuni importante  în glandele mamare. se păstrează distincţia dintre parenchimul neoplazic şi stroma conjunctivo-vasculară. Se întîlnesc mai frecvent începînd din a patra decadă a vieţii.

buze. în funcţie de gradul şi modul de diferenţiere a celulelor neoplazice. faringe. glandelor salivare şi bronşic. iar electronomicroscopic prin numeroase joncţiuni intercelulare. Carcinomul bazocelular – se dezvoltă din stratul bazal al epiteliului cutanat şi din celulele bulbului pilos. celulele tumorale au o dispoziţie neregulată şi formă variabilă datorită compresiunii reciproce la care sunt supuse. – într-un procent redus din cazurile de localizări extracutanate poate genera metastaze ganglionare sau la distanţă. din loc în loc. în cazurile dificile. Carcinomui bazocelular 2. cu invazie locală. • este format din insule şi trabecule de celule neoplazice separate printr-o stromă în general bine dezvoltată. Carcinomul adenoid-chistic 3. – localizările obişnuite sunt la piele. • histogeneza şi localizările sale coincid cu cele menţionate. rupand membrana bazală şi invadand ţesuturile subiacente. rupand membrana bazală. • în ceea ce priveşte celulele neoplazice. • în cea mai mare parte. natura lor epitelială este exprimată mai ales prin dispoziţia continuă a celulelor. Astfel. 1. pătrund în ţesuturile subiacente. celulele au un aranjament perpendicular pe stroma înconjurătoare. în jurul axelor vasculare. respectand plajele de celule epiteliale. – este localizat mai ales în regiunea feţei. • în general. cu citoplasmă bazofila şi nuclei tahicromatici. . intens bazofilă şi nucleu tahicromatic. acidofila – nuclei de mărime şi cu colorabilitate inegală. Carcinomul adenoid . această particularitate histologică poate fi evidenţiată de impregnaţiile pentru fibrele de reticulină. amintind şi prin această particularitate de stratul bazal epidermic. regiunea anala etc. Microscopic se disting mai multe forme de carcinoame epidermoide. hipoderm sau mai profund. – este localizat la piele. cu numeroşi spini intercelulari – citoplasmă slab colorată. derm.  în porţiunile centrale ale trabeculelor şi insulelor neoplazice. poliedrice şi alungite. cavitatea bucală. laringe.  în stratul periferic al insulelor şi trabeculelor. scuamos) – se dezvoltă din epiteliile pavimentoase ale pielii şi mucoaselor. Este posibil însă ca primele metastaze aparente clinic sa fie localizate visceral. primele metastaze apar în ganglionii limfatici sateliţi ai regiunii în care se dezvoltă tumoarea primitivă. – are o evoluţie lentă. Histopatologic .chistic (epiteliomul adenoid chistic. Carcinomul epidermoid (pavimentos. mai rar pe calea tecilor nervoase şi prin implantare pe seroase. dar cu transformarea mucoidă a stromei. subcutanat sau cerebral. pseudoglandulară 3. pentru carcinoamele epidermoide. dar în aceste cazuri procesul neoplazic este precedat sau asociat cu metaplazie pavimentoasă a celulelor epiteliale. se pot dezvolta carcinoame epidermoide din epiteliul cilindric al mucoasei bronşice. adesea cu atipii marcate şi mitoze – în periferia insulelor neoplazice celulele sunt mai mici. vezica biliara etc. celulele neoplazice sunt asemănătoare cu celulele din stratul malpighian al epidermului – celule mari. esofag. cu citoplasmă redusă. Carcinomul spinocelular sau scuamos 1. cilindromul) – este o varietate de carcinom epidermoid dezvoltat în special din glandele seroase sau mucoase. 2. carcinoamele nediferenţiate prezintă un grad mai mare de malignitate decît cele diferenţiate Metastazele carcinoamelor • se produc îndeosebi pe cale limfatică şi sanguină.  mitozele sunt relativ frecvente. – celulele neoplazice dispuse în jurul stromei astfel modificate capătă o dispoziţie particulară. în oase. – are o capacitate redusă de metastazare. în general. • în mod obişnuit. invadand şi înlocuind epiteliul normal de acoperire • pătrunde totodată în profunzime. uşor fuziforme sau ovoidale. formand trabecule şi insule (alveole) celulare  sunt relativ uniforme şi prezintă caractere asemănătoare celulelor bazale din epiderm: sunt celule alungite. Carcinomul spinocelular sau scuamos • reprezintă cea mai frecventă varietate de carcinom epidermoid. care pun în evidenţă stroma.ţesutul neoplazic: • se dezvoltă în suprafaţă. – se poate dezvolta şi în mucoase cu alte tipuri de epitelii. exocol. Histopatologic – are caractere de carcinom pavimentos cu celule asemănătoare celor bazocelulare. – celulele neoplazice proliferate:  înlocuiesc epidermul din zona tumorală şi totodată.

 lipsa membranei bazale. asemănătoare celulelor din stratul cornos al pielii. alteori se găsesc asociate zone de carcinom bazocelular şi zone de carcinom spinocelular. poligonale sau rotunjite. colon. cel mai adesea. rareori în pancreas şi rinichi. cand celulele cheratinizate sunt lipsite de nucleu şi formează în centrul perlei mase compacte de cheratină. dar aceste formaţiuni glandulare sunt atipice prin:  variabilitatea mărimii şi formei lor.  produce metastaze  este mai puţin sensibil la terapia prin iradiere. în care procesul de cheratinizare este deosebit de accentuat iar perlele epiteliale sunt foarte numeroase şi voluminoase. – Cheratinizarea celulelor neoplazice şi formarea de perle cheratozice sunt mai accentuate în carcinoamele cutanate şi.  Carcinomul epidermoid nediferenţiat este format din celule neoplazice de tip pavimentos. mai reduse în cele ale mucoaselor. uretere Microscopic • proliferări papilifere. – Cheratinizarea celulară nu se mai face însă către suprafaţa ca în epiteliul normal. în general. în funcţie de histogeneză.  Carcinomul intermediar (mixt. iar celulele neoplazice sunt răspîndite în mase de mucus. de „inel cu pecete". picnotic. iar perlele epiteliale sunt numai schiţate prin aranjamentul catorva celule. cand celulele încărcate cu cheratină păstrează încă nucleul.   . a) Adenocarcinomul mucipar • se caracterizează prin capacitatea celulelor neoplazice de a secreta mucus. glandă mamară.  perle paracheratozice. cu epitelii pluristratificate. este turtit şi alungit.vezică urinară. este mic. tahicromatice. însă. dar fără a prezenta celule diferenţiate către tipurile particulare carcinomului bazo. ci în cuprinsul plajelor celulare  perlele epiteliale.  Carcinomul spinocelular  are o malignitate mai mare decît cel bazocelular.  monstruozităţile celulare şi nucleare şi  mitozelc atipice pe care acestea le prezintă. în timp ce altele sunt complet cheratinizate. care. bazoscuamos)   este format din trabecule şi insule de carcinom bazocelular. cat şi în lumenul glandelor neoformate.se dezvoltă din epiteliile tranziţionale . ca foile într-un bulb de ceapă  perle ortocheratozice. • prezintă o mare varietate de aspecte microscopice. cu citoplasmă încărcată cu cheratină. cu numeroase monstruozităţi celulare şi nucleare şi cu frecvente mitoze. în care se cumulează o mare cantitate de mucus în cuprinsul tumorii.sau spinocelular. bronşii etc. • macroscopic asemenea carcinoame au un aspect gelatinos b) Chistadenocarcinomul • întalnit în special la ovar. • celulele intens mucipare capătă o formă caracteristică. • celule alungite („în rachetă"). adesea foarte ramificate ADENOCARCINOMUL • se dezvoltă din epiteliile glandulare şi din epiteliile cilindrice şi cubice de acoperire. • este localizat mai frecvent la stomac. • celulele carcinomatoase sunt dispuse pe axe conjunctivo-vasculare. • are o malignitate mai redusă decît celelalte forme de carcinom spinocelular  există şi carcinoame spinocelulare în care cheratinizarea este mai slab exprimată. bazinet. care poate fi pus în evidenţă atat intracelular. căi biliare. cu variate grade de monstruozităţi. inclusiv in stromă. Acestea sunt formate din celule alungite. – în citoplasma unor asemenea celule se găsesc granule de eleidină şi cheratină. pancreas. endometru. deoarece mucusul se acumulează în cantitate mare intracitoplasmatic iar nucleul. • este caracteristică dispoziţia glanduliformă a celulelor neoplazice. în cuprinsul cărora apar grupuri şi mici plaje de celule cu spini care formează sau numai schiţează formarea de perle epiteliale. separate prin stromă conjunctivo-vasculară. gradul de diferenţiere şi unele condiţii de formare şi dezvoltare a tumorii  adenocarcinoame secretante şi nesecretante.  Cancroidul • este o formă de carcinom spinocelular al pielii. împins la periferia celulei.Caracteristic pentru carcinomul spinocelular este cheratinizarea unora din celulele neoplazice. predominand asupra restului de celule neoplazice. dispuse concentric. Carcinoame cu celule de tip tranziţional .  dispoziţia stratificată neregulată a celulelor care le alcătuiesc. ! Aceste carcinoame prezintă o malignitate mai mare decît formele diferenţiate. • o variantă tumorală rezultată prin hipersecreţia de mucus deosebit de accentuată este carcinomul mucoid.

 Se pot găsi şi forme asociate de adenocarcinom cu carcinom alveolar şi trabecular. . datorită acumulării de secreţie în chisturi. • Clasificare: carcinoame pot fi diferenţiate sau nediferenţiate.  sub forma de mase de celule neoplazice cu o stromă redusă  carcinomul masiv. denumit şi disgerminom. în care celulele tumorale prezintă o dispoziţie glanduliformă şi în trabecule. a caror evolutie depinde de componenta sa neschiroasă.  celulele carcinomului embrionar se pot diferenţia şi pe linie trofoblastică.• • prezintă numeroase glande neoformate. – prezintă o malignitate mai redusă decat alte forme de carcinoame cu aceeaşi histogeneză. lemnoasă şi produce retracţii locale accentuate. insulele Langerhans) – pot fi diferenţiate sau nediferenţiate. Carcinoamele dezvoltate din celulele germinale – constituie un grup aparte de tumori maligne epiteliale – din celulele germinale ale testiculului se pot dezvolta  carcinomul embrionar şi  seminomul.carcinoamele pot prezenta şi caractere de schir ! în aceeaşi tumora se pot asocia zone de carcinom diferenţiat şi zone de carcinom nediferenţiat Carcinoamele glandelor endocrine (tiroida. etc) sau acelea în constituţia cărora există o importantă componentă epitelială. celulele neoplazice din aceste glande sunt mai mult sau mai puţin aplatizate. – hipernefromul. • celulele neoplazice. dilatate chistic. formează papile proeminente în lumenele glandelor tumorale. – este caracterizat prin cantitatea deosebit de mare de stromă şi cantitatea redusă de celule neoplazice. polimorfe  cu dispoziţie epitelială.ca pancreasul. epifiza. cu ajutorul căruia se pun în evidenţă granulele secretorii şi caracterele lor. Carcinoamele organelor parenchimatoase • In această categorie sunt incluse carcinoamele unor organe al căror parenchim este constituit din celule epiteliale (ficat. – diferenţierea funcţională a celulelor neoplazice are o deosebită importanţă şi se exprimă prin secreţia unui anumit tip de hormon. mari. ovar şi căile biliare. caracterul secretor şi tipul secreţiei pot fi stabilite în modul cel mai concludent prin examen electrono-microscopic. – carcinomul trabecular . însoţită de manifestări clinice corespunzătoare.şi sinciţiotrofoblaşti. Adenocarcinomul papilifer • este întîlnit mai frecvent în tiroidă. separate de o cantitate redusă de stromă. aşa cum se observă în unele teratoame maligne. prostata . în cuprinsul lor şi zone de schir (adenocarcinomul schirogen). glanda mamară.  cu numeroase monstruozităţi şi mitoze atipice.  Din epiteliile cilindro-cubice şi glandulare pot rezulta însă şi carcinoame care nu se diferenţiază glandular. corticosuprarenala. pancreas exocrin.în care celulele neoplazice formează insule compacte separate de stromă. – consistenţă fermă. – stroma este constituită dintr-un ţesut conjunctiv adult. hipofiza. – colangiocarcinomul.celulele neoplazice se dispun:  în cordoane şi trabecule  carcinomul trabecular.  Unele adenocarcinoame prezintă. bogat fibrilar şi cu hialinizări întinse. însă. intens proliferate.  exemple: – hepatomul malign. Carcinomul embrionar  este constituit din celule:  nediferenţiate. ► Carcinoamele slab diferenţiate sau nediferenţiate . răspîndite în această stromă. cu formarea de cito. paratiroida.  uneori pot apare zone mai diferenţiate.  în cuprinsul plajelor celulare se pot întîlni şi celule gigante multinucleate. aşa cum sunt: – carcinomul alveolar .în care celulele neoplazice se dispun în trabecule – carcinomul masiv în care celulele neoplazice formează mase compacte.  în grupuri de celule neoplazice separate prin stromă  carcinomul alveolar. ► Carcinoamele diferenţiate  amintesc prin structura lor histologică de celulele parenchimatoase ale organului în care se dezvoltă sau de celulele epiteliale din canalele excretorii ale acestora. – adenocarcinomul de prostată etc. Schirul – este o formă particulară de carcinom dezvoltat din epiteliile cilindro-cubice de acoperire şi din cele glandulare. – morfologic. – din celulele germinale multipotente din ovar se dezvoltă  seminomul ovarian. ! în unele organe.

stroma prezintă şi celule gigante multinucleate. albicioasa sau slab roscata cu dimensiuni variabile. hemoragie. care infiltreaza pielea si tesuturile subiacente Microscopic • tumora este constituita din fascicule de fibroblaste. • Clinic. tegumentar (dermatofibromul).angiofibromul juvenil • tumora a pubertatii masculine. NEOPLAZIA Tumorile tesutului conjunctiv . osoasa. relativ frecventă. bine delimitata si incapsulata. frecvent cu nuclei hipertrofiati si cu mitoze • vasele au intodeauna pereti proprii • tumora are tendinta la recidiva locala FIBROMATOZE Definitie . elastica. de asemenea. în insule sau cordoane. – se poate localiza subscapular (elastofibromul). Fibromul intramural cardiac • este localizat de obicei in peretele ventricular stang • se prezinta sub forma de nodul tumoral 3. ca o formatiune tumorala slab delimitatat 2. poate produce pubertate precoce şi fenomene de virilism. – poate apare asociere de edem. stroma este bogată şi fibroasă. fibrocite si celule histiocitare.lateral. Carcinoamele dezvoltate din celulele germinale Seminomul • este format din celule sensibil monomorfe. cardiac (fibromul intramural ventricular). fine. interstitiile musculare Macroscopic • Forma nodulara. asocierea cu seminomul este. • cu nucleu voluminos şi citoplasmă redusă. probabil controlata hormonal . Fibromul nazofaringian. uni sau bi. muschii drepti abdominali (tumora desmoida).tipuri de fibroame formate prin proliferari reactionale. tendoane. cu existenţa de focare coriocarcinomatoase în cuprinsul tumorii. aparand intre 8 si 18 ani • este considerata o reactie hiperplazica. favorizata de inflamatiile cronice locale.  Macroscopic – este de forma nodulara. sau dura. metaplazie care modifica aspectele mico si macroscopice ale fibromului. ovale sau poligonale. in special in tesutul conjunctiv subcutanat. Disgerminomul sau seminomul ovarian • este mult mai rar decat seminomul testicular. în legătură. – pe sectiune cu dispozitie in vartej sau fascicular. Elastofibrom se dezvolta in tesuturile superficiale ale trunchiului. Dermatofibromul  apare ca nodul unic sau multipli. • frecvent. – consistenta variabila: scazuta. • în unele cazuri. conglomerati si confluenti. • rareori poate prezenta activitate endocrină. probabil.  stroma tumorală este constituită dintr-un ţesut conjunctiv nediferenţiat şi prezintă uneori un infiltrat cu celule limfoide. mai ales în zona periferică a tumorii.  Microscopic – e constituit din fibroblasti. alteori. cu secreţia de gonadotrofine corionice. mai rar caracter difuz (tumora desmoida) • Unica sau multipla Tumori benigne Fibromul  este tumora tipica benigna a tesutului conjunctiv. dispusă în general sub forma de septuri conjunctive. necroza. în stroma seminoamelor există un bogat infiltrat constituit din celule de tip limfoid sau limfoplasmocitar. fascii.  Forme particulare de fibrom: 1.generalitati • sunt larg raspandite • predomina localizarea in partile moi. in special in regiunea subscapulara. nazofaringian (angiofibromul juvenil). separate de o stromă variabil de bogată. de natura cunoscuta sau necunoscuta Clasificare 1. fibrocite si o cantitate variabila de fibre de colagen si reticulina dispuse in fascicule cu orientari diferite care realizeaza aspectul macroscopic de vartej. • Celulele tumorale sunt dispuse în plaje compacte.

• se dezvolta in peretele nazofaringelui ca tumora unica sau lobulata. Fibromatosis colli  apare la sugar si copilul mic  tumora fibroconjunctiva dezvoltata in muschiul sternocleiodomastoidian. Mixomul • Tumora mezenchimala constituita dintr-un tesut conjunctiv mucoid. sinusurile maxilare. plasmocite. de dimensiuni reduse. orbita 2. asemanator cu acela al gelatinei Warton din cordonul ombilical. Fasciita nodulara • formatiune de aspect tumoral ce se formeaza printr-o proliferare conjunctiva. uni. vase de tip inflamator  se mai pot gasi si celule bizare. precum si macrofage cu continut lipidic – fibrele de colagen sunt absente – fibrele de reticulina sunt intotdeauna prezente – tumora este bine vascularizata Tipuri de histiocitom 1. Fibroxantomul atipic 2. Fibromatoza palmara si plantara • apare sub forma de noduli de aspect tumoral • intereseaza aponevroza palmara sau plantara. adesea alungita in sensul fibrelor musculare • Microscopic  proliferare fibroblasto. bine delimitat.fibrocitara care infiltreaza fasciculele de fibre musculare disociindu-le • Evolutie .recidiveaza frecvent dupa extirparea chirurgicala 5.noduli tumorali formati din tesut mezenchimatos bogat in fibroblaste 8. de 3-4 cm. Xantomul . Histiocitomul – fibroxantomul.lateral • este localizata in planurile superficiale si se insotesc de flexiunea degetelor (la mana . in care histiocitele acumuleaza esteri de colesterol 9. cu calcificari si focare de metaplazie condroida • prezinta tendinta la recidiva locala 3. de natura reactiva sau inflamatorie • se dezvolta la nivelul fasciilor superficiale sau profunde ale extremitatilor si trunchiului.lateral  retractia produsa de tesutul fibromatos determina pozitii defectuase ale capului 6. macrofage). sub forma de nodul unic. sugari si copii de varste mici  macroscopic . fibre de colagen si de reticlin. rar multipla.sau bi. histiocitomul fibros • se dezvolta in tesuturile moi.sau bi. ca tumora unica. Tumora desmoida – fibromatoza desmoida • este localizata la muschii drepti abdominali • Macroscopic  formatiune tumorala cu forma si contur neregulat  caracter infiltrativ. Fibromatoza congenitala  apare la nou-nascuti.sindromul Dupuytren) • Microscopic  Tesut fibroconjunctiv variabil de bogat in celule de tip fibroblastic si fibrocitar 7. frecvent dispuse in fascicule intre care se gasesc elemente inflamatorii mononucleate (predominant limmfocite. bine circumscrisa • microscopic – este alcatuita din fibre fascicule si grupuri de celule de tip histiocitar si fibroblastic. fara corespondent in tesuturile adulte • Se dezvolta din elemente mexzenchimale nediferentiate pluripotente . adolescenti si tineri • localizare predominanta in muschii si tesutul gras subcutanat al mainii • microscopic: are caracter fibroconjunctiv. si are tendinta de extindere in fosele nazale. voluminoase si celule gigante multinucleate • Evolutia – intotdeauna benigna • Diagnostic diferential – procese sarcomatoase 4. cu o cantitate variabila de citoplasma. uni.apare ca o tumora unica sau multipla. de consistenta ferma • Microscopic  alcatuita din celule fuziforme tinere. Fibromul aponevrotic juvenil – fibromul calcificant • se intalneste aproape exclusiv la copii.

vezicula biliara • Macroscopic  Caracter nodular. Tumorile cu celule gigante se intalnesc la nivelul tendoanelor (tumora cu celule gigante a tecilor tendinoase) . subtiri.este constituita din – celule conjunctive de tip fibroblastic – numeroase histiocite care capata forme variate.mioblastomul cu celule granulare • Localizare – limba. in special acid hialuronic. partilor moi ale extremitatilor si trunchiului. aponevrozele. cu zone intinse de necroza si hemoragie. maxilarelor.• • • Localizare. rar. • frecvent este dezvoltata la nivelul tesutului subcutanat. granulara – cu nucleul mic. sinovialei Tumora cu celule gigante tendinoaponvrotica • Formatiune de aspect tumoral dezvoltata din tecile tendinoase. • mai rar – gat si cap. de forma stelata sau fuziforma. mediastin. oasele maxilare. circumscrisa sau infiltrativ. – cu citoplasma abundenta. ating dimensiuni mari − pe sectiune – aspect particular de “ carne de peste” − frecvent –prezinta hemoragii intratumorale Microscopic − parenchimul tumoral – bogat celular − stroma. rotunde si poliedrice. musculatura extremitatilor si trunchiului. aponevroze si tesuturile sinoviale • Este localizata mai ales la degete si la articulatia pumnului.circulatia sangvina se face prin lacune vasculare. in mezenter. fasciile intermusculare. Microscopic . mucoida. sau in orice regiune a corpului unde exista tendoane si tesuturi sinoviale • Macroscopic  Dimensiuni. fascii. tendoane. cu prelungiri lungi. ovale. Tumora cu celule granulare.plaman.moale  Pe sectiune –aspect edematos-translucid. oase. bogata in mucopolizaharide. periost Macroscopic  este neincapsulata. si care uneori pot contine granule de hemosiderina – celule xantomatoase – celule gigante multinucleate – vascularizatia.frecvent tesutul subconjunctiv subcutanat si pielea. buze.variabil de bogata – fibrele de colagen dar mai ales de reticulina sunt abundente 11. cu diametru de 1-2 cm  La sectionare. aparent anastomozante.este redusa sau absenta − vasele sarcomatoase sunt lipsite de pereti proprii. delimitate de chiar celulele tumorale Metastazele – se produc pe cale sanguina (exceptie. care inconjoara cordoanele de celule tumorale si in care se gasesc si vase sanguine Tumorile maligne Denumire – sarcoame – apar frecvent la varste tinere Macroscopic − adeseori. laringe. localizat de obicei in centrul celulei  Tesut fibro-conjunctiv. cord Macroscopic  Tumora unica. delimitata sau infiltrativa in tesuturile inconjuratoare  Frecvent recidiveaza dupa extirpare chirurgicala  Consistenta . rotunda sau lobulata  Uneori poate ajunge la dimensiuni considerabile in tesuturile moi profunde  Tumora este neincapsulata.sarcoamele sinoviale si sarcoamele tesutului limfoid care metastazeaza si pe cale limfatica) Fibrosarcomul • este tumora maligna a tesutului conjunctiv. raspandite intr-o substanta fundamentala amorfa. tesutul conjunctiv subperitoneal.2-5 cm  Este delimitata sau difuza • Microscopic .rotunde. san. poligonale. retroperitoneal.culoare galbuie • Microscopic este constituita din:  Plaje si cordoane de celule mari. gingiei(epulis gigantocelular). etacromatica la coloratia cu tionina si albastru de toluidina 10. tub digestiv. uneori cu zone chistice si zone hemoragice Microscopic  Celule rare.

sub formă lamelară. • Vasele sanguine sunt rare şi mici.  nucleu unic periferic. Absenţa totală a ţesutului epitelial deosebeşte această tumoare de carcinosarcom. Componentele mezenchimale pot fi nediferenţiate sau cu grade diferite de diferenţiere. • Pe lîngă asemenea celule grase adulte. mixosarcomul . • poate fi unică sau multiplă (circa 7% din cazuri). mitoze atipice frecvente si fibre in cantitate foarte redusa. condrosarcometc. uter. de sarcom al ţesutului conjunctiv. sarcomul cu celule clare (localizat la nivelul tendoanelor si aponevrozelor).mai ales în regiunea genunchiului şi regiunea tarsiană. 4. • este puternic aderentă de tendoane şi aponevroze. cu vacuole lipidice mici  nucleu adesea central. osteosarcom. Forma slab diferentiata. liposarcom. tumora contine o mare cantitate de fibre de colagen.plămîn. Forma nediferentiata – celulele neoplazice sunt de marime inegala.  glanda mamară. cu rare atipii. care reflectă potenţialul multilateral de diferenţiere al celulelor mezenchimatoase. • histologic are caractere polimorfe. unele multinucleate. celule xantomatoase şi celule gigante. dezvoltate pe traiectul nervilor periferici (neurolipoame) şi asociate sau nu cu leziuni de neurofibromatoză. rabdomiosarcom. sau o dispoziţie sistematizată sub forma de tumori multiple.prezintă aceleaşi localizări ca mixomul. timus. evolutia este mai rapida si mai maligna 3. cu citoplasmă palid colorată şi nucleu cu cromatina fin dispersată şi cu nucleol bine vizibil Tumorile benigne ale tesutului gras I. Diagnosticul diferenţial cu liposarcoamele bogate în zone mixoide este foarte dificil şi cere examinarea mai multor teritorii din tumora 2. situată la periferia celulei. mai rară. • unele lipoame au o dezvoltare simetrică. cu zone celulare compacte în care particularităţile stromei se pierd Celulele ţumorale prezintă frecvente monstruozităţi. rinichi. uneori pediculată. mezenchimomul malign. nodulară sau lobulată. tumora poate conţine lipoblaste  în diferite stadii de evoluţie  care prezintă citoplasmă evidentă.este o formă particulară. într-o proporţie variabilă. mai ales în regiunea cervicală şi axile. prezinta un grad foarte mare de malignitate. iar cele de colagen extrem de rare. LIPOMUL • este tumora benignă a ţesutului gras adult. cu mitoze in numar redus. pe lîngă componenta fibrosarcomatoasă. 3. Forma diferentiata – celulele sunt foarte asemantoare fibroblastelor normale. cu mitoze mai frecvente si o cantitate redusa de fibre. sarcomul alveolar.fibroxantomul malign.• apar celule tumorale de tip fibroblastic • O cantitate variabila de fibre de colagen si de reticulina Formele variaza dupa gradul de diferentiere: 1. în care celulele neoplazice se dispun în grupuri compacte. cu numeroase monstruozitati si atipii.  corpul celular este ocupat de o vacuolă lipidică voluminoasă (grăsimi neutre).este un neoplasm constituit din două sau mai multe componente mezenchimatoase maligne distincte. caracteie care diferenţiază aceasta tumoare de sarcomul polimorf 5. • Macroscopic  incapsulată şi bine delimitată.  pot prezenta prelungiri care pătrund în ţesuturile moi înconjurătoare. intracranian.celulele de tip fibroblastic sunt alungite. • microscopic este constituită din grupuri şi fascicule de celule rotunde sau fuziforme. histiocitomul malign . Forme particulare de fibrosarcom: 1.  mediastin şi  mult mai rar .  citoplasmă în cantitate redusă.  ţesutul gras retroperitoneal şi perirenal. atipii celulare şi nucleare. cu predominanţa celulelor de tip histioreticular care prezintă frecvente monstruozităţi şi mitoze atipice. dar cu monstruozitati.  mezenter şi epiploon. dar prezintă o celularitate mult mai bogată. • se prezintă ca proces tumoral dezvoltat din lipoblaste şi lipocite • localizările obişnuite sunt:  ţesutul celulo-adipos subcutanat şi ţesuturile moi profunde. ficat. • mai sunt prezente. . • Celulele grase sunt adesea dispuse în lobuli separaţi de septuri fibroconjunctive. Histogeneza lor nu este încă precizată. • localizare. crestere lenta 2. histiosarcomul • se dezvoltă predominant în părţile moi periferice superficiale • probabil de origine histiocitară. lipomul este constituit din: • celule grase de mărime inegală. de tip mixoid. delimitate de septuri conjunctive.  culoare gălbuie şi consistenţă elastică iar pe secţiune apare ţesutul gras Microscopic. glandele salivare. • fibrele de reticulină sunt în cantitate redusă.

la copii prezenţa lui fiind cu totul excepţională.cu componenta mixoida 4.  tumora este bine vascularizată. lipomul fetal • Apare in primele luni de viata • Tumora unica sau multipla (lipomatoza) • Localizare subcutanata. mult mai rară este localizarea în mediastin. cu numeroase atipii şi monstruozităţi. uneori prezintă zone chistice. poligonale.are un aspect neuniform. adesea voluminoasă. cu focare tumorale răspîndite în ţesuturile peritumorale. lipom lipoblastic sau embrionar • este mai frecvent la adult. fibroblaste. deşi sunt autori care au descris şi hibernoame maligne Tumorile maligne ale tesutului gras LIPOSARCOMUL • este o tumoare malignă rară. cu citoplasma slab vacuolizata sau spumoasa. axilă. sferice. regiunea cervicală. de culoare brun-gălbuie. brune. Microscopic – structura liposarcomului variază în funcţie de gradul de diferenţiere celulară (a celulelor lipoblasto-lipocitare) şi de asocierea cu alte tipuri de proliferări tumorale rezultate prin diferenţierea divergentă a celulelor mezenchimale de origine. • localizările obişnuite sunt în mediastin. frecvent cu aspect de lipoblaste. • se întîlneşte aproape exclusiv la adult şi la vîrste înaintate. Lipomul congenital – lipomatoza. − majoritatea metastazelor păstrează caracterele neoplaziei primitive. • Macroscopic  unică.  la sectionare . − liposarcoamele nediferenţiate recidivează şi metastazează precoce şi frecvent. • localizare . mai ales a celor inferioare. dar mai obişnuite sunt localizările la nivelul extremităţilor. glanda mamară. zone cu caracter gelatinos.celulele adipoase au un grad mare de diferentiere si continut lipidic bogat. celule periostale. dezvoltată din celulele ţesutului adipos sau din celulele mezenchimale pluripotente. • se poate dezvolta din condrocite. iar în cazul liposarcomului retroperitoneal. Angiolipomul – exista o componenta angiomatoasa 5. lobulată. Lipomatoza difuza • Apare in special la copii • Se prezinta ca o infiltrare difuza de tesut gras adult • Localizare – trunchi si extremitati II. . os şi meninge. incluziuni cartilaginoase ectopice.  ajunge frecvent la dimensiuni mari. alungite • cu conţinut gras variabil de abundent. datorită variaţiilor structurii histologice prezentînd zone albicios-gălbui. corespunzînd în general sediului obişnuit al reminiscenţelor de ţesut gras brun întîlnite la om. Angiomiolipomul renal – HAMARTOM. cu numeroase granule lipidice mici. colorabil cu Sudan III şi Scharlach R • nuclei voluminoşi. Fibrolipomul – contine tesut fibroconjunctiv abundent 3. cu excepţia osteocondromatozei multiple care apare şi la vîrste mai mici. Malignitatea si evolutia liposarcoamelor difera in functie de gradul lor de diferentiere: − liposarcoamele diferenţiate recidivează local dar metastazează numai rareori şi tardiv. focare de necroză şi hemoragie.  lobulată sau nodulară. rotund şi cu citoplasmă spumoasă. foarte rar multiplă. HIBERNOMUL – Lipomul brun. trunchiului şi retroperitoneal. • Hibernomul este o tumoare benignă şi nu are un echivalent malign. regiunea interscapulară. stelate.se prezintă ca o tumoare unică.prezenţa de lipoblaste şi lipocite. dar de fapt întotdeauna infiltrativă. încapsulată. periarticulara sau intracraniara 7. • caracteristic. • Microscopic  este constituit din lobuli de dimensiuni diferite. altele slab roşcate. cu nucleu central.oriunde există ţesut conjunctivo-adipos. formatiuni vasculare cu perete bine constituit si fibre musculare netede 6.  Lobulii tumorali sunt separaţi prin septuri conjunctive fine. asemanator adipocitelor Forma nediferentiata – predomina celulele nediferentiate si slab diferentiate.Forme particulare de lipom 1. cărnoase. Mixolipomul. aparent bine delimitată sau chiar incapsulată.rotunde. criteriul major fiind lipsa atipiilor celulare 2. chiar la dimensiuni gigante. bogate în lipocrom. formate din celule mari. dar uneori predomină diferenţierea către alte forme de sarcoame conjunctivo-mezenchimatoase. precum şi mitoze atipice. • se întîlneşte între 10—50 de ani. Tumorile benigne ale tesutului cartilaginos CONDROMUL • tumora benignă formată din ţesut cartilaginos. Lipomul intramuscular. ovoidale sau poligonale. • Macroscopic . lipomul infiltrativ – au caracter infiltrativ in masele musculare si trebuie diferentiat de liposarcom. Forma diferentiata.alcatuit din tesut gras. • mărimi şi forme diferite.

• majoritatea condroamelor sunt considerate ca malformaţii produse printr-o creştere excesivă de ţesut cartilaginos şi nu ca tumori adevărate. care însă involuează spontan în contrast cu evoluţia metastazelor tumorilor maligne. • rareori. • 10% cazuri se formează prin transformarea malignă a unor tumori cartilaginoase benigne. ↔ Celulele tumorale • au o distribuţie neregulată în comparaţie cu cartilajul normal şi • sunt mai mari şi de forme mai neregulate decît condrocitele obişnuite. • este caracteristică prezenţa de zone de necroză şi focare de calcifiere în curprinsul tumorii. • la nivelul oaselor se pot dezvolta în partea centrală (medulară) sau periferică (periostală). inconstant. • localizările osoase sunt cele mai frecvente. Tumpro maligne ale tesutului cartilaginos CONDROSARCOMUL • este o tumora rară. Evolutia condromului • este benignă. în cuprinsul insulelor de ţesut cartilaginos tumoral. cu celule rotunde sau poligonale relativ uniforme. localizările extraosoase sunt foarte rare. oasele lungi ale membrelor (femur. • consistenţa este fermă. • este constituită din zone cu caracter cartilaginos. uneori fiind ataşat de acesta printr-un pedicul (eccondrom) sau se dezvoltă intraosos (encondrom). Microscopic ↔ majoritatea condroamelor sunt formate din ţesut tumoral de tipul cartilajului hialin. bogat vascularizate. • Microscopic  prezintă densitate celulară mare. mainii şi piciorului.• • • localizările obişnuite sunt în ordine descrescîndă a frecvenţei: falangele mîinii şi oasele metacarpiene. • poate ajunge la dimensiuni foarte mari. • substanţa fundamentală intercelulară are caracter condroid hialin sau fibro-hialin. pe cînd zona periferică este mai bogată celular. encondroamele invadează vasele. • Pe secţiune  prezintă un carater lobulat. în asemenea cazuri. cu atipii şi mitoze atipice. • citoplasmă . Forme particulare de condrom 1. tibie. • substanţa fundamentală este în cantitate redusă. cu tumori dezvoltate mai ales la oasele lungi ale membrelor şi la omoplat. 2. interesînd mai ales plamanul. • formă rotundă sau lobulată.afecţiune ereditară. coastele. coaste. uneori de dimensiuni impresionante. bogate în substanţă fundamentală. • este bine delimitată de ţesuturile înconjurătoare. printre care se găsesc celule gigante multinucleate. oasele centurii pelviene şi scapulare. dar sunt şi forme tumorale caracterizate prin dezvoltarea de condroame multiple şi denumite condromatoze. Osteocondromatoza multiplă . asociate adesea cu zone mixomatoase şi zone de calcificare şi osificare. hipercromatici. porţiunea lor centrală este mai săracă celular şi mai bogată în substanţă fundamentală. La oasele lungi. condromul se dezvoltă îndeosebi în regiunea metafizei. ↔ în general. peroneu). falangele piciorului şi oasele metatarsiene. • Uneori poate apare transformarea malignă a condromului. conţinînd şi fibre elastice. dispus în lobuli separaţi incomplet prin septuri fibroconjunctive. nuclei mai voluminoşi. • frecvent se găsesc mai multe celule într-o capsulă cartilaginoasă. • are caracter nodular. iar ţesutul tumoral creşte intravascular sub formă de cordoane. ‼ După caracterele microscopice şi evolutive se descriu: . dezvoltîndu-se mai ales în oasele lungi ale membrelor. Macroscopic. izolate sau grupate. mai rar de tipul cartilajului fibros. • în cuprinsul tumorii se găsesc şi zone cu caractere obişnuite condromatoase. Gondroblastomul benign • este întîlnit mai ales la oasele centurii pelvine. vertebrele. în legătură sau în imediata vecinătate a liniei de creştere epifizo-diafizare. condromul • se poate forma şi dezvolta la suprafaţa osului. cu noduli multipli separaţi incomplet prin septuri fibroconjunctive. se găsesc şi zone mixoide.  insulele de ţesut cartilaginos au un aspect sticlos-albăstrui. dar inconstant încapsulată. • este bogat celulară. observandu-se chiar formarea de metastaze. Mai pot apare zone cu degenerare chistică şi zone de necroză.eozinofilă. cu vacuole şi cu conţinut în glicogen şi grăsimi. ţesutul tumoral este paucicelular iar densitatea celulară variază de la o zonă la alta a tumorii.  se pot găsi şi zone hemoragice sau transformări chistice (în zonele cu caracter mixoid). Tumora poate fi unică. celule multinucleate.

ţesut conjunctiv bogat vascularizat şi − dintr-o porţiune periferică de os compact reactiv. • Microscopic este constituit din trabecule de ţesut osteoid. rareori se mai poate dezvolta şi în oasele scapulare. Lamelele osoase au structură haversiană. • formaţiunea tumorală dezvoltată în zona epifizară determină distrucţii osoase. de tip compact. dar cel mai adesea ramîne delimitată de părţile moi periosoase şi ţesuturile articulaţiilor printr-o lamă de ţesut osos. Osteoclastomul (tumora cu mieloplaxe. exceptînd calota craniană. 2. dar cu un aranjament neregulat. Microscopic. Forme particulare de osteom 1. localizările principale sunt la extremitatea distală a femurului şi extremitatea proximală a tibiei şi humerusului. în spaţiile largi delimitate de trabeculele osoase se găseşte ţesut conjunctiv. hipercromi. medulară a oaselor invadînd ulterior celelalte porţiuni din os precum şi ţesuturile periosoase. oaselor tarsiene. de dimensiuni mici. • cu localizare posibila în majoritatea oaselor. mandibulă sau alte regiuni ale scheletului osos. la humerus. − extraosos se poate întîlni în părţile moi şi plămîn. tibie. Tumorile benigne ale tesutului osos OSTEOMUL − este o tumora mai rară. cu celule de tip osteoblastic şi osteoclastic.1. Clasificare 1.  osteomul de tip spongios este format din trabecule osoase. − Osteomul oaselor craniului este. • Microscopic este constituit − dintr-o porţiune centrală formată din trabecule osteoide calcificate inegal şi dispuse neregulat. are o coloraţie roşcată sau brună cu zone hemoragice şi de necroză. cu numeroase osteoblaste şi osteoclaste şi. cu metastaze tardive. − localizările obişnuite sunt la oasele cutiei craniene şi mai rar la vertebre. paralele cu suprafaţa osului şi este acoperit la suprafaţă de ţesut periostal sau cartilaginos. osteosarcomul osteogen 2. şi • prin prezenţa de zone cu diferenţiere stromală condroidă. oaselor lungi ale membrelor. oasele centurii pelviene şi oasele lungi. Osteoblastomul benign (osteomul osteoid gigant. fibromul osteogen) • este localizat mai ales la nivelul arcurilor şi apofizelor vertebrelor. parţial calcificat. supravietuirea ajungand pana la 20 de ani Forme particulare de condrosarcomul 1. tumora cu celule gigante) • este localizată mai frecvent la extremitatea distala a radiusului. 3. în general. la nivelul oaselor − se dezvoltă ca exostoză şi enostoză. 2. Osteosarcomul se însoţeşte de creşterea nivelului seric al fosfatazei alcaline.  osteomul de tip compact este format din lamele osoase dispuse concentric. Macroscopic. Condrosarcomul juxtacortical • se dezvoltă la nivelul suprafeţei externe a osului şi • este format din ţesut cartilaginos bine diferenţiat. − rotundă sau ovală. formată din ţesut osos compact sau spongios. După 40— 50 se dezvoltă de obicei pe fondul bolii Paget. poliedrice sau fuziforme. • este o tumora enostotică.este tumora malignă a ţesutului osos. unică sau multiplă. de grosimi şi forme variabile. 2. cu nuclei atipici şi celule gigante condrosarcoame cu malignitate slabă în care atipiile sînt foarte rare şi reduse. de consistenţă moale. • tesutul tumoral. adesea respectand corticala osului. cu un sistem haversian bine dezvoltat. . Tumorile maligne ale tesutului osos OSTEOSARCOMUL . condrosarcoame cu mare malignitate. Predomină la bărbaţi. variabil de bogat vascularizat. Condrosarcomul mezenchimatos se caracterizeaza • prin predominanţa de zone compacte constituite din celule mici nediferenţiate. cu citoplasmă clară şi nuclei mici. • • • • Osteosarcomul osteogen îşi are originea în zona centrală. cu maxim de frecvenţă între 10—30 de ani. este cea mai frecventă tumora osoasă şi se întîlneşte mai ales la vîrstele tinere. în general. omoplat. dar dispuse relativ ordonat. Osteomul osteoid • se dezvoltă sub forma de nodul enostotic de dimensiuni mici (un centimetru). au o malignitate mai redusa. în care există un accentuat polimorfism celular. care pretează la confuzii cu osteosarcomul. ale pelvisului. − Osteomul oaselor lungi este de tip spongios. cu o celularitate şi vascularizaţie bogată. claviculă. de dimensiuni care ajung la 4—5 cm. cu suprafaţă netedă şi consistenţă dură. osteosarcomul parosteal 1. cu zone de osificare encondrală.

↔ consistenţa tumorii este fermă. Osteosarcomul parosteal(osteosarcomul juxtacortical. − in zonele de invazie frecvenţa şi intensitatea atipiilor sunt mult mai accentuate. − celulele tumorale sunt relativ monomorfe fără atipii sau cu aţipii reduse şi cu rare mitoze. peroneului. cu origine la suprafaţa externă a osului.este întilnită în special la adultul tînăr în a 3-a şi a 4-a decadă de viaţa.cu miozita osifiantă.mai rar poate fi întilnită la nivelul humerusului. Nomenclatura  miomul format fibre musculare netede este denumit .invazia în ţesuturile periosoase şi medulara osoasă apare în stadii mai avansate de evoluţie a bolii. .RABDOMIOM.este o tumora osoasă mai rara. . Tumorile benigne ale tesutului muscular MIOMUL este tumora benignă a ţesutului muscular. cu neoformarea de ţesut osos şi matrice osteoidă de către celulele tumorale. între care se găseşte un ţesut bogat celular.  diagnosticul diferenţial . cu diferenţiere marcată. Localizare . ca în hipoderm. fibromatos. leiomiomul: ↔ are caracter nodular. intramural şi submucos. • osteosarcoamele parosteale au o malignitate mai redusă. plăman. • se poate dezvolta şi în părţile moi din fibrele muscuare netede din peretele vaselor şi din hipoderm. ↔ în localizarea uterină se poate dezvolta subseros. ovar.  in alte cazuri ţesutul sarcomatos bogat celular cu numeroase atipii este lipsit de ţesut osos şi osteoid sau acestea sunt in cantitate extrem de redusă. Microscopic − prezintă un grad foarte accentuat de diferenţiere.Osteosarcomul osteogen Macroscopic − aspect albicios sau roşcat şi hemoragic.se dezvoltă la suprafaţa osului ca o tumora circumscrisă sau lobulata. • osteosarcoamele osteogene prezintă malignitatea cea mai ridicată. 3. cu insule cartilaginoase. sarcomul parosteal osifiant) . − este constituită din trabecule osoase. • tumora este unică. stomac. ca în localizarea uterină. Leiomiomul • este cea mai frecventă tumora musculară. pînă la dimensiuni gigantice. multiplă. Malignitatea osteosarcoamelor • nu este dependentă în general de gradul de diferenţiere a ţesutului neoplazic. Macroscopic. aderentă de corticala osului sau în contiguitate cu aceasta. producerea de ţesut osos sau osteoid malign de către ţesutul sarcomatos.  cantitatea de ţesut osos şi osteoid diferă de la o tumoare la alta precum şi în cuprinsul aceleiaşi tumori  in unele forme este remarcabilă frecvenţa de celule de tip osteoblastic (osteosarcoame osteoblastice). ca în peretele uterin. excluderea originii osoase. radiusului etc Macroscopic .LEIOMIOM  miomul format din fibre musculare striate . Osteosarcorul primitiv extraosos  este o tumoră rară. ↔ uneori este pediculată (unele leiomioame uterine subseroase şi submucoase. leiomiomul bronşic). • este localizat în organele care conţin ţesut muscular neted şi mai ales în peretele uterin (miometru). . ↔ este rotundă ↔ incapsulată sau bine delimitată de ţesuturile înconjurătoare. tibiei. vezică urinară. . predominînd caracterul osteolitic (osteosarcom osteolitic) 2. esofag.cu predilectie la diafiza oaselor lungi. care are o consistenţă mai scăzută. prostată. uniformitatea ţesutului tumoral 2. predominînd în porţiunea inferioară a diafizei femurale.  diagnosticul se bazează pe următoarele trei criterii: 1.  prezintă un grad ridicat de malignitate. uneori cu atipii şi monstruozităţi accentuate. Microscopic  este caracteristică asocierea de plaje celulare sarocomatoase fuziforme. intestin. cu excepţia leiomiomului intens edemaţiat. sau. • dimensiunile sale variază de la 1—3 cm. − consistenţă moale sau cu prezenţa de zone indurate de întinderi variabile în raport cu cantitatea de ţesut osos şi osteoid neoformat.

anastomozate între ele.predomină celulele mezenchimale nediferenţiate. Evolutia . deşi caracterele microscopice sunt aceleaşi. • întîlnită mai ales în miocard şi foarte rar în plămîn. în jur de 1—2 cm. mai ales sanguine. putand ajunge la dimensiuni foarte mari. ca în celelalte localizări. probabil. vaginul. rabdomiosarcomul alveolar . iar în unele cazuri hialină. uretra.  caracteristic → citoplasma clara sau slab eozinofila. bine delimitat Microscopic → este format din fibre musculare striate. care conţin miofilamente intracitoplasmatice. rabdomiosarcomul embrionar . bronhiile. limbă sau în alte organe. mitozele atipice sunt frecvente. ↔ celulele musculare sunt dispuse în fascicule care au orientări foarte diferite şi întîmplătoare. aparent tumefiate. Forma particulara – LEIOMIOMUL EPITELIOID (leiomioblastomul)  întilnită mai ales la nivelul tractului digestiv şi numai rareori la nivelul bronhiilor. ↔ caracterele celulare constituie criteriul esenţial pentru stabilirea diagnosticului şi în special relativa uniformitate a celulelor cu absenţa atipiilor. nazofaringele etc. rabdomiosarcom pleiomorf . monstruozităţilor şi mitozelor atipice. eventual cu dispoziţie palisadică. cu capetele rotunjite. ↔ fibrele musculare tumorale au nuclei alungiţi. monstruoase. II. cu metastaze frecvente . dar poate apare oriunde în părţile moi şi în peretele vaselor.ca în localizarea uterină şi părţile moi profunde ale extremităţilor  slab delimitată şi infiltrativă .grava. • Macroscopic  bine circumscrisă .  stroma poate fi edematoasă.  Evoluţie → benignă sau malignă. el fiind considerat o formaţiune malformativă congenitală.↔ pe secţiune . cu accentuat polimorfism celular. cu numeroase vîrtejuri formate de dispoziţia particulară a fasciculelor de fibre musculare. poligonale sau ovale. mezenterului. ca în tumorile miocardice. Macroscopic. rareori voluminoase şi uneori cu aspect epitelioid. si mai rar limfatice Forme histopatologice 1. 3. numeroase celule de tip rabdomioblastic şi frecvente celule gigante. sau individualizate. • natura tumorală a rabdomiomului este contestată de majoritatea autorilor. a rabdomiomului limbii care este o tumora adevărată. adesea formînd vîrtejuri. tumora este infiltrativă şi distructivă. Frecvent prezintă zone întinse de necroză şi hemoragii.culoare gălbuie sau gălbui-rozată.     RABDOMIOSARCOMUL este tumora musculară malignă cea mai frecventă. uterul. de tipul coristomului sau hamartomului. cu excepţia.ca în localizarea retroperitoneală. cu monstruozităţi.este caracterizat prin dispoziţia celulelor tumorale în grupuri separate de ţesut conjunctiv Tumorile benigne vasculare . aranjate în fascicule. • localizările obişnuite sunt cea uterină şi digestivă. printre care se găsesc rabdomioblaşti cu variate grade de diferenţiere. mai mari decat cele normale. 2. • se poate dezvolta din leiomioame preexistente sau de la început ca tumori maligne. cu nuclei rotunzi situaţi în centrul celulelor sau la periferie. prostata. zone hemoragice. • Microscopic → este format din celule alungite. Microscopic leiomiomul ↔ este format din fibre musculare netede de dimensiuni diferite atît faţa de cele normale cît şi de la o tumora la alta sau de la un cîmp microscopic la altul. localizările cele mai importante sunt în muşchii striaţi dar poate apare şi în alte regiuni sau organe în care se găseşte sau nu ţesut muscular striat: vezica. uneori de talie gigantă. RABDOMIOMUL • este o tumora foarte rară. Tumorile maligne ale tesutului muscular I. hialianizări şi focare de calcificare. polimorfe. epiploonului. transformări chistice (postnecrotice). adesea cu caracter striat.ANGIOAME . LEIOMIOSARCOMUL • este o tumora rară in contrast cu frecvenţa leiomioamelor benigne. ↔ masa tumorală mai poate prezenta zone de necroză. unele de tip sinciţial. astfel că suprafaţa de secţiune surprinde de obicei atît fibre secţionate longitudinal cît şi altele secţionate transversal. Macroscopic → se prezintă ca un nodul de dimensiuni reduse. precum şi din celule mai slab diferenţiate. limba.cel mai frecvent.  stroma tumorală este redusă la rare septuri conjunctivo-vasculare subţiri şi o reţea de reticulină care delimitează trabecule şi de cuiburi de celule tumorale.  este constituită din plaje de celule musculare mici.

Hemangiomul cavernos • este format din spaţii vasculare largi.retroperitoneal. Angiomiomul (leiomiomul vascular) − este localizat îndeosebi în regiunea gleznei şi articulaţia mîinii. − Microscopic are caracter de hemangiom capilar. − Microscopic este constituit din vase mici. − poate fi bine conturată şi delimitată. în peretele cavităţii bucale. − localizări multiple tisulare şi viscerale. − localizări multiple: piele şi părţile moi. cu pereţii formaţi din ţesut fibroconjunctiv. creier. arterial) − este format din vase de tip arterial şi venos. limfocite. ci malformaţii cu aspect tumoral. − este considerat ca un proces reactiv. 2. − în stroma fibroconjunctivă se găsesc fibre musculare netede şi celule grase. cu conţinut sanguin sau goale. − Apariţia trombozei în hemangiome poate produce adesea înnegrirea tumorii. conţinand celule mezenchimale şi. eventual difuz − dimensiuni care variază de la caţiva milimetri pană la forme gigante. care să fie astfel greşit interpretată drept un melanom. Hemangiomatoza generalizată − constă din numeroase ectazii vasculare hemangioatoase. fibroblaste şi histiocite. fibre colagene.hemangiomul → 1. tumora capătă caracter de angiofibrom. uter.  Macroscopic . Clasificare . inconstant.  Localizare − cel mai frecvent în ţesuturile moi superficiale. care comunică între ele. buze. dar vasele neo-formate disociază fibrele musculare printre care pătrund şi se dezvoltă. care este îngroşat şi prezintă acantoză şi hipereheratoză. în contact imediat cu epidermul. Hemangiomul venos − este format din vase de tip venos.in functie de caracterele microscopice . Hemangiomul sclerozant − apare ca un nodul dermic. ficat. creier etc. numeroase. racemos Hemagiomul capilar • este constituit microscopic din vase capilare alungite sau rotunde. • In stroma fibroconjunctivă se găsesc celule conjunctive diferenţiate şi nediferenţiate precum şi limfocite. neregulate. cavernos.Tumorile vaselor sanguine – HEMANGIOAME Tumorile vaselor limfatice – LIMFANGIOAME HEMANGIOMUL − majoritatea hemangioamelor nu mai sunt considerate tumori adevărate. asemănător ca structură cu histiocitomul şi dermatofibromul. − mai rar . oase etc. plăman. ficat. săracă. rinichi. Hemangiopericitomul  Definitie = este o tumora vasculară în care proliferarea vasculară se asociază cu proliferarea de pericite. datorită caracterului său infiltrativ în ţesuturile musculare. Cand ţesutul fibro-conjunctiv este abundent. după cum conţin sange arterial sau venos. − mic nodul format din vase sinuoase. de mărimi diferite. dilatate sau colabate. adesea pigmentat. − se întîlneşte în afecţiuni congenitale ca  telangiectazia congenitală. Macroscopic − unică sau multipla. care afectează porţiuni întinse dintr-un organ sau o regiune a corpului. Cele mai multe sunt prezente încă de la naştere.  sindromul Sturge-Weber Hemangiomul intramuscular − o formă particulara de hemangiom. tapetaţi pe faţa internă de celule endoteliale. 3. unele conţinînd hemosiderină. 4. dar alteori are un caracter infiltrativ. Hemangiomul racemos (cirsoid. tapetate de celule endoteliale cuboidale sau alun gite şi turtite. − este considerat un proces malformativ. venos. cu peretele îngroşat şi înconjurat de o masă circulară de fibre musculare netede. − culoare roşie vie sau cianotică. dar adesea septurile conjunctive sunt intens fibrozate şi sărac celulare Angiocheratomul − este o varietate de hemangiom cavernos în care lumenele vasculare sunt localizate în partea superioară a papilelor dermice. cu peretele îngroşat. oase. capilar. • între capilare se găseşte o stromă fibro-conjunctivă.

Hemangioendoteliomul benign  este o variantă de hemangiom capilar . splina etc.  se întîlneşte mai frecvent la copil  Microscopic − plaje şi cordoane de celule endoteliale − lumene vasculare mici. tapetate cu endotelii. retroperitoneal şi. limfangiomul cavernos 3. elemente musculare şi nervoase în diferite proporţii. dispuse uni-sau pluristratificat. înconjurate de cîmpuri întinse celulare formate din pericite. clare. Limfangiomul chistic  se prezintă ca o formaţiune chistică.  chistele conţin un lichid clar/  cand apare în regiunea cervicală mai este denumit şi hygroma chistic. în unele organe ca ficat. limfangiomul cu lumene endotelizate şi chistice 5. Tumora glomică (glomangiomul) − tumora vasculară solitară. cu citoplasmă săracă şi nucleu relativ voluminos. − derivă din glomusul normal care este o formaţiune vasculară neuromusculara de legătură între micile arteriole şi venule. mai ales de tip capilar. − vasele de tip capilar sunt anastomozate şi înconjurate de plaje. fiind formată din vase. cu lumene mari.celule rotunde sau alungite. dar în jurul vaselor se găsesc celule glomice. mai rar. Evolutie . localizată la extremităţi.se aseamănă cu hemangioamele corespunzătoare. 4. mărimi foarte variate aparent este bine delimitată de ţesuturile înconjurătoare. LIMFANGIOMUL  este constituit din vase de tip limfatic. − pe cîmpuri întinse. Microscopic − prezinta o structură complexă. are limite imprecise şi caracter infiltrativ. de care se deosebesc prin natura vaselor şi conţinutul acestora (conţin. − pericitele . prinse de peretele vascular printro prelungire citoplasmatică. Limfangiomatoza sistemică → se întîlneşte la copii ca formă difuză. lobuli şi grupe de celule cu aspect epitelioid. în număr foarte variabil de la o tumoare la alta. adesea în formă de rachetă. buze.  Lumenele endoteliale sunt separate printr-o stromă în care se găsesc fibre musculare netede şi un număr variabil de conglomerate limfocitare. celulele endoteliale sunt cubice sau înalte. părţile moi. determinînd deformarea regiunii respective. − microscopic apar cu o structură asemănătoare cu aceea a hemangioamelor cavernoase.  existenţa fibrelor de reticulină răspîndite printre celulele tumorale constituie un criteriu de diagnostic diferenţial cu inflitrările carcinomatoase perivasculare. Microscopic − canale vasculare. dar de fapt. limbă. asemenea formaţiuni fac parte din componenţa şunturilor arterio-venoase.  este considerat o malformaţie localizată a vaselor limfatice şi nu un proces tumoral adevărat. nodulară. limfangiomul chistic.dia musculară a peretelui arterial − între plajele şi grupurile de celule neoplazice se găseşte o stromă redusă care însă poate suferi metaplazie condroidă. multiloculară. − produce dureri vii. − − ‼ In hemangiopericitom . asemănătoare celor din me. realizînd în ansamblu un aspect de „fagure". mai ales in tumorile cu localizări profunde.  este localizat la piele şi în ţesutul subcutanat. în vecinătatea canalului toracic sau a ramurilor sale.  Se poate complica cu chilotorax. de dimensiuni mici. Limfangiomul cu lumene endotelizate şi chistice  Este localizat în mediastin şi retroperitoneal. limfangiomatoza sistemica 6.impregnaţia pentru reticulină arată:  delimitarea formaţiunilor vasculare de celule din jur  în cuprinsul cîmpurilor de pericite prezenţa de fibre de reticulină. adesea dilatate. tumorile tind sa se dezvolte grupat. Tumori glomice multiple − localizate mai ales în piele şi ţesutul subcutanat de la nivelul membrelor.poate recidiva după extirparea chirurgicală. lymphangioma cutis circumscriptum Limfangiomul capilar si cavernos .  Forme particulare 1. fulgurante. care interesează o regiune din corp în care există un exces de vase limfatice. uneori chiar parţial încapsulată. . de cele mai multe ori. care conţin limfa. uniforme. predominant subungheal. limfangiomul capilar 2. limfă).

cu numeroase fibre de reticulină între ele. inegale. malignitatea se exprimă prin atipii celulare şi prezenţa de mitoze atipice.  tumora este constituită din formaţiuni vasculare de tip capilar tapetate cu celule endoteliale atipice. dispuse uni.  are caractere asemănătoare cu angiosarcomul.sau pluristratificat. LIMFANGIOSARCOMUL  este o tumora rară. dar vasele conţin limfă. hemangioendoteliomul malign)  se dezvoltă mai ales în părţile moi şi glanda mamară.Lymphangioma cutis circumscriptum → este echivalentui limfangiomatos al angiocheratomului.  spre deosebire de formele benigne. în care vasele par încorporate. fiind format din lumene limfatice dilatate. histiocitar sau polimorf HEMANGIOPERICITOMUL MALIGN (hemangiopericitosarcomul)  este constituit din vase mici. ovale sau alungite. precum şi din mase compacte de celule sarcomatoase cu caracter mezenchimal. . înconjurate de plaje întinse formate din celule rotunde. Tumorile maligne vasculare ANGIOSARCOMUL (hemangioendoteliosarcomul. în contact intim cu epidermul îngroşat.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful