NEOPLAZIA

Definiţie - în prezent, prin neoplasm înţelegem o populaţie celulară caracterizată printr-o proliferare excesivă, autonomă, care nu mai răspunde la mecanismele normale de control şi influenţele ţesuturilor adiacente şi care au capacitatea de a disemina pe diferite căi la distanţă de locul de origine - populaţia descinde dintr-o celulă suşă transformată, ce generează o clonă celulară, care, prin dezvoltare anarhică, duce în final la dezvoltarea unei tumori - aceasta, în evoluţia ei naturală, se dezvoltă spontan prin extensie locală şi la distanţă, cu invazie şi metastazare, ducând în final la deces Etiopatogenie Clasificare: A. Factori exogeni 1. Fizici 2. Chimici 3. Biologici B. Factori endogeni 1. Imunologici 2. Genetici

FACTORII EXOGENI
1. Agentii carcinogeni fizici 1. Radiatiile ionizante - provin din dezintegrarea compusilor radioactivi instabili: 1. Radiatiile α (nuclee de heliu) 2. Radiatiile β (electroni) 3. Radiatiile ζ (fotoni) - determina ionizara bazelor azotate si rupturi ale catenei ADN - produc in special leucemii, limfoame, tumori cutanate, neoplasme igestive, sarcoame de tesuturi moi 2. Radiatiile ultraviolete (RUV) – duc la aparitia carcinoamelor bazocelulare, spinocelulare si a melanoamelor 3. Traumatismele mici si repetate, pe cicatrice, fistule cronice si nevi pigmentari 4. Azbestul - fibrele dure de crocidolit subtire inhalate pot produce mezotelioame pleurale si carcinome pulmonare dupa o latenta de aproximativ 20 de ani 5. Corpii straini - Membranele si tubulatura de plastic - Fibrele de sticla - Polimerii de dextran produc produc sarcoame la razatoare 2. Agentii carcinogeni chimici 1. Produsii industriali a) Anorganici  Metale - cromul si nichelul  neoplasme ale cavitatii nazale si neoplasm pulmonar - cadmiul  neoplasm pulmonar si al vezicii urinare  Azbest  mezotelioame pleurale b) Organici  nitrozoamine  cancere digestive (stomac, colon)  hidrocarburi policiclice aromatice (HPA)  cancere pulmonare, digestive, de vezică urinară, sarcoame;  clorura de vinil  angiosarcom hepatic;  cauciucuri şi coloranţi de anilină  neoplasm de vezică urinară;  benzenul  limfoame, cancer de cap de pancreas;  pesticide, erbicide  leucemii acute mielogene.

2. Produsele medicamentoase • fenacetină - neoplasm renal • dietilstilbestrol - neoplasme uterine, de vagin, mamar, de ovare • ciclofosfamidă - neoplasm de vezică urinară • cloramfenicol - leucemii 3. Produşii alimentari • piroliza aminoacizilor din carne (prăjirea la grătar)  modificări genotoxice • consumul crescut de proteine animale şi scăzut de fibre (celuloză, pectine, lignine)  neoplasme colorectale • sardinele uscate şi fripte, hamburgerul prăjit, carnea de vacă prăjită  neoplasme gastrice • Grăsimile animale şi dulciurile fine (prăjituri, torturi, dar nu ciocolata)  neoplasm mamar, ovarian, endometrial

4. Băuturile   Cafeaua solubilă din boabe prăjite conţine metilglioxal  neoplasmului colorectal, de vezică urinară, pancreas, sân. Alcoolul: whisky-ul, cogniacul conţin substanţe mutagene însuspensie găsite înreziduurile obţinute prin evaporarea lor.

5. Fumatul Cei ce fumează mai mult de 10 ţigări pe zi au risc cu 20% mai mare de aface cancer bronhopulmonar, iar un fumător pasiv (care inhalează fumul fără a fuma) riscmai mare de 53% faţă de nefumători. Un fumător ar trăi cu aproximativ 20 ani mai mult dacă nu ar fuma. 3. Agenţii carcinogeni biologici: 1. Paraziţii  Schistosoma haematobium  cistită interstiţială cu metaplazia uroteliului vezicii urinare şi apariţia carcinomului epidermoid  Trichomonas vaginalis  cancere de col uterin şi vagin  Amoeba  limfoame 2. Micotoxinele (metaboliţi ai unor mucegaiuri)  Aflatoxinele  carcinomului hepatocelular  Ocratoxina  neoplasme renale 3. Virusurile a) Virusurile cu genom ADN - conţin gene care codifică proteine ce se cuplează cu proteinele oncosupresoare ale celulei gazdă, inactivându-le (proteinele oncosupresoare sunt produse ale antioncogenelor - gene supresoare tumorale - implicate în reglarea proliferării celulare). Astfel, ele decuplează proliferarea celulară de sub controlul inhibitor şi joacă rol în transformarea fenotipică a celulei canceroase.  Virusurile Papilloma umane (HPV) - sunt virusuri cu ADN dublu catenar circular, cu tropism crescut pentru celulele epiteliale, în special scuamoase - la om produc condiloame acuminate, papiloame laringiene ce pot evolua spre carcinoame scuamoase.  Hepadnavirusurile umane - virusul hepatitei B (HBV) are ADN d.c. circular  carcinomul hepatocelular  Virusul Herpex simplex uman - are genom ADN - este limfotopic - produce sarcomul Kaposi (angiosarcomatoza multicentrica  Virusurile Epstein – Barr - este un virus herpetic cu genom ADN d.c. liniar, cu tropism pentru limfocitele B - la om produc • limfom Burkitt (limfom malign non- Hodgkin cu celule B, cu grad crescut de malignitate) • Carcinom scuamos nasofaringian • Limfoproliferari clonale in imunodeficiente (SIDA, sindrom ataxie- telangiectazie) b) Virusurile cu genom ARN (retrovirusuri) 1. Cu capacitate de transformare rapida (prin proces de transductie) 2. Cu capacitate de de transformare lenta (prin proces de mutageneza insertionala)  singurul virus ARN demonstrat ce produce cancer la om este HTLV1 (human T-cell leukemia virus) - retrovirus care infecteaza limfocitele T helper CD4 si care determina aparitia leucemiei acute cu celule T a adultului

FACTORII ENDOGENI
1. Factori imunologici Din punct de vedere antigenic, tumoarea este un mozaic celular, puterea antigenica a unei tumori fiind maxima in faza G1 a ciclului celular. Antigenele tumorilor sunt histotipice si caracteristice pentru un anumit tip de tumora, fiind consderate markeri tumorali ce ajuta la precizarea diagnosticului si monitorizarea bolnavului: • CA 19-9  adenocarcinom de colon • CA 15-3 si TAG 73  neoplasm mamar • CA 125  neoplasm ovarian • PSA  neoplasm de prostata • β- HCG  teratoame si tumori trofoblastice 2. Factorii genetici Exista 3 teorii majore in explicarea mecanismelor carcinogenezei 1. Teoria mutaţiei somatice - admite existenţa unor modificări de structură, induse de agenţii cancerigeni, a unor gene ce codifică creşterea şi diferenţierea celulară. 2. Teoria epigenetică - admite unele modificări funcţionale în controlul expresiei genice, cu apariţia unei proliferări anormale. 3. Teoria genetică - reuneşte primele 2 teorii

penetrarea membranei bazale prin eliberarea unor enzime ce o degradează METASTAZAREA  Definiţie: transferul celulelor maligne de la nivelul tumorii primitive în alte zone ale organelor.depăşirea membranei bazale de către celulele canceroase. subclonele dominante reprezentând celulele cu cel mai mare potenţial de metastazare şi rezistenţă la tratament anticanceros.  celule păianjen . cu formarea unor tumori secundare.în astrocitoame • modificări de dimensiuni: celula mică este o celulă agresivă c) la nivelul membranei celulare . mixomul)  consistenţă moale (excepţie schirul)  nu recidivează după extirpare (excepţie tumora  recidivează după extirpare.CARCINOGENEZA Celula canceroasă este o celulă cereprezinta substratul proliferării maligne. Celulele fiice îşi pot schimba gradul de diferenţiere. . pentru că se găsesc în celule nediferentiate) b) la nivelul citoplasmei • scăderea cantităţii (raportul nucleu/ citoplasmă  1) • modificări de formă (polimorfism): forma citoplasmei dă şi forma celulei tumorale  celule fusiforme . 2. cu scăderea glicoproteinelor şi creşterea acidului sialic Modificari morfologice a) la nivelul nucleului • cariomegalia = creşterea volumului nuclear • modificări de formă (protruzia. când există 5-6 prognosticul este defavorabil."spider cell" . desmoida)  metastazează (excepţie carcinomul bazocelular şi  nu metastazează tumorile primitive cerebrale)  se pot opri în evoluţie  evoluţie continuă până la deces  aspect histologic asemănător cu al ţesutului de origine  aspect histologic diferit de al tesuturilor de origine – pleomorfism !! Caracteristicile cele mai importante pentru tumorile maligne sunt capacitatea de a invada tesuturile din jur si de a metastaza INVAZIA  Definitie ."tadpole cell" -în rabdomiosarcom.în leucemia cu celule păroase. recidivele au o evoluţie mai gravă decât tumora primitivă. Metastaza în cascadă = metastaza metastazei. dar nu invadează  invadează ţesuturile din jur  consistenţă fermă (excepţie lipomul."spindle cell" – în fibrosarcom  celule mormoloc . 3.modificare fenotipică celulară transmisibilă la celulele fiice care au capacitatea de a produce noi tumori dacă sunt transplantate la un primitor singenic. Grupurile celulare maligne sunt heterogene.  celule păroase .  Secvenţele fenomenului de invazie locală sunt 1. ancorarea celulei maligne de membrana bazală prin receptori pentru laminină. pierderea adezivităţii între celule (probabil prin alterarea joncţiunilor intercelulare şi modificarea potenţialului electric de membrană). ceea ce explică de ce. lobularea) • modificări ale cromatinei (hipercromazia) • modificări de număr (doi sau mai mulţi nuclei) • creşterea volumului şi numărului nucleolilor (normal sunt 2-3. fenomenul ce caracterizează celula canceroasă fiind transformarea . cu distrugerea matricei extracelulare şi diseminare la distanţă. uneori."hairy cell" . Modificarile in celula canceroasa Modificări funcţionale • alterarea inhibiţiei de contact a mişcării şi diviziunii • alterări ale permeabilităţii şi transportului membranar • alterări ale joncţiunilor intercelulare • alterări ale enzimelor de suprafaţă • alterări în compoziţia membranei celulare.neregularităţile şi lipsurile de membrană sunt un indiciu că au fost pierdute porţiuni din citoplasmă şi caracterizează fragilitatea celulară ce afectează o proporţie mare de celule maligne CARACTERELE GENERALE ALE TUMORILOR Tumorile benigne Tumori maligne  încapsulate  neîncapsulate  cresc lent  cresc rapid  comprimă ţesuturile.

vehicularea celulelor neoplazice în torentul circulator d.pătrunderea celulelor maligne în limfatice sub formă de coloană 3.fiind protejate de ele Caile naturale 1.meningita carcinomatoasă 6.-om"  tumorile maligne → sufixul este o “sarcom” pentru cele provenite din ţesuturile mezenchimale şi o ”carcinom” pentru cele de origine epitelială. policitemia vera Tumorile celulelor neurale si gliale ca si a structurilor de suport neural sunt: neuroblastomul (precursori de celule nervoase). nidarea. leucemii. intravazarea acestor celule în circulaţia sanguină şi limfatică c. coriocarcinomul Tumorile mixte au celule tumorale epiteliale si stromale fie  Benigne – adenomul plomorf de parotida  Maligne – carcinosarcoamele (cele mai frecvente se intalnesc la nivelul uterului) .desprinderea celulelor ce cad în cavităţi sub acţiunea gravitaţiei 4.caracteristică neoplasmelor ovariene sau digestive 2. diseminarea iatrogenă .neoplasmul pulmonar 5. adenom (celule glandulare) adenocarcinom      Fibroblaste  fibrom  fibrosarcom Adipocite  lipom  liposarcom Muschi neted  leiomiom  leiomiosarcom Muschi striat  rhabdomiom  rhabdomiosarcom Os  osteom  osteosarcom Tumorile hematiilor si a limfocitelor sunt maligne – limfoame. bronşică . permeaţia . ajungând în ganglionii regionali cei mai apropiaţi tumorii.celulele maligne aderă la plachete. la care se adaugă sufixul . Se includ aici ambele ipostaze de multiplicare a celulelor şi anume: 1.plasseo = formaţiune) – termen folosit pentru definirea tumorilor maligne (dezvoltarea unui ţesut cu caractere noi. teratocarcinomul. Exemple:  Epiteliu o o Papilom (scuamos)  carcinom scuamos Polip. teratoame.mai multe celule neoplazice aderă între ele. teci nervoase .heterotipică .metastazele ombilicale din cancerul hepatic 4.tumori cerebrale ce metastazează în alte zone ale SNC  Mecanismele metastazării 1.  reuşesc să dea metastaze celulele care formează microemboli prin fenomenul de agregare . glioame si meningioame Tumorile celulelor germinale: seminoame. Secvenţele fenomenului de metastazare a.. multiplicarea celulelor transformate malign (canceroase. implantarea . multiplicarea cu celulele ce îşi păstrează capacitatea de diferenţiere. neoplazice) care realizează tumorile maligne Neoplasm (neoplazie) (neus = nou .la neoplasme ovariene sau endometriale 3. desprinderea celulelor maligne din masa tumorală primară b. embolizarea prin fragmentarea trombilor neoplazici 2.prin fixare în peretele abdominal la nivelul inciziei sau în locul în care s-a băgat trocarul pentru laparoscopie NOMENCLATURA TUMORILOR Pentru oncologi şi anatomopatologi termenul de tumora este limitat la creşteri ale ţesuturilor şi organelor realizate prin multiplicarea celulelor. peritoneală . Stabilirea nomenclaturii care are la bază criteriul histogenetic  tumorile benigne au denumirea provenită din numele ţesutului sau organului de origine. LCR . mielom multiplu. trompe uterine . deci o hiperplazie cu celule diferenţiate adulte — realizînd aşa-zisele tumori benigne 2. cele din centru fiind apărate de cele de la periferie .homotipică . unde se înmulţesc şi diseminează în staţiile următoare Vasculare  caracteristică sarcoamelor. oprirea şi extravazarea lor în organele în care va lua naştere metastaza e. ligamentul rotund al ficatului . diferite de cele ale organismului gazdă). cu formarea unor micrometastaze şi apoi macrometastaze  Căile de metastazare Limfatice  dau metastaze mai ales carcinoamele  celulele neoplazice pătrund în capilarele limfatice sub formă de coloană sau microemboli.

Carcinomul bazocelular II. Papiloamele cu hipercheratoză se întîlnesc mai ales la nivelul pielii şi au o consistenţă dură şi suprafaţă rugoasă – ulcerarea şi infectarea secundară a tumorii se însoţesc de infiltrate inflamatorii în ţesutul conjunctivo-vascular Papilomul se dezvoltă şi ca tumora a epiteliilor de tip tranziţional . Tumorile maligne epiteliale . – îngroşarea stratului malpighian este denumită acantoză. scuamoase) → derivate din epiteliile epidermice de înveliş. . TUMORI EPITELIALE BENIGNE I. dimensiunea celulelor.noduli invadati tumoral la distanta  Metastazele – M  M0. papilomul intraductal mamar). prezentînd fiecare cîte un ax conjunctivo-vascular.Stadiul descrierii tumorale TNM Cuprinde:  Talia tumorii – T – de la T0 = CIS (carcinom in situ) la T4  Numarul de limfoganglioni prinsi – noduli. vagin. fără atipii. exocol. ureter. cum sînt: mucoasa bucală.proliferari de tip adenomatos cu transformări chistice • chistadenom papilifer sau papilar . PAPILOMUL – este tumoarea benignă a epiteliilor pavimentoase stratificate – este localizat la piele şi la mucoasele cu asemenea epitelii.limfoganglioni fara celule maligne  N1. întîlnit mai frecvent la ovar şi pancreas. Termenul de papilom este utilizat şi pentru tumorile epiteliale benigne. continuă – proliferarea tumorală produce îngroşarea diferitelor straturi ale epiteliului pavimentos. dimensiunile celulelor.proliferări ale glandelor care realizează aspecte glanduliforme (tiroida. Carcinomul scuamos. anus – se dezvoltă ca o neoformaţie pediculată sau cu baza de implantare largă – suprafaţa este netedă sau rugoasă – de obicei tumora este unică şi de dimensiuni reduse. veziculă biliară etc. Carcinomul adenoid chistic III. iar îngroşarea stratului granular şi cornos cu exces de cheratinizare. corzile vocale inferioare.carcinoame (termen care include în sine atît noţiunea de proliferare epitelială cît şi noţiunea de malignitate) . ca: citoarhitectonica histologică realizată de celulele tumorale. papilomul II. aspectul citoarhitectonic  Carcinoame epidermoide (pavimentoase. esofag. suprarenala. intraductal. hipercheratoză.  Adenocarcinoame →se dezvoltă din structura glandelor sau formează structuri glandulare. pancreas.exemplu → la nivelul vezicii urinare:  se prezintă ca o creştere intravezicala  este constituit din axe conjunctivo-vasculare subţiri.cu metastaze viscerale TUMORILE EPITELIALE Tumorile benigne epiteliale . de esofag superior. dar în regiunea perianală şi vulvară se pot forma papiloame mai voluminoase – pot fi multiple . faringiană.sunt denumite nu numai după criteriul histogenetic.N  N0.spinocelular IV. vulvă.fara metastaze viscerale  M1. teratomul TUMORI EPITELIALE MALIGNE I.) sau din alte epitelii care au suferit metaplazie pavimentoasă (epiteliile bronşice. în special la nivelul mucoaselor tubului digestiv. aspectul macroscopic etc. cu ramificări proeminente şi creste de mărimi inegale care se dispun ca nervurile unui eventai. adenomul IV. formaţiuni papilifere cu axe conjunctivo-vasculare acoperite de celule epiteliale (de exemplu. • adenoame . urotelial.denumiri specifice în funcţie de: tipul celular care intră în componenţa lor.)  Carcinoame tranziţionale → dezvoltate în mucoasa căilor urinare — bazinet. a unor epitelii mucoase pavimentoase stratificate (mucoasă oro-faringeală. acoperite de celule epiteliale de tip tranziţional.procesul patologic este denumit papilomatoză Microscopic – epiteliul tumoral este îngroşat. Papilom  tumorile benigne ale epiteliilor pavimentoase şi tranziţionale. format prin hiperplazia papilelor dermice sau chorionului – membrana bazală este indemnă. ci şi după alte criterii. ce proemină la suprafaţă Polip  tumori benigne ce proemină pe suprafaţa mucoaselor cu epiteliu cilindro-cubic  in functie de aspectul histogenetic: • polip adenomatos . Adenocarcinomul Tumori epiteliale benigne I. ramificate.chistadenom cu proliferări papilare. în care proliferarea epitelială realizează. salivare etc) • chistadenom . polipul III.noduli locoregionali invadati  N2. vagin etc.polipul reprezintă proliferări proeminente pe suprafaţa mucoaselor cilindro-cubice ce realizează structuri glandulare. vezică urinară.

Polipoza multiplă familială • cu localizare la colon • se transmite autozomal dominant • debutează obişnuit în copilărie şi adolescenţă. distingem: polipi simpli. cu centrul ombilicat. pot suferi transformare malignă . tumorale. se vorbeşte de transformare papilomatoasă a epiteliului. • într-un procent ridicat de cazuri prezintă transformare malignă. Sînt forme cu noduli voluminoşi sau cu noduli multipli. Forme particulare de papiloame 1. intestin subţire şi colon. epiteliul pavimentos supraiacent proliferează şi suferă modificări asemănătoare acelora din papilom ↔ în aceste cazuri.formaţiunile polipoide de natură inflamatorie. • localizările sale corespund cu acelea ale mucoaselor acoperite de asemenea epitelii. polipi papilari (viloşi) 1. cu caracter cronic. într-un procent redus de cazuri. endometru. vulvară şi perineală. în unele inflamaţii cronice specifice sau nespecifice ale mucoaselor. POLIPUL • este tumora benignă a epiteliilor cilindrice şi cubice de suprafaţă. musculara mucoasei • membrana bazală este prezentă atît la nivelul de contact între epiteliul de suprafaţă şi ţesutul conjunctiv. se aseamănă cu carcinomul epidermoid Macroscopic – se prezintă ca un nodul cutanat neted. Condilomul  este o formă particulară de papilom  este caracterizată prin asocierea proliferării epiteliale cu o hiperplazie accentuată a dermului sau a chorionului şi prezenţa unui bogat infiltrat inflamator. iar la mucoasele organelor digestive. Cheratoacantomul (moluscum sebaceum)  este o leziune cutanată care apare îndeosebi în regiunile descoperite ale pielii (faţă şi mîini)  clinic şi histopatologic. care pătrund în derm. deseori ulcerată Microscopic – este constituit din epiteliul cilindric sau cubic proliferat. dar mai frecvent se întîlneşte la mucoasa nazală. – membrana bazală este prezentă. • afecţiunea se transmite ca o dominantă mendeliană simplă. Sindromul Peutz-Jeghers • se caracterizeaza prin dezvoltarea de polipi pedunculaţi la stomac. vegetantă. endocol • poate fi unic sau multipli (polipoză). intestin subţire şi colon.‼ Spre deosebire de papiloamele adevărate. dispus pe un ax conjunctivo-vascular. granulomatos la care se asociază adesea şi procese hiperplazice epiteliale de intensitate variabilă. ce se întîlnesc mai ales la stomac. polipi adenomatoşi (glandulari). asociaţi cu pigmentare melanică neobişnuită a feţei. continuă şi indemnă 2. care este în continuitate cu corionul mucoasei si prezintă uneori infiltrat inflamator. 2. boselată Microscopic • se constată asocierea proliferării epiteliului cilindro-cubic de suprafaţă cu neoformare de glande localizate în axul conjunctivovascular al tumorii dar lipsite de canal excretor • caracterul benign al acestor polipi este atestat şi de faptul că glandele neoformate nu depăşesc nivelul de implantare a axului conjunctiv al polipului. stomac. 2. Polipii adenomatoşi (glandulari) Macroscopic • sunt mai voluminoşi • au suprafaţă neregulată. dar numai în zona superficială a acestuia. mucoasei bucale şi degetelor. intestin subţire şi colon • în funcţie de elementele proliferate. Polipul simplu Macroscopic – se prezintă ca o neoformaţie pediculata sau sesilă – suprafaţa netedă sau neregulată. Microscopic → este constituit din insule şi cordoane celulare epidermoide. Polipii adenomatoşi (glandulari) – forme particulare Polipozele gastrice şi intestinale 1. • polipozele gastrice şi intestinale se consideră că. unistratificat sau pluristratificat. mai ales în regiunea anală. şi care prezintă cheratinizări şi perle epiteliale foarte numeroase şi voluminoase → în dermul învecinat se găseşte infiltrat inflamator cronic şi uneori reacţie granulomatoasă cu celule gigante Evoluţia este benignă cu regresiune lentă şi vindecare II. cît şi în jurul glandelor • uneori glandele din asemenea polipi sînt dilatate chistic (prin retenţie de secreţie) producînd mărirea de volum a tumorii • frecvent polipii sunt ulceraţi şi prezintă zone de necroză cu infiltrate inflamatorii în axul lor conjunctivo –vascular Diagnostic diferential . buzelor.

unde intervine o proliferare epitelială mai accentuată. o prostată.  adenoamele hipofizare cu celule bazofile de sindrom Cushing. . deoarece celulele adenomatoase nu prezintă o altă diferenţiere funcţională decît aceea mucosecretorie (cu excepţia. etc. vegetante. adenomul folicular (ca în tiroidă). în raport cu glanda afectată şi tipul celular proliferat:  adenoamele tiroidiene se pot însoţi de hipertiroidism. produsul de secreţie al celulelor epiteliale se acumulează în lumenul acestor formaţiuni. Adenoame chistice sau chistadenoame • apar prin retenţia de secreţie în lumenele formaţiunilor glandulare sau tubulare cu dilatarea chistică a acestora • epiteliul din chisturi este mai mult sau mai puţin aplatizat.3. Macroscopic – neoformaţie vegetantă. o ficat. • in formaţiunile glandulare sau tubulare ele se dispun uni-sau bistratificat • sunt delimitate de stroma înconjurătoare printr-o membrană bazală continuă Formaţiunile glandulare şi tubulare din adenoame nu comunică cu canalele excretoare. în raport cu gradul de distensie al chisturilor. Microscopic – acestea sînt constituite dintr-un ax conjunctivo-vascular acoperit de un epiteliu înalt. adenomul tubular (ca în glanda mamară) 4.  adenoamele insulelor pancreatice cu celule non-beta de sindrom Zollinger-Ellison etc. De obicei. o tiroidă. glanda mamară. III) ADENOMUL  este tumora benignă a epiteliilor de tip glandular  se dezvoltă din o epiteliile glandelor exocrine sau endocrine o epiteliile parenchimului hepatic o epiteliile cilindro-cubice canaliculare sau tubulare  localizările sunt foarte numeroase o glanda mamară. – întîlnită la colon şi îndeosebi la rect. adenomul trabecular (ca în ficat) 3. a unor adenoame şi glande salivare). • poate apare în rinichi. Chistadenomul papilifer . Macroscopic • se prezintă ca formaţiuni nodulare unice sau multiple • bine delimitate şi încapsulate • dimensiuni variabile. adenomul vilos) – este o formă particulară de proliferare polipoidă a epiteliului de acoperire. o hipofiză. cu numeroase arborizaţii şi ramificaţii subţiri. Adenom papilifer • adenoame în care proliferarea epitelială este mai intensă si se realizează formaţiuni papilifere. şi aceasta foarte rară.forme: 1.  celulele epiteliale: • sunt asemănătoare celor de origine. adenomul papilar. – evoluţia malignă este relativ frecventă. o paratiroidă.apare prin asocierea proliferarii papilifere cu dilatarea chistică a formaţiunilor glandulare ! în general. precum şi pierderii de apă şi cloruri. uneori foarte voluminoase (ca în adenomul de prostată) Microscopic . intraglandular sau intratubular. adenomul acinos sau alveolar 2.  adenoamele insulelor pancreatice cu celule beta de hipoglicemie. adenoamele chistice sunt mai benigne decat chistadenoamele papilifere. o suprarenală. moale. Adenoamele dezvoltate din celulele glandulare endocrine prezintă particularitatea că celulele tumorale îşi păstrează adesea funcţia secretorie hormonală producînd tulburări generale de hiperfuncţie endocrină. delicate. – în unele cazuri tumora secretă o atît de mare cantitate de mucus încît se produc tulburări metabolice importante consecutiv pierderii de potasiu care însoţeşte secreţia de mucus. de aceea. produsul de secreţie din adenoamele glandelor exocrine este reprezentat de mucus. prin hipersecreţie insulinică.  adenoamele paratiroidiene de osteodistrofie fibroasă. în general mucosecretor. o rinichi.  adenoamele antehipofizare cu celule acidofile de acromegalie. Tumora viloasă (polipul papilifer.

dar sunt lipsite de caractere particulare. ulcerate sau infiltrative.  carcinoamele dezvoltate în parenchime • se prezintă sub forma de nodul unic sau de noduli multipli. • stromă conjunctivo-vasculară   care este dispusă în jurul şi între plajele şi grupurile de celule neoplazice sub forma de septuri şi benzi de mărimi variabile.  este constituită din celule şi fibre conjunctive (colagene şi de reticulină) şi din vase de neoformaţie. modificări care produc deformarea tubilor neoformaţi. dintre care cele mai caracteristice sînt aspectele „în coarne de cerb"  în adenoamele de prostată proliferarea glandulară se însoţeşte şi de proliferarea fibrelor musculare.  carcinoame diferenţiate sunt:  carcinoamele epidermoide şi  adenocarcinoamele  în carcinoamele nediferenţiate atît ţesutul. au o consistenţă dură şi produc retracţie locală  în masa de ţesut carcinomatos se găsesc frecvent zone de necroză şi hemoragie.a. se păstrează distincţia dintre parenchimul neoplazic şi stroma conjunctivo-vasculară.  sunt unice sau multiple  pot atinge dimensiuni importante  în glandele mamare. Tumori epiteliale maligne Tumorile maligne de origine epitelială sunt denumite carcinoame sau epitelioame. după cum celulele şi ţesutul neoplazic prezintă sau nu caractere morfologice şi funcţionale asemănătoare cu epiteliul de origine al tumorii.  formă nodulară.  în mod obişnuit. dar cu o cantitate redusă de stromă. carcinoamele sunt constituite din: • parenchim neoplazic format din celule tumorale cu dispoziţie continuă şi cu joncţiuni intercelulare. respectand forma acestora. cat şi celulele neoplazice păstrează trăsăturile generale caracteristice pentru ţesutul epitelial. ramificată sau difuză • tesutul neoplazic se distinge de ţesuturile normale înconjurătoare prin: – culoarea albicioasă sau slab gălbuie şi prin aspectul său slăninos sau asemănător substanţei nervoase cerebrale. Microscopic Histopatologic.  gradul de diferenţiere este de asemenea variabil. cum sunt formele schiroase. Macroscopic  carcinoamele dezvoltate din epitelii de acoperire (piele. . distinctive pentru un anumit tip de epiteliu. fibroadenoamele prezintă două forme: pericanaliculare şi intracanaliculare a) in cele pericanaliculare ţesutul conjunctiv proliferat se dispune în jurul neoformaţiilor tubulare. cu excepţia carcinomului in situ.  pot apare şi în forme asociate cum sunt cele ulcero-vegetante ş. mucoase)  se prezintă ca neoformaţii vegetante. se găsesc elemente inflamatorii limfo-plasmocitare. nodulare. celulele neoplazice prezentand un număr variabil din caracterele epiteliului din care provin.  în unele cazuri stroma prezintă o reacţie granulomatoasă cu celule gigante Carcinoamele  pot fi diferenţiate sau nediferenţiate. b) în cele intracanaliculare proliferarea mai accentuată a ţesutului conjunctiv determină compresiuni asupra tubilor adenomatoşi şi formează pinteni intratubulari. cu contur neregulat. Se întîlnesc mai frecvent începînd din a patra decadă a vieţii. aceştia căpătînd aspecte variate. prezintă o consistenţă şi un aspect encefaloid . – consistenţa şi unele caractere macroscopice ale carcinoamelor diferă în funcţie de raportul între cantitatea de parenchim neoplazic şi de stromă: .Adenofibroame sau fibroadenoame • apar prin asocierea proliferării epiteliale glandulare şi a ţesutului conjunctiv • denumirea difera în funcţie de ţesutul care predomină cantitativ Fibroadenoamele  se formează în glandele mamare şi prostată.carcinoamele cu o cantitate redusă de parenchim neoplazic dar foarte bogate în stromă. • alteori se prezintă de la început sub o formă infiltrativă. Astfel.  inconstant se pot găsi şi polimorfonucleare neutrofile şi eozinofile.carcinoamele bogate în parenhim neoplazic.

ţesutul neoplazic: • se dezvoltă în suprafaţă. – are o evoluţie lentă. 1. – este localizat la piele. celulele neoplazice sunt asemănătoare cu celulele din stratul malpighian al epidermului – celule mari. în oase. • în general. – într-un procent redus din cazurile de localizări extracutanate poate genera metastaze ganglionare sau la distanţă. Histopatologic . Carcinomul spinocelular sau scuamos 1. laringe. invadand şi înlocuind epiteliul normal de acoperire • pătrunde totodată în profunzime. Carcinomul adenoid-chistic 3. poliedrice şi alungite.  în stratul periferic al insulelor şi trabeculelor. cu citoplasmă redusă. exocol. glandelor salivare şi bronşic. – celulele neoplazice proliferate:  înlocuiesc epidermul din zona tumorală şi totodată. amintind şi prin această particularitate de stratul bazal epidermic. adesea cu atipii marcate şi mitoze – în periferia insulelor neoplazice celulele sunt mai mici. celulele tumorale au o dispoziţie neregulată şi formă variabilă datorită compresiunii reciproce la care sunt supuse. se pot dezvolta carcinoame epidermoide din epiteliul cilindric al mucoasei bronşice. faringe. derm. • este format din insule şi trabecule de celule neoplazice separate printr-o stromă în general bine dezvoltată. care pun în evidenţă stroma. dar în aceste cazuri procesul neoplazic este precedat sau asociat cu metaplazie pavimentoasă a celulelor epiteliale. intens bazofilă şi nucleu tahicromatic. cu invazie locală.  în porţiunile centrale ale trabeculelor şi insulelor neoplazice. cavitatea bucală. Microscopic se disting mai multe forme de carcinoame epidermoide. în cazurile dificile. pentru carcinoamele epidermoide. . Astfel. Histopatologic – are caractere de carcinom pavimentos cu celule asemănătoare celor bazocelulare. hipoderm sau mai profund. pseudoglandulară 3. – este localizat mai ales în regiunea feţei. dar cu transformarea mucoidă a stromei.chistic (epiteliomul adenoid chistic. primele metastaze apar în ganglionii limfatici sateliţi ai regiunii în care se dezvoltă tumoarea primitivă. pătrund în ţesuturile subiacente. în jurul axelor vasculare. din loc în loc. • în ceea ce priveşte celulele neoplazice. cilindromul) – este o varietate de carcinom epidermoid dezvoltat în special din glandele seroase sau mucoase. în general. Carcinomui bazocelular 2. Carcinomul spinocelular sau scuamos • reprezintă cea mai frecventă varietate de carcinom epidermoid. respectand plajele de celule epiteliale. • în cea mai mare parte. – se poate dezvolta şi în mucoase cu alte tipuri de epitelii. subcutanat sau cerebral. uşor fuziforme sau ovoidale. iar electronomicroscopic prin numeroase joncţiuni intercelulare. această particularitate histologică poate fi evidenţiată de impregnaţiile pentru fibrele de reticulină. natura lor epitelială este exprimată mai ales prin dispoziţia continuă a celulelor. – localizările obişnuite sunt la piele. rupand membrana bazală şi invadand ţesuturile subiacente. vezica biliara etc. cu numeroşi spini intercelulari – citoplasmă slab colorată. mai rar pe calea tecilor nervoase şi prin implantare pe seroase. cu citoplasmă bazofila şi nuclei tahicromatici. Carcinomul adenoid . formand trabecule şi insule (alveole) celulare  sunt relativ uniforme şi prezintă caractere asemănătoare celulelor bazale din epiderm: sunt celule alungite. – celulele neoplazice dispuse în jurul stromei astfel modificate capătă o dispoziţie particulară. buze. Carcinomul epidermoid (pavimentos. 2. acidofila – nuclei de mărime şi cu colorabilitate inegală. rupand membrana bazală. carcinoamele nediferenţiate prezintă un grad mai mare de malignitate decît cele diferenţiate Metastazele carcinoamelor • se produc îndeosebi pe cale limfatică şi sanguină. Carcinomul bazocelular – se dezvoltă din stratul bazal al epiteliului cutanat şi din celulele bulbului pilos. Este posibil însă ca primele metastaze aparente clinic sa fie localizate visceral. • histogeneza şi localizările sale coincid cu cele menţionate.  mitozele sunt relativ frecvente. celulele au un aranjament perpendicular pe stroma înconjurătoare. • în mod obişnuit. esofag. regiunea anala etc. scuamos) – se dezvoltă din epiteliile pavimentoase ale pielii şi mucoaselor. – are o capacitate redusă de metastazare. în funcţie de gradul şi modul de diferenţiere a celulelor neoplazice.

cu citoplasmă încărcată cu cheratină. în cuprinsul cărora apar grupuri şi mici plaje de celule cu spini care formează sau numai schiţează formarea de perle epiteliale. care. • are o malignitate mai redusă decît celelalte forme de carcinom spinocelular  există şi carcinoame spinocelulare în care cheratinizarea este mai slab exprimată. asemănătoare celulelor din stratul cornos al pielii.  perle paracheratozice. cel mai adesea. predominand asupra restului de celule neoplazice. • celule alungite („în rachetă"). glandă mamară. ! Aceste carcinoame prezintă o malignitate mai mare decît formele diferenţiate. separate prin stromă conjunctivo-vasculară. cu numeroase monstruozităţi celulare şi nucleare şi cu frecvente mitoze. – Cheratinizarea celulară nu se mai face însă către suprafaţa ca în epiteliul normal. în general. bronşii etc. în timp ce altele sunt complet cheratinizate.  Carcinomul spinocelular  are o malignitate mai mare decît cel bazocelular.  Carcinomul epidermoid nediferenţiat este format din celule neoplazice de tip pavimentos. inclusiv in stromă.se dezvoltă din epiteliile tranziţionale .  dispoziţia stratificată neregulată a celulelor care le alcătuiesc. cand celulele cheratinizate sunt lipsite de nucleu şi formează în centrul perlei mase compacte de cheratină. gradul de diferenţiere şi unele condiţii de formare şi dezvoltare a tumorii  adenocarcinoame secretante şi nesecretante. dar aceste formaţiuni glandulare sunt atipice prin:  variabilitatea mărimii şi formei lor.  produce metastaze  este mai puţin sensibil la terapia prin iradiere. Acestea sunt formate din celule alungite.  lipsa membranei bazale. pancreas. dispuse concentric.  monstruozităţile celulare şi nucleare şi  mitozelc atipice pe care acestea le prezintă. • prezintă o mare varietate de aspecte microscopice. dar fără a prezenta celule diferenţiate către tipurile particulare carcinomului bazo. este mic. iar perlele epiteliale sunt numai schiţate prin aranjamentul catorva celule. tahicromatice.   . căi biliare. a) Adenocarcinomul mucipar • se caracterizează prin capacitatea celulelor neoplazice de a secreta mucus. cu epitelii pluristratificate. cand celulele încărcate cu cheratină păstrează încă nucleul. bazinet. mai reduse în cele ale mucoaselor. cu variate grade de monstruozităţi. deoarece mucusul se acumulează în cantitate mare intracitoplasmatic iar nucleul. • celulele intens mucipare capătă o formă caracteristică. endometru. colon. – în citoplasma unor asemenea celule se găsesc granule de eleidină şi cheratină. • este caracteristică dispoziţia glanduliformă a celulelor neoplazice. bazoscuamos)   este format din trabecule şi insule de carcinom bazocelular. iar celulele neoplazice sunt răspîndite în mase de mucus.sau spinocelular. picnotic. adesea foarte ramificate ADENOCARCINOMUL • se dezvoltă din epiteliile glandulare şi din epiteliile cilindrice şi cubice de acoperire. este turtit şi alungit. – Cheratinizarea celulelor neoplazice şi formarea de perle cheratozice sunt mai accentuate în carcinoamele cutanate şi. • macroscopic asemenea carcinoame au un aspect gelatinos b) Chistadenocarcinomul • întalnit în special la ovar.vezică urinară. poligonale sau rotunjite.  Cancroidul • este o formă de carcinom spinocelular al pielii. • o variantă tumorală rezultată prin hipersecreţia de mucus deosebit de accentuată este carcinomul mucoid. însă. de „inel cu pecete". alteori se găsesc asociate zone de carcinom bazocelular şi zone de carcinom spinocelular. uretere Microscopic • proliferări papilifere. împins la periferia celulei. în care se cumulează o mare cantitate de mucus în cuprinsul tumorii. ci în cuprinsul plajelor celulare  perlele epiteliale. în care procesul de cheratinizare este deosebit de accentuat iar perlele epiteliale sunt foarte numeroase şi voluminoase. • este localizat mai frecvent la stomac.  Carcinomul intermediar (mixt. în funcţie de histogeneză. ca foile într-un bulb de ceapă  perle ortocheratozice. • celulele carcinomatoase sunt dispuse pe axe conjunctivo-vasculare. care poate fi pus în evidenţă atat intracelular. cat şi în lumenul glandelor neoformate.Caracteristic pentru carcinomul spinocelular este cheratinizarea unora din celulele neoplazice. rareori în pancreas şi rinichi. Carcinoame cu celule de tip tranziţional .

 uneori pot apare zone mai diferenţiate.  exemple: – hepatomul malign.şi sinciţiotrofoblaşti.  cu numeroase monstruozităţi şi mitoze atipice. insulele Langerhans) – pot fi diferenţiate sau nediferenţiate. polimorfe  cu dispoziţie epitelială. cu formarea de cito.  celulele carcinomului embrionar se pot diferenţia şi pe linie trofoblastică. – este caracterizat prin cantitatea deosebit de mare de stromă şi cantitatea redusă de celule neoplazice. glanda mamară. formează papile proeminente în lumenele glandelor tumorale.  în cuprinsul plajelor celulare se pot întîlni şi celule gigante multinucleate. intens proliferate. paratiroida. – colangiocarcinomul.  în grupuri de celule neoplazice separate prin stromă  carcinomul alveolar. – adenocarcinomul de prostată etc. Schirul – este o formă particulară de carcinom dezvoltat din epiteliile cilindro-cubice de acoperire şi din cele glandulare. pancreas exocrin. celulele neoplazice din aceste glande sunt mai mult sau mai puţin aplatizate. separate de o cantitate redusă de stromă. • Clasificare: carcinoame pot fi diferenţiate sau nediferenţiate. – morfologic. aşa cum se observă în unele teratoame maligne. Carcinoamele organelor parenchimatoase • In această categorie sunt incluse carcinoamele unor organe al căror parenchim este constituit din celule epiteliale (ficat. lemnoasă şi produce retracţii locale accentuate. – carcinomul trabecular . etc) sau acelea în constituţia cărora există o importantă componentă epitelială. caracterul secretor şi tipul secreţiei pot fi stabilite în modul cel mai concludent prin examen electrono-microscopic.  sub forma de mase de celule neoplazice cu o stromă redusă  carcinomul masiv. prostata . mari. . Carcinoamele dezvoltate din celulele germinale – constituie un grup aparte de tumori maligne epiteliale – din celulele germinale ale testiculului se pot dezvolta  carcinomul embrionar şi  seminomul. – din celulele germinale multipotente din ovar se dezvoltă  seminomul ovarian. • celulele neoplazice.  Din epiteliile cilindro-cubice şi glandulare pot rezulta însă şi carcinoame care nu se diferenţiază glandular. epifiza.  Unele adenocarcinoame prezintă. însoţită de manifestări clinice corespunzătoare. – stroma este constituită dintr-un ţesut conjunctiv adult. răspîndite în această stromă.în care celulele neoplazice formează insule compacte separate de stromă. bogat fibrilar şi cu hialinizări întinse.celulele neoplazice se dispun:  în cordoane şi trabecule  carcinomul trabecular. cu ajutorul căruia se pun în evidenţă granulele secretorii şi caracterele lor. corticosuprarenala. ► Carcinoamele slab diferenţiate sau nediferenţiate .  Se pot găsi şi forme asociate de adenocarcinom cu carcinom alveolar şi trabecular.ca pancreasul. ovar şi căile biliare.• • prezintă numeroase glande neoformate. aşa cum sunt: – carcinomul alveolar . – consistenţă fermă. – hipernefromul. în care celulele tumorale prezintă o dispoziţie glanduliformă şi în trabecule. hipofiza. în cuprinsul lor şi zone de schir (adenocarcinomul schirogen). – diferenţierea funcţională a celulelor neoplazice are o deosebită importanţă şi se exprimă prin secreţia unui anumit tip de hormon. Adenocarcinomul papilifer • este întîlnit mai frecvent în tiroidă.carcinoamele pot prezenta şi caractere de schir ! în aceeaşi tumora se pot asocia zone de carcinom diferenţiat şi zone de carcinom nediferenţiat Carcinoamele glandelor endocrine (tiroida. – prezintă o malignitate mai redusă decat alte forme de carcinoame cu aceeaşi histogeneză. Carcinomul embrionar  este constituit din celule:  nediferenţiate.în care celulele neoplazice se dispun în trabecule – carcinomul masiv în care celulele neoplazice formează mase compacte. însă. ! în unele organe. datorită acumulării de secreţie în chisturi. a caror evolutie depinde de componenta sa neschiroasă. ► Carcinoamele diferenţiate  amintesc prin structura lor histologică de celulele parenchimatoase ale organului în care se dezvoltă sau de celulele epiteliale din canalele excretorii ale acestora. denumit şi disgerminom. dilatate chistic.

 stroma tumorală este constituită dintr-un ţesut conjunctiv nediferenţiat şi prezintă uneori un infiltrat cu celule limfoide. fibrocite si o cantitate variabila de fibre de colagen si reticulina dispuse in fascicule cu orientari diferite care realizeaza aspectul macroscopic de vartej. metaplazie care modifica aspectele mico si macroscopice ale fibromului.  Macroscopic – este de forma nodulara.angiofibromul juvenil • tumora a pubertatii masculine. – se poate localiza subscapular (elastofibromul). asocierea cu seminomul este. in special in regiunea subscapulara. hemoragie. mai rar caracter difuz (tumora desmoida) • Unica sau multipla Tumori benigne Fibromul  este tumora tipica benigna a tesutului conjunctiv. NEOPLAZIA Tumorile tesutului conjunctiv . stroma este bogată şi fibroasă. bine delimitata si incapsulata. • Clinic. în stroma seminoamelor există un bogat infiltrat constituit din celule de tip limfoid sau limfoplasmocitar. • Celulele tumorale sunt dispuse în plaje compacte. relativ frecventă. fibrocite si celule histiocitare.tipuri de fibroame formate prin proliferari reactionale.  Microscopic – e constituit din fibroblasti. elastica. • rareori poate prezenta activitate endocrină. Carcinoamele dezvoltate din celulele germinale Seminomul • este format din celule sensibil monomorfe. probabil. probabil controlata hormonal . frecvent cu nuclei hipertrofiati si cu mitoze • vasele au intodeauna pereti proprii • tumora are tendinta la recidiva locala FIBROMATOZE Definitie . cardiac (fibromul intramural ventricular). separate de o stromă variabil de bogată. de asemenea. alteori. tegumentar (dermatofibromul). care infiltreaza pielea si tesuturile subiacente Microscopic • tumora este constituita din fascicule de fibroblaste. Fibromul intramural cardiac • este localizat de obicei in peretele ventricular stang • se prezinta sub forma de nodul tumoral 3. osoasa. – poate apare asociere de edem. de natura cunoscuta sau necunoscuta Clasificare 1. – consistenta variabila: scazuta.generalitati • sunt larg raspandite • predomina localizarea in partile moi. muschii drepti abdominali (tumora desmoida). fascii. • frecvent. favorizata de inflamatiile cronice locale. in special in tesutul conjunctiv subcutanat. • cu nucleu voluminos şi citoplasmă redusă. sau dura. Dermatofibromul  apare ca nodul unic sau multipli. poate produce pubertate precoce şi fenomene de virilism. interstitiile musculare Macroscopic • Forma nodulara. fine. ovale sau poligonale. aparand intre 8 si 18 ani • este considerata o reactie hiperplazica. uni sau bi. ca o formatiune tumorala slab delimitatat 2. Disgerminomul sau seminomul ovarian • este mult mai rar decat seminomul testicular. conglomerati si confluenti. • în unele cazuri. Fibromul nazofaringian. nazofaringian (angiofibromul juvenil). cu secreţia de gonadotrofine corionice. în legătură. dispusă în general sub forma de septuri conjunctive. mai ales în zona periferică a tumorii. – pe sectiune cu dispozitie in vartej sau fascicular. necroza. cu existenţa de focare coriocarcinomatoase în cuprinsul tumorii. stroma prezintă şi celule gigante multinucleate. în insule sau cordoane.lateral. tendoane. Elastofibrom se dezvolta in tesuturile superficiale ale trunchiului. albicioasa sau slab roscata cu dimensiuni variabile.  Forme particulare de fibrom: 1.

adolescenti si tineri • localizare predominanta in muschii si tesutul gras subcutanat al mainii • microscopic: are caracter fibroconjunctiv.recidiveaza frecvent dupa extirparea chirurgicala 5. Mixomul • Tumora mezenchimala constituita dintr-un tesut conjunctiv mucoid. Fibromatosis colli  apare la sugar si copilul mic  tumora fibroconjunctiva dezvoltata in muschiul sternocleiodomastoidian. sugari si copii de varste mici  macroscopic . de 3-4 cm. rar multipla. asemanator cu acela al gelatinei Warton din cordonul ombilical. de consistenta ferma • Microscopic  alcatuita din celule fuziforme tinere.sindromul Dupuytren) • Microscopic  Tesut fibroconjunctiv variabil de bogat in celule de tip fibroblastic si fibrocitar 7. plasmocite.sau bi. uni.noduli tumorali formati din tesut mezenchimatos bogat in fibroblaste 8. macrofage). histiocitomul fibros • se dezvolta in tesuturile moi.lateral  retractia produsa de tesutul fibromatos determina pozitii defectuase ale capului 6. si are tendinta de extindere in fosele nazale.fibrocitara care infiltreaza fasciculele de fibre musculare disociindu-le • Evolutie . adesea alungita in sensul fibrelor musculare • Microscopic  proliferare fibroblasto. in care histiocitele acumuleaza esteri de colesterol 9.apare ca o tumora unica sau multipla. fara corespondent in tesuturile adulte • Se dezvolta din elemente mexzenchimale nediferentiate pluripotente . de dimensiuni reduse. Xantomul . cu calcificari si focare de metaplazie condroida • prezinta tendinta la recidiva locala 3.• se dezvolta in peretele nazofaringelui ca tumora unica sau lobulata. frecvent dispuse in fascicule intre care se gasesc elemente inflamatorii mononucleate (predominant limmfocite. bine circumscrisa • microscopic – este alcatuita din fibre fascicule si grupuri de celule de tip histiocitar si fibroblastic. orbita 2. voluminoase si celule gigante multinucleate • Evolutia – intotdeauna benigna • Diagnostic diferential – procese sarcomatoase 4. fibre de colagen si de reticlin. Histiocitomul – fibroxantomul. uni. sinusurile maxilare. vase de tip inflamator  se mai pot gasi si celule bizare. Fasciita nodulara • formatiune de aspect tumoral ce se formeaza printr-o proliferare conjunctiva. Tumora desmoida – fibromatoza desmoida • este localizata la muschii drepti abdominali • Macroscopic  formatiune tumorala cu forma si contur neregulat  caracter infiltrativ. Fibromatoza congenitala  apare la nou-nascuti. cu o cantitate variabila de citoplasma. precum si macrofage cu continut lipidic – fibrele de colagen sunt absente – fibrele de reticulina sunt intotdeauna prezente – tumora este bine vascularizata Tipuri de histiocitom 1.lateral • este localizata in planurile superficiale si se insotesc de flexiunea degetelor (la mana . bine delimitat. Fibroxantomul atipic 2.sau bi. Fibromul aponevrotic juvenil – fibromul calcificant • se intalneste aproape exclusiv la copii. Fibromatoza palmara si plantara • apare sub forma de noduli de aspect tumoral • intereseaza aponevroza palmara sau plantara. de natura reactiva sau inflamatorie • se dezvolta la nivelul fasciilor superficiale sau profunde ale extremitatilor si trunchiului. ca tumora unica. sub forma de nodul unic.

bogata in mucopolizaharide. raspandite intr-o substanta fundamentala amorfa. tub digestiv. cu prelungiri lungi. • mai rar – gat si cap. localizat de obicei in centrul celulei  Tesut fibro-conjunctiv. sau in orice regiune a corpului unde exista tendoane si tesuturi sinoviale • Macroscopic  Dimensiuni. aparent anastomozante. retroperitoneal.culoare galbuie • Microscopic este constituita din:  Plaje si cordoane de celule mari. in mezenter. rotunde si poliedrice. uneori cu zone chistice si zone hemoragice Microscopic  Celule rare. si care uneori pot contine granule de hemosiderina – celule xantomatoase – celule gigante multinucleate – vascularizatia. rar. cu diametru de 1-2 cm  La sectionare. cu zone intinse de necroza si hemoragie. sinovialei Tumora cu celule gigante tendinoaponvrotica • Formatiune de aspect tumoral dezvoltata din tecile tendinoase. periost Macroscopic  este neincapsulata. laringe. maxilarelor. Microscopic . vezicula biliara • Macroscopic  Caracter nodular. • frecvent este dezvoltata la nivelul tesutului subcutanat. ating dimensiuni mari − pe sectiune – aspect particular de “ carne de peste” − frecvent –prezinta hemoragii intratumorale Microscopic − parenchimul tumoral – bogat celular − stroma.• • • Localizare. tendoane. mediastin. san.2-5 cm  Este delimitata sau difuza • Microscopic . fasciile intermusculare. Tumorile cu celule gigante se intalnesc la nivelul tendoanelor (tumora cu celule gigante a tecilor tendinoase) . circumscrisa sau infiltrativ. musculatura extremitatilor si trunchiului. delimitata sau infiltrativa in tesuturile inconjuratoare  Frecvent recidiveaza dupa extirpare chirurgicala  Consistenta . mucoida. Tumora cu celule granulare. ovale. aponevroze si tesuturile sinoviale • Este localizata mai ales la degete si la articulatia pumnului. partilor moi ale extremitatilor si trunchiului. etacromatica la coloratia cu tionina si albastru de toluidina 10. aponevrozele.este constituita din – celule conjunctive de tip fibroblastic – numeroase histiocite care capata forme variate.variabil de bogata – fibrele de colagen dar mai ales de reticulina sunt abundente 11. oasele maxilare. tesutul conjunctiv subperitoneal. – cu citoplasma abundenta.moale  Pe sectiune –aspect edematos-translucid.circulatia sangvina se face prin lacune vasculare. oase.frecvent tesutul subconjunctiv subcutanat si pielea. cord Macroscopic  Tumora unica. subtiri.sarcoamele sinoviale si sarcoamele tesutului limfoid care metastazeaza si pe cale limfatica) Fibrosarcomul • este tumora maligna a tesutului conjunctiv. fascii. granulara – cu nucleul mic. buze. in special acid hialuronic. de forma stelata sau fuziforma.este redusa sau absenta − vasele sarcomatoase sunt lipsite de pereti proprii. gingiei(epulis gigantocelular). rotunda sau lobulata  Uneori poate ajunge la dimensiuni considerabile in tesuturile moi profunde  Tumora este neincapsulata.mioblastomul cu celule granulare • Localizare – limba. care inconjoara cordoanele de celule tumorale si in care se gasesc si vase sanguine Tumorile maligne Denumire – sarcoame – apar frecvent la varste tinere Macroscopic − adeseori.plaman. delimitate de chiar celulele tumorale Metastazele – se produc pe cale sanguina (exceptie. poligonale.rotunde.

Diagnosticul diferenţial cu liposarcoamele bogate în zone mixoide este foarte dificil şi cere examinarea mai multor teritorii din tumora 2. celule xantomatoase şi celule gigante. • este puternic aderentă de tendoane şi aponevroze. lipomul este constituit din: • celule grase de mărime inegală. Forme particulare de fibrosarcom: 1. cu predominanţa celulelor de tip histioreticular care prezintă frecvente monstruozităţi şi mitoze atipice.  citoplasmă în cantitate redusă. delimitate de septuri conjunctive. cu rare atipii. • histologic are caractere polimorfe. prezinta un grad foarte mare de malignitate. de tip mixoid. într-o proporţie variabilă.celulele de tip fibroblastic sunt alungite. timus. uneori pediculată.  glanda mamară. în care celulele neoplazice se dispun în grupuri compacte. mitoze atipice frecvente si fibre in cantitate foarte redusa. mai rară. tumora poate conţine lipoblaste  în diferite stadii de evoluţie  care prezintă citoplasmă evidentă. cu zone celulare compacte în care particularităţile stromei se pierd Celulele ţumorale prezintă frecvente monstruozităţi. crestere lenta 2. • localizare.  culoare gălbuie şi consistenţă elastică iar pe secţiune apare ţesutul gras Microscopic. histiocitomul malign . Absenţa totală a ţesutului epitelial deosebeşte această tumoare de carcinosarcom. dezvoltate pe traiectul nervilor periferici (neurolipoame) şi asociate sau nu cu leziuni de neurofibromatoză. sau o dispoziţie sistematizată sub forma de tumori multiple. • Pe lîngă asemenea celule grase adulte. dar prezintă o celularitate mult mai bogată. • Macroscopic  incapsulată şi bine delimitată.fibroxantomul malign. • mai sunt prezente. rinichi.prezintă aceleaşi localizări ca mixomul. pe lîngă componenta fibrosarcomatoasă. LIPOMUL • este tumora benignă a ţesutului gras adult. sub formă lamelară. • Vasele sanguine sunt rare şi mici.  mezenter şi epiploon. rabdomiosarcom. • Celulele grase sunt adesea dispuse în lobuli separaţi de septuri fibroconjunctive. de sarcom al ţesutului conjunctiv. Componentele mezenchimale pot fi nediferenţiate sau cu grade diferite de diferenţiere. evolutia este mai rapida si mai maligna 3.  pot prezenta prelungiri care pătrund în ţesuturile moi înconjurătoare.este o formă particulară. glandele salivare. mai ales în regiunea cervicală şi axile. dar cu monstruozitati. • microscopic este constituită din grupuri şi fascicule de celule rotunde sau fuziforme. Forma diferentiata – celulele sunt foarte asemantoare fibroblastelor normale.este un neoplasm constituit din două sau mai multe componente mezenchimatoase maligne distincte. histiosarcomul • se dezvoltă predominant în părţile moi periferice superficiale • probabil de origine histiocitară. Histogeneza lor nu este încă precizată. Forma nediferentiata – celulele neoplazice sunt de marime inegala.  corpul celular este ocupat de o vacuolă lipidică voluminoasă (grăsimi neutre). cu mitoze mai frecvente si o cantitate redusa de fibre. caracteie care diferenţiază aceasta tumoare de sarcomul polimorf 5.  nucleu unic periferic. • se prezintă ca proces tumoral dezvoltat din lipoblaste şi lipocite • localizările obişnuite sunt:  ţesutul celulo-adipos subcutanat şi ţesuturile moi profunde. • fibrele de reticulină sunt în cantitate redusă. iar cele de colagen extrem de rare. 3. atipii celulare şi nucleare. intracranian. 4. nodulară sau lobulată. condrosarcometc. cu vacuole lipidice mici  nucleu adesea central.mai ales în regiunea genunchiului şi regiunea tarsiană.plămîn. cu citoplasmă palid colorată şi nucleu cu cromatina fin dispersată şi cu nucleol bine vizibil Tumorile benigne ale tesutului gras I. • poate fi unică sau multiplă (circa 7% din cazuri). tumora contine o mare cantitate de fibre de colagen. sarcomul alveolar. cu mitoze in numar redus.• apar celule tumorale de tip fibroblastic • O cantitate variabila de fibre de colagen si de reticulina Formele variaza dupa gradul de diferentiere: 1.  mediastin şi  mult mai rar . uter. Forma slab diferentiata. cu numeroase monstruozitati si atipii. care reflectă potenţialul multilateral de diferenţiere al celulelor mezenchimatoase. situată la periferia celulei. . liposarcom. ficat. • unele lipoame au o dezvoltare simetrică.  ţesutul gras retroperitoneal şi perirenal. mixosarcomul . mezenchimomul malign. sarcomul cu celule clare (localizat la nivelul tendoanelor si aponevrozelor). unele multinucleate. osteosarcom.

brune. Microscopic – structura liposarcomului variază în funcţie de gradul de diferenţiere celulară (a celulelor lipoblasto-lipocitare) şi de asocierea cu alte tipuri de proliferări tumorale rezultate prin diferenţierea divergentă a celulelor mezenchimale de origine. Lipomul intramuscular. glanda mamară. cu excepţia osteocondromatozei multiple care apare şi la vîrste mai mici. datorită variaţiilor structurii histologice prezentînd zone albicios-gălbui. Fibrolipomul – contine tesut fibroconjunctiv abundent 3. altele slab roşcate. • Hibernomul este o tumoare benignă şi nu are un echivalent malign. lipomul infiltrativ – au caracter infiltrativ in masele musculare si trebuie diferentiat de liposarcom.  lobulată sau nodulară. cu numeroase atipii şi monstruozităţi. iar în cazul liposarcomului retroperitoneal. precum şi mitoze atipice. dar uneori predomină diferenţierea către alte forme de sarcoame conjunctivo-mezenchimatoase. bogate în lipocrom.rotunde. focare de necroză şi hemoragie. sferice. aparent bine delimitată sau chiar incapsulată. cărnoase. mult mai rară este localizarea în mediastin. incluziuni cartilaginoase ectopice. cu focare tumorale răspîndite în ţesuturile peritumorale. • localizările obişnuite sunt în mediastin. − majoritatea metastazelor păstrează caracterele neoplaziei primitive. criteriul major fiind lipsa atipiilor celulare 2. frecvent cu aspect de lipoblaste. Lipomatoza difuza • Apare in special la copii • Se prezinta ca o infiltrare difuza de tesut gras adult • Localizare – trunchi si extremitati II. • Microscopic  este constituit din lobuli de dimensiuni diferite. foarte rar multiplă. formatiuni vasculare cu perete bine constituit si fibre musculare netede 6. formate din celule mari. • Macroscopic  unică.  la sectionare . regiunea cervicală. ovoidale sau poligonale. − liposarcoamele nediferenţiate recidivează şi metastazează precoce şi frecvent. cu nucleu central. uneori prezintă zone chistice. • caracteristic. lipomul fetal • Apare in primele luni de viata • Tumora unica sau multipla (lipomatoza) • Localizare subcutanata. la copii prezenţa lui fiind cu totul excepţională. • se poate dezvolta din condrocite.se prezintă ca o tumoare unică. corespunzînd în general sediului obişnuit al reminiscenţelor de ţesut gras brun întîlnite la om. • localizare . fibroblaste.prezenţa de lipoblaste şi lipocite.  tumora este bine vascularizată. cu numeroase granule lipidice mici. Malignitatea si evolutia liposarcoamelor difera in functie de gradul lor de diferentiere: − liposarcoamele diferenţiate recidivează local dar metastazează numai rareori şi tardiv. cu citoplasma slab vacuolizata sau spumoasa. axilă. asemanator adipocitelor Forma nediferentiata – predomina celulele nediferentiate si slab diferentiate. Mixolipomul. celule periostale. adesea voluminoasă. trunchiului şi retroperitoneal.celulele adipoase au un grad mare de diferentiere si continut lipidic bogat. chiar la dimensiuni gigante. zone cu caracter gelatinos. Angiomiolipomul renal – HAMARTOM. stelate.  ajunge frecvent la dimensiuni mari.oriunde există ţesut conjunctivo-adipos. alungite • cu conţinut gras variabil de abundent. rotund şi cu citoplasmă spumoasă.alcatuit din tesut gras. • Macroscopic . dezvoltată din celulele ţesutului adipos sau din celulele mezenchimale pluripotente. colorabil cu Sudan III şi Scharlach R • nuclei voluminoşi. Forma diferentiata. • mărimi şi forme diferite. • se întîlneşte aproape exclusiv la adult şi la vîrste înaintate. • se întîlneşte între 10—50 de ani. încapsulată. dar de fapt întotdeauna infiltrativă. lipom lipoblastic sau embrionar • este mai frecvent la adult. mai ales a celor inferioare. lobulată. Angiolipomul – exista o componenta angiomatoasa 5. dar mai obişnuite sunt localizările la nivelul extremităţilor. regiunea interscapulară. . Tumorile benigne ale tesutului cartilaginos CONDROMUL • tumora benignă formată din ţesut cartilaginos.cu componenta mixoida 4. HIBERNOMUL – Lipomul brun.Forme particulare de lipom 1. os şi meninge. Lipomul congenital – lipomatoza.are un aspect neuniform. deşi sunt autori care au descris şi hibernoame maligne Tumorile maligne ale tesutului gras LIPOSARCOMUL • este o tumoare malignă rară. periarticulara sau intracraniara 7. de culoare brun-gălbuie.  Lobulii tumorali sunt separaţi prin septuri conjunctive fine. poligonale.

nuclei mai voluminoşi. • Uneori poate apare transformarea malignă a condromului. peroneu). • majoritatea condroamelor sunt considerate ca malformaţii produse printr-o creştere excesivă de ţesut cartilaginos şi nu ca tumori adevărate. hipercromatici. bogat vascularizate. dispus în lobuli separaţi incomplet prin septuri fibroconjunctive. în asemenea cazuri. se găsesc şi zone mixoide. • substanţa fundamentală intercelulară are caracter condroid hialin sau fibro-hialin. Evolutia condromului • este benignă. ↔ în general. cu atipii şi mitoze atipice. falangele piciorului şi oasele metatarsiene. dezvoltîndu-se mai ales în oasele lungi ale membrelor. • este bine delimitată de ţesuturile înconjurătoare. • consistenţa este fermă.• • • localizările obişnuite sunt în ordine descrescîndă a frecvenţei: falangele mîinii şi oasele metacarpiene. cu vacuole şi cu conţinut în glicogen şi grăsimi. asociate adesea cu zone mixomatoase şi zone de calcificare şi osificare. Tumpro maligne ale tesutului cartilaginos CONDROSARCOMUL • este o tumora rară.  se pot găsi şi zone hemoragice sau transformări chistice (în zonele cu caracter mixoid). La oasele lungi. oasele lungi ale membrelor (femur. • este bogat celulară. • frecvent se găsesc mai multe celule într-o capsulă cartilaginoasă. în cuprinsul insulelor de ţesut cartilaginos tumoral. dar inconstant încapsulată. • Microscopic  prezintă densitate celulară mare. dar sunt şi forme tumorale caracterizate prin dezvoltarea de condroame multiple şi denumite condromatoze. Macroscopic. ↔ Celulele tumorale • au o distribuţie neregulată în comparaţie cu cartilajul normal şi • sunt mai mari şi de forme mai neregulate decît condrocitele obişnuite. vertebrele. pe cînd zona periferică este mai bogată celular.  insulele de ţesut cartilaginos au un aspect sticlos-albăstrui. • localizările osoase sunt cele mai frecvente. • la nivelul oaselor se pot dezvolta în partea centrală (medulară) sau periferică (periostală).afecţiune ereditară. Mai pot apare zone cu degenerare chistică şi zone de necroză. uneori de dimensiuni impresionante. bogate în substanţă fundamentală. interesînd mai ales plamanul. cu tumori dezvoltate mai ales la oasele lungi ale membrelor şi la omoplat. • Pe secţiune  prezintă un carater lobulat. coastele. care însă involuează spontan în contrast cu evoluţia metastazelor tumorilor maligne. inconstant. • este constituită din zone cu caracter cartilaginos. encondroamele invadează vasele. • poate ajunge la dimensiuni foarte mari. observandu-se chiar formarea de metastaze. • formă rotundă sau lobulată.eozinofilă. Microscopic ↔ majoritatea condroamelor sunt formate din ţesut tumoral de tipul cartilajului hialin. • este caracteristică prezenţa de zone de necroză şi focare de calcifiere în curprinsul tumorii. iar ţesutul tumoral creşte intravascular sub formă de cordoane. oasele centurii pelviene şi scapulare. conţinînd şi fibre elastice. • 10% cazuri se formează prin transformarea malignă a unor tumori cartilaginoase benigne. tibie. uneori fiind ataşat de acesta printr-un pedicul (eccondrom) sau se dezvoltă intraosos (encondrom). ‼ După caracterele microscopice şi evolutive se descriu: . cu noduli multipli separaţi incomplet prin septuri fibroconjunctive. porţiunea lor centrală este mai săracă celular şi mai bogată în substanţă fundamentală. izolate sau grupate. localizările extraosoase sunt foarte rare. • rareori. printre care se găsesc celule gigante multinucleate. Gondroblastomul benign • este întîlnit mai ales la oasele centurii pelvine. • citoplasmă . condromul • se poate forma şi dezvolta la suprafaţa osului. Tumora poate fi unică. ţesutul tumoral este paucicelular iar densitatea celulară variază de la o zonă la alta a tumorii. celule multinucleate. • are caracter nodular. în legătură sau în imediata vecinătate a liniei de creştere epifizo-diafizare. 2. • substanţa fundamentală este în cantitate redusă. Osteocondromatoza multiplă . Forme particulare de condrom 1. • în cuprinsul tumorii se găsesc şi zone cu caractere obişnuite condromatoase. mainii şi piciorului. mai rar de tipul cartilajului fibros. cu celule rotunde sau poligonale relativ uniforme. coaste. condromul se dezvoltă îndeosebi în regiunea metafizei.

cu nuclei atipici şi celule gigante condrosarcoame cu malignitate slabă în care atipiile sînt foarte rare şi reduse. claviculă. de tip compact. Tumorile maligne ale tesutului osos OSTEOSARCOMUL . − localizările obişnuite sunt la oasele cutiei craniene şi mai rar la vertebre. − rotundă sau ovală. • Microscopic este constituit din trabecule de ţesut osteoid. medulară a oaselor invadînd ulterior celelalte porţiuni din os precum şi ţesuturile periosoase. adesea respectand corticala osului.  osteomul de tip spongios este format din trabecule osoase. cu numeroase osteoblaste şi osteoclaste şi. Osteoclastomul (tumora cu mieloplaxe. formată din ţesut osos compact sau spongios. dar dispuse relativ ordonat. . este cea mai frecventă tumora osoasă şi se întîlneşte mai ales la vîrstele tinere. de consistenţă moale. Macroscopic.este tumora malignă a ţesutului osos. Osteoblastomul benign (osteomul osteoid gigant. mandibulă sau alte regiuni ale scheletului osos. Condrosarcomul juxtacortical • se dezvoltă la nivelul suprafeţei externe a osului şi • este format din ţesut cartilaginos bine diferenţiat. cu zone de osificare encondrală. Forme particulare de osteom 1. şi • prin prezenţa de zone cu diferenţiere stromală condroidă. în care există un accentuat polimorfism celular. dar cu un aranjament neregulat. Osteosarcomul se însoţeşte de creşterea nivelului seric al fosfatazei alcaline. dar cel mai adesea ramîne delimitată de părţile moi periosoase şi ţesuturile articulaţiilor printr-o lamă de ţesut osos. osteosarcomul parosteal 1. la humerus. Clasificare 1.  osteomul de tip compact este format din lamele osoase dispuse concentric.1. 2. au o malignitate mai redusa. • formaţiunea tumorală dezvoltată în zona epifizară determină distrucţii osoase. rareori se mai poate dezvolta şi în oasele scapulare. ţesut conjunctiv bogat vascularizat şi − dintr-o porţiune periferică de os compact reactiv. 2. are o coloraţie roşcată sau brună cu zone hemoragice şi de necroză. • cu localizare posibila în majoritatea oaselor. • tesutul tumoral. Lamelele osoase au structură haversiană. Microscopic. cu un sistem haversian bine dezvoltat. localizările principale sunt la extremitatea distală a femurului şi extremitatea proximală a tibiei şi humerusului. Predomină la bărbaţi. paralele cu suprafaţa osului şi este acoperit la suprafaţă de ţesut periostal sau cartilaginos. oaselor tarsiene. de grosimi şi forme variabile. Condrosarcomul mezenchimatos se caracterizeaza • prin predominanţa de zone compacte constituite din celule mici nediferenţiate. de dimensiuni care ajung la 4—5 cm. omoplat. cu maxim de frecvenţă între 10—30 de ani. • • • • Osteosarcomul osteogen îşi are originea în zona centrală. cu metastaze tardive. hipercromi. • este o tumora enostotică. tumora cu celule gigante) • este localizată mai frecvent la extremitatea distala a radiusului. ale pelvisului. − Osteomul oaselor lungi este de tip spongios. de dimensiuni mici. variabil de bogat vascularizat. Osteomul osteoid • se dezvoltă sub forma de nodul enostotic de dimensiuni mici (un centimetru). oaselor lungi ale membrelor. cu celule de tip osteoblastic şi osteoclastic. în general. osteosarcomul osteogen 2. tibie. la nivelul oaselor − se dezvoltă ca exostoză şi enostoză. exceptînd calota craniană. în spaţiile largi delimitate de trabeculele osoase se găseşte ţesut conjunctiv. poliedrice sau fuziforme. în general. − Osteomul oaselor craniului este. cu o celularitate şi vascularizaţie bogată. oasele centurii pelviene şi oasele lungi. care pretează la confuzii cu osteosarcomul. condrosarcoame cu mare malignitate. − extraosos se poate întîlni în părţile moi şi plămîn. fibromul osteogen) • este localizat mai ales la nivelul arcurilor şi apofizelor vertebrelor. Tumorile benigne ale tesutului osos OSTEOMUL − este o tumora mai rară. cu suprafaţă netedă şi consistenţă dură. cu citoplasmă clară şi nuclei mici. unică sau multiplă. După 40— 50 se dezvoltă de obicei pe fondul bolii Paget. parţial calcificat. 2. 3. supravietuirea ajungand pana la 20 de ani Forme particulare de condrosarcomul 1. • Microscopic este constituit − dintr-o porţiune centrală formată din trabecule osteoide calcificate inegal şi dispuse neregulat.

pînă la dimensiuni gigantice.Osteosarcomul osteogen Macroscopic − aspect albicios sau roşcat şi hemoragic. cu origine la suprafaţa externă a osului. plăman. predominînd în porţiunea inferioară a diafizei femurale. Malignitatea osteosarcoamelor • nu este dependentă în general de gradul de diferenţiere a ţesutului neoplazic. − consistenţă moale sau cu prezenţa de zone indurate de întinderi variabile în raport cu cantitatea de ţesut osos şi osteoid neoformat.este întilnită în special la adultul tînăr în a 3-a şi a 4-a decadă de viaţa. • osteosarcoamele parosteale au o malignitate mai redusă. . Tumorile benigne ale tesutului muscular MIOMUL este tumora benignă a ţesutului muscular. uniformitatea ţesutului tumoral 2. excluderea originii osoase. ↔ este rotundă ↔ incapsulată sau bine delimitată de ţesuturile înconjurătoare.RABDOMIOM. fibromatos.cu predilectie la diafiza oaselor lungi. . radiusului etc Macroscopic . • este localizat în organele care conţin ţesut muscular neted şi mai ales în peretele uterin (miometru). producerea de ţesut osos sau osteoid malign de către ţesutul sarcomatos.  prezintă un grad ridicat de malignitate. ↔ în localizarea uterină se poate dezvolta subseros. prostată. Macroscopic. Nomenclatura  miomul format fibre musculare netede este denumit . ↔ uneori este pediculată (unele leiomioame uterine subseroase şi submucoase. 3. • dimensiunile sale variază de la 1—3 cm. • se poate dezvolta şi în părţile moi din fibrele muscuare netede din peretele vaselor şi din hipoderm.  diagnosticul diferenţial . ovar. Localizare . aderentă de corticala osului sau în contiguitate cu aceasta. vezică urinară. cu diferenţiere marcată. cu neoformarea de ţesut osos şi matrice osteoidă de către celulele tumorale. între care se găseşte un ţesut bogat celular. ca în peretele uterin. − in zonele de invazie frecvenţa şi intensitatea atipiilor sunt mult mai accentuate. leiomiomul bronşic). uneori cu atipii şi monstruozităţi accentuate. intramural şi submucos. Osteosarcorul primitiv extraosos  este o tumoră rară. ca în hipoderm.  diagnosticul se bazează pe următoarele trei criterii: 1.se dezvoltă la suprafaţa osului ca o tumora circumscrisă sau lobulata. predominînd caracterul osteolitic (osteosarcom osteolitic) 2. cu insule cartilaginoase. . multiplă. sarcomul parosteal osifiant) . cu excepţia leiomiomului intens edemaţiat.LEIOMIOM  miomul format din fibre musculare striate . ↔ consistenţa tumorii este fermă. − celulele tumorale sunt relativ monomorfe fără atipii sau cu aţipii reduse şi cu rare mitoze. leiomiomul: ↔ are caracter nodular. stomac. ca în localizarea uterină.este o tumora osoasă mai rara. . tibiei. Leiomiomul • este cea mai frecventă tumora musculară. Osteosarcomul parosteal(osteosarcomul juxtacortical. sau. Microscopic  este caracteristică asocierea de plaje celulare sarocomatoase fuziforme. peroneului. esofag. − este constituită din trabecule osoase. care are o consistenţă mai scăzută.cu miozita osifiantă. • tumora este unică.  cantitatea de ţesut osos şi osteoid diferă de la o tumoare la alta precum şi în cuprinsul aceleiaşi tumori  in unele forme este remarcabilă frecvenţa de celule de tip osteoblastic (osteosarcoame osteoblastice).  in alte cazuri ţesutul sarcomatos bogat celular cu numeroase atipii este lipsit de ţesut osos şi osteoid sau acestea sunt in cantitate extrem de redusă. • osteosarcoamele osteogene prezintă malignitatea cea mai ridicată. Microscopic − prezintă un grad foarte accentuat de diferenţiere.invazia în ţesuturile periosoase şi medulara osoasă apare în stadii mai avansate de evoluţie a bolii.mai rar poate fi întilnită la nivelul humerusului. intestin.

putand ajunge la dimensiuni foarte mari. cu monstruozităţi. el fiind considerat o formaţiune malformativă congenitală. numeroase celule de tip rabdomioblastic şi frecvente celule gigante. monstruoase. 3. bine delimitat Microscopic → este format din fibre musculare striate. Frecvent prezintă zone întinse de necroză şi hemoragii. iar în unele cazuri hialină. Tumorile maligne ale tesutului muscular I. mezenterului. uterul. • Microscopic → este format din celule alungite. cu capetele rotunjite. care conţin miofilamente intracitoplasmatice. localizările cele mai importante sunt în muşchii striaţi dar poate apare şi în alte regiuni sau organe în care se găseşte sau nu ţesut muscular striat: vezica. ca în celelalte localizări. cu metastaze frecvente . • localizările obişnuite sunt cea uterină şi digestivă. astfel că suprafaţa de secţiune surprinde de obicei atît fibre secţionate longitudinal cît şi altele secţionate transversal.ANGIOAME . deşi caracterele microscopice sunt aceleaşi. ca în tumorile miocardice. adesea formînd vîrtejuri. anastomozate între ele. RABDOMIOMUL • este o tumora foarte rară.↔ pe secţiune . Macroscopic → se prezintă ca un nodul de dimensiuni reduse. • natura tumorală a rabdomiomului este contestată de majoritatea autorilor. si mai rar limfatice Forme histopatologice 1. ↔ caracterele celulare constituie criteriul esenţial pentru stabilirea diagnosticului şi în special relativa uniformitate a celulelor cu absenţa atipiilor. zone hemoragice. II.ca în localizarea uterină şi părţile moi profunde ale extremităţilor  slab delimitată şi infiltrativă . • întîlnită mai ales în miocard şi foarte rar în plămîn. uneori de talie gigantă. hialianizări şi focare de calcificare. epiploonului. Forma particulara – LEIOMIOMUL EPITELIOID (leiomioblastomul)  întilnită mai ales la nivelul tractului digestiv şi numai rareori la nivelul bronhiilor. transformări chistice (postnecrotice). 2. adesea cu caracter striat. ↔ celulele musculare sunt dispuse în fascicule care au orientări foarte diferite şi întîmplătoare. sau individualizate. rabdomiosarcomul embrionar . ↔ masa tumorală mai poate prezenta zone de necroză. LEIOMIOSARCOMUL • este o tumora rară in contrast cu frecvenţa leiomioamelor benigne. Evolutia . uretra.ca în localizarea retroperitoneală.     RABDOMIOSARCOMUL este tumora musculară malignă cea mai frecventă. mai mari decat cele normale. limba. prostata.culoare gălbuie sau gălbui-rozată. probabil. cu accentuat polimorfism celular.grava.este caracterizat prin dispoziţia celulelor tumorale în grupuri separate de ţesut conjunctiv Tumorile benigne vasculare . de tipul coristomului sau hamartomului. rabdomiosarcom pleiomorf . • se poate dezvolta din leiomioame preexistente sau de la început ca tumori maligne. monstruozităţilor şi mitozelor atipice. limbă sau în alte organe. rareori voluminoase şi uneori cu aspect epitelioid. bronhiile.  stroma tumorală este redusă la rare septuri conjunctivo-vasculare subţiri şi o reţea de reticulină care delimitează trabecule şi de cuiburi de celule tumorale.  Evoluţie → benignă sau malignă. a rabdomiomului limbii care este o tumora adevărată. Microscopic leiomiomul ↔ este format din fibre musculare netede de dimensiuni diferite atît faţa de cele normale cît şi de la o tumora la alta sau de la un cîmp microscopic la altul. vaginul. mai ales sanguine. cu numeroase vîrtejuri formate de dispoziţia particulară a fasciculelor de fibre musculare.  este constituită din plaje de celule musculare mici. nazofaringele etc. tumora este infiltrativă şi distructivă. rabdomiosarcomul alveolar . dar poate apare oriunde în părţile moi şi în peretele vaselor. precum şi din celule mai slab diferenţiate. în jur de 1—2 cm.  caracteristic → citoplasma clara sau slab eozinofila. cu excepţia. mitozele atipice sunt frecvente.  stroma poate fi edematoasă. printre care se găsesc rabdomioblaşti cu variate grade de diferenţiere. Macroscopic. eventual cu dispoziţie palisadică. cu nuclei rotunzi situaţi în centrul celulelor sau la periferie. unele de tip sinciţial.predomină celulele mezenchimale nediferenţiate. aranjate în fascicule. aparent tumefiate. polimorfe. ↔ fibrele musculare tumorale au nuclei alungiţi.cel mai frecvent. • Macroscopic  bine circumscrisă . poligonale sau ovale.

în contact imediat cu epidermul. de mărimi diferite.Tumorile vaselor sanguine – HEMANGIOAME Tumorile vaselor limfatice – LIMFANGIOAME HEMANGIOMUL − majoritatea hemangioamelor nu mai sunt considerate tumori adevărate. oase etc. oase. − mai rar . venos. 3. care comunică între ele. arterial) − este format din vase de tip arterial şi venos. după cum conţin sange arterial sau venos. racemos Hemagiomul capilar • este constituit microscopic din vase capilare alungite sau rotunde. Cele mai multe sunt prezente încă de la naştere. buze. cu peretele îngroşat.retroperitoneal. plăman. − Apariţia trombozei în hemangiome poate produce adesea înnegrirea tumorii. tumora capătă caracter de angiofibrom. conţinand celule mezenchimale şi. • In stroma fibroconjunctivă se găsesc celule conjunctive diferenţiate şi nediferenţiate precum şi limfocite. neregulate. • între capilare se găseşte o stromă fibro-conjunctivă. Angiomiomul (leiomiomul vascular) − este localizat îndeosebi în regiunea gleznei şi articulaţia mîinii. fibroblaste şi histiocite.in functie de caracterele microscopice .  sindromul Sturge-Weber Hemangiomul intramuscular − o formă particulara de hemangiom. Cand ţesutul fibro-conjunctiv este abundent. cu pereţii formaţi din ţesut fibroconjunctiv. dar alteori are un caracter infiltrativ.hemangiomul → 1. Macroscopic − unică sau multipla. − este considerat ca un proces reactiv. − localizări multiple: piele şi părţile moi. − poate fi bine conturată şi delimitată. tapetaţi pe faţa internă de celule endoteliale. 4. fibre colagene. asemănător ca structură cu histiocitomul şi dermatofibromul. rinichi. − Microscopic are caracter de hemangiom capilar. care afectează porţiuni întinse dintr-un organ sau o regiune a corpului. Hemangiomul racemos (cirsoid. inconstant. − în stroma fibroconjunctivă se găsesc fibre musculare netede şi celule grase. − Microscopic este constituit din vase mici. numeroase. săracă. ficat. 2. creier etc. ficat. în peretele cavităţii bucale. Hemangiomatoza generalizată − constă din numeroase ectazii vasculare hemangioatoase. Clasificare . Hemangiomul venos − este format din vase de tip venos. tapetate de celule endoteliale cuboidale sau alun gite şi turtite. creier. Hemangiomul sclerozant − apare ca un nodul dermic. ci malformaţii cu aspect tumoral. capilar. care este îngroşat şi prezintă acantoză şi hipereheratoză. cu peretele îngroşat şi înconjurat de o masă circulară de fibre musculare netede. dilatate sau colabate. cu conţinut sanguin sau goale.  Localizare − cel mai frecvent în ţesuturile moi superficiale. − se întîlneşte în afecţiuni congenitale ca  telangiectazia congenitală. − localizări multiple tisulare şi viscerale. adesea pigmentat. uter. dar vasele neo-formate disociază fibrele musculare printre care pătrund şi se dezvoltă. dar adesea septurile conjunctive sunt intens fibrozate şi sărac celulare Angiocheratomul − este o varietate de hemangiom cavernos în care lumenele vasculare sunt localizate în partea superioară a papilelor dermice. − culoare roşie vie sau cianotică. Hemangiomul cavernos • este format din spaţii vasculare largi. − mic nodul format din vase sinuoase. datorită caracterului său infiltrativ în ţesuturile musculare. eventual difuz − dimensiuni care variază de la caţiva milimetri pană la forme gigante. care să fie astfel greşit interpretată drept un melanom. − este considerat un proces malformativ.  Macroscopic . cavernos. limfocite. Hemangiopericitomul  Definitie = este o tumora vasculară în care proliferarea vasculară se asociază cu proliferarea de pericite. unele conţinînd hemosiderină.

limfangiomatoza sistemica 6. limbă. fulgurante. tapetate cu endotelii.impregnaţia pentru reticulină arată:  delimitarea formaţiunilor vasculare de celule din jur  în cuprinsul cîmpurilor de pericite prezenţa de fibre de reticulină. asemenea formaţiuni fac parte din componenţa şunturilor arterio-venoase. de care se deosebesc prin natura vaselor şi conţinutul acestora (conţin. retroperitoneal şi. elemente musculare şi nervoase în diferite proporţii. − pericitele . − produce dureri vii. lymphangioma cutis circumscriptum Limfangiomul capilar si cavernos .dia musculară a peretelui arterial − între plajele şi grupurile de celule neoplazice se găseşte o stromă redusă care însă poate suferi metaplazie condroidă. în unele organe ca ficat. înconjurate de cîmpuri întinse celulare formate din pericite. limfă). limfangiomul cavernos 3. de cele mai multe ori.  este considerat o malformaţie localizată a vaselor limfatice şi nu un proces tumoral adevărat.celule rotunde sau alungite. 4.  chistele conţin un lichid clar/  cand apare în regiunea cervicală mai este denumit şi hygroma chistic. adesea dilatate. celulele endoteliale sunt cubice sau înalte. . fiind formată din vase.  Lumenele endoteliale sunt separate printr-o stromă în care se găsesc fibre musculare netede şi un număr variabil de conglomerate limfocitare. adesea în formă de rachetă. în vecinătatea canalului toracic sau a ramurilor sale. splina etc.  se întîlneşte mai frecvent la copil  Microscopic − plaje şi cordoane de celule endoteliale − lumene vasculare mici. − microscopic apar cu o structură asemănătoare cu aceea a hemangioamelor cavernoase. prinse de peretele vascular printro prelungire citoplasmatică.  este localizat la piele şi în ţesutul subcutanat. − derivă din glomusul normal care este o formaţiune vasculară neuromusculara de legătură între micile arteriole şi venule. în număr foarte variabil de la o tumoare la alta. uneori chiar parţial încapsulată.  existenţa fibrelor de reticulină răspîndite printre celulele tumorale constituie un criteriu de diagnostic diferenţial cu inflitrările carcinomatoase perivasculare. dispuse uni-sau pluristratificat. Hemangioendoteliomul benign  este o variantă de hemangiom capilar . − − ‼ In hemangiopericitom . care interesează o regiune din corp în care există un exces de vase limfatice. Limfangiomatoza sistemică → se întîlneşte la copii ca formă difuză. localizată la extremităţi. uniforme. Limfangiomul chistic  se prezintă ca o formaţiune chistică. părţile moi. mai ales de tip capilar. asemănătoare celor din me. Tumora glomică (glomangiomul) − tumora vasculară solitară. lobuli şi grupe de celule cu aspect epitelioid. de dimensiuni mici. cu lumene mari. care conţin limfa. dar de fapt. Tumori glomice multiple − localizate mai ales în piele şi ţesutul subcutanat de la nivelul membrelor. LIMFANGIOMUL  este constituit din vase de tip limfatic. multiloculară. mai ales in tumorile cu localizări profunde. Limfangiomul cu lumene endotelizate şi chistice  Este localizat în mediastin şi retroperitoneal. Evolutie . clare. Microscopic − canale vasculare. mărimi foarte variate aparent este bine delimitată de ţesuturile înconjurătoare. limfangiomul cu lumene endotelizate şi chistice 5. cu citoplasmă săracă şi nucleu relativ voluminos. − pe cîmpuri întinse. determinînd deformarea regiunii respective. predominant subungheal.poate recidiva după extirparea chirurgicală. mai rar.  Se poate complica cu chilotorax. realizînd în ansamblu un aspect de „fagure". tumorile tind sa se dezvolte grupat. Microscopic − prezinta o structură complexă. nodulară.  Forme particulare 1. buze. limfangiomul chistic. dar în jurul vaselor se găsesc celule glomice. limfangiomul capilar 2.se aseamănă cu hemangioamele corespunzătoare. − vasele de tip capilar sunt anastomozate şi înconjurate de plaje. are limite imprecise şi caracter infiltrativ.

 spre deosebire de formele benigne. malignitatea se exprimă prin atipii celulare şi prezenţa de mitoze atipice.sau pluristratificat. . fiind format din lumene limfatice dilatate. înconjurate de plaje întinse formate din celule rotunde.  tumora este constituită din formaţiuni vasculare de tip capilar tapetate cu celule endoteliale atipice. Tumorile maligne vasculare ANGIOSARCOMUL (hemangioendoteliosarcomul. cu numeroase fibre de reticulină între ele. hemangioendoteliomul malign)  se dezvoltă mai ales în părţile moi şi glanda mamară. histiocitar sau polimorf HEMANGIOPERICITOMUL MALIGN (hemangiopericitosarcomul)  este constituit din vase mici. în care vasele par încorporate. dar vasele conţin limfă. dispuse uni. ovale sau alungite. LIMFANGIOSARCOMUL  este o tumora rară. în contact intim cu epidermul îngroşat. precum şi din mase compacte de celule sarcomatoase cu caracter mezenchimal.  are caractere asemănătoare cu angiosarcomul.Lymphangioma cutis circumscriptum → este echivalentui limfangiomatos al angiocheratomului. inegale.