NEOPLAZIA

Definiţie - în prezent, prin neoplasm înţelegem o populaţie celulară caracterizată printr-o proliferare excesivă, autonomă, care nu mai răspunde la mecanismele normale de control şi influenţele ţesuturilor adiacente şi care au capacitatea de a disemina pe diferite căi la distanţă de locul de origine - populaţia descinde dintr-o celulă suşă transformată, ce generează o clonă celulară, care, prin dezvoltare anarhică, duce în final la dezvoltarea unei tumori - aceasta, în evoluţia ei naturală, se dezvoltă spontan prin extensie locală şi la distanţă, cu invazie şi metastazare, ducând în final la deces Etiopatogenie Clasificare: A. Factori exogeni 1. Fizici 2. Chimici 3. Biologici B. Factori endogeni 1. Imunologici 2. Genetici

FACTORII EXOGENI
1. Agentii carcinogeni fizici 1. Radiatiile ionizante - provin din dezintegrarea compusilor radioactivi instabili: 1. Radiatiile α (nuclee de heliu) 2. Radiatiile β (electroni) 3. Radiatiile ζ (fotoni) - determina ionizara bazelor azotate si rupturi ale catenei ADN - produc in special leucemii, limfoame, tumori cutanate, neoplasme igestive, sarcoame de tesuturi moi 2. Radiatiile ultraviolete (RUV) – duc la aparitia carcinoamelor bazocelulare, spinocelulare si a melanoamelor 3. Traumatismele mici si repetate, pe cicatrice, fistule cronice si nevi pigmentari 4. Azbestul - fibrele dure de crocidolit subtire inhalate pot produce mezotelioame pleurale si carcinome pulmonare dupa o latenta de aproximativ 20 de ani 5. Corpii straini - Membranele si tubulatura de plastic - Fibrele de sticla - Polimerii de dextran produc produc sarcoame la razatoare 2. Agentii carcinogeni chimici 1. Produsii industriali a) Anorganici  Metale - cromul si nichelul  neoplasme ale cavitatii nazale si neoplasm pulmonar - cadmiul  neoplasm pulmonar si al vezicii urinare  Azbest  mezotelioame pleurale b) Organici  nitrozoamine  cancere digestive (stomac, colon)  hidrocarburi policiclice aromatice (HPA)  cancere pulmonare, digestive, de vezică urinară, sarcoame;  clorura de vinil  angiosarcom hepatic;  cauciucuri şi coloranţi de anilină  neoplasm de vezică urinară;  benzenul  limfoame, cancer de cap de pancreas;  pesticide, erbicide  leucemii acute mielogene.

2. Produsele medicamentoase • fenacetină - neoplasm renal • dietilstilbestrol - neoplasme uterine, de vagin, mamar, de ovare • ciclofosfamidă - neoplasm de vezică urinară • cloramfenicol - leucemii 3. Produşii alimentari • piroliza aminoacizilor din carne (prăjirea la grătar)  modificări genotoxice • consumul crescut de proteine animale şi scăzut de fibre (celuloză, pectine, lignine)  neoplasme colorectale • sardinele uscate şi fripte, hamburgerul prăjit, carnea de vacă prăjită  neoplasme gastrice • Grăsimile animale şi dulciurile fine (prăjituri, torturi, dar nu ciocolata)  neoplasm mamar, ovarian, endometrial

4. Băuturile   Cafeaua solubilă din boabe prăjite conţine metilglioxal  neoplasmului colorectal, de vezică urinară, pancreas, sân. Alcoolul: whisky-ul, cogniacul conţin substanţe mutagene însuspensie găsite înreziduurile obţinute prin evaporarea lor.

5. Fumatul Cei ce fumează mai mult de 10 ţigări pe zi au risc cu 20% mai mare de aface cancer bronhopulmonar, iar un fumător pasiv (care inhalează fumul fără a fuma) riscmai mare de 53% faţă de nefumători. Un fumător ar trăi cu aproximativ 20 ani mai mult dacă nu ar fuma. 3. Agenţii carcinogeni biologici: 1. Paraziţii  Schistosoma haematobium  cistită interstiţială cu metaplazia uroteliului vezicii urinare şi apariţia carcinomului epidermoid  Trichomonas vaginalis  cancere de col uterin şi vagin  Amoeba  limfoame 2. Micotoxinele (metaboliţi ai unor mucegaiuri)  Aflatoxinele  carcinomului hepatocelular  Ocratoxina  neoplasme renale 3. Virusurile a) Virusurile cu genom ADN - conţin gene care codifică proteine ce se cuplează cu proteinele oncosupresoare ale celulei gazdă, inactivându-le (proteinele oncosupresoare sunt produse ale antioncogenelor - gene supresoare tumorale - implicate în reglarea proliferării celulare). Astfel, ele decuplează proliferarea celulară de sub controlul inhibitor şi joacă rol în transformarea fenotipică a celulei canceroase.  Virusurile Papilloma umane (HPV) - sunt virusuri cu ADN dublu catenar circular, cu tropism crescut pentru celulele epiteliale, în special scuamoase - la om produc condiloame acuminate, papiloame laringiene ce pot evolua spre carcinoame scuamoase.  Hepadnavirusurile umane - virusul hepatitei B (HBV) are ADN d.c. circular  carcinomul hepatocelular  Virusul Herpex simplex uman - are genom ADN - este limfotopic - produce sarcomul Kaposi (angiosarcomatoza multicentrica  Virusurile Epstein – Barr - este un virus herpetic cu genom ADN d.c. liniar, cu tropism pentru limfocitele B - la om produc • limfom Burkitt (limfom malign non- Hodgkin cu celule B, cu grad crescut de malignitate) • Carcinom scuamos nasofaringian • Limfoproliferari clonale in imunodeficiente (SIDA, sindrom ataxie- telangiectazie) b) Virusurile cu genom ARN (retrovirusuri) 1. Cu capacitate de transformare rapida (prin proces de transductie) 2. Cu capacitate de de transformare lenta (prin proces de mutageneza insertionala)  singurul virus ARN demonstrat ce produce cancer la om este HTLV1 (human T-cell leukemia virus) - retrovirus care infecteaza limfocitele T helper CD4 si care determina aparitia leucemiei acute cu celule T a adultului

FACTORII ENDOGENI
1. Factori imunologici Din punct de vedere antigenic, tumoarea este un mozaic celular, puterea antigenica a unei tumori fiind maxima in faza G1 a ciclului celular. Antigenele tumorilor sunt histotipice si caracteristice pentru un anumit tip de tumora, fiind consderate markeri tumorali ce ajuta la precizarea diagnosticului si monitorizarea bolnavului: • CA 19-9  adenocarcinom de colon • CA 15-3 si TAG 73  neoplasm mamar • CA 125  neoplasm ovarian • PSA  neoplasm de prostata • β- HCG  teratoame si tumori trofoblastice 2. Factorii genetici Exista 3 teorii majore in explicarea mecanismelor carcinogenezei 1. Teoria mutaţiei somatice - admite existenţa unor modificări de structură, induse de agenţii cancerigeni, a unor gene ce codifică creşterea şi diferenţierea celulară. 2. Teoria epigenetică - admite unele modificări funcţionale în controlul expresiei genice, cu apariţia unei proliferări anormale. 3. Teoria genetică - reuneşte primele 2 teorii

cu formarea unor tumori secundare. Modificarile in celula canceroasa Modificări funcţionale • alterarea inhibiţiei de contact a mişcării şi diviziunii • alterări ale permeabilităţii şi transportului membranar • alterări ale joncţiunilor intercelulare • alterări ale enzimelor de suprafaţă • alterări în compoziţia membranei celulare."tadpole cell" -în rabdomiosarcom.depăşirea membranei bazale de către celulele canceroase.neregularităţile şi lipsurile de membrană sunt un indiciu că au fost pierdute porţiuni din citoplasmă şi caracterizează fragilitatea celulară ce afectează o proporţie mare de celule maligne CARACTERELE GENERALE ALE TUMORILOR Tumorile benigne Tumori maligne  încapsulate  neîncapsulate  cresc lent  cresc rapid  comprimă ţesuturile. mixomul)  consistenţă moale (excepţie schirul)  nu recidivează după extirpare (excepţie tumora  recidivează după extirpare. cu distrugerea matricei extracelulare şi diseminare la distanţă. desmoida)  metastazează (excepţie carcinomul bazocelular şi  nu metastazează tumorile primitive cerebrale)  se pot opri în evoluţie  evoluţie continuă până la deces  aspect histologic asemănător cu al ţesutului de origine  aspect histologic diferit de al tesuturilor de origine – pleomorfism !! Caracteristicile cele mai importante pentru tumorile maligne sunt capacitatea de a invada tesuturile din jur si de a metastaza INVAZIA  Definitie . recidivele au o evoluţie mai gravă decât tumora primitivă.în leucemia cu celule păroase."spindle cell" – în fibrosarcom  celule mormoloc . 3. Metastaza în cascadă = metastaza metastazei. subclonele dominante reprezentând celulele cu cel mai mare potenţial de metastazare şi rezistenţă la tratament anticanceros. dar nu invadează  invadează ţesuturile din jur  consistenţă fermă (excepţie lipomul. 2. penetrarea membranei bazale prin eliberarea unor enzime ce o degradează METASTAZAREA  Definiţie: transferul celulelor maligne de la nivelul tumorii primitive în alte zone ale organelor. pierderea adezivităţii între celule (probabil prin alterarea joncţiunilor intercelulare şi modificarea potenţialului electric de membrană).  Secvenţele fenomenului de invazie locală sunt 1.în astrocitoame • modificări de dimensiuni: celula mică este o celulă agresivă c) la nivelul membranei celulare ."spider cell" .CARCINOGENEZA Celula canceroasă este o celulă cereprezinta substratul proliferării maligne.  celule păroase .modificare fenotipică celulară transmisibilă la celulele fiice care au capacitatea de a produce noi tumori dacă sunt transplantate la un primitor singenic. pentru că se găsesc în celule nediferentiate) b) la nivelul citoplasmei • scăderea cantităţii (raportul nucleu/ citoplasmă  1) • modificări de formă (polimorfism): forma citoplasmei dă şi forma celulei tumorale  celule fusiforme . Grupurile celulare maligne sunt heterogene. ancorarea celulei maligne de membrana bazală prin receptori pentru laminină. . fenomenul ce caracterizează celula canceroasă fiind transformarea ."hairy cell" . când există 5-6 prognosticul este defavorabil. uneori. lobularea) • modificări ale cromatinei (hipercromazia) • modificări de număr (doi sau mai mulţi nuclei) • creşterea volumului şi numărului nucleolilor (normal sunt 2-3. cu scăderea glicoproteinelor şi creşterea acidului sialic Modificari morfologice a) la nivelul nucleului • cariomegalia = creşterea volumului nuclear • modificări de formă (protruzia.  celule păianjen . Celulele fiice îşi pot schimba gradul de diferenţiere. ceea ce explică de ce.

neoplasmul pulmonar 5. desprinderea celulelor maligne din masa tumorală primară b. vehicularea celulelor neoplazice în torentul circulator d. multiplicarea cu celulele ce îşi păstrează capacitatea de diferenţiere.-om"  tumorile maligne → sufixul este o “sarcom” pentru cele provenite din ţesuturile mezenchimale şi o ”carcinom” pentru cele de origine epitelială.fiind protejate de ele Caile naturale 1. unde se înmulţesc şi diseminează în staţiile următoare Vasculare  caracteristică sarcoamelor. la care se adaugă sufixul . LCR . permeaţia .mai multe celule neoplazice aderă între ele. leucemii.celulele maligne aderă la plachete. diseminarea iatrogenă . coriocarcinomul Tumorile mixte au celule tumorale epiteliale si stromale fie  Benigne – adenomul plomorf de parotida  Maligne – carcinosarcoamele (cele mai frecvente se intalnesc la nivelul uterului) . cele din centru fiind apărate de cele de la periferie .prin fixare în peretele abdominal la nivelul inciziei sau în locul în care s-a băgat trocarul pentru laparoscopie NOMENCLATURA TUMORILOR Pentru oncologi şi anatomopatologi termenul de tumora este limitat la creşteri ale ţesuturilor şi organelor realizate prin multiplicarea celulelor. Stabilirea nomenclaturii care are la bază criteriul histogenetic  tumorile benigne au denumirea provenită din numele ţesutului sau organului de origine. nidarea.  reuşesc să dea metastaze celulele care formează microemboli prin fenomenul de agregare .tumori cerebrale ce metastazează în alte zone ale SNC  Mecanismele metastazării 1.homotipică .heterotipică . neoplazice) care realizează tumorile maligne Neoplasm (neoplazie) (neus = nou .metastazele ombilicale din cancerul hepatic 4. multiplicarea celulelor transformate malign (canceroase. teratocarcinomul. intravazarea acestor celule în circulaţia sanguină şi limfatică c. trompe uterine . Se includ aici ambele ipostaze de multiplicare a celulelor şi anume: 1.la neoplasme ovariene sau endometriale 3. bronşică . ligamentul rotund al ficatului . peritoneală . policitemia vera Tumorile celulelor neurale si gliale ca si a structurilor de suport neural sunt: neuroblastomul (precursori de celule nervoase). mielom multiplu. Secvenţele fenomenului de metastazare a. teci nervoase . teratoame. cu formarea unor micrometastaze şi apoi macrometastaze  Căile de metastazare Limfatice  dau metastaze mai ales carcinoamele  celulele neoplazice pătrund în capilarele limfatice sub formă de coloană sau microemboli. adenom (celule glandulare) adenocarcinom      Fibroblaste  fibrom  fibrosarcom Adipocite  lipom  liposarcom Muschi neted  leiomiom  leiomiosarcom Muschi striat  rhabdomiom  rhabdomiosarcom Os  osteom  osteosarcom Tumorile hematiilor si a limfocitelor sunt maligne – limfoame. embolizarea prin fragmentarea trombilor neoplazici 2.pătrunderea celulelor maligne în limfatice sub formă de coloană 3.desprinderea celulelor ce cad în cavităţi sub acţiunea gravitaţiei 4. diferite de cele ale organismului gazdă).caracteristică neoplasmelor ovariene sau digestive 2. oprirea şi extravazarea lor în organele în care va lua naştere metastaza e. Exemple:  Epiteliu o o Papilom (scuamos)  carcinom scuamos Polip.meningita carcinomatoasă 6.. glioame si meningioame Tumorile celulelor germinale: seminoame. ajungând în ganglionii regionali cei mai apropiaţi tumorii. deci o hiperplazie cu celule diferenţiate adulte — realizînd aşa-zisele tumori benigne 2. implantarea .plasseo = formaţiune) – termen folosit pentru definirea tumorilor maligne (dezvoltarea unui ţesut cu caractere noi.

scuamoase) → derivate din epiteliile epidermice de înveliş.polipul reprezintă proliferări proeminente pe suprafaţa mucoaselor cilindro-cubice ce realizează structuri glandulare.limfoganglioni fara celule maligne  N1. polipul III. ramificate. dimensiunile celulelor. Tumorile maligne epiteliale . cum sînt: mucoasa bucală. ureter. Termenul de papilom este utilizat şi pentru tumorile epiteliale benigne. Carcinomul scuamos. ce proemină la suprafaţă Polip  tumori benigne ce proemină pe suprafaţa mucoaselor cu epiteliu cilindro-cubic  in functie de aspectul histogenetic: • polip adenomatos . intraductal.proliferări ale glandelor care realizează aspecte glanduliforme (tiroida. Carcinomul adenoid chistic III. aspectul citoarhitectonic  Carcinoame epidermoide (pavimentoase. veziculă biliară etc. – îngroşarea stratului malpighian este denumită acantoză. prezentînd fiecare cîte un ax conjunctivo-vascular. dar în regiunea perianală şi vulvară se pot forma papiloame mai voluminoase – pot fi multiple .  Adenocarcinoame →se dezvoltă din structura glandelor sau formează structuri glandulare.cu metastaze viscerale TUMORILE EPITELIALE Tumorile benigne epiteliale . Papiloamele cu hipercheratoză se întîlnesc mai ales la nivelul pielii şi au o consistenţă dură şi suprafaţă rugoasă – ulcerarea şi infectarea secundară a tumorii se însoţesc de infiltrate inflamatorii în ţesutul conjunctivo-vascular Papilomul se dezvoltă şi ca tumora a epiteliilor de tip tranziţional . teratomul TUMORI EPITELIALE MALIGNE I. Adenocarcinomul Tumori epiteliale benigne I. adenomul IV. continuă – proliferarea tumorală produce îngroşarea diferitelor straturi ale epiteliului pavimentos.Stadiul descrierii tumorale TNM Cuprinde:  Talia tumorii – T – de la T0 = CIS (carcinom in situ) la T4  Numarul de limfoganglioni prinsi – noduli.carcinoame (termen care include în sine atît noţiunea de proliferare epitelială cît şi noţiunea de malignitate) . PAPILOMUL – este tumoarea benignă a epiteliilor pavimentoase stratificate – este localizat la piele şi la mucoasele cu asemenea epitelii.exemplu → la nivelul vezicii urinare:  se prezintă ca o creştere intravezicala  este constituit din axe conjunctivo-vasculare subţiri. esofag. iar îngroşarea stratului granular şi cornos cu exces de cheratinizare.denumiri specifice în funcţie de: tipul celular care intră în componenţa lor.sunt denumite nu numai după criteriul histogenetic. vulvă. format prin hiperplazia papilelor dermice sau chorionului – membrana bazală este indemnă. pancreas. . papilomul intraductal mamar). salivare etc) • chistadenom .procesul patologic este denumit papilomatoză Microscopic – epiteliul tumoral este îngroşat. formaţiuni papilifere cu axe conjunctivo-vasculare acoperite de celule epiteliale (de exemplu.chistadenom cu proliferări papilare.N  N0. acoperite de celule epiteliale de tip tranziţional. urotelial.noduli locoregionali invadati  N2. faringiană. în care proliferarea epitelială realizează.fara metastaze viscerale  M1. cu ramificări proeminente şi creste de mărimi inegale care se dispun ca nervurile unui eventai. vagin. Carcinomul bazocelular II. anus – se dezvoltă ca o neoformaţie pediculată sau cu baza de implantare largă – suprafaţa este netedă sau rugoasă – de obicei tumora este unică şi de dimensiuni reduse. aspectul macroscopic etc.spinocelular IV. dimensiunea celulelor.) sau din alte epitelii care au suferit metaplazie pavimentoasă (epiteliile bronşice. fără atipii. ci şi după alte criterii. suprarenala. în special la nivelul mucoaselor tubului digestiv. de esofag superior. hipercheratoză. • adenoame . vagin etc. papilomul II. ca: citoarhitectonica histologică realizată de celulele tumorale. exocol. TUMORI EPITELIALE BENIGNE I.proliferari de tip adenomatos cu transformări chistice • chistadenom papilifer sau papilar . Papilom  tumorile benigne ale epiteliilor pavimentoase şi tranziţionale. a unor epitelii mucoase pavimentoase stratificate (mucoasă oro-faringeală.)  Carcinoame tranziţionale → dezvoltate în mucoasa căilor urinare — bazinet. vezică urinară. întîlnit mai frecvent la ovar şi pancreas. corzile vocale inferioare.noduli invadati tumoral la distanta  Metastazele – M  M0.

intestin subţire şi colon. mai ales în regiunea anală. polipi papilari (viloşi) 1. se aseamănă cu carcinomul epidermoid Macroscopic – se prezintă ca un nodul cutanat neted. continuă şi indemnă 2. • într-un procent ridicat de cazuri prezintă transformare malignă. cu caracter cronic. endocol • poate fi unic sau multipli (polipoză). se vorbeşte de transformare papilomatoasă a epiteliului. intestin subţire şi colon. Polipoza multiplă familială • cu localizare la colon • se transmite autozomal dominant • debutează obişnuit în copilărie şi adolescenţă. 2.formaţiunile polipoide de natură inflamatorie. stomac. buzelor. distingem: polipi simpli. asociaţi cu pigmentare melanică neobişnuită a feţei. cu centrul ombilicat. – membrana bazală este prezentă. Condilomul  este o formă particulară de papilom  este caracterizată prin asocierea proliferării epiteliale cu o hiperplazie accentuată a dermului sau a chorionului şi prezenţa unui bogat infiltrat inflamator. Polipii adenomatoşi (glandulari) Macroscopic • sunt mai voluminoşi • au suprafaţă neregulată. epiteliul pavimentos supraiacent proliferează şi suferă modificări asemănătoare acelora din papilom ↔ în aceste cazuri. într-un procent redus de cazuri. dar mai frecvent se întîlneşte la mucoasa nazală. 2. dar numai în zona superficială a acestuia. • polipozele gastrice şi intestinale se consideră că. • localizările sale corespund cu acelea ale mucoaselor acoperite de asemenea epitelii. POLIPUL • este tumora benignă a epiteliilor cilindrice şi cubice de suprafaţă. intestin subţire şi colon • în funcţie de elementele proliferate. mucoasei bucale şi degetelor. cît şi în jurul glandelor • uneori glandele din asemenea polipi sînt dilatate chistic (prin retenţie de secreţie) producînd mărirea de volum a tumorii • frecvent polipii sunt ulceraţi şi prezintă zone de necroză cu infiltrate inflamatorii în axul lor conjunctivo –vascular Diagnostic diferential . • afecţiunea se transmite ca o dominantă mendeliană simplă. endometru. vulvară şi perineală. deseori ulcerată Microscopic – este constituit din epiteliul cilindric sau cubic proliferat. Sindromul Peutz-Jeghers • se caracterizeaza prin dezvoltarea de polipi pedunculaţi la stomac. ce se întîlnesc mai ales la stomac. boselată Microscopic • se constată asocierea proliferării epiteliului cilindro-cubic de suprafaţă cu neoformare de glande localizate în axul conjunctivovascular al tumorii dar lipsite de canal excretor • caracterul benign al acestor polipi este atestat şi de faptul că glandele neoformate nu depăşesc nivelul de implantare a axului conjunctiv al polipului.‼ Spre deosebire de papiloamele adevărate. granulomatos la care se asociază adesea şi procese hiperplazice epiteliale de intensitate variabilă. care pătrund în derm. Sînt forme cu noduli voluminoşi sau cu noduli multipli. pot suferi transformare malignă . unistratificat sau pluristratificat. Cheratoacantomul (moluscum sebaceum)  este o leziune cutanată care apare îndeosebi în regiunile descoperite ale pielii (faţă şi mîini)  clinic şi histopatologic. Microscopic → este constituit din insule şi cordoane celulare epidermoide. Polipul simplu Macroscopic – se prezintă ca o neoformaţie pediculata sau sesilă – suprafaţa netedă sau neregulată. dispus pe un ax conjunctivo-vascular. Forme particulare de papiloame 1. polipi adenomatoşi (glandulari). şi care prezintă cheratinizări şi perle epiteliale foarte numeroase şi voluminoase → în dermul învecinat se găseşte infiltrat inflamator cronic şi uneori reacţie granulomatoasă cu celule gigante Evoluţia este benignă cu regresiune lentă şi vindecare II. iar la mucoasele organelor digestive. care este în continuitate cu corionul mucoasei si prezintă uneori infiltrat inflamator. vegetantă. musculara mucoasei • membrana bazală este prezentă atît la nivelul de contact între epiteliul de suprafaţă şi ţesutul conjunctiv. Polipii adenomatoşi (glandulari) – forme particulare Polipozele gastrice şi intestinale 1. în unele inflamaţii cronice specifice sau nespecifice ale mucoaselor. tumorale.

adenomul folicular (ca în tiroidă). Microscopic – acestea sînt constituite dintr-un ax conjunctivo-vascular acoperit de un epiteliu înalt. De obicei. • poate apare în rinichi. III) ADENOMUL  este tumora benignă a epiteliilor de tip glandular  se dezvoltă din o epiteliile glandelor exocrine sau endocrine o epiteliile parenchimului hepatic o epiteliile cilindro-cubice canaliculare sau tubulare  localizările sunt foarte numeroase o glanda mamară. adenomul acinos sau alveolar 2.  adenoamele antehipofizare cu celule acidofile de acromegalie. – întîlnită la colon şi îndeosebi la rect. adenoamele chistice sunt mai benigne decat chistadenoamele papilifere. uneori foarte voluminoase (ca în adenomul de prostată) Microscopic . .  adenoamele insulelor pancreatice cu celule beta de hipoglicemie. – evoluţia malignă este relativ frecventă. cu numeroase arborizaţii şi ramificaţii subţiri. delicate. o paratiroidă.  adenoamele paratiroidiene de osteodistrofie fibroasă.  celulele epiteliale: • sunt asemănătoare celor de origine. – în unele cazuri tumora secretă o atît de mare cantitate de mucus încît se produc tulburări metabolice importante consecutiv pierderii de potasiu care însoţeşte secreţia de mucus. adenomul papilar. adenomul tubular (ca în glanda mamară) 4. a unor adenoame şi glande salivare). glanda mamară. Adenom papilifer • adenoame în care proliferarea epitelială este mai intensă si se realizează formaţiuni papilifere. adenomul vilos) – este o formă particulară de proliferare polipoidă a epiteliului de acoperire. precum şi pierderii de apă şi cloruri. şi aceasta foarte rară. Adenoame chistice sau chistadenoame • apar prin retenţia de secreţie în lumenele formaţiunilor glandulare sau tubulare cu dilatarea chistică a acestora • epiteliul din chisturi este mai mult sau mai puţin aplatizat. o tiroidă. Adenoamele dezvoltate din celulele glandulare endocrine prezintă particularitatea că celulele tumorale îşi păstrează adesea funcţia secretorie hormonală producînd tulburări generale de hiperfuncţie endocrină. moale. produsul de secreţie al celulelor epiteliale se acumulează în lumenul acestor formaţiuni. Tumora viloasă (polipul papilifer. în raport cu gradul de distensie al chisturilor. în general mucosecretor. • in formaţiunile glandulare sau tubulare ele se dispun uni-sau bistratificat • sunt delimitate de stroma înconjurătoare printr-o membrană bazală continuă Formaţiunile glandulare şi tubulare din adenoame nu comunică cu canalele excretoare.forme: 1.3. etc. Macroscopic – neoformaţie vegetantă. adenomul trabecular (ca în ficat) 3. Chistadenomul papilifer .  adenoamele hipofizare cu celule bazofile de sindrom Cushing. prin hipersecreţie insulinică. intraglandular sau intratubular. o ficat. Macroscopic • se prezintă ca formaţiuni nodulare unice sau multiple • bine delimitate şi încapsulate • dimensiuni variabile. o rinichi. o suprarenală. deoarece celulele adenomatoase nu prezintă o altă diferenţiere funcţională decît aceea mucosecretorie (cu excepţia. unde intervine o proliferare epitelială mai accentuată.apare prin asocierea proliferarii papilifere cu dilatarea chistică a formaţiunilor glandulare ! în general.  adenoamele insulelor pancreatice cu celule non-beta de sindrom Zollinger-Ellison etc. în raport cu glanda afectată şi tipul celular proliferat:  adenoamele tiroidiene se pot însoţi de hipertiroidism. de aceea. produsul de secreţie din adenoamele glandelor exocrine este reprezentat de mucus. o prostată. o hipofiză. vegetante.

 în unele cazuri stroma prezintă o reacţie granulomatoasă cu celule gigante Carcinoamele  pot fi diferenţiate sau nediferenţiate. ulcerate sau infiltrative. aceştia căpătînd aspecte variate.carcinoamele bogate în parenhim neoplazic.  este constituită din celule şi fibre conjunctive (colagene şi de reticulină) şi din vase de neoformaţie. nodulare.  inconstant se pot găsi şi polimorfonucleare neutrofile şi eozinofile. • alteori se prezintă de la început sub o formă infiltrativă. carcinoamele sunt constituite din: • parenchim neoplazic format din celule tumorale cu dispoziţie continuă şi cu joncţiuni intercelulare. cum sunt formele schiroase.  carcinoamele dezvoltate în parenchime • se prezintă sub forma de nodul unic sau de noduli multipli. ramificată sau difuză • tesutul neoplazic se distinge de ţesuturile normale înconjurătoare prin: – culoarea albicioasă sau slab gălbuie şi prin aspectul său slăninos sau asemănător substanţei nervoase cerebrale. Tumori epiteliale maligne Tumorile maligne de origine epitelială sunt denumite carcinoame sau epitelioame. dar cu o cantitate redusă de stromă. au o consistenţă dură şi produc retracţie locală  în masa de ţesut carcinomatos se găsesc frecvent zone de necroză şi hemoragie. celulele neoplazice prezentand un număr variabil din caracterele epiteliului din care provin. respectand forma acestora.  gradul de diferenţiere este de asemenea variabil. modificări care produc deformarea tubilor neoformaţi. – consistenţa şi unele caractere macroscopice ale carcinoamelor diferă în funcţie de raportul între cantitatea de parenchim neoplazic şi de stromă: . b) în cele intracanaliculare proliferarea mai accentuată a ţesutului conjunctiv determină compresiuni asupra tubilor adenomatoşi şi formează pinteni intratubulari.  sunt unice sau multiple  pot atinge dimensiuni importante  în glandele mamare. dar sunt lipsite de caractere particulare. cu contur neregulat. se găsesc elemente inflamatorii limfo-plasmocitare.  carcinoame diferenţiate sunt:  carcinoamele epidermoide şi  adenocarcinoamele  în carcinoamele nediferenţiate atît ţesutul. cu excepţia carcinomului in situ. după cum celulele şi ţesutul neoplazic prezintă sau nu caractere morfologice şi funcţionale asemănătoare cu epiteliul de origine al tumorii. se păstrează distincţia dintre parenchimul neoplazic şi stroma conjunctivo-vasculară. Macroscopic  carcinoamele dezvoltate din epitelii de acoperire (piele. . Astfel. distinctive pentru un anumit tip de epiteliu. prezintă o consistenţă şi un aspect encefaloid .  pot apare şi în forme asociate cum sunt cele ulcero-vegetante ş.Adenofibroame sau fibroadenoame • apar prin asocierea proliferării epiteliale glandulare şi a ţesutului conjunctiv • denumirea difera în funcţie de ţesutul care predomină cantitativ Fibroadenoamele  se formează în glandele mamare şi prostată. fibroadenoamele prezintă două forme: pericanaliculare şi intracanaliculare a) in cele pericanaliculare ţesutul conjunctiv proliferat se dispune în jurul neoformaţiilor tubulare. • stromă conjunctivo-vasculară   care este dispusă în jurul şi între plajele şi grupurile de celule neoplazice sub forma de septuri şi benzi de mărimi variabile. Microscopic Histopatologic. mucoase)  se prezintă ca neoformaţii vegetante. cat şi celulele neoplazice păstrează trăsăturile generale caracteristice pentru ţesutul epitelial. dintre care cele mai caracteristice sînt aspectele „în coarne de cerb"  în adenoamele de prostată proliferarea glandulară se însoţeşte şi de proliferarea fibrelor musculare.  formă nodulară. Se întîlnesc mai frecvent începînd din a patra decadă a vieţii.  în mod obişnuit.carcinoamele cu o cantitate redusă de parenchim neoplazic dar foarte bogate în stromă.a.

Microscopic se disting mai multe forme de carcinoame epidermoide. poliedrice şi alungite. Este posibil însă ca primele metastaze aparente clinic sa fie localizate visceral. glandelor salivare şi bronşic. cu numeroşi spini intercelulari – citoplasmă slab colorată.  în porţiunile centrale ale trabeculelor şi insulelor neoplazice. . celulele neoplazice sunt asemănătoare cu celulele din stratul malpighian al epidermului – celule mari. în jurul axelor vasculare. exocol.chistic (epiteliomul adenoid chistic. – celulele neoplazice dispuse în jurul stromei astfel modificate capătă o dispoziţie particulară. 1. pătrund în ţesuturile subiacente. în funcţie de gradul şi modul de diferenţiere a celulelor neoplazice. subcutanat sau cerebral. în cazurile dificile. • în general. celulele au un aranjament perpendicular pe stroma înconjurătoare.ţesutul neoplazic: • se dezvoltă în suprafaţă. Histopatologic – are caractere de carcinom pavimentos cu celule asemănătoare celor bazocelulare. – este localizat mai ales în regiunea feţei. pseudoglandulară 3. • în cea mai mare parte. cu invazie locală. invadand şi înlocuind epiteliul normal de acoperire • pătrunde totodată în profunzime.  în stratul periferic al insulelor şi trabeculelor. amintind şi prin această particularitate de stratul bazal epidermic. – are o capacitate redusă de metastazare. buze. Carcinomul adenoid-chistic 3. se pot dezvolta carcinoame epidermoide din epiteliul cilindric al mucoasei bronşice. Carcinomul adenoid . • în ceea ce priveşte celulele neoplazice. uşor fuziforme sau ovoidale. laringe. acidofila – nuclei de mărime şi cu colorabilitate inegală. formand trabecule şi insule (alveole) celulare  sunt relativ uniforme şi prezintă caractere asemănătoare celulelor bazale din epiderm: sunt celule alungite. celulele tumorale au o dispoziţie neregulată şi formă variabilă datorită compresiunii reciproce la care sunt supuse. cilindromul) – este o varietate de carcinom epidermoid dezvoltat în special din glandele seroase sau mucoase. Carcinomul bazocelular – se dezvoltă din stratul bazal al epiteliului cutanat şi din celulele bulbului pilos. Carcinomul epidermoid (pavimentos. Astfel. cu citoplasmă redusă. – este localizat la piele. Carcinomui bazocelular 2. care pun în evidenţă stroma. – celulele neoplazice proliferate:  înlocuiesc epidermul din zona tumorală şi totodată. cu citoplasmă bazofila şi nuclei tahicromatici. – are o evoluţie lentă. carcinoamele nediferenţiate prezintă un grad mai mare de malignitate decît cele diferenţiate Metastazele carcinoamelor • se produc îndeosebi pe cale limfatică şi sanguină. această particularitate histologică poate fi evidenţiată de impregnaţiile pentru fibrele de reticulină. Carcinomul spinocelular sau scuamos 1. dar cu transformarea mucoidă a stromei. cavitatea bucală. primele metastaze apar în ganglionii limfatici sateliţi ai regiunii în care se dezvoltă tumoarea primitivă.  mitozele sunt relativ frecvente. • histogeneza şi localizările sale coincid cu cele menţionate. rupand membrana bazală şi invadand ţesuturile subiacente. mai rar pe calea tecilor nervoase şi prin implantare pe seroase. derm. • este format din insule şi trabecule de celule neoplazice separate printr-o stromă în general bine dezvoltată. Carcinomul spinocelular sau scuamos • reprezintă cea mai frecventă varietate de carcinom epidermoid. în oase. – localizările obişnuite sunt la piele. din loc în loc. adesea cu atipii marcate şi mitoze – în periferia insulelor neoplazice celulele sunt mai mici. Histopatologic . rupand membrana bazală. esofag. faringe. respectand plajele de celule epiteliale. natura lor epitelială este exprimată mai ales prin dispoziţia continuă a celulelor. hipoderm sau mai profund. – se poate dezvolta şi în mucoase cu alte tipuri de epitelii. scuamos) – se dezvoltă din epiteliile pavimentoase ale pielii şi mucoaselor. vezica biliara etc. 2. în general. intens bazofilă şi nucleu tahicromatic. dar în aceste cazuri procesul neoplazic este precedat sau asociat cu metaplazie pavimentoasă a celulelor epiteliale. pentru carcinoamele epidermoide. – într-un procent redus din cazurile de localizări extracutanate poate genera metastaze ganglionare sau la distanţă. • în mod obişnuit. regiunea anala etc. iar electronomicroscopic prin numeroase joncţiuni intercelulare.

Acestea sunt formate din celule alungite. • macroscopic asemenea carcinoame au un aspect gelatinos b) Chistadenocarcinomul • întalnit în special la ovar. • celulele carcinomatoase sunt dispuse pe axe conjunctivo-vasculare. mai reduse în cele ale mucoaselor. cat şi în lumenul glandelor neoformate. alteori se găsesc asociate zone de carcinom bazocelular şi zone de carcinom spinocelular.  perle paracheratozice.vezică urinară. – Cheratinizarea celulară nu se mai face însă către suprafaţa ca în epiteliul normal.  monstruozităţile celulare şi nucleare şi  mitozelc atipice pe care acestea le prezintă. cel mai adesea. în care se cumulează o mare cantitate de mucus în cuprinsul tumorii. uretere Microscopic • proliferări papilifere. Carcinoame cu celule de tip tranziţional . picnotic. de „inel cu pecete". cu variate grade de monstruozităţi. iar perlele epiteliale sunt numai schiţate prin aranjamentul catorva celule.  produce metastaze  este mai puţin sensibil la terapia prin iradiere. tahicromatice. • este caracteristică dispoziţia glanduliformă a celulelor neoplazice.  Carcinomul spinocelular  are o malignitate mai mare decît cel bazocelular. ! Aceste carcinoame prezintă o malignitate mai mare decît formele diferenţiate. endometru. separate prin stromă conjunctivo-vasculară. bronşii etc.se dezvoltă din epiteliile tranziţionale . a) Adenocarcinomul mucipar • se caracterizează prin capacitatea celulelor neoplazice de a secreta mucus. însă.   . • are o malignitate mai redusă decît celelalte forme de carcinom spinocelular  există şi carcinoame spinocelulare în care cheratinizarea este mai slab exprimată. ci în cuprinsul plajelor celulare  perlele epiteliale. • prezintă o mare varietate de aspecte microscopice. • celulele intens mucipare capătă o formă caracteristică. este turtit şi alungit. – Cheratinizarea celulelor neoplazice şi formarea de perle cheratozice sunt mai accentuate în carcinoamele cutanate şi. predominand asupra restului de celule neoplazice.  dispoziţia stratificată neregulată a celulelor care le alcătuiesc. cu numeroase monstruozităţi celulare şi nucleare şi cu frecvente mitoze.Caracteristic pentru carcinomul spinocelular este cheratinizarea unora din celulele neoplazice. dar aceste formaţiuni glandulare sunt atipice prin:  variabilitatea mărimii şi formei lor. rareori în pancreas şi rinichi. în general.  Carcinomul intermediar (mixt. glandă mamară. bazoscuamos)   este format din trabecule şi insule de carcinom bazocelular. colon. gradul de diferenţiere şi unele condiţii de formare şi dezvoltare a tumorii  adenocarcinoame secretante şi nesecretante. • o variantă tumorală rezultată prin hipersecreţia de mucus deosebit de accentuată este carcinomul mucoid. pancreas. cu citoplasmă încărcată cu cheratină. inclusiv in stromă. cu epitelii pluristratificate. bazinet. deoarece mucusul se acumulează în cantitate mare intracitoplasmatic iar nucleul. • celule alungite („în rachetă"). care. iar celulele neoplazice sunt răspîndite în mase de mucus. este mic. poligonale sau rotunjite. în care procesul de cheratinizare este deosebit de accentuat iar perlele epiteliale sunt foarte numeroase şi voluminoase. asemănătoare celulelor din stratul cornos al pielii. în funcţie de histogeneză. în cuprinsul cărora apar grupuri şi mici plaje de celule cu spini care formează sau numai schiţează formarea de perle epiteliale. • este localizat mai frecvent la stomac. împins la periferia celulei. dispuse concentric. adesea foarte ramificate ADENOCARCINOMUL • se dezvoltă din epiteliile glandulare şi din epiteliile cilindrice şi cubice de acoperire. cand celulele cheratinizate sunt lipsite de nucleu şi formează în centrul perlei mase compacte de cheratină. – în citoplasma unor asemenea celule se găsesc granule de eleidină şi cheratină. dar fără a prezenta celule diferenţiate către tipurile particulare carcinomului bazo.  Cancroidul • este o formă de carcinom spinocelular al pielii.  Carcinomul epidermoid nediferenţiat este format din celule neoplazice de tip pavimentos. cand celulele încărcate cu cheratină păstrează încă nucleul. ca foile într-un bulb de ceapă  perle ortocheratozice. care poate fi pus în evidenţă atat intracelular.  lipsa membranei bazale. căi biliare. în timp ce altele sunt complet cheratinizate.sau spinocelular.

aşa cum se observă în unele teratoame maligne. – consistenţă fermă. Adenocarcinomul papilifer • este întîlnit mai frecvent în tiroidă. – stroma este constituită dintr-un ţesut conjunctiv adult. răspîndite în această stromă.  Unele adenocarcinoame prezintă.  în grupuri de celule neoplazice separate prin stromă  carcinomul alveolar. paratiroida. ► Carcinoamele slab diferenţiate sau nediferenţiate . • Clasificare: carcinoame pot fi diferenţiate sau nediferenţiate.  sub forma de mase de celule neoplazice cu o stromă redusă  carcinomul masiv.celulele neoplazice se dispun:  în cordoane şi trabecule  carcinomul trabecular. caracterul secretor şi tipul secreţiei pot fi stabilite în modul cel mai concludent prin examen electrono-microscopic.carcinoamele pot prezenta şi caractere de schir ! în aceeaşi tumora se pot asocia zone de carcinom diferenţiat şi zone de carcinom nediferenţiat Carcinoamele glandelor endocrine (tiroida. cu formarea de cito. intens proliferate.  celulele carcinomului embrionar se pot diferenţia şi pe linie trofoblastică.  cu numeroase monstruozităţi şi mitoze atipice. ovar şi căile biliare. • celulele neoplazice. Carcinoamele organelor parenchimatoase • In această categorie sunt incluse carcinoamele unor organe al căror parenchim este constituit din celule epiteliale (ficat.  Din epiteliile cilindro-cubice şi glandulare pot rezulta însă şi carcinoame care nu se diferenţiază glandular. Carcinoamele dezvoltate din celulele germinale – constituie un grup aparte de tumori maligne epiteliale – din celulele germinale ale testiculului se pot dezvolta  carcinomul embrionar şi  seminomul. însoţită de manifestări clinice corespunzătoare. separate de o cantitate redusă de stromă. hipofiza. – colangiocarcinomul. ► Carcinoamele diferenţiate  amintesc prin structura lor histologică de celulele parenchimatoase ale organului în care se dezvoltă sau de celulele epiteliale din canalele excretorii ale acestora.• • prezintă numeroase glande neoformate.  Se pot găsi şi forme asociate de adenocarcinom cu carcinom alveolar şi trabecular. a caror evolutie depinde de componenta sa neschiroasă.în care celulele neoplazice formează insule compacte separate de stromă. datorită acumulării de secreţie în chisturi.  în cuprinsul plajelor celulare se pot întîlni şi celule gigante multinucleate. polimorfe  cu dispoziţie epitelială. . – diferenţierea funcţională a celulelor neoplazice are o deosebită importanţă şi se exprimă prin secreţia unui anumit tip de hormon. formează papile proeminente în lumenele glandelor tumorale. pancreas exocrin. – hipernefromul.în care celulele neoplazice se dispun în trabecule – carcinomul masiv în care celulele neoplazice formează mase compacte.şi sinciţiotrofoblaşti. epifiza. – din celulele germinale multipotente din ovar se dezvoltă  seminomul ovarian.  uneori pot apare zone mai diferenţiate.ca pancreasul. bogat fibrilar şi cu hialinizări întinse. insulele Langerhans) – pot fi diferenţiate sau nediferenţiate. – adenocarcinomul de prostată etc. ! în unele organe. – carcinomul trabecular .  exemple: – hepatomul malign. etc) sau acelea în constituţia cărora există o importantă componentă epitelială. în cuprinsul lor şi zone de schir (adenocarcinomul schirogen). glanda mamară. corticosuprarenala. – morfologic. – prezintă o malignitate mai redusă decat alte forme de carcinoame cu aceeaşi histogeneză. dilatate chistic. cu ajutorul căruia se pun în evidenţă granulele secretorii şi caracterele lor. însă. în care celulele tumorale prezintă o dispoziţie glanduliformă şi în trabecule. celulele neoplazice din aceste glande sunt mai mult sau mai puţin aplatizate. denumit şi disgerminom. aşa cum sunt: – carcinomul alveolar . mari. – este caracterizat prin cantitatea deosebit de mare de stromă şi cantitatea redusă de celule neoplazice. Carcinomul embrionar  este constituit din celule:  nediferenţiate. prostata . Schirul – este o formă particulară de carcinom dezvoltat din epiteliile cilindro-cubice de acoperire şi din cele glandulare. lemnoasă şi produce retracţii locale accentuate.

hemoragie. probabil controlata hormonal . conglomerati si confluenti.  Macroscopic – este de forma nodulara. fibrocite si o cantitate variabila de fibre de colagen si reticulina dispuse in fascicule cu orientari diferite care realizeaza aspectul macroscopic de vartej. Dermatofibromul  apare ca nodul unic sau multipli. Carcinoamele dezvoltate din celulele germinale Seminomul • este format din celule sensibil monomorfe. cu secreţia de gonadotrofine corionice. stroma prezintă şi celule gigante multinucleate. fine. relativ frecventă. cardiac (fibromul intramural ventricular). • Clinic. bine delimitata si incapsulata. nazofaringian (angiofibromul juvenil). aparand intre 8 si 18 ani • este considerata o reactie hiperplazica. separate de o stromă variabil de bogată.  Forme particulare de fibrom: 1. • în unele cazuri. fascii. albicioasa sau slab roscata cu dimensiuni variabile. ca o formatiune tumorala slab delimitatat 2. ovale sau poligonale. metaplazie care modifica aspectele mico si macroscopice ale fibromului. probabil. Fibromul intramural cardiac • este localizat de obicei in peretele ventricular stang • se prezinta sub forma de nodul tumoral 3. de asemenea. tendoane. tegumentar (dermatofibromul). uni sau bi. • rareori poate prezenta activitate endocrină. în legătură. – poate apare asociere de edem. asocierea cu seminomul este. • Celulele tumorale sunt dispuse în plaje compacte. Elastofibrom se dezvolta in tesuturile superficiale ale trunchiului.  Microscopic – e constituit din fibroblasti. cu existenţa de focare coriocarcinomatoase în cuprinsul tumorii. muschii drepti abdominali (tumora desmoida). în stroma seminoamelor există un bogat infiltrat constituit din celule de tip limfoid sau limfoplasmocitar.tipuri de fibroame formate prin proliferari reactionale. – se poate localiza subscapular (elastofibromul). • cu nucleu voluminos şi citoplasmă redusă. poate produce pubertate precoce şi fenomene de virilism.lateral. interstitiile musculare Macroscopic • Forma nodulara. care infiltreaza pielea si tesuturile subiacente Microscopic • tumora este constituita din fascicule de fibroblaste. necroza. de natura cunoscuta sau necunoscuta Clasificare 1. favorizata de inflamatiile cronice locale. Disgerminomul sau seminomul ovarian • este mult mai rar decat seminomul testicular. • frecvent. dispusă în general sub forma de septuri conjunctive. in special in regiunea subscapulara. frecvent cu nuclei hipertrofiati si cu mitoze • vasele au intodeauna pereti proprii • tumora are tendinta la recidiva locala FIBROMATOZE Definitie .generalitati • sunt larg raspandite • predomina localizarea in partile moi. elastica. – consistenta variabila: scazuta. în insule sau cordoane. fibrocite si celule histiocitare.angiofibromul juvenil • tumora a pubertatii masculine. – pe sectiune cu dispozitie in vartej sau fascicular. mai rar caracter difuz (tumora desmoida) • Unica sau multipla Tumori benigne Fibromul  este tumora tipica benigna a tesutului conjunctiv. osoasa. NEOPLAZIA Tumorile tesutului conjunctiv . mai ales în zona periferică a tumorii. stroma este bogată şi fibroasă. sau dura. alteori.  stroma tumorală este constituită dintr-un ţesut conjunctiv nediferenţiat şi prezintă uneori un infiltrat cu celule limfoide. in special in tesutul conjunctiv subcutanat. Fibromul nazofaringian.

macrofage). Fibromatosis colli  apare la sugar si copilul mic  tumora fibroconjunctiva dezvoltata in muschiul sternocleiodomastoidian. Fibromatoza palmara si plantara • apare sub forma de noduli de aspect tumoral • intereseaza aponevroza palmara sau plantara. uni.recidiveaza frecvent dupa extirparea chirurgicala 5. sub forma de nodul unic. Xantomul . in care histiocitele acumuleaza esteri de colesterol 9.lateral • este localizata in planurile superficiale si se insotesc de flexiunea degetelor (la mana . Tumora desmoida – fibromatoza desmoida • este localizata la muschii drepti abdominali • Macroscopic  formatiune tumorala cu forma si contur neregulat  caracter infiltrativ. voluminoase si celule gigante multinucleate • Evolutia – intotdeauna benigna • Diagnostic diferential – procese sarcomatoase 4. plasmocite.fibrocitara care infiltreaza fasciculele de fibre musculare disociindu-le • Evolutie . cu calcificari si focare de metaplazie condroida • prezinta tendinta la recidiva locala 3. de dimensiuni reduse. histiocitomul fibros • se dezvolta in tesuturile moi. de consistenta ferma • Microscopic  alcatuita din celule fuziforme tinere. Mixomul • Tumora mezenchimala constituita dintr-un tesut conjunctiv mucoid. rar multipla.lateral  retractia produsa de tesutul fibromatos determina pozitii defectuase ale capului 6. adolescenti si tineri • localizare predominanta in muschii si tesutul gras subcutanat al mainii • microscopic: are caracter fibroconjunctiv. ca tumora unica. orbita 2.noduli tumorali formati din tesut mezenchimatos bogat in fibroblaste 8. uni. Fibroxantomul atipic 2. de natura reactiva sau inflamatorie • se dezvolta la nivelul fasciilor superficiale sau profunde ale extremitatilor si trunchiului. fibre de colagen si de reticlin. fara corespondent in tesuturile adulte • Se dezvolta din elemente mexzenchimale nediferentiate pluripotente . si are tendinta de extindere in fosele nazale.sau bi. Fibromatoza congenitala  apare la nou-nascuti. Histiocitomul – fibroxantomul.sau bi. bine circumscrisa • microscopic – este alcatuita din fibre fascicule si grupuri de celule de tip histiocitar si fibroblastic. bine delimitat. precum si macrofage cu continut lipidic – fibrele de colagen sunt absente – fibrele de reticulina sunt intotdeauna prezente – tumora este bine vascularizata Tipuri de histiocitom 1. adesea alungita in sensul fibrelor musculare • Microscopic  proliferare fibroblasto. sugari si copii de varste mici  macroscopic . frecvent dispuse in fascicule intre care se gasesc elemente inflamatorii mononucleate (predominant limmfocite. Fasciita nodulara • formatiune de aspect tumoral ce se formeaza printr-o proliferare conjunctiva.• se dezvolta in peretele nazofaringelui ca tumora unica sau lobulata. de 3-4 cm.sindromul Dupuytren) • Microscopic  Tesut fibroconjunctiv variabil de bogat in celule de tip fibroblastic si fibrocitar 7. asemanator cu acela al gelatinei Warton din cordonul ombilical. cu o cantitate variabila de citoplasma.apare ca o tumora unica sau multipla. sinusurile maxilare. Fibromul aponevrotic juvenil – fibromul calcificant • se intalneste aproape exclusiv la copii. vase de tip inflamator  se mai pot gasi si celule bizare.

care inconjoara cordoanele de celule tumorale si in care se gasesc si vase sanguine Tumorile maligne Denumire – sarcoame – apar frecvent la varste tinere Macroscopic − adeseori. sau in orice regiune a corpului unde exista tendoane si tesuturi sinoviale • Macroscopic  Dimensiuni. retroperitoneal.variabil de bogata – fibrele de colagen dar mai ales de reticulina sunt abundente 11. raspandite intr-o substanta fundamentala amorfa. periost Macroscopic  este neincapsulata. • mai rar – gat si cap.rotunde. rotunde si poliedrice. aponevroze si tesuturile sinoviale • Este localizata mai ales la degete si la articulatia pumnului.culoare galbuie • Microscopic este constituita din:  Plaje si cordoane de celule mari. aponevrozele. laringe. tesutul conjunctiv subperitoneal. vezicula biliara • Macroscopic  Caracter nodular.circulatia sangvina se face prin lacune vasculare. uneori cu zone chistice si zone hemoragice Microscopic  Celule rare. si care uneori pot contine granule de hemosiderina – celule xantomatoase – celule gigante multinucleate – vascularizatia.2-5 cm  Este delimitata sau difuza • Microscopic . oase. buze. subtiri. cu prelungiri lungi. maxilarelor. cu zone intinse de necroza si hemoragie. mucoida. musculatura extremitatilor si trunchiului. • frecvent este dezvoltata la nivelul tesutului subcutanat. san. tub digestiv. mediastin. poligonale. de forma stelata sau fuziforma.• • • Localizare. partilor moi ale extremitatilor si trunchiului. aparent anastomozante. in mezenter.plaman. – cu citoplasma abundenta. localizat de obicei in centrul celulei  Tesut fibro-conjunctiv. cord Macroscopic  Tumora unica.sarcoamele sinoviale si sarcoamele tesutului limfoid care metastazeaza si pe cale limfatica) Fibrosarcomul • este tumora maligna a tesutului conjunctiv. in special acid hialuronic. gingiei(epulis gigantocelular).moale  Pe sectiune –aspect edematos-translucid. bogata in mucopolizaharide. cu diametru de 1-2 cm  La sectionare. Tumorile cu celule gigante se intalnesc la nivelul tendoanelor (tumora cu celule gigante a tecilor tendinoase) . fasciile intermusculare.este redusa sau absenta − vasele sarcomatoase sunt lipsite de pereti proprii. fascii.este constituita din – celule conjunctive de tip fibroblastic – numeroase histiocite care capata forme variate. Microscopic . granulara – cu nucleul mic. rar.frecvent tesutul subconjunctiv subcutanat si pielea. oasele maxilare. circumscrisa sau infiltrativ. ovale. Tumora cu celule granulare. delimitate de chiar celulele tumorale Metastazele – se produc pe cale sanguina (exceptie. ating dimensiuni mari − pe sectiune – aspect particular de “ carne de peste” − frecvent –prezinta hemoragii intratumorale Microscopic − parenchimul tumoral – bogat celular − stroma. rotunda sau lobulata  Uneori poate ajunge la dimensiuni considerabile in tesuturile moi profunde  Tumora este neincapsulata.mioblastomul cu celule granulare • Localizare – limba. sinovialei Tumora cu celule gigante tendinoaponvrotica • Formatiune de aspect tumoral dezvoltata din tecile tendinoase. tendoane. etacromatica la coloratia cu tionina si albastru de toluidina 10. delimitata sau infiltrativa in tesuturile inconjuratoare  Frecvent recidiveaza dupa extirpare chirurgicala  Consistenta .

mai ales în regiunea genunchiului şi regiunea tarsiană. mezenchimomul malign. rabdomiosarcom. delimitate de septuri conjunctive. lipomul este constituit din: • celule grase de mărime inegală. • Macroscopic  incapsulată şi bine delimitată. tumora contine o mare cantitate de fibre de colagen. cu rare atipii.  ţesutul gras retroperitoneal şi perirenal. situată la periferia celulei.  glanda mamară. • Pe lîngă asemenea celule grase adulte. . evolutia este mai rapida si mai maligna 3. dezvoltate pe traiectul nervilor periferici (neurolipoame) şi asociate sau nu cu leziuni de neurofibromatoză. Forma nediferentiata – celulele neoplazice sunt de marime inegala. histiosarcomul • se dezvoltă predominant în părţile moi periferice superficiale • probabil de origine histiocitară.• apar celule tumorale de tip fibroblastic • O cantitate variabila de fibre de colagen si de reticulina Formele variaza dupa gradul de diferentiere: 1. timus. mixosarcomul .  mediastin şi  mult mai rar . • se prezintă ca proces tumoral dezvoltat din lipoblaste şi lipocite • localizările obişnuite sunt:  ţesutul celulo-adipos subcutanat şi ţesuturile moi profunde. • histologic are caractere polimorfe.  citoplasmă în cantitate redusă. • este puternic aderentă de tendoane şi aponevroze. celule xantomatoase şi celule gigante.celulele de tip fibroblastic sunt alungite. • mai sunt prezente.plămîn. dar prezintă o celularitate mult mai bogată.  nucleu unic periferic. Forma slab diferentiata. unele multinucleate. rinichi. mai rară. Histogeneza lor nu este încă precizată. cu zone celulare compacte în care particularităţile stromei se pierd Celulele ţumorale prezintă frecvente monstruozităţi.  pot prezenta prelungiri care pătrund în ţesuturile moi înconjurătoare. iar cele de colagen extrem de rare. cu citoplasmă palid colorată şi nucleu cu cromatina fin dispersată şi cu nucleol bine vizibil Tumorile benigne ale tesutului gras I. pe lîngă componenta fibrosarcomatoasă. dar cu monstruozitati. Componentele mezenchimale pot fi nediferenţiate sau cu grade diferite de diferenţiere. de sarcom al ţesutului conjunctiv. LIPOMUL • este tumora benignă a ţesutului gras adult. • Celulele grase sunt adesea dispuse în lobuli separaţi de septuri fibroconjunctive.  mezenter şi epiploon. caracteie care diferenţiază aceasta tumoare de sarcomul polimorf 5. • Vasele sanguine sunt rare şi mici. mai ales în regiunea cervicală şi axile.fibroxantomul malign. nodulară sau lobulată. liposarcom. sub formă lamelară. în care celulele neoplazice se dispun în grupuri compacte. crestere lenta 2.este o formă particulară.prezintă aceleaşi localizări ca mixomul. osteosarcom. sau o dispoziţie sistematizată sub forma de tumori multiple. care reflectă potenţialul multilateral de diferenţiere al celulelor mezenchimatoase. de tip mixoid. atipii celulare şi nucleare. într-o proporţie variabilă. intracranian. tumora poate conţine lipoblaste  în diferite stadii de evoluţie  care prezintă citoplasmă evidentă. • fibrele de reticulină sunt în cantitate redusă. histiocitomul malign . condrosarcometc. uter. cu vacuole lipidice mici  nucleu adesea central. uneori pediculată. • unele lipoame au o dezvoltare simetrică. • poate fi unică sau multiplă (circa 7% din cazuri).este un neoplasm constituit din două sau mai multe componente mezenchimatoase maligne distincte.  corpul celular este ocupat de o vacuolă lipidică voluminoasă (grăsimi neutre). glandele salivare. cu numeroase monstruozitati si atipii. cu mitoze in numar redus. mitoze atipice frecvente si fibre in cantitate foarte redusa. ficat. Forma diferentiata – celulele sunt foarte asemantoare fibroblastelor normale. cu predominanţa celulelor de tip histioreticular care prezintă frecvente monstruozităţi şi mitoze atipice. Absenţa totală a ţesutului epitelial deosebeşte această tumoare de carcinosarcom. cu mitoze mai frecvente si o cantitate redusa de fibre. Forme particulare de fibrosarcom: 1. • microscopic este constituită din grupuri şi fascicule de celule rotunde sau fuziforme. 4. • localizare. 3. sarcomul cu celule clare (localizat la nivelul tendoanelor si aponevrozelor). Diagnosticul diferenţial cu liposarcoamele bogate în zone mixoide este foarte dificil şi cere examinarea mai multor teritorii din tumora 2. sarcomul alveolar. prezinta un grad foarte mare de malignitate.  culoare gălbuie şi consistenţă elastică iar pe secţiune apare ţesutul gras Microscopic.

colorabil cu Sudan III şi Scharlach R • nuclei voluminoşi. ovoidale sau poligonale. dar mai obişnuite sunt localizările la nivelul extremităţilor.oriunde există ţesut conjunctivo-adipos. datorită variaţiilor structurii histologice prezentînd zone albicios-gălbui. Lipomul intramuscular. precum şi mitoze atipice. foarte rar multiplă. asemanator adipocitelor Forma nediferentiata – predomina celulele nediferentiate si slab diferentiate. cu numeroase atipii şi monstruozităţi. dar uneori predomină diferenţierea către alte forme de sarcoame conjunctivo-mezenchimatoase.Forme particulare de lipom 1.se prezintă ca o tumoare unică. Mixolipomul. lobulată. • localizările obişnuite sunt în mediastin. adesea voluminoasă. Malignitatea si evolutia liposarcoamelor difera in functie de gradul lor de diferentiere: − liposarcoamele diferenţiate recidivează local dar metastazează numai rareori şi tardiv. − liposarcoamele nediferenţiate recidivează şi metastazează precoce şi frecvent.  ajunge frecvent la dimensiuni mari. aparent bine delimitată sau chiar incapsulată. • se întîlneşte între 10—50 de ani. frecvent cu aspect de lipoblaste. criteriul major fiind lipsa atipiilor celulare 2. rotund şi cu citoplasmă spumoasă.are un aspect neuniform. Lipomul congenital – lipomatoza.celulele adipoase au un grad mare de diferentiere si continut lipidic bogat. lipom lipoblastic sau embrionar • este mai frecvent la adult. poligonale. bogate în lipocrom. Microscopic – structura liposarcomului variază în funcţie de gradul de diferenţiere celulară (a celulelor lipoblasto-lipocitare) şi de asocierea cu alte tipuri de proliferări tumorale rezultate prin diferenţierea divergentă a celulelor mezenchimale de origine. zone cu caracter gelatinos. cu focare tumorale răspîndite în ţesuturile peritumorale. regiunea interscapulară. cu excepţia osteocondromatozei multiple care apare şi la vîrste mai mici. dezvoltată din celulele ţesutului adipos sau din celulele mezenchimale pluripotente. mai ales a celor inferioare. incluziuni cartilaginoase ectopice. formatiuni vasculare cu perete bine constituit si fibre musculare netede 6. fibroblaste.prezenţa de lipoblaste şi lipocite. sferice. chiar la dimensiuni gigante. cărnoase. • Hibernomul este o tumoare benignă şi nu are un echivalent malign. HIBERNOMUL – Lipomul brun. Angiomiolipomul renal – HAMARTOM. os şi meninge. • Macroscopic . la copii prezenţa lui fiind cu totul excepţională. Lipomatoza difuza • Apare in special la copii • Se prezinta ca o infiltrare difuza de tesut gras adult • Localizare – trunchi si extremitati II. glanda mamară. axilă. Tumorile benigne ale tesutului cartilaginos CONDROMUL • tumora benignă formată din ţesut cartilaginos. deşi sunt autori care au descris şi hibernoame maligne Tumorile maligne ale tesutului gras LIPOSARCOMUL • este o tumoare malignă rară. brune. • Microscopic  este constituit din lobuli de dimensiuni diferite. cu nucleu central. cu citoplasma slab vacuolizata sau spumoasa. . corespunzînd în general sediului obişnuit al reminiscenţelor de ţesut gras brun întîlnite la om. • Macroscopic  unică. stelate.  lobulată sau nodulară. regiunea cervicală. • localizare . mult mai rară este localizarea în mediastin. cu numeroase granule lipidice mici. celule periostale. de culoare brun-gălbuie. lipomul fetal • Apare in primele luni de viata • Tumora unica sau multipla (lipomatoza) • Localizare subcutanata. focare de necroză şi hemoragie. trunchiului şi retroperitoneal. altele slab roşcate. formate din celule mari. încapsulată. Fibrolipomul – contine tesut fibroconjunctiv abundent 3. periarticulara sau intracraniara 7. uneori prezintă zone chistice. • se poate dezvolta din condrocite. lipomul infiltrativ – au caracter infiltrativ in masele musculare si trebuie diferentiat de liposarcom.  Lobulii tumorali sunt separaţi prin septuri conjunctive fine. dar de fapt întotdeauna infiltrativă.  tumora este bine vascularizată. • se întîlneşte aproape exclusiv la adult şi la vîrste înaintate.alcatuit din tesut gras. iar în cazul liposarcomului retroperitoneal.rotunde. − majoritatea metastazelor păstrează caracterele neoplaziei primitive.cu componenta mixoida 4. • caracteristic. alungite • cu conţinut gras variabil de abundent. • mărimi şi forme diferite.  la sectionare . Forma diferentiata. Angiolipomul – exista o componenta angiomatoasa 5.

pe cînd zona periferică este mai bogată celular.eozinofilă. 2. cu noduli multipli separaţi incomplet prin septuri fibroconjunctive. • substanţa fundamentală este în cantitate redusă. falangele piciorului şi oasele metatarsiene. Mai pot apare zone cu degenerare chistică şi zone de necroză. iar ţesutul tumoral creşte intravascular sub formă de cordoane. cu atipii şi mitoze atipice. coastele. Microscopic ↔ majoritatea condroamelor sunt formate din ţesut tumoral de tipul cartilajului hialin. Osteocondromatoza multiplă . ţesutul tumoral este paucicelular iar densitatea celulară variază de la o zonă la alta a tumorii. • majoritatea condroamelor sunt considerate ca malformaţii produse printr-o creştere excesivă de ţesut cartilaginos şi nu ca tumori adevărate. • citoplasmă . uneori de dimensiuni impresionante. • 10% cazuri se formează prin transformarea malignă a unor tumori cartilaginoase benigne. condromul se dezvoltă îndeosebi în regiunea metafizei. dispus în lobuli separaţi incomplet prin septuri fibroconjunctive. • consistenţa este fermă. • rareori. • în cuprinsul tumorii se găsesc şi zone cu caractere obişnuite condromatoase. cu tumori dezvoltate mai ales la oasele lungi ale membrelor şi la omoplat. care însă involuează spontan în contrast cu evoluţia metastazelor tumorilor maligne. Macroscopic. • este bogat celulară. nuclei mai voluminoşi. bogat vascularizate. cu vacuole şi cu conţinut în glicogen şi grăsimi. mai rar de tipul cartilajului fibros. dar sunt şi forme tumorale caracterizate prin dezvoltarea de condroame multiple şi denumite condromatoze. • localizările osoase sunt cele mai frecvente. observandu-se chiar formarea de metastaze.  insulele de ţesut cartilaginos au un aspect sticlos-albăstrui. ↔ Celulele tumorale • au o distribuţie neregulată în comparaţie cu cartilajul normal şi • sunt mai mari şi de forme mai neregulate decît condrocitele obişnuite. • este bine delimitată de ţesuturile înconjurătoare. • Uneori poate apare transformarea malignă a condromului. coaste. în cuprinsul insulelor de ţesut cartilaginos tumoral. dezvoltîndu-se mai ales în oasele lungi ale membrelor. oasele centurii pelviene şi scapulare. • formă rotundă sau lobulată. Forme particulare de condrom 1. ↔ în general. Tumpro maligne ale tesutului cartilaginos CONDROSARCOMUL • este o tumora rară. hipercromatici.afecţiune ereditară. celule multinucleate. peroneu). izolate sau grupate. encondroamele invadează vasele. • substanţa fundamentală intercelulară are caracter condroid hialin sau fibro-hialin. Gondroblastomul benign • este întîlnit mai ales la oasele centurii pelvine. dar inconstant încapsulată. localizările extraosoase sunt foarte rare. bogate în substanţă fundamentală. • Microscopic  prezintă densitate celulară mare. condromul • se poate forma şi dezvolta la suprafaţa osului. • la nivelul oaselor se pot dezvolta în partea centrală (medulară) sau periferică (periostală). asociate adesea cu zone mixomatoase şi zone de calcificare şi osificare. Tumora poate fi unică. în asemenea cazuri. porţiunea lor centrală este mai săracă celular şi mai bogată în substanţă fundamentală. printre care se găsesc celule gigante multinucleate. interesînd mai ales plamanul. conţinînd şi fibre elastice. ‼ După caracterele microscopice şi evolutive se descriu: . cu celule rotunde sau poligonale relativ uniforme. • este caracteristică prezenţa de zone de necroză şi focare de calcifiere în curprinsul tumorii. • are caracter nodular. • frecvent se găsesc mai multe celule într-o capsulă cartilaginoasă. • este constituită din zone cu caracter cartilaginos. La oasele lungi. vertebrele. tibie.• • • localizările obişnuite sunt în ordine descrescîndă a frecvenţei: falangele mîinii şi oasele metacarpiene. • poate ajunge la dimensiuni foarte mari. oasele lungi ale membrelor (femur. uneori fiind ataşat de acesta printr-un pedicul (eccondrom) sau se dezvoltă intraosos (encondrom). mainii şi piciorului. în legătură sau în imediata vecinătate a liniei de creştere epifizo-diafizare. Evolutia condromului • este benignă. • Pe secţiune  prezintă un carater lobulat. se găsesc şi zone mixoide. inconstant.  se pot găsi şi zone hemoragice sau transformări chistice (în zonele cu caracter mixoid).

omoplat. medulară a oaselor invadînd ulterior celelalte porţiuni din os precum şi ţesuturile periosoase. rareori se mai poate dezvolta şi în oasele scapulare.  osteomul de tip spongios este format din trabecule osoase. cu nuclei atipici şi celule gigante condrosarcoame cu malignitate slabă în care atipiile sînt foarte rare şi reduse. oaselor lungi ale membrelor. Predomină la bărbaţi. au o malignitate mai redusa. hipercromi. • tesutul tumoral. de consistenţă moale. paralele cu suprafaţa osului şi este acoperit la suprafaţă de ţesut periostal sau cartilaginos. osteosarcomul osteogen 2. cu zone de osificare encondrală. Osteoblastomul benign (osteomul osteoid gigant. mandibulă sau alte regiuni ale scheletului osos. Osteomul osteoid • se dezvoltă sub forma de nodul enostotic de dimensiuni mici (un centimetru). la humerus. cu o celularitate şi vascularizaţie bogată. fibromul osteogen) • este localizat mai ales la nivelul arcurilor şi apofizelor vertebrelor. Osteoclastomul (tumora cu mieloplaxe. care pretează la confuzii cu osteosarcomul. . Macroscopic. tibie. Forme particulare de osteom 1. în spaţiile largi delimitate de trabeculele osoase se găseşte ţesut conjunctiv. • Microscopic este constituit − dintr-o porţiune centrală formată din trabecule osteoide calcificate inegal şi dispuse neregulat. variabil de bogat vascularizat. • Microscopic este constituit din trabecule de ţesut osteoid. 2. cu metastaze tardive. După 40— 50 se dezvoltă de obicei pe fondul bolii Paget. − Osteomul oaselor craniului este. Condrosarcomul juxtacortical • se dezvoltă la nivelul suprafeţei externe a osului şi • este format din ţesut cartilaginos bine diferenţiat. ale pelvisului. Microscopic. Condrosarcomul mezenchimatos se caracterizeaza • prin predominanţa de zone compacte constituite din celule mici nediferenţiate. poliedrice sau fuziforme. 3. cu suprafaţă netedă şi consistenţă dură. cu maxim de frecvenţă între 10—30 de ani. • • • • Osteosarcomul osteogen îşi are originea în zona centrală. • este o tumora enostotică. cu celule de tip osteoblastic şi osteoclastic. cu un sistem haversian bine dezvoltat. dar dispuse relativ ordonat. Lamelele osoase au structură haversiană. în care există un accentuat polimorfism celular. oasele centurii pelviene şi oasele lungi. − localizările obişnuite sunt la oasele cutiei craniene şi mai rar la vertebre. are o coloraţie roşcată sau brună cu zone hemoragice şi de necroză. Tumorile benigne ale tesutului osos OSTEOMUL − este o tumora mai rară. ţesut conjunctiv bogat vascularizat şi − dintr-o porţiune periferică de os compact reactiv.este tumora malignă a ţesutului osos. osteosarcomul parosteal 1. de tip compact. unică sau multiplă. dar cu un aranjament neregulat. oaselor tarsiene. formată din ţesut osos compact sau spongios. parţial calcificat. localizările principale sunt la extremitatea distală a femurului şi extremitatea proximală a tibiei şi humerusului. 2. în general. la nivelul oaselor − se dezvoltă ca exostoză şi enostoză. de dimensiuni care ajung la 4—5 cm. de dimensiuni mici. şi • prin prezenţa de zone cu diferenţiere stromală condroidă. Osteosarcomul se însoţeşte de creşterea nivelului seric al fosfatazei alcaline. în general. condrosarcoame cu mare malignitate. claviculă. exceptînd calota craniană. − rotundă sau ovală. Tumorile maligne ale tesutului osos OSTEOSARCOMUL . dar cel mai adesea ramîne delimitată de părţile moi periosoase şi ţesuturile articulaţiilor printr-o lamă de ţesut osos. − extraosos se poate întîlni în părţile moi şi plămîn. supravietuirea ajungand pana la 20 de ani Forme particulare de condrosarcomul 1.1. tumora cu celule gigante) • este localizată mai frecvent la extremitatea distala a radiusului. de grosimi şi forme variabile. − Osteomul oaselor lungi este de tip spongios. • formaţiunea tumorală dezvoltată în zona epifizară determină distrucţii osoase. 2. cu citoplasmă clară şi nuclei mici. adesea respectand corticala osului. este cea mai frecventă tumora osoasă şi se întîlneşte mai ales la vîrstele tinere. • cu localizare posibila în majoritatea oaselor.  osteomul de tip compact este format din lamele osoase dispuse concentric. Clasificare 1. cu numeroase osteoblaste şi osteoclaste şi.

ca în peretele uterin. uneori cu atipii şi monstruozităţi accentuate. ↔ în localizarea uterină se poate dezvolta subseros.RABDOMIOM. − in zonele de invazie frecvenţa şi intensitatea atipiilor sunt mult mai accentuate.  diagnosticul diferenţial . Osteosarcorul primitiv extraosos  este o tumoră rară. . Osteosarcomul parosteal(osteosarcomul juxtacortical. stomac. predominînd în porţiunea inferioară a diafizei femurale. cu origine la suprafaţa externă a osului. prostată. • tumora este unică. Microscopic  este caracteristică asocierea de plaje celulare sarocomatoase fuziforme.  diagnosticul se bazează pe următoarele trei criterii: 1. Nomenclatura  miomul format fibre musculare netede este denumit . . ca în localizarea uterină.mai rar poate fi întilnită la nivelul humerusului. sau. Macroscopic.cu miozita osifiantă. aderentă de corticala osului sau în contiguitate cu aceasta. − consistenţă moale sau cu prezenţa de zone indurate de întinderi variabile în raport cu cantitatea de ţesut osos şi osteoid neoformat. cu excepţia leiomiomului intens edemaţiat.invazia în ţesuturile periosoase şi medulara osoasă apare în stadii mai avansate de evoluţie a bolii. pînă la dimensiuni gigantice. • este localizat în organele care conţin ţesut muscular neted şi mai ales în peretele uterin (miometru). fibromatos.cu predilectie la diafiza oaselor lungi. plăman.  cantitatea de ţesut osos şi osteoid diferă de la o tumoare la alta precum şi în cuprinsul aceleiaşi tumori  in unele forme este remarcabilă frecvenţa de celule de tip osteoblastic (osteosarcoame osteoblastice). vezică urinară. Malignitatea osteosarcoamelor • nu este dependentă în general de gradul de diferenţiere a ţesutului neoplazic. intestin. radiusului etc Macroscopic . • osteosarcoamele osteogene prezintă malignitatea cea mai ridicată. între care se găseşte un ţesut bogat celular. peroneului.este întilnită în special la adultul tînăr în a 3-a şi a 4-a decadă de viaţa. leiomiomul: ↔ are caracter nodular. excluderea originii osoase. − este constituită din trabecule osoase. leiomiomul bronşic). . cu diferenţiere marcată. • osteosarcoamele parosteale au o malignitate mai redusă. cu neoformarea de ţesut osos şi matrice osteoidă de către celulele tumorale.Osteosarcomul osteogen Macroscopic − aspect albicios sau roşcat şi hemoragic. esofag. sarcomul parosteal osifiant) . producerea de ţesut osos sau osteoid malign de către ţesutul sarcomatos. . Microscopic − prezintă un grad foarte accentuat de diferenţiere.LEIOMIOM  miomul format din fibre musculare striate . − celulele tumorale sunt relativ monomorfe fără atipii sau cu aţipii reduse şi cu rare mitoze. tibiei. ca în hipoderm.  in alte cazuri ţesutul sarcomatos bogat celular cu numeroase atipii este lipsit de ţesut osos şi osteoid sau acestea sunt in cantitate extrem de redusă. cu insule cartilaginoase. Tumorile benigne ale tesutului muscular MIOMUL este tumora benignă a ţesutului muscular. uniformitatea ţesutului tumoral 2. care are o consistenţă mai scăzută. • se poate dezvolta şi în părţile moi din fibrele muscuare netede din peretele vaselor şi din hipoderm. ↔ consistenţa tumorii este fermă. 3. • dimensiunile sale variază de la 1—3 cm.este o tumora osoasă mai rara. Leiomiomul • este cea mai frecventă tumora musculară. ↔ este rotundă ↔ incapsulată sau bine delimitată de ţesuturile înconjurătoare. predominînd caracterul osteolitic (osteosarcom osteolitic) 2. ovar. Localizare . multiplă. intramural şi submucos.  prezintă un grad ridicat de malignitate.se dezvoltă la suprafaţa osului ca o tumora circumscrisă sau lobulata. ↔ uneori este pediculată (unele leiomioame uterine subseroase şi submucoase.

rabdomiosarcom pleiomorf . a rabdomiomului limbii care este o tumora adevărată. numeroase celule de tip rabdomioblastic şi frecvente celule gigante.ca în localizarea retroperitoneală.     RABDOMIOSARCOMUL este tumora musculară malignă cea mai frecventă.  stroma poate fi edematoasă. monstruozităţilor şi mitozelor atipice. LEIOMIOSARCOMUL • este o tumora rară in contrast cu frecvenţa leiomioamelor benigne. precum şi din celule mai slab diferenţiate. • Macroscopic  bine circumscrisă .este caracterizat prin dispoziţia celulelor tumorale în grupuri separate de ţesut conjunctiv Tumorile benigne vasculare . eventual cu dispoziţie palisadică. adesea formînd vîrtejuri. probabil. cu nuclei rotunzi situaţi în centrul celulelor sau la periferie.  Evoluţie → benignă sau malignă. rareori voluminoase şi uneori cu aspect epitelioid. anastomozate între ele. bine delimitat Microscopic → este format din fibre musculare striate.culoare gălbuie sau gălbui-rozată. de tipul coristomului sau hamartomului. deşi caracterele microscopice sunt aceleaşi. care conţin miofilamente intracitoplasmatice. prostata. cu excepţia. RABDOMIOMUL • este o tumora foarte rară. ↔ caracterele celulare constituie criteriul esenţial pentru stabilirea diagnosticului şi în special relativa uniformitate a celulelor cu absenţa atipiilor. • Microscopic → este format din celule alungite. Forma particulara – LEIOMIOMUL EPITELIOID (leiomioblastomul)  întilnită mai ales la nivelul tractului digestiv şi numai rareori la nivelul bronhiilor. tumora este infiltrativă şi distructivă. polimorfe. • întîlnită mai ales în miocard şi foarte rar în plămîn. iar în unele cazuri hialină. adesea cu caracter striat. unele de tip sinciţial. transformări chistice (postnecrotice). rabdomiosarcomul alveolar . printre care se găsesc rabdomioblaşti cu variate grade de diferenţiere. • natura tumorală a rabdomiomului este contestată de majoritatea autorilor.ca în localizarea uterină şi părţile moi profunde ale extremităţilor  slab delimitată şi infiltrativă . 2. cu numeroase vîrtejuri formate de dispoziţia particulară a fasciculelor de fibre musculare.ANGIOAME . mitozele atipice sunt frecvente. aparent tumefiate. poligonale sau ovale. hialianizări şi focare de calcificare.  stroma tumorală este redusă la rare septuri conjunctivo-vasculare subţiri şi o reţea de reticulină care delimitează trabecule şi de cuiburi de celule tumorale. Frecvent prezintă zone întinse de necroză şi hemoragii. Tumorile maligne ale tesutului muscular I. uneori de talie gigantă.↔ pe secţiune . mezenterului. astfel că suprafaţa de secţiune surprinde de obicei atît fibre secţionate longitudinal cît şi altele secţionate transversal. sau individualizate. cu capetele rotunjite. mai mari decat cele normale. II. ↔ fibrele musculare tumorale au nuclei alungiţi.predomină celulele mezenchimale nediferenţiate. aranjate în fascicule. zone hemoragice. localizările cele mai importante sunt în muşchii striaţi dar poate apare şi în alte regiuni sau organe în care se găseşte sau nu ţesut muscular striat: vezica. si mai rar limfatice Forme histopatologice 1. monstruoase. Macroscopic → se prezintă ca un nodul de dimensiuni reduse. • localizările obişnuite sunt cea uterină şi digestivă. vaginul. limba. în jur de 1—2 cm. cu accentuat polimorfism celular. uretra. • se poate dezvolta din leiomioame preexistente sau de la început ca tumori maligne. nazofaringele etc. ca în celelalte localizări. uterul. mai ales sanguine.  caracteristic → citoplasma clara sau slab eozinofila. cu monstruozităţi. limbă sau în alte organe. rabdomiosarcomul embrionar . dar poate apare oriunde în părţile moi şi în peretele vaselor. ↔ celulele musculare sunt dispuse în fascicule care au orientări foarte diferite şi întîmplătoare. Evolutia . ↔ masa tumorală mai poate prezenta zone de necroză.grava.  este constituită din plaje de celule musculare mici. 3. putand ajunge la dimensiuni foarte mari. bronhiile. cu metastaze frecvente . Microscopic leiomiomul ↔ este format din fibre musculare netede de dimensiuni diferite atît faţa de cele normale cît şi de la o tumora la alta sau de la un cîmp microscopic la altul. el fiind considerat o formaţiune malformativă congenitală.cel mai frecvent. Macroscopic. epiploonului. ca în tumorile miocardice.

buze. − Apariţia trombozei în hemangiome poate produce adesea înnegrirea tumorii. cu pereţii formaţi din ţesut fibroconjunctiv. cu peretele îngroşat. limfocite. rinichi. − localizări multiple: piele şi părţile moi. venos. − în stroma fibroconjunctivă se găsesc fibre musculare netede şi celule grase. în contact imediat cu epidermul. plăman.in functie de caracterele microscopice . Macroscopic − unică sau multipla. arterial) − este format din vase de tip arterial şi venos. Hemangiomul sclerozant − apare ca un nodul dermic. în peretele cavităţii bucale. Cand ţesutul fibro-conjunctiv este abundent. dar adesea septurile conjunctive sunt intens fibrozate şi sărac celulare Angiocheratomul − este o varietate de hemangiom cavernos în care lumenele vasculare sunt localizate în partea superioară a papilelor dermice. Hemangiopericitomul  Definitie = este o tumora vasculară în care proliferarea vasculară se asociază cu proliferarea de pericite.hemangiomul → 1. de mărimi diferite. Hemangiomul venos − este format din vase de tip venos. cu peretele îngroşat şi înconjurat de o masă circulară de fibre musculare netede. capilar. dar alteori are un caracter infiltrativ. − Microscopic are caracter de hemangiom capilar. − localizări multiple tisulare şi viscerale. cu conţinut sanguin sau goale. care comunică între ele. numeroase. care să fie astfel greşit interpretată drept un melanom.  Localizare − cel mai frecvent în ţesuturile moi superficiale. Cele mai multe sunt prezente încă de la naştere. fibroblaste şi histiocite.  sindromul Sturge-Weber Hemangiomul intramuscular − o formă particulara de hemangiom. 2. oase. 4. neregulate. conţinand celule mezenchimale şi.  Macroscopic . − Microscopic este constituit din vase mici. creier.retroperitoneal. tumora capătă caracter de angiofibrom. ficat. − mai rar . − este considerat un proces malformativ. dar vasele neo-formate disociază fibrele musculare printre care pătrund şi se dezvoltă. Hemangiomatoza generalizată − constă din numeroase ectazii vasculare hemangioatoase. − este considerat ca un proces reactiv. uter. tapetate de celule endoteliale cuboidale sau alun gite şi turtite. ficat. Angiomiomul (leiomiomul vascular) − este localizat îndeosebi în regiunea gleznei şi articulaţia mîinii. creier etc. ci malformaţii cu aspect tumoral. asemănător ca structură cu histiocitomul şi dermatofibromul. săracă. − mic nodul format din vase sinuoase. • între capilare se găseşte o stromă fibro-conjunctivă. inconstant. racemos Hemagiomul capilar • este constituit microscopic din vase capilare alungite sau rotunde. eventual difuz − dimensiuni care variază de la caţiva milimetri pană la forme gigante. datorită caracterului său infiltrativ în ţesuturile musculare. adesea pigmentat. Hemangiomul racemos (cirsoid. fibre colagene. tapetaţi pe faţa internă de celule endoteliale. care afectează porţiuni întinse dintr-un organ sau o regiune a corpului. dilatate sau colabate. cavernos. • In stroma fibroconjunctivă se găsesc celule conjunctive diferenţiate şi nediferenţiate precum şi limfocite. 3. oase etc. − se întîlneşte în afecţiuni congenitale ca  telangiectazia congenitală.Tumorile vaselor sanguine – HEMANGIOAME Tumorile vaselor limfatice – LIMFANGIOAME HEMANGIOMUL − majoritatea hemangioamelor nu mai sunt considerate tumori adevărate. unele conţinînd hemosiderină. Hemangiomul cavernos • este format din spaţii vasculare largi. Clasificare . − poate fi bine conturată şi delimitată. care este îngroşat şi prezintă acantoză şi hipereheratoză. după cum conţin sange arterial sau venos. − culoare roşie vie sau cianotică.

− derivă din glomusul normal care este o formaţiune vasculară neuromusculara de legătură între micile arteriole şi venule. de dimensiuni mici.  este localizat la piele şi în ţesutul subcutanat. mai rar. fulgurante. în unele organe ca ficat. limfangiomul chistic. Limfangiomul chistic  se prezintă ca o formaţiune chistică. predominant subungheal.  existenţa fibrelor de reticulină răspîndite printre celulele tumorale constituie un criteriu de diagnostic diferenţial cu inflitrările carcinomatoase perivasculare. în vecinătatea canalului toracic sau a ramurilor sale. înconjurate de cîmpuri întinse celulare formate din pericite. mai ales in tumorile cu localizări profunde.se aseamănă cu hemangioamele corespunzătoare. uniforme. Tumora glomică (glomangiomul) − tumora vasculară solitară. limfangiomul capilar 2.impregnaţia pentru reticulină arată:  delimitarea formaţiunilor vasculare de celule din jur  în cuprinsul cîmpurilor de pericite prezenţa de fibre de reticulină. limfă). dar în jurul vaselor se găsesc celule glomice. lymphangioma cutis circumscriptum Limfangiomul capilar si cavernos . multiloculară. Evolutie .poate recidiva după extirparea chirurgicală. − pericitele .  se întîlneşte mai frecvent la copil  Microscopic − plaje şi cordoane de celule endoteliale − lumene vasculare mici. cu citoplasmă săracă şi nucleu relativ voluminos. dispuse uni-sau pluristratificat.  Lumenele endoteliale sunt separate printr-o stromă în care se găsesc fibre musculare netede şi un număr variabil de conglomerate limfocitare. adesea dilatate. − vasele de tip capilar sunt anastomozate şi înconjurate de plaje. Hemangioendoteliomul benign  este o variantă de hemangiom capilar . de cele mai multe ori. în număr foarte variabil de la o tumoare la alta. . limfangiomul cavernos 3. retroperitoneal şi. realizînd în ansamblu un aspect de „fagure". elemente musculare şi nervoase în diferite proporţii. care interesează o regiune din corp în care există un exces de vase limfatice. mărimi foarte variate aparent este bine delimitată de ţesuturile înconjurătoare. lobuli şi grupe de celule cu aspect epitelioid. − pe cîmpuri întinse. LIMFANGIOMUL  este constituit din vase de tip limfatic. 4. limbă.  Se poate complica cu chilotorax. mai ales de tip capilar. limfangiomul cu lumene endotelizate şi chistice 5.celule rotunde sau alungite. Microscopic − canale vasculare. prinse de peretele vascular printro prelungire citoplasmatică. adesea în formă de rachetă.  este considerat o malformaţie localizată a vaselor limfatice şi nu un proces tumoral adevărat. fiind formată din vase. − − ‼ In hemangiopericitom . Limfangiomul cu lumene endotelizate şi chistice  Este localizat în mediastin şi retroperitoneal. localizată la extremităţi. Microscopic − prezinta o structură complexă. tapetate cu endotelii. cu lumene mari.  chistele conţin un lichid clar/  cand apare în regiunea cervicală mai este denumit şi hygroma chistic. părţile moi. − produce dureri vii. splina etc. limfangiomatoza sistemica 6. determinînd deformarea regiunii respective. uneori chiar parţial încapsulată. − microscopic apar cu o structură asemănătoare cu aceea a hemangioamelor cavernoase. dar de fapt. asemenea formaţiuni fac parte din componenţa şunturilor arterio-venoase. Limfangiomatoza sistemică → se întîlneşte la copii ca formă difuză. buze.dia musculară a peretelui arterial − între plajele şi grupurile de celule neoplazice se găseşte o stromă redusă care însă poate suferi metaplazie condroidă. clare. Tumori glomice multiple − localizate mai ales în piele şi ţesutul subcutanat de la nivelul membrelor. celulele endoteliale sunt cubice sau înalte. are limite imprecise şi caracter infiltrativ. de care se deosebesc prin natura vaselor şi conţinutul acestora (conţin. nodulară. asemănătoare celor din me.  Forme particulare 1. tumorile tind sa se dezvolte grupat. care conţin limfa.

precum şi din mase compacte de celule sarcomatoase cu caracter mezenchimal.  spre deosebire de formele benigne.  are caractere asemănătoare cu angiosarcomul. ovale sau alungite. înconjurate de plaje întinse formate din celule rotunde. în care vasele par încorporate. dispuse uni. inegale. histiocitar sau polimorf HEMANGIOPERICITOMUL MALIGN (hemangiopericitosarcomul)  este constituit din vase mici. LIMFANGIOSARCOMUL  este o tumora rară.  tumora este constituită din formaţiuni vasculare de tip capilar tapetate cu celule endoteliale atipice. hemangioendoteliomul malign)  se dezvoltă mai ales în părţile moi şi glanda mamară. în contact intim cu epidermul îngroşat. Tumorile maligne vasculare ANGIOSARCOMUL (hemangioendoteliosarcomul.Lymphangioma cutis circumscriptum → este echivalentui limfangiomatos al angiocheratomului. fiind format din lumene limfatice dilatate. . malignitatea se exprimă prin atipii celulare şi prezenţa de mitoze atipice. dar vasele conţin limfă.sau pluristratificat. cu numeroase fibre de reticulină între ele.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful