NEOPLAZIA

Definiţie - în prezent, prin neoplasm înţelegem o populaţie celulară caracterizată printr-o proliferare excesivă, autonomă, care nu mai răspunde la mecanismele normale de control şi influenţele ţesuturilor adiacente şi care au capacitatea de a disemina pe diferite căi la distanţă de locul de origine - populaţia descinde dintr-o celulă suşă transformată, ce generează o clonă celulară, care, prin dezvoltare anarhică, duce în final la dezvoltarea unei tumori - aceasta, în evoluţia ei naturală, se dezvoltă spontan prin extensie locală şi la distanţă, cu invazie şi metastazare, ducând în final la deces Etiopatogenie Clasificare: A. Factori exogeni 1. Fizici 2. Chimici 3. Biologici B. Factori endogeni 1. Imunologici 2. Genetici

FACTORII EXOGENI
1. Agentii carcinogeni fizici 1. Radiatiile ionizante - provin din dezintegrarea compusilor radioactivi instabili: 1. Radiatiile α (nuclee de heliu) 2. Radiatiile β (electroni) 3. Radiatiile ζ (fotoni) - determina ionizara bazelor azotate si rupturi ale catenei ADN - produc in special leucemii, limfoame, tumori cutanate, neoplasme igestive, sarcoame de tesuturi moi 2. Radiatiile ultraviolete (RUV) – duc la aparitia carcinoamelor bazocelulare, spinocelulare si a melanoamelor 3. Traumatismele mici si repetate, pe cicatrice, fistule cronice si nevi pigmentari 4. Azbestul - fibrele dure de crocidolit subtire inhalate pot produce mezotelioame pleurale si carcinome pulmonare dupa o latenta de aproximativ 20 de ani 5. Corpii straini - Membranele si tubulatura de plastic - Fibrele de sticla - Polimerii de dextran produc produc sarcoame la razatoare 2. Agentii carcinogeni chimici 1. Produsii industriali a) Anorganici  Metale - cromul si nichelul  neoplasme ale cavitatii nazale si neoplasm pulmonar - cadmiul  neoplasm pulmonar si al vezicii urinare  Azbest  mezotelioame pleurale b) Organici  nitrozoamine  cancere digestive (stomac, colon)  hidrocarburi policiclice aromatice (HPA)  cancere pulmonare, digestive, de vezică urinară, sarcoame;  clorura de vinil  angiosarcom hepatic;  cauciucuri şi coloranţi de anilină  neoplasm de vezică urinară;  benzenul  limfoame, cancer de cap de pancreas;  pesticide, erbicide  leucemii acute mielogene.

2. Produsele medicamentoase • fenacetină - neoplasm renal • dietilstilbestrol - neoplasme uterine, de vagin, mamar, de ovare • ciclofosfamidă - neoplasm de vezică urinară • cloramfenicol - leucemii 3. Produşii alimentari • piroliza aminoacizilor din carne (prăjirea la grătar)  modificări genotoxice • consumul crescut de proteine animale şi scăzut de fibre (celuloză, pectine, lignine)  neoplasme colorectale • sardinele uscate şi fripte, hamburgerul prăjit, carnea de vacă prăjită  neoplasme gastrice • Grăsimile animale şi dulciurile fine (prăjituri, torturi, dar nu ciocolata)  neoplasm mamar, ovarian, endometrial

4. Băuturile   Cafeaua solubilă din boabe prăjite conţine metilglioxal  neoplasmului colorectal, de vezică urinară, pancreas, sân. Alcoolul: whisky-ul, cogniacul conţin substanţe mutagene însuspensie găsite înreziduurile obţinute prin evaporarea lor.

5. Fumatul Cei ce fumează mai mult de 10 ţigări pe zi au risc cu 20% mai mare de aface cancer bronhopulmonar, iar un fumător pasiv (care inhalează fumul fără a fuma) riscmai mare de 53% faţă de nefumători. Un fumător ar trăi cu aproximativ 20 ani mai mult dacă nu ar fuma. 3. Agenţii carcinogeni biologici: 1. Paraziţii  Schistosoma haematobium  cistită interstiţială cu metaplazia uroteliului vezicii urinare şi apariţia carcinomului epidermoid  Trichomonas vaginalis  cancere de col uterin şi vagin  Amoeba  limfoame 2. Micotoxinele (metaboliţi ai unor mucegaiuri)  Aflatoxinele  carcinomului hepatocelular  Ocratoxina  neoplasme renale 3. Virusurile a) Virusurile cu genom ADN - conţin gene care codifică proteine ce se cuplează cu proteinele oncosupresoare ale celulei gazdă, inactivându-le (proteinele oncosupresoare sunt produse ale antioncogenelor - gene supresoare tumorale - implicate în reglarea proliferării celulare). Astfel, ele decuplează proliferarea celulară de sub controlul inhibitor şi joacă rol în transformarea fenotipică a celulei canceroase.  Virusurile Papilloma umane (HPV) - sunt virusuri cu ADN dublu catenar circular, cu tropism crescut pentru celulele epiteliale, în special scuamoase - la om produc condiloame acuminate, papiloame laringiene ce pot evolua spre carcinoame scuamoase.  Hepadnavirusurile umane - virusul hepatitei B (HBV) are ADN d.c. circular  carcinomul hepatocelular  Virusul Herpex simplex uman - are genom ADN - este limfotopic - produce sarcomul Kaposi (angiosarcomatoza multicentrica  Virusurile Epstein – Barr - este un virus herpetic cu genom ADN d.c. liniar, cu tropism pentru limfocitele B - la om produc • limfom Burkitt (limfom malign non- Hodgkin cu celule B, cu grad crescut de malignitate) • Carcinom scuamos nasofaringian • Limfoproliferari clonale in imunodeficiente (SIDA, sindrom ataxie- telangiectazie) b) Virusurile cu genom ARN (retrovirusuri) 1. Cu capacitate de transformare rapida (prin proces de transductie) 2. Cu capacitate de de transformare lenta (prin proces de mutageneza insertionala)  singurul virus ARN demonstrat ce produce cancer la om este HTLV1 (human T-cell leukemia virus) - retrovirus care infecteaza limfocitele T helper CD4 si care determina aparitia leucemiei acute cu celule T a adultului

FACTORII ENDOGENI
1. Factori imunologici Din punct de vedere antigenic, tumoarea este un mozaic celular, puterea antigenica a unei tumori fiind maxima in faza G1 a ciclului celular. Antigenele tumorilor sunt histotipice si caracteristice pentru un anumit tip de tumora, fiind consderate markeri tumorali ce ajuta la precizarea diagnosticului si monitorizarea bolnavului: • CA 19-9  adenocarcinom de colon • CA 15-3 si TAG 73  neoplasm mamar • CA 125  neoplasm ovarian • PSA  neoplasm de prostata • β- HCG  teratoame si tumori trofoblastice 2. Factorii genetici Exista 3 teorii majore in explicarea mecanismelor carcinogenezei 1. Teoria mutaţiei somatice - admite existenţa unor modificări de structură, induse de agenţii cancerigeni, a unor gene ce codifică creşterea şi diferenţierea celulară. 2. Teoria epigenetică - admite unele modificări funcţionale în controlul expresiei genice, cu apariţia unei proliferări anormale. 3. Teoria genetică - reuneşte primele 2 teorii

dar nu invadează  invadează ţesuturile din jur  consistenţă fermă (excepţie lipomul. cu distrugerea matricei extracelulare şi diseminare la distanţă. penetrarea membranei bazale prin eliberarea unor enzime ce o degradează METASTAZAREA  Definiţie: transferul celulelor maligne de la nivelul tumorii primitive în alte zone ale organelor. lobularea) • modificări ale cromatinei (hipercromazia) • modificări de număr (doi sau mai mulţi nuclei) • creşterea volumului şi numărului nucleolilor (normal sunt 2-3. . cu scăderea glicoproteinelor şi creşterea acidului sialic Modificari morfologice a) la nivelul nucleului • cariomegalia = creşterea volumului nuclear • modificări de formă (protruzia. 3."spindle cell" – în fibrosarcom  celule mormoloc . subclonele dominante reprezentând celulele cu cel mai mare potenţial de metastazare şi rezistenţă la tratament anticanceros. pentru că se găsesc în celule nediferentiate) b) la nivelul citoplasmei • scăderea cantităţii (raportul nucleu/ citoplasmă  1) • modificări de formă (polimorfism): forma citoplasmei dă şi forma celulei tumorale  celule fusiforme . Modificarile in celula canceroasa Modificări funcţionale • alterarea inhibiţiei de contact a mişcării şi diviziunii • alterări ale permeabilităţii şi transportului membranar • alterări ale joncţiunilor intercelulare • alterări ale enzimelor de suprafaţă • alterări în compoziţia membranei celulare. cu formarea unor tumori secundare.CARCINOGENEZA Celula canceroasă este o celulă cereprezinta substratul proliferării maligne. uneori."hairy cell" . 2. mixomul)  consistenţă moale (excepţie schirul)  nu recidivează după extirpare (excepţie tumora  recidivează după extirpare."tadpole cell" -în rabdomiosarcom.în leucemia cu celule păroase.în astrocitoame • modificări de dimensiuni: celula mică este o celulă agresivă c) la nivelul membranei celulare . ceea ce explică de ce. Grupurile celulare maligne sunt heterogene. recidivele au o evoluţie mai gravă decât tumora primitivă. Metastaza în cascadă = metastaza metastazei. Celulele fiice îşi pot schimba gradul de diferenţiere.neregularităţile şi lipsurile de membrană sunt un indiciu că au fost pierdute porţiuni din citoplasmă şi caracterizează fragilitatea celulară ce afectează o proporţie mare de celule maligne CARACTERELE GENERALE ALE TUMORILOR Tumorile benigne Tumori maligne  încapsulate  neîncapsulate  cresc lent  cresc rapid  comprimă ţesuturile. desmoida)  metastazează (excepţie carcinomul bazocelular şi  nu metastazează tumorile primitive cerebrale)  se pot opri în evoluţie  evoluţie continuă până la deces  aspect histologic asemănător cu al ţesutului de origine  aspect histologic diferit de al tesuturilor de origine – pleomorfism !! Caracteristicile cele mai importante pentru tumorile maligne sunt capacitatea de a invada tesuturile din jur si de a metastaza INVAZIA  Definitie .modificare fenotipică celulară transmisibilă la celulele fiice care au capacitatea de a produce noi tumori dacă sunt transplantate la un primitor singenic.  Secvenţele fenomenului de invazie locală sunt 1. pierderea adezivităţii între celule (probabil prin alterarea joncţiunilor intercelulare şi modificarea potenţialului electric de membrană).depăşirea membranei bazale de către celulele canceroase. fenomenul ce caracterizează celula canceroasă fiind transformarea .  celule păianjen .  celule păroase . ancorarea celulei maligne de membrana bazală prin receptori pentru laminină. când există 5-6 prognosticul este defavorabil."spider cell" .

nidarea. Exemple:  Epiteliu o o Papilom (scuamos)  carcinom scuamos Polip. permeaţia . Stabilirea nomenclaturii care are la bază criteriul histogenetic  tumorile benigne au denumirea provenită din numele ţesutului sau organului de origine.neoplasmul pulmonar 5. policitemia vera Tumorile celulelor neurale si gliale ca si a structurilor de suport neural sunt: neuroblastomul (precursori de celule nervoase). adenom (celule glandulare) adenocarcinom      Fibroblaste  fibrom  fibrosarcom Adipocite  lipom  liposarcom Muschi neted  leiomiom  leiomiosarcom Muschi striat  rhabdomiom  rhabdomiosarcom Os  osteom  osteosarcom Tumorile hematiilor si a limfocitelor sunt maligne – limfoame. ligamentul rotund al ficatului .pătrunderea celulelor maligne în limfatice sub formă de coloană 3. oprirea şi extravazarea lor în organele în care va lua naştere metastaza e.desprinderea celulelor ce cad în cavităţi sub acţiunea gravitaţiei 4. cu formarea unor micrometastaze şi apoi macrometastaze  Căile de metastazare Limfatice  dau metastaze mai ales carcinoamele  celulele neoplazice pătrund în capilarele limfatice sub formă de coloană sau microemboli. peritoneală . vehicularea celulelor neoplazice în torentul circulator d. Se includ aici ambele ipostaze de multiplicare a celulelor şi anume: 1.-om"  tumorile maligne → sufixul este o “sarcom” pentru cele provenite din ţesuturile mezenchimale şi o ”carcinom” pentru cele de origine epitelială.metastazele ombilicale din cancerul hepatic 4.la neoplasme ovariene sau endometriale 3. teratocarcinomul. teratoame. multiplicarea cu celulele ce îşi păstrează capacitatea de diferenţiere. cele din centru fiind apărate de cele de la periferie . glioame si meningioame Tumorile celulelor germinale: seminoame.caracteristică neoplasmelor ovariene sau digestive 2. Secvenţele fenomenului de metastazare a. intravazarea acestor celule în circulaţia sanguină şi limfatică c. ajungând în ganglionii regionali cei mai apropiaţi tumorii. la care se adaugă sufixul . mielom multiplu.prin fixare în peretele abdominal la nivelul inciziei sau în locul în care s-a băgat trocarul pentru laparoscopie NOMENCLATURA TUMORILOR Pentru oncologi şi anatomopatologi termenul de tumora este limitat la creşteri ale ţesuturilor şi organelor realizate prin multiplicarea celulelor. LCR . desprinderea celulelor maligne din masa tumorală primară b. unde se înmulţesc şi diseminează în staţiile următoare Vasculare  caracteristică sarcoamelor. implantarea .fiind protejate de ele Caile naturale 1. leucemii.heterotipică . embolizarea prin fragmentarea trombilor neoplazici 2.  reuşesc să dea metastaze celulele care formează microemboli prin fenomenul de agregare .tumori cerebrale ce metastazează în alte zone ale SNC  Mecanismele metastazării 1. teci nervoase . multiplicarea celulelor transformate malign (canceroase.plasseo = formaţiune) – termen folosit pentru definirea tumorilor maligne (dezvoltarea unui ţesut cu caractere noi. deci o hiperplazie cu celule diferenţiate adulte — realizînd aşa-zisele tumori benigne 2.. coriocarcinomul Tumorile mixte au celule tumorale epiteliale si stromale fie  Benigne – adenomul plomorf de parotida  Maligne – carcinosarcoamele (cele mai frecvente se intalnesc la nivelul uterului) .celulele maligne aderă la plachete. diseminarea iatrogenă . bronşică . neoplazice) care realizează tumorile maligne Neoplasm (neoplazie) (neus = nou .homotipică . trompe uterine .mai multe celule neoplazice aderă între ele. diferite de cele ale organismului gazdă).meningita carcinomatoasă 6.

vulvă.proliferări ale glandelor care realizează aspecte glanduliforme (tiroida. pancreas. ramificate.fara metastaze viscerale  M1.cu metastaze viscerale TUMORILE EPITELIALE Tumorile benigne epiteliale .exemplu → la nivelul vezicii urinare:  se prezintă ca o creştere intravezicala  este constituit din axe conjunctivo-vasculare subţiri. aspectul citoarhitectonic  Carcinoame epidermoide (pavimentoase. Carcinomul bazocelular II. a unor epitelii mucoase pavimentoase stratificate (mucoasă oro-faringeală. în special la nivelul mucoaselor tubului digestiv.carcinoame (termen care include în sine atît noţiunea de proliferare epitelială cît şi noţiunea de malignitate) . esofag. teratomul TUMORI EPITELIALE MALIGNE I. anus – se dezvoltă ca o neoformaţie pediculată sau cu baza de implantare largă – suprafaţa este netedă sau rugoasă – de obicei tumora este unică şi de dimensiuni reduse. TUMORI EPITELIALE BENIGNE I. veziculă biliară etc. formaţiuni papilifere cu axe conjunctivo-vasculare acoperite de celule epiteliale (de exemplu. cu ramificări proeminente şi creste de mărimi inegale care se dispun ca nervurile unui eventai. ureter. ca: citoarhitectonica histologică realizată de celulele tumorale.N  N0. polipul III. ce proemină la suprafaţă Polip  tumori benigne ce proemină pe suprafaţa mucoaselor cu epiteliu cilindro-cubic  in functie de aspectul histogenetic: • polip adenomatos .procesul patologic este denumit papilomatoză Microscopic – epiteliul tumoral este îngroşat. suprarenala.proliferari de tip adenomatos cu transformări chistice • chistadenom papilifer sau papilar .sunt denumite nu numai după criteriul histogenetic.spinocelular IV. dimensiunile celulelor. hipercheratoză. PAPILOMUL – este tumoarea benignă a epiteliilor pavimentoase stratificate – este localizat la piele şi la mucoasele cu asemenea epitelii. în care proliferarea epitelială realizează. Carcinomul scuamos. salivare etc) • chistadenom . continuă – proliferarea tumorală produce îngroşarea diferitelor straturi ale epiteliului pavimentos. Tumorile maligne epiteliale . întîlnit mai frecvent la ovar şi pancreas. scuamoase) → derivate din epiteliile epidermice de înveliş.denumiri specifice în funcţie de: tipul celular care intră în componenţa lor. urotelial. Papiloamele cu hipercheratoză se întîlnesc mai ales la nivelul pielii şi au o consistenţă dură şi suprafaţă rugoasă – ulcerarea şi infectarea secundară a tumorii se însoţesc de infiltrate inflamatorii în ţesutul conjunctivo-vascular Papilomul se dezvoltă şi ca tumora a epiteliilor de tip tranziţional . aspectul macroscopic etc. – îngroşarea stratului malpighian este denumită acantoză. dimensiunea celulelor. intraductal. Termenul de papilom este utilizat şi pentru tumorile epiteliale benigne.  Adenocarcinoame →se dezvoltă din structura glandelor sau formează structuri glandulare. prezentînd fiecare cîte un ax conjunctivo-vascular. papilomul intraductal mamar). papilomul II. acoperite de celule epiteliale de tip tranziţional.polipul reprezintă proliferări proeminente pe suprafaţa mucoaselor cilindro-cubice ce realizează structuri glandulare. exocol. Carcinomul adenoid chistic III. .chistadenom cu proliferări papilare. vezică urinară. de esofag superior. vagin etc. faringiană. iar îngroşarea stratului granular şi cornos cu exces de cheratinizare.)  Carcinoame tranziţionale → dezvoltate în mucoasa căilor urinare — bazinet. • adenoame .Stadiul descrierii tumorale TNM Cuprinde:  Talia tumorii – T – de la T0 = CIS (carcinom in situ) la T4  Numarul de limfoganglioni prinsi – noduli. corzile vocale inferioare. fără atipii. format prin hiperplazia papilelor dermice sau chorionului – membrana bazală este indemnă. adenomul IV. Papilom  tumorile benigne ale epiteliilor pavimentoase şi tranziţionale. cum sînt: mucoasa bucală. vagin.limfoganglioni fara celule maligne  N1. dar în regiunea perianală şi vulvară se pot forma papiloame mai voluminoase – pot fi multiple .noduli invadati tumoral la distanta  Metastazele – M  M0. Adenocarcinomul Tumori epiteliale benigne I.) sau din alte epitelii care au suferit metaplazie pavimentoasă (epiteliile bronşice. ci şi după alte criterii.noduli locoregionali invadati  N2.

dar numai în zona superficială a acestuia. într-un procent redus de cazuri. pot suferi transformare malignă . musculara mucoasei • membrana bazală este prezentă atît la nivelul de contact între epiteliul de suprafaţă şi ţesutul conjunctiv. 2. stomac. iar la mucoasele organelor digestive. dispus pe un ax conjunctivo-vascular. cît şi în jurul glandelor • uneori glandele din asemenea polipi sînt dilatate chistic (prin retenţie de secreţie) producînd mărirea de volum a tumorii • frecvent polipii sunt ulceraţi şi prezintă zone de necroză cu infiltrate inflamatorii în axul lor conjunctivo –vascular Diagnostic diferential . • polipozele gastrice şi intestinale se consideră că. endometru. tumorale. • localizările sale corespund cu acelea ale mucoaselor acoperite de asemenea epitelii. epiteliul pavimentos supraiacent proliferează şi suferă modificări asemănătoare acelora din papilom ↔ în aceste cazuri. se aseamănă cu carcinomul epidermoid Macroscopic – se prezintă ca un nodul cutanat neted.‼ Spre deosebire de papiloamele adevărate. mucoasei bucale şi degetelor. ce se întîlnesc mai ales la stomac.formaţiunile polipoide de natură inflamatorie. unistratificat sau pluristratificat. POLIPUL • este tumora benignă a epiteliilor cilindrice şi cubice de suprafaţă. intestin subţire şi colon • în funcţie de elementele proliferate. intestin subţire şi colon. mai ales în regiunea anală. Polipii adenomatoşi (glandulari) Macroscopic • sunt mai voluminoşi • au suprafaţă neregulată. deseori ulcerată Microscopic – este constituit din epiteliul cilindric sau cubic proliferat. polipi adenomatoşi (glandulari). şi care prezintă cheratinizări şi perle epiteliale foarte numeroase şi voluminoase → în dermul învecinat se găseşte infiltrat inflamator cronic şi uneori reacţie granulomatoasă cu celule gigante Evoluţia este benignă cu regresiune lentă şi vindecare II. dar mai frecvent se întîlneşte la mucoasa nazală. asociaţi cu pigmentare melanică neobişnuită a feţei. Polipii adenomatoşi (glandulari) – forme particulare Polipozele gastrice şi intestinale 1. Sînt forme cu noduli voluminoşi sau cu noduli multipli. 2. Cheratoacantomul (moluscum sebaceum)  este o leziune cutanată care apare îndeosebi în regiunile descoperite ale pielii (faţă şi mîini)  clinic şi histopatologic. Sindromul Peutz-Jeghers • se caracterizeaza prin dezvoltarea de polipi pedunculaţi la stomac. cu caracter cronic. se vorbeşte de transformare papilomatoasă a epiteliului. vulvară şi perineală. intestin subţire şi colon. cu centrul ombilicat. distingem: polipi simpli. care este în continuitate cu corionul mucoasei si prezintă uneori infiltrat inflamator. Polipoza multiplă familială • cu localizare la colon • se transmite autozomal dominant • debutează obişnuit în copilărie şi adolescenţă. endocol • poate fi unic sau multipli (polipoză). Condilomul  este o formă particulară de papilom  este caracterizată prin asocierea proliferării epiteliale cu o hiperplazie accentuată a dermului sau a chorionului şi prezenţa unui bogat infiltrat inflamator. granulomatos la care se asociază adesea şi procese hiperplazice epiteliale de intensitate variabilă. vegetantă. buzelor. în unele inflamaţii cronice specifice sau nespecifice ale mucoaselor. polipi papilari (viloşi) 1. boselată Microscopic • se constată asocierea proliferării epiteliului cilindro-cubic de suprafaţă cu neoformare de glande localizate în axul conjunctivovascular al tumorii dar lipsite de canal excretor • caracterul benign al acestor polipi este atestat şi de faptul că glandele neoformate nu depăşesc nivelul de implantare a axului conjunctiv al polipului. care pătrund în derm. Polipul simplu Macroscopic – se prezintă ca o neoformaţie pediculata sau sesilă – suprafaţa netedă sau neregulată. – membrana bazală este prezentă. Forme particulare de papiloame 1. Microscopic → este constituit din insule şi cordoane celulare epidermoide. • afecţiunea se transmite ca o dominantă mendeliană simplă. continuă şi indemnă 2. • într-un procent ridicat de cazuri prezintă transformare malignă.

 adenoamele antehipofizare cu celule acidofile de acromegalie. etc. de aceea. Adenoame chistice sau chistadenoame • apar prin retenţia de secreţie în lumenele formaţiunilor glandulare sau tubulare cu dilatarea chistică a acestora • epiteliul din chisturi este mai mult sau mai puţin aplatizat.  adenoamele insulelor pancreatice cu celule beta de hipoglicemie. adenomul tubular (ca în glanda mamară) 4. prin hipersecreţie insulinică. adenomul folicular (ca în tiroidă). – în unele cazuri tumora secretă o atît de mare cantitate de mucus încît se produc tulburări metabolice importante consecutiv pierderii de potasiu care însoţeşte secreţia de mucus.  adenoamele hipofizare cu celule bazofile de sindrom Cushing. Chistadenomul papilifer . unde intervine o proliferare epitelială mai accentuată.3.apare prin asocierea proliferarii papilifere cu dilatarea chistică a formaţiunilor glandulare ! în general. Tumora viloasă (polipul papilifer. adenomul papilar. Adenoamele dezvoltate din celulele glandulare endocrine prezintă particularitatea că celulele tumorale îşi păstrează adesea funcţia secretorie hormonală producînd tulburări generale de hiperfuncţie endocrină. intraglandular sau intratubular. Adenom papilifer • adenoame în care proliferarea epitelială este mai intensă si se realizează formaţiuni papilifere. produsul de secreţie din adenoamele glandelor exocrine este reprezentat de mucus. adenomul vilos) – este o formă particulară de proliferare polipoidă a epiteliului de acoperire. De obicei. delicate. cu numeroase arborizaţii şi ramificaţii subţiri. în raport cu glanda afectată şi tipul celular proliferat:  adenoamele tiroidiene se pot însoţi de hipertiroidism. • in formaţiunile glandulare sau tubulare ele se dispun uni-sau bistratificat • sunt delimitate de stroma înconjurătoare printr-o membrană bazală continuă Formaţiunile glandulare şi tubulare din adenoame nu comunică cu canalele excretoare. a unor adenoame şi glande salivare). adenomul trabecular (ca în ficat) 3. o tiroidă. – întîlnită la colon şi îndeosebi la rect. produsul de secreţie al celulelor epiteliale se acumulează în lumenul acestor formaţiuni. moale. Macroscopic – neoformaţie vegetantă.  adenoamele paratiroidiene de osteodistrofie fibroasă. o prostată. • poate apare în rinichi. o suprarenală. în raport cu gradul de distensie al chisturilor. deoarece celulele adenomatoase nu prezintă o altă diferenţiere funcţională decît aceea mucosecretorie (cu excepţia. III) ADENOMUL  este tumora benignă a epiteliilor de tip glandular  se dezvoltă din o epiteliile glandelor exocrine sau endocrine o epiteliile parenchimului hepatic o epiteliile cilindro-cubice canaliculare sau tubulare  localizările sunt foarte numeroase o glanda mamară. şi aceasta foarte rară. o hipofiză. o paratiroidă. . o ficat. glanda mamară. adenoamele chistice sunt mai benigne decat chistadenoamele papilifere. uneori foarte voluminoase (ca în adenomul de prostată) Microscopic . Macroscopic • se prezintă ca formaţiuni nodulare unice sau multiple • bine delimitate şi încapsulate • dimensiuni variabile. adenomul acinos sau alveolar 2. în general mucosecretor. precum şi pierderii de apă şi cloruri.  celulele epiteliale: • sunt asemănătoare celor de origine. Microscopic – acestea sînt constituite dintr-un ax conjunctivo-vascular acoperit de un epiteliu înalt. o rinichi. vegetante. – evoluţia malignă este relativ frecventă.  adenoamele insulelor pancreatice cu celule non-beta de sindrom Zollinger-Ellison etc.forme: 1.

Astfel. ulcerate sau infiltrative. . cum sunt formele schiroase.  sunt unice sau multiple  pot atinge dimensiuni importante  în glandele mamare. Macroscopic  carcinoamele dezvoltate din epitelii de acoperire (piele.  este constituită din celule şi fibre conjunctive (colagene şi de reticulină) şi din vase de neoformaţie. • stromă conjunctivo-vasculară   care este dispusă în jurul şi între plajele şi grupurile de celule neoplazice sub forma de septuri şi benzi de mărimi variabile. aceştia căpătînd aspecte variate.  pot apare şi în forme asociate cum sunt cele ulcero-vegetante ş. Se întîlnesc mai frecvent începînd din a patra decadă a vieţii. respectand forma acestora. după cum celulele şi ţesutul neoplazic prezintă sau nu caractere morfologice şi funcţionale asemănătoare cu epiteliul de origine al tumorii.a.  carcinoame diferenţiate sunt:  carcinoamele epidermoide şi  adenocarcinoamele  în carcinoamele nediferenţiate atît ţesutul.  formă nodulară. dar cu o cantitate redusă de stromă.  în mod obişnuit.  gradul de diferenţiere este de asemenea variabil. – consistenţa şi unele caractere macroscopice ale carcinoamelor diferă în funcţie de raportul între cantitatea de parenchim neoplazic şi de stromă: . se păstrează distincţia dintre parenchimul neoplazic şi stroma conjunctivo-vasculară. cat şi celulele neoplazice păstrează trăsăturile generale caracteristice pentru ţesutul epitelial.  în unele cazuri stroma prezintă o reacţie granulomatoasă cu celule gigante Carcinoamele  pot fi diferenţiate sau nediferenţiate.carcinoamele cu o cantitate redusă de parenchim neoplazic dar foarte bogate în stromă.carcinoamele bogate în parenhim neoplazic. cu excepţia carcinomului in situ. modificări care produc deformarea tubilor neoformaţi. se găsesc elemente inflamatorii limfo-plasmocitare. Tumori epiteliale maligne Tumorile maligne de origine epitelială sunt denumite carcinoame sau epitelioame. distinctive pentru un anumit tip de epiteliu. Microscopic Histopatologic. celulele neoplazice prezentand un număr variabil din caracterele epiteliului din care provin. mucoase)  se prezintă ca neoformaţii vegetante. cu contur neregulat. au o consistenţă dură şi produc retracţie locală  în masa de ţesut carcinomatos se găsesc frecvent zone de necroză şi hemoragie. ramificată sau difuză • tesutul neoplazic se distinge de ţesuturile normale înconjurătoare prin: – culoarea albicioasă sau slab gălbuie şi prin aspectul său slăninos sau asemănător substanţei nervoase cerebrale.  inconstant se pot găsi şi polimorfonucleare neutrofile şi eozinofile. fibroadenoamele prezintă două forme: pericanaliculare şi intracanaliculare a) in cele pericanaliculare ţesutul conjunctiv proliferat se dispune în jurul neoformaţiilor tubulare. • alteori se prezintă de la început sub o formă infiltrativă. dar sunt lipsite de caractere particulare. b) în cele intracanaliculare proliferarea mai accentuată a ţesutului conjunctiv determină compresiuni asupra tubilor adenomatoşi şi formează pinteni intratubulari. carcinoamele sunt constituite din: • parenchim neoplazic format din celule tumorale cu dispoziţie continuă şi cu joncţiuni intercelulare. nodulare.  carcinoamele dezvoltate în parenchime • se prezintă sub forma de nodul unic sau de noduli multipli.Adenofibroame sau fibroadenoame • apar prin asocierea proliferării epiteliale glandulare şi a ţesutului conjunctiv • denumirea difera în funcţie de ţesutul care predomină cantitativ Fibroadenoamele  se formează în glandele mamare şi prostată. dintre care cele mai caracteristice sînt aspectele „în coarne de cerb"  în adenoamele de prostată proliferarea glandulară se însoţeşte şi de proliferarea fibrelor musculare. prezintă o consistenţă şi un aspect encefaloid .

celulele au un aranjament perpendicular pe stroma înconjurătoare. în cazurile dificile. cu invazie locală. Este posibil însă ca primele metastaze aparente clinic sa fie localizate visceral. în jurul axelor vasculare. Carcinomul adenoid . cu citoplasmă redusă. dar în aceste cazuri procesul neoplazic este precedat sau asociat cu metaplazie pavimentoasă a celulelor epiteliale. Astfel. regiunea anala etc. • histogeneza şi localizările sale coincid cu cele menţionate. hipoderm sau mai profund. vezica biliara etc. 1.ţesutul neoplazic: • se dezvoltă în suprafaţă. rupand membrana bazală şi invadand ţesuturile subiacente. primele metastaze apar în ganglionii limfatici sateliţi ai regiunii în care se dezvoltă tumoarea primitivă. în general. adesea cu atipii marcate şi mitoze – în periferia insulelor neoplazice celulele sunt mai mici. rupand membrana bazală. natura lor epitelială este exprimată mai ales prin dispoziţia continuă a celulelor. iar electronomicroscopic prin numeroase joncţiuni intercelulare. • în general. • în mod obişnuit. carcinoamele nediferenţiate prezintă un grad mai mare de malignitate decît cele diferenţiate Metastazele carcinoamelor • se produc îndeosebi pe cale limfatică şi sanguină. subcutanat sau cerebral. buze.chistic (epiteliomul adenoid chistic. în oase. Carcinomui bazocelular 2. pentru carcinoamele epidermoide. cilindromul) – este o varietate de carcinom epidermoid dezvoltat în special din glandele seroase sau mucoase. această particularitate histologică poate fi evidenţiată de impregnaţiile pentru fibrele de reticulină. glandelor salivare şi bronşic. derm. formand trabecule şi insule (alveole) celulare  sunt relativ uniforme şi prezintă caractere asemănătoare celulelor bazale din epiderm: sunt celule alungite. pătrund în ţesuturile subiacente. poliedrice şi alungite. cavitatea bucală. – este localizat mai ales în regiunea feţei. – într-un procent redus din cazurile de localizări extracutanate poate genera metastaze ganglionare sau la distanţă. în funcţie de gradul şi modul de diferenţiere a celulelor neoplazice. laringe. . – localizările obişnuite sunt la piele. exocol. esofag. care pun în evidenţă stroma. celulele neoplazice sunt asemănătoare cu celulele din stratul malpighian al epidermului – celule mari. scuamos) – se dezvoltă din epiteliile pavimentoase ale pielii şi mucoaselor. – se poate dezvolta şi în mucoase cu alte tipuri de epitelii. Carcinomul bazocelular – se dezvoltă din stratul bazal al epiteliului cutanat şi din celulele bulbului pilos. Carcinomul spinocelular sau scuamos • reprezintă cea mai frecventă varietate de carcinom epidermoid. • este format din insule şi trabecule de celule neoplazice separate printr-o stromă în general bine dezvoltată. celulele tumorale au o dispoziţie neregulată şi formă variabilă datorită compresiunii reciproce la care sunt supuse. uşor fuziforme sau ovoidale. – are o capacitate redusă de metastazare.  mitozele sunt relativ frecvente. invadand şi înlocuind epiteliul normal de acoperire • pătrunde totodată în profunzime. – celulele neoplazice proliferate:  înlocuiesc epidermul din zona tumorală şi totodată. Histopatologic – are caractere de carcinom pavimentos cu celule asemănătoare celor bazocelulare.  în stratul periferic al insulelor şi trabeculelor. Histopatologic . pseudoglandulară 3. mai rar pe calea tecilor nervoase şi prin implantare pe seroase. se pot dezvolta carcinoame epidermoide din epiteliul cilindric al mucoasei bronşice. amintind şi prin această particularitate de stratul bazal epidermic. cu citoplasmă bazofila şi nuclei tahicromatici. Carcinomul adenoid-chistic 3. • în ceea ce priveşte celulele neoplazice. Microscopic se disting mai multe forme de carcinoame epidermoide. faringe.  în porţiunile centrale ale trabeculelor şi insulelor neoplazice. Carcinomul epidermoid (pavimentos. cu numeroşi spini intercelulari – citoplasmă slab colorată. respectand plajele de celule epiteliale. – are o evoluţie lentă. Carcinomul spinocelular sau scuamos 1. 2. – celulele neoplazice dispuse în jurul stromei astfel modificate capătă o dispoziţie particulară. dar cu transformarea mucoidă a stromei. intens bazofilă şi nucleu tahicromatic. • în cea mai mare parte. acidofila – nuclei de mărime şi cu colorabilitate inegală. din loc în loc. – este localizat la piele.

 lipsa membranei bazale. predominand asupra restului de celule neoplazice. poligonale sau rotunjite. ci în cuprinsul plajelor celulare  perlele epiteliale. • o variantă tumorală rezultată prin hipersecreţia de mucus deosebit de accentuată este carcinomul mucoid. bazoscuamos)   este format din trabecule şi insule de carcinom bazocelular. • macroscopic asemenea carcinoame au un aspect gelatinos b) Chistadenocarcinomul • întalnit în special la ovar. alteori se găsesc asociate zone de carcinom bazocelular şi zone de carcinom spinocelular. bazinet.  produce metastaze  este mai puţin sensibil la terapia prin iradiere. – Cheratinizarea celulară nu se mai face însă către suprafaţa ca în epiteliul normal. în cuprinsul cărora apar grupuri şi mici plaje de celule cu spini care formează sau numai schiţează formarea de perle epiteliale. rareori în pancreas şi rinichi. • celulele carcinomatoase sunt dispuse pe axe conjunctivo-vasculare. mai reduse în cele ale mucoaselor. în care se cumulează o mare cantitate de mucus în cuprinsul tumorii. însă. separate prin stromă conjunctivo-vasculară. cu epitelii pluristratificate.  Carcinomul spinocelular  are o malignitate mai mare decît cel bazocelular. asemănătoare celulelor din stratul cornos al pielii. tahicromatice. • are o malignitate mai redusă decît celelalte forme de carcinom spinocelular  există şi carcinoame spinocelulare în care cheratinizarea este mai slab exprimată. gradul de diferenţiere şi unele condiţii de formare şi dezvoltare a tumorii  adenocarcinoame secretante şi nesecretante. ca foile într-un bulb de ceapă  perle ortocheratozice. este turtit şi alungit. endometru. care. în funcţie de histogeneză. cand celulele încărcate cu cheratină păstrează încă nucleul. adesea foarte ramificate ADENOCARCINOMUL • se dezvoltă din epiteliile glandulare şi din epiteliile cilindrice şi cubice de acoperire. pancreas. căi biliare.  Carcinomul epidermoid nediferenţiat este format din celule neoplazice de tip pavimentos.  Carcinomul intermediar (mixt. cat şi în lumenul glandelor neoformate.sau spinocelular. a) Adenocarcinomul mucipar • se caracterizează prin capacitatea celulelor neoplazice de a secreta mucus. – Cheratinizarea celulelor neoplazice şi formarea de perle cheratozice sunt mai accentuate în carcinoamele cutanate şi. este mic. de „inel cu pecete". uretere Microscopic • proliferări papilifere. iar celulele neoplazice sunt răspîndite în mase de mucus. • celule alungite („în rachetă"). dispuse concentric. cand celulele cheratinizate sunt lipsite de nucleu şi formează în centrul perlei mase compacte de cheratină. Carcinoame cu celule de tip tranziţional . dar aceste formaţiuni glandulare sunt atipice prin:  variabilitatea mărimii şi formei lor.se dezvoltă din epiteliile tranziţionale .vezică urinară.Caracteristic pentru carcinomul spinocelular este cheratinizarea unora din celulele neoplazice. împins la periferia celulei. bronşii etc. în general. dar fără a prezenta celule diferenţiate către tipurile particulare carcinomului bazo. picnotic. • este caracteristică dispoziţia glanduliformă a celulelor neoplazice. inclusiv in stromă. cel mai adesea.  dispoziţia stratificată neregulată a celulelor care le alcătuiesc. iar perlele epiteliale sunt numai schiţate prin aranjamentul catorva celule. Acestea sunt formate din celule alungite. ! Aceste carcinoame prezintă o malignitate mai mare decît formele diferenţiate. • este localizat mai frecvent la stomac. – în citoplasma unor asemenea celule se găsesc granule de eleidină şi cheratină.  Cancroidul • este o formă de carcinom spinocelular al pielii. cu variate grade de monstruozităţi. în care procesul de cheratinizare este deosebit de accentuat iar perlele epiteliale sunt foarte numeroase şi voluminoase. în timp ce altele sunt complet cheratinizate. cu citoplasmă încărcată cu cheratină. colon. glandă mamară.   . • prezintă o mare varietate de aspecte microscopice. cu numeroase monstruozităţi celulare şi nucleare şi cu frecvente mitoze. care poate fi pus în evidenţă atat intracelular.  monstruozităţile celulare şi nucleare şi  mitozelc atipice pe care acestea le prezintă. • celulele intens mucipare capătă o formă caracteristică.  perle paracheratozice. deoarece mucusul se acumulează în cantitate mare intracitoplasmatic iar nucleul.

pancreas exocrin. prostata . – adenocarcinomul de prostată etc. Carcinomul embrionar  este constituit din celule:  nediferenţiate. paratiroida. glanda mamară. • Clasificare: carcinoame pot fi diferenţiate sau nediferenţiate. formează papile proeminente în lumenele glandelor tumorale. răspîndite în această stromă.  Se pot găsi şi forme asociate de adenocarcinom cu carcinom alveolar şi trabecular.• • prezintă numeroase glande neoformate. Carcinoamele dezvoltate din celulele germinale – constituie un grup aparte de tumori maligne epiteliale – din celulele germinale ale testiculului se pot dezvolta  carcinomul embrionar şi  seminomul. • celulele neoplazice. aşa cum se observă în unele teratoame maligne. Adenocarcinomul papilifer • este întîlnit mai frecvent în tiroidă.şi sinciţiotrofoblaşti.carcinoamele pot prezenta şi caractere de schir ! în aceeaşi tumora se pot asocia zone de carcinom diferenţiat şi zone de carcinom nediferenţiat Carcinoamele glandelor endocrine (tiroida.  în grupuri de celule neoplazice separate prin stromă  carcinomul alveolar.  Unele adenocarcinoame prezintă. ► Carcinoamele diferenţiate  amintesc prin structura lor histologică de celulele parenchimatoase ale organului în care se dezvoltă sau de celulele epiteliale din canalele excretorii ale acestora. – hipernefromul. etc) sau acelea în constituţia cărora există o importantă componentă epitelială.  celulele carcinomului embrionar se pot diferenţia şi pe linie trofoblastică. – colangiocarcinomul. . – consistenţă fermă. a caror evolutie depinde de componenta sa neschiroasă.  exemple: – hepatomul malign.  uneori pot apare zone mai diferenţiate. – carcinomul trabecular . Carcinoamele organelor parenchimatoase • In această categorie sunt incluse carcinoamele unor organe al căror parenchim este constituit din celule epiteliale (ficat. mari. însă. caracterul secretor şi tipul secreţiei pot fi stabilite în modul cel mai concludent prin examen electrono-microscopic. cu ajutorul căruia se pun în evidenţă granulele secretorii şi caracterele lor. ► Carcinoamele slab diferenţiate sau nediferenţiate . separate de o cantitate redusă de stromă. – prezintă o malignitate mai redusă decat alte forme de carcinoame cu aceeaşi histogeneză. aşa cum sunt: – carcinomul alveolar . datorită acumulării de secreţie în chisturi.  Din epiteliile cilindro-cubice şi glandulare pot rezulta însă şi carcinoame care nu se diferenţiază glandular. – diferenţierea funcţională a celulelor neoplazice are o deosebită importanţă şi se exprimă prin secreţia unui anumit tip de hormon. însoţită de manifestări clinice corespunzătoare. – este caracterizat prin cantitatea deosebit de mare de stromă şi cantitatea redusă de celule neoplazice. polimorfe  cu dispoziţie epitelială. cu formarea de cito. dilatate chistic. – stroma este constituită dintr-un ţesut conjunctiv adult. ! în unele organe.  cu numeroase monstruozităţi şi mitoze atipice. insulele Langerhans) – pot fi diferenţiate sau nediferenţiate. corticosuprarenala. intens proliferate. bogat fibrilar şi cu hialinizări întinse.în care celulele neoplazice formează insule compacte separate de stromă.în care celulele neoplazice se dispun în trabecule – carcinomul masiv în care celulele neoplazice formează mase compacte. hipofiza. celulele neoplazice din aceste glande sunt mai mult sau mai puţin aplatizate. denumit şi disgerminom. – morfologic. – din celulele germinale multipotente din ovar se dezvoltă  seminomul ovarian. epifiza. Schirul – este o formă particulară de carcinom dezvoltat din epiteliile cilindro-cubice de acoperire şi din cele glandulare.  sub forma de mase de celule neoplazice cu o stromă redusă  carcinomul masiv. ovar şi căile biliare.celulele neoplazice se dispun:  în cordoane şi trabecule  carcinomul trabecular.  în cuprinsul plajelor celulare se pot întîlni şi celule gigante multinucleate. lemnoasă şi produce retracţii locale accentuate. în care celulele tumorale prezintă o dispoziţie glanduliformă şi în trabecule. în cuprinsul lor şi zone de schir (adenocarcinomul schirogen).ca pancreasul.

în legătură. • cu nucleu voluminos şi citoplasmă redusă.angiofibromul juvenil • tumora a pubertatii masculine. • frecvent. Disgerminomul sau seminomul ovarian • este mult mai rar decat seminomul testicular. fibrocite si o cantitate variabila de fibre de colagen si reticulina dispuse in fascicule cu orientari diferite care realizeaza aspectul macroscopic de vartej. Elastofibrom se dezvolta in tesuturile superficiale ale trunchiului. fascii. elastica. alteori.  Forme particulare de fibrom: 1. care infiltreaza pielea si tesuturile subiacente Microscopic • tumora este constituita din fascicule de fibroblaste. frecvent cu nuclei hipertrofiati si cu mitoze • vasele au intodeauna pereti proprii • tumora are tendinta la recidiva locala FIBROMATOZE Definitie . interstitiile musculare Macroscopic • Forma nodulara. • rareori poate prezenta activitate endocrină.tipuri de fibroame formate prin proliferari reactionale. tendoane. probabil controlata hormonal . aparand intre 8 si 18 ani • este considerata o reactie hiperplazica. Fibromul intramural cardiac • este localizat de obicei in peretele ventricular stang • se prezinta sub forma de nodul tumoral 3. osoasa. metaplazie care modifica aspectele mico si macroscopice ale fibromului. mai rar caracter difuz (tumora desmoida) • Unica sau multipla Tumori benigne Fibromul  este tumora tipica benigna a tesutului conjunctiv. stroma prezintă şi celule gigante multinucleate. în insule sau cordoane. în stroma seminoamelor există un bogat infiltrat constituit din celule de tip limfoid sau limfoplasmocitar. – consistenta variabila: scazuta. poate produce pubertate precoce şi fenomene de virilism. fibrocite si celule histiocitare. bine delimitata si incapsulata.lateral. tegumentar (dermatofibromul). Carcinoamele dezvoltate din celulele germinale Seminomul • este format din celule sensibil monomorfe. uni sau bi. nazofaringian (angiofibromul juvenil). stroma este bogată şi fibroasă.  stroma tumorală este constituită dintr-un ţesut conjunctiv nediferenţiat şi prezintă uneori un infiltrat cu celule limfoide. fine. cu existenţa de focare coriocarcinomatoase în cuprinsul tumorii. favorizata de inflamatiile cronice locale. Dermatofibromul  apare ca nodul unic sau multipli. • Clinic. mai ales în zona periferică a tumorii.generalitati • sunt larg raspandite • predomina localizarea in partile moi. cu secreţia de gonadotrofine corionice. cardiac (fibromul intramural ventricular). muschii drepti abdominali (tumora desmoida). albicioasa sau slab roscata cu dimensiuni variabile. relativ frecventă. NEOPLAZIA Tumorile tesutului conjunctiv . de natura cunoscuta sau necunoscuta Clasificare 1. sau dura. de asemenea. in special in regiunea subscapulara. • în unele cazuri. dispusă în general sub forma de septuri conjunctive. – poate apare asociere de edem. hemoragie. necroza. Fibromul nazofaringian. separate de o stromă variabil de bogată. ovale sau poligonale. in special in tesutul conjunctiv subcutanat. – se poate localiza subscapular (elastofibromul). conglomerati si confluenti. asocierea cu seminomul este. • Celulele tumorale sunt dispuse în plaje compacte. probabil. – pe sectiune cu dispozitie in vartej sau fascicular. ca o formatiune tumorala slab delimitatat 2.  Macroscopic – este de forma nodulara.  Microscopic – e constituit din fibroblasti.

Fibromatosis colli  apare la sugar si copilul mic  tumora fibroconjunctiva dezvoltata in muschiul sternocleiodomastoidian. sugari si copii de varste mici  macroscopic . sub forma de nodul unic. de natura reactiva sau inflamatorie • se dezvolta la nivelul fasciilor superficiale sau profunde ale extremitatilor si trunchiului. macrofage).lateral • este localizata in planurile superficiale si se insotesc de flexiunea degetelor (la mana .recidiveaza frecvent dupa extirparea chirurgicala 5. Fibromatoza palmara si plantara • apare sub forma de noduli de aspect tumoral • intereseaza aponevroza palmara sau plantara. cu o cantitate variabila de citoplasma. frecvent dispuse in fascicule intre care se gasesc elemente inflamatorii mononucleate (predominant limmfocite. fibre de colagen si de reticlin. asemanator cu acela al gelatinei Warton din cordonul ombilical. Fibroxantomul atipic 2. de consistenta ferma • Microscopic  alcatuita din celule fuziforme tinere. precum si macrofage cu continut lipidic – fibrele de colagen sunt absente – fibrele de reticulina sunt intotdeauna prezente – tumora este bine vascularizata Tipuri de histiocitom 1. Tumora desmoida – fibromatoza desmoida • este localizata la muschii drepti abdominali • Macroscopic  formatiune tumorala cu forma si contur neregulat  caracter infiltrativ.sau bi.lateral  retractia produsa de tesutul fibromatos determina pozitii defectuase ale capului 6. rar multipla. Fibromatoza congenitala  apare la nou-nascuti.• se dezvolta in peretele nazofaringelui ca tumora unica sau lobulata. adesea alungita in sensul fibrelor musculare • Microscopic  proliferare fibroblasto. uni. orbita 2.noduli tumorali formati din tesut mezenchimatos bogat in fibroblaste 8. Xantomul . ca tumora unica. si are tendinta de extindere in fosele nazale. cu calcificari si focare de metaplazie condroida • prezinta tendinta la recidiva locala 3.fibrocitara care infiltreaza fasciculele de fibre musculare disociindu-le • Evolutie . uni. histiocitomul fibros • se dezvolta in tesuturile moi. sinusurile maxilare. bine circumscrisa • microscopic – este alcatuita din fibre fascicule si grupuri de celule de tip histiocitar si fibroblastic. plasmocite. vase de tip inflamator  se mai pot gasi si celule bizare. bine delimitat. de dimensiuni reduse.apare ca o tumora unica sau multipla. adolescenti si tineri • localizare predominanta in muschii si tesutul gras subcutanat al mainii • microscopic: are caracter fibroconjunctiv. de 3-4 cm. fara corespondent in tesuturile adulte • Se dezvolta din elemente mexzenchimale nediferentiate pluripotente . in care histiocitele acumuleaza esteri de colesterol 9. voluminoase si celule gigante multinucleate • Evolutia – intotdeauna benigna • Diagnostic diferential – procese sarcomatoase 4. Fibromul aponevrotic juvenil – fibromul calcificant • se intalneste aproape exclusiv la copii. Histiocitomul – fibroxantomul.sau bi. Mixomul • Tumora mezenchimala constituita dintr-un tesut conjunctiv mucoid.sindromul Dupuytren) • Microscopic  Tesut fibroconjunctiv variabil de bogat in celule de tip fibroblastic si fibrocitar 7. Fasciita nodulara • formatiune de aspect tumoral ce se formeaza printr-o proliferare conjunctiva.

aponevroze si tesuturile sinoviale • Este localizata mai ales la degete si la articulatia pumnului. maxilarelor. rar. oasele maxilare. partilor moi ale extremitatilor si trunchiului. buze. gingiei(epulis gigantocelular). localizat de obicei in centrul celulei  Tesut fibro-conjunctiv. circumscrisa sau infiltrativ. aponevrozele. periost Macroscopic  este neincapsulata. – cu citoplasma abundenta. delimitate de chiar celulele tumorale Metastazele – se produc pe cale sanguina (exceptie. fasciile intermusculare. cu zone intinse de necroza si hemoragie. poligonale. care inconjoara cordoanele de celule tumorale si in care se gasesc si vase sanguine Tumorile maligne Denumire – sarcoame – apar frecvent la varste tinere Macroscopic − adeseori. vezicula biliara • Macroscopic  Caracter nodular. etacromatica la coloratia cu tionina si albastru de toluidina 10. rotunda sau lobulata  Uneori poate ajunge la dimensiuni considerabile in tesuturile moi profunde  Tumora este neincapsulata.este constituita din – celule conjunctive de tip fibroblastic – numeroase histiocite care capata forme variate.variabil de bogata – fibrele de colagen dar mai ales de reticulina sunt abundente 11. subtiri. cu prelungiri lungi.circulatia sangvina se face prin lacune vasculare. sinovialei Tumora cu celule gigante tendinoaponvrotica • Formatiune de aspect tumoral dezvoltata din tecile tendinoase. san. retroperitoneal. musculatura extremitatilor si trunchiului. mediastin. tesutul conjunctiv subperitoneal. ovale.sarcoamele sinoviale si sarcoamele tesutului limfoid care metastazeaza si pe cale limfatica) Fibrosarcomul • este tumora maligna a tesutului conjunctiv.este redusa sau absenta − vasele sarcomatoase sunt lipsite de pereti proprii. fascii. tub digestiv. si care uneori pot contine granule de hemosiderina – celule xantomatoase – celule gigante multinucleate – vascularizatia. cu diametru de 1-2 cm  La sectionare.frecvent tesutul subconjunctiv subcutanat si pielea. rotunde si poliedrice. tendoane. de forma stelata sau fuziforma.moale  Pe sectiune –aspect edematos-translucid. uneori cu zone chistice si zone hemoragice Microscopic  Celule rare.culoare galbuie • Microscopic este constituita din:  Plaje si cordoane de celule mari. ating dimensiuni mari − pe sectiune – aspect particular de “ carne de peste” − frecvent –prezinta hemoragii intratumorale Microscopic − parenchimul tumoral – bogat celular − stroma. in mezenter. delimitata sau infiltrativa in tesuturile inconjuratoare  Frecvent recidiveaza dupa extirpare chirurgicala  Consistenta . Tumorile cu celule gigante se intalnesc la nivelul tendoanelor (tumora cu celule gigante a tecilor tendinoase) . Microscopic .rotunde. in special acid hialuronic. sau in orice regiune a corpului unde exista tendoane si tesuturi sinoviale • Macroscopic  Dimensiuni. granulara – cu nucleul mic. oase. aparent anastomozante. mucoida. Tumora cu celule granulare. cord Macroscopic  Tumora unica.• • • Localizare.mioblastomul cu celule granulare • Localizare – limba.plaman. laringe. • mai rar – gat si cap. • frecvent este dezvoltata la nivelul tesutului subcutanat. bogata in mucopolizaharide. raspandite intr-o substanta fundamentala amorfa.2-5 cm  Este delimitata sau difuza • Microscopic .

 citoplasmă în cantitate redusă. mixosarcomul .  mediastin şi  mult mai rar . cu numeroase monstruozitati si atipii. de sarcom al ţesutului conjunctiv. tumora poate conţine lipoblaste  în diferite stadii de evoluţie  care prezintă citoplasmă evidentă. Forme particulare de fibrosarcom: 1. evolutia este mai rapida si mai maligna 3.mai ales în regiunea genunchiului şi regiunea tarsiană. osteosarcom. • Celulele grase sunt adesea dispuse în lobuli separaţi de septuri fibroconjunctive.fibroxantomul malign. celule xantomatoase şi celule gigante. dar prezintă o celularitate mult mai bogată. cu predominanţa celulelor de tip histioreticular care prezintă frecvente monstruozităţi şi mitoze atipice. cu vacuole lipidice mici  nucleu adesea central. • este puternic aderentă de tendoane şi aponevroze. tumora contine o mare cantitate de fibre de colagen. • mai sunt prezente. liposarcom. cu rare atipii. sarcomul alveolar. cu citoplasmă palid colorată şi nucleu cu cromatina fin dispersată şi cu nucleol bine vizibil Tumorile benigne ale tesutului gras I. condrosarcometc. sub formă lamelară. situată la periferia celulei. iar cele de colagen extrem de rare. crestere lenta 2. mitoze atipice frecvente si fibre in cantitate foarte redusa. atipii celulare şi nucleare. nodulară sau lobulată. • fibrele de reticulină sunt în cantitate redusă.prezintă aceleaşi localizări ca mixomul. mai rară. Diagnosticul diferenţial cu liposarcoamele bogate în zone mixoide este foarte dificil şi cere examinarea mai multor teritorii din tumora 2. • histologic are caractere polimorfe. Absenţa totală a ţesutului epitelial deosebeşte această tumoare de carcinosarcom. Forma slab diferentiata. Componentele mezenchimale pot fi nediferenţiate sau cu grade diferite de diferenţiere. • localizare. • Vasele sanguine sunt rare şi mici. caracteie care diferenţiază aceasta tumoare de sarcomul polimorf 5. Forma nediferentiata – celulele neoplazice sunt de marime inegala. lipomul este constituit din: • celule grase de mărime inegală. cu mitoze in numar redus. pe lîngă componenta fibrosarcomatoasă.celulele de tip fibroblastic sunt alungite. cu mitoze mai frecvente si o cantitate redusa de fibre. glandele salivare. dar cu monstruozitati.  culoare gălbuie şi consistenţă elastică iar pe secţiune apare ţesutul gras Microscopic. histiocitomul malign . cu zone celulare compacte în care particularităţile stromei se pierd Celulele ţumorale prezintă frecvente monstruozităţi. Histogeneza lor nu este încă precizată. sau o dispoziţie sistematizată sub forma de tumori multiple.plămîn. rabdomiosarcom. • unele lipoame au o dezvoltare simetrică. Forma diferentiata – celulele sunt foarte asemantoare fibroblastelor normale. sarcomul cu celule clare (localizat la nivelul tendoanelor si aponevrozelor). uter. uneori pediculată. 4. intracranian. • Macroscopic  incapsulată şi bine delimitată. delimitate de septuri conjunctive.  pot prezenta prelungiri care pătrund în ţesuturile moi înconjurătoare.este o formă particulară. • microscopic este constituită din grupuri şi fascicule de celule rotunde sau fuziforme. timus.• apar celule tumorale de tip fibroblastic • O cantitate variabila de fibre de colagen si de reticulina Formele variaza dupa gradul de diferentiere: 1. mai ales în regiunea cervicală şi axile. 3.  mezenter şi epiploon.  glanda mamară. în care celulele neoplazice se dispun în grupuri compacte. • se prezintă ca proces tumoral dezvoltat din lipoblaste şi lipocite • localizările obişnuite sunt:  ţesutul celulo-adipos subcutanat şi ţesuturile moi profunde.  corpul celular este ocupat de o vacuolă lipidică voluminoasă (grăsimi neutre). histiosarcomul • se dezvoltă predominant în părţile moi periferice superficiale • probabil de origine histiocitară. care reflectă potenţialul multilateral de diferenţiere al celulelor mezenchimatoase. mezenchimomul malign. • Pe lîngă asemenea celule grase adulte. într-o proporţie variabilă.  ţesutul gras retroperitoneal şi perirenal.  nucleu unic periferic. LIPOMUL • este tumora benignă a ţesutului gras adult. . ficat. unele multinucleate. de tip mixoid. rinichi. dezvoltate pe traiectul nervilor periferici (neurolipoame) şi asociate sau nu cu leziuni de neurofibromatoză. prezinta un grad foarte mare de malignitate.este un neoplasm constituit din două sau mai multe componente mezenchimatoase maligne distincte. • poate fi unică sau multiplă (circa 7% din cazuri).

datorită variaţiilor structurii histologice prezentînd zone albicios-gălbui. Tumorile benigne ale tesutului cartilaginos CONDROMUL • tumora benignă formată din ţesut cartilaginos. • se întîlneşte aproape exclusiv la adult şi la vîrste înaintate. • mărimi şi forme diferite. cărnoase. dar uneori predomină diferenţierea către alte forme de sarcoame conjunctivo-mezenchimatoase.  la sectionare . mult mai rară este localizarea în mediastin. cu citoplasma slab vacuolizata sau spumoasa.cu componenta mixoida 4. mai ales a celor inferioare. Lipomul intramuscular. lipom lipoblastic sau embrionar • este mai frecvent la adult. • Microscopic  este constituit din lobuli de dimensiuni diferite. lipomul fetal • Apare in primele luni de viata • Tumora unica sau multipla (lipomatoza) • Localizare subcutanata. regiunea interscapulară. zone cu caracter gelatinos. lipomul infiltrativ – au caracter infiltrativ in masele musculare si trebuie diferentiat de liposarcom. HIBERNOMUL – Lipomul brun. Fibrolipomul – contine tesut fibroconjunctiv abundent 3. fibroblaste.Forme particulare de lipom 1. asemanator adipocitelor Forma nediferentiata – predomina celulele nediferentiate si slab diferentiate.  Lobulii tumorali sunt separaţi prin septuri conjunctive fine. axilă. sferice. dezvoltată din celulele ţesutului adipos sau din celulele mezenchimale pluripotente. chiar la dimensiuni gigante.alcatuit din tesut gras. poligonale. Lipomul congenital – lipomatoza. . adesea voluminoasă. • Macroscopic  unică. colorabil cu Sudan III şi Scharlach R • nuclei voluminoşi. • localizările obişnuite sunt în mediastin. cu numeroase granule lipidice mici.celulele adipoase au un grad mare de diferentiere si continut lipidic bogat. ovoidale sau poligonale. de culoare brun-gălbuie. lobulată. formatiuni vasculare cu perete bine constituit si fibre musculare netede 6.  ajunge frecvent la dimensiuni mari. Microscopic – structura liposarcomului variază în funcţie de gradul de diferenţiere celulară (a celulelor lipoblasto-lipocitare) şi de asocierea cu alte tipuri de proliferări tumorale rezultate prin diferenţierea divergentă a celulelor mezenchimale de origine. • Macroscopic . cu focare tumorale răspîndite în ţesuturile peritumorale.oriunde există ţesut conjunctivo-adipos. Lipomatoza difuza • Apare in special la copii • Se prezinta ca o infiltrare difuza de tesut gras adult • Localizare – trunchi si extremitati II. iar în cazul liposarcomului retroperitoneal. Mixolipomul. dar de fapt întotdeauna infiltrativă. criteriul major fiind lipsa atipiilor celulare 2. celule periostale. foarte rar multiplă. corespunzînd în general sediului obişnuit al reminiscenţelor de ţesut gras brun întîlnite la om. − majoritatea metastazelor păstrează caracterele neoplaziei primitive.  tumora este bine vascularizată. precum şi mitoze atipice. • se poate dezvolta din condrocite. încapsulată. la copii prezenţa lui fiind cu totul excepţională. os şi meninge. focare de necroză şi hemoragie. deşi sunt autori care au descris şi hibernoame maligne Tumorile maligne ale tesutului gras LIPOSARCOMUL • este o tumoare malignă rară. cu numeroase atipii şi monstruozităţi. incluziuni cartilaginoase ectopice. alungite • cu conţinut gras variabil de abundent. dar mai obişnuite sunt localizările la nivelul extremităţilor. regiunea cervicală. bogate în lipocrom. brune. trunchiului şi retroperitoneal. altele slab roşcate. Malignitatea si evolutia liposarcoamelor difera in functie de gradul lor de diferentiere: − liposarcoamele diferenţiate recidivează local dar metastazează numai rareori şi tardiv. • se întîlneşte între 10—50 de ani. cu nucleu central. rotund şi cu citoplasmă spumoasă. Angiolipomul – exista o componenta angiomatoasa 5. • localizare .  lobulată sau nodulară. stelate. • caracteristic. − liposarcoamele nediferenţiate recidivează şi metastazează precoce şi frecvent. periarticulara sau intracraniara 7. • Hibernomul este o tumoare benignă şi nu are un echivalent malign. frecvent cu aspect de lipoblaste.are un aspect neuniform. cu excepţia osteocondromatozei multiple care apare şi la vîrste mai mici.prezenţa de lipoblaste şi lipocite.se prezintă ca o tumoare unică. Angiomiolipomul renal – HAMARTOM. formate din celule mari.rotunde. aparent bine delimitată sau chiar incapsulată. Forma diferentiata. uneori prezintă zone chistice. glanda mamară.

Mai pot apare zone cu degenerare chistică şi zone de necroză. tibie. dar sunt şi forme tumorale caracterizate prin dezvoltarea de condroame multiple şi denumite condromatoze. Tumora poate fi unică. Tumpro maligne ale tesutului cartilaginos CONDROSARCOMUL • este o tumora rară. celule multinucleate. vertebrele. condromul se dezvoltă îndeosebi în regiunea metafizei. coaste. hipercromatici. • substanţa fundamentală intercelulară are caracter condroid hialin sau fibro-hialin.  se pot găsi şi zone hemoragice sau transformări chistice (în zonele cu caracter mixoid). ţesutul tumoral este paucicelular iar densitatea celulară variază de la o zonă la alta a tumorii. în legătură sau în imediata vecinătate a liniei de creştere epifizo-diafizare. • citoplasmă . cu celule rotunde sau poligonale relativ uniforme. • este bine delimitată de ţesuturile înconjurătoare. dezvoltîndu-se mai ales în oasele lungi ale membrelor. • substanţa fundamentală este în cantitate redusă. • poate ajunge la dimensiuni foarte mari. • este caracteristică prezenţa de zone de necroză şi focare de calcifiere în curprinsul tumorii. se găsesc şi zone mixoide. dispus în lobuli separaţi incomplet prin septuri fibroconjunctive. nuclei mai voluminoşi. care însă involuează spontan în contrast cu evoluţia metastazelor tumorilor maligne. • în cuprinsul tumorii se găsesc şi zone cu caractere obişnuite condromatoase.afecţiune ereditară. • Pe secţiune  prezintă un carater lobulat. • frecvent se găsesc mai multe celule într-o capsulă cartilaginoasă. inconstant. mainii şi piciorului. peroneu). • consistenţa este fermă. Macroscopic. în asemenea cazuri. uneori fiind ataşat de acesta printr-un pedicul (eccondrom) sau se dezvoltă intraosos (encondrom). • este constituită din zone cu caracter cartilaginos. condromul • se poate forma şi dezvolta la suprafaţa osului. printre care se găsesc celule gigante multinucleate. Gondroblastomul benign • este întîlnit mai ales la oasele centurii pelvine. ↔ Celulele tumorale • au o distribuţie neregulată în comparaţie cu cartilajul normal şi • sunt mai mari şi de forme mai neregulate decît condrocitele obişnuite.  insulele de ţesut cartilaginos au un aspect sticlos-albăstrui. • formă rotundă sau lobulată. interesînd mai ales plamanul. cu noduli multipli separaţi incomplet prin septuri fibroconjunctive. iar ţesutul tumoral creşte intravascular sub formă de cordoane. izolate sau grupate. porţiunea lor centrală este mai săracă celular şi mai bogată în substanţă fundamentală.• • • localizările obişnuite sunt în ordine descrescîndă a frecvenţei: falangele mîinii şi oasele metacarpiene. • la nivelul oaselor se pot dezvolta în partea centrală (medulară) sau periferică (periostală). în cuprinsul insulelor de ţesut cartilaginos tumoral. dar inconstant încapsulată. cu atipii şi mitoze atipice. Osteocondromatoza multiplă . observandu-se chiar formarea de metastaze. asociate adesea cu zone mixomatoase şi zone de calcificare şi osificare. ‼ După caracterele microscopice şi evolutive se descriu: . encondroamele invadează vasele. coastele. mai rar de tipul cartilajului fibros. • Uneori poate apare transformarea malignă a condromului. cu vacuole şi cu conţinut în glicogen şi grăsimi. La oasele lungi. • Microscopic  prezintă densitate celulară mare. localizările extraosoase sunt foarte rare. • este bogat celulară. Microscopic ↔ majoritatea condroamelor sunt formate din ţesut tumoral de tipul cartilajului hialin. Evolutia condromului • este benignă. oasele lungi ale membrelor (femur. ↔ în general. cu tumori dezvoltate mai ales la oasele lungi ale membrelor şi la omoplat. bogate în substanţă fundamentală. bogat vascularizate. • rareori. • localizările osoase sunt cele mai frecvente. oasele centurii pelviene şi scapulare. • are caracter nodular. conţinînd şi fibre elastice.eozinofilă. falangele piciorului şi oasele metatarsiene. • 10% cazuri se formează prin transformarea malignă a unor tumori cartilaginoase benigne. • majoritatea condroamelor sunt considerate ca malformaţii produse printr-o creştere excesivă de ţesut cartilaginos şi nu ca tumori adevărate. Forme particulare de condrom 1. uneori de dimensiuni impresionante. pe cînd zona periferică este mai bogată celular. 2.

claviculă. osteosarcomul parosteal 1.  osteomul de tip compact este format din lamele osoase dispuse concentric. Predomină la bărbaţi. de consistenţă moale. care pretează la confuzii cu osteosarcomul. ţesut conjunctiv bogat vascularizat şi − dintr-o porţiune periferică de os compact reactiv. cu citoplasmă clară şi nuclei mici. dar cel mai adesea ramîne delimitată de părţile moi periosoase şi ţesuturile articulaţiilor printr-o lamă de ţesut osos.  osteomul de tip spongios este format din trabecule osoase. Osteoblastomul benign (osteomul osteoid gigant. supravietuirea ajungand pana la 20 de ani Forme particulare de condrosarcomul 1. Tumorile benigne ale tesutului osos OSTEOMUL − este o tumora mai rară. şi • prin prezenţa de zone cu diferenţiere stromală condroidă. Osteomul osteoid • se dezvoltă sub forma de nodul enostotic de dimensiuni mici (un centimetru). fibromul osteogen) • este localizat mai ales la nivelul arcurilor şi apofizelor vertebrelor. • este o tumora enostotică. dar dispuse relativ ordonat. hipercromi. paralele cu suprafaţa osului şi este acoperit la suprafaţă de ţesut periostal sau cartilaginos. 2. . este cea mai frecventă tumora osoasă şi se întîlneşte mai ales la vîrstele tinere. cu un sistem haversian bine dezvoltat. dar cu un aranjament neregulat. cu o celularitate şi vascularizaţie bogată. 2. în general. Forme particulare de osteom 1. Osteoclastomul (tumora cu mieloplaxe. are o coloraţie roşcată sau brună cu zone hemoragice şi de necroză. ale pelvisului. 3. cu nuclei atipici şi celule gigante condrosarcoame cu malignitate slabă în care atipiile sînt foarte rare şi reduse. cu celule de tip osteoblastic şi osteoclastic. mandibulă sau alte regiuni ale scheletului osos. tibie. Microscopic. Osteosarcomul se însoţeşte de creşterea nivelului seric al fosfatazei alcaline.1. exceptînd calota craniană. adesea respectand corticala osului. • Microscopic este constituit din trabecule de ţesut osteoid. • formaţiunea tumorală dezvoltată în zona epifizară determină distrucţii osoase. oasele centurii pelviene şi oasele lungi. oaselor lungi ale membrelor. omoplat. variabil de bogat vascularizat. Tumorile maligne ale tesutului osos OSTEOSARCOMUL . Macroscopic. • cu localizare posibila în majoritatea oaselor. Condrosarcomul mezenchimatos se caracterizeaza • prin predominanţa de zone compacte constituite din celule mici nediferenţiate. în general. − Osteomul oaselor craniului este. în spaţiile largi delimitate de trabeculele osoase se găseşte ţesut conjunctiv. cu metastaze tardive. • Microscopic este constituit − dintr-o porţiune centrală formată din trabecule osteoide calcificate inegal şi dispuse neregulat. la nivelul oaselor − se dezvoltă ca exostoză şi enostoză. de dimensiuni mici. − localizările obişnuite sunt la oasele cutiei craniene şi mai rar la vertebre. de tip compact. cu numeroase osteoblaste şi osteoclaste şi. − rotundă sau ovală. • tesutul tumoral. rareori se mai poate dezvolta şi în oasele scapulare. la humerus. condrosarcoame cu mare malignitate. tumora cu celule gigante) • este localizată mai frecvent la extremitatea distala a radiusului. medulară a oaselor invadînd ulterior celelalte porţiuni din os precum şi ţesuturile periosoase. de grosimi şi forme variabile. cu suprafaţă netedă şi consistenţă dură.este tumora malignă a ţesutului osos. • • • • Osteosarcomul osteogen îşi are originea în zona centrală. unică sau multiplă. cu maxim de frecvenţă între 10—30 de ani. osteosarcomul osteogen 2. oaselor tarsiene. − extraosos se poate întîlni în părţile moi şi plămîn. − Osteomul oaselor lungi este de tip spongios. Condrosarcomul juxtacortical • se dezvoltă la nivelul suprafeţei externe a osului şi • este format din ţesut cartilaginos bine diferenţiat. parţial calcificat. După 40— 50 se dezvoltă de obicei pe fondul bolii Paget. localizările principale sunt la extremitatea distală a femurului şi extremitatea proximală a tibiei şi humerusului. de dimensiuni care ajung la 4—5 cm. au o malignitate mai redusa. Lamelele osoase au structură haversiană. formată din ţesut osos compact sau spongios. cu zone de osificare encondrală. 2. Clasificare 1. poliedrice sau fuziforme. în care există un accentuat polimorfism celular.

uniformitatea ţesutului tumoral 2. Microscopic  este caracteristică asocierea de plaje celulare sarocomatoase fuziforme. ↔ uneori este pediculată (unele leiomioame uterine subseroase şi submucoase.LEIOMIOM  miomul format din fibre musculare striate . • tumora este unică. . sau. esofag. cu excepţia leiomiomului intens edemaţiat. radiusului etc Macroscopic . ca în peretele uterin. care are o consistenţă mai scăzută. ↔ consistenţa tumorii este fermă. cu origine la suprafaţa externă a osului.cu predilectie la diafiza oaselor lungi.este o tumora osoasă mai rara. Microscopic − prezintă un grad foarte accentuat de diferenţiere. vezică urinară.invazia în ţesuturile periosoase şi medulara osoasă apare în stadii mai avansate de evoluţie a bolii. predominînd caracterul osteolitic (osteosarcom osteolitic) 2.mai rar poate fi întilnită la nivelul humerusului. Localizare . intramural şi submucos. . ca în hipoderm.se dezvoltă la suprafaţa osului ca o tumora circumscrisă sau lobulata. tibiei. multiplă.RABDOMIOM. Malignitatea osteosarcoamelor • nu este dependentă în general de gradul de diferenţiere a ţesutului neoplazic. fibromatos. pînă la dimensiuni gigantice. 3. ovar. intestin. • dimensiunile sale variază de la 1—3 cm. între care se găseşte un ţesut bogat celular. • osteosarcoamele parosteale au o malignitate mai redusă. ↔ în localizarea uterină se poate dezvolta subseros. Leiomiomul • este cea mai frecventă tumora musculară. . peroneului. producerea de ţesut osos sau osteoid malign de către ţesutul sarcomatos. leiomiomul: ↔ are caracter nodular. stomac. − celulele tumorale sunt relativ monomorfe fără atipii sau cu aţipii reduse şi cu rare mitoze. cu diferenţiere marcată. Osteosarcomul parosteal(osteosarcomul juxtacortical. − consistenţă moale sau cu prezenţa de zone indurate de întinderi variabile în raport cu cantitatea de ţesut osos şi osteoid neoformat.  prezintă un grad ridicat de malignitate. − in zonele de invazie frecvenţa şi intensitatea atipiilor sunt mult mai accentuate.cu miozita osifiantă. .  diagnosticul se bazează pe următoarele trei criterii: 1. predominînd în porţiunea inferioară a diafizei femurale. cu neoformarea de ţesut osos şi matrice osteoidă de către celulele tumorale.Osteosarcomul osteogen Macroscopic − aspect albicios sau roşcat şi hemoragic. leiomiomul bronşic).  diagnosticul diferenţial . • se poate dezvolta şi în părţile moi din fibrele muscuare netede din peretele vaselor şi din hipoderm. ↔ este rotundă ↔ incapsulată sau bine delimitată de ţesuturile înconjurătoare. prostată. plăman. • este localizat în organele care conţin ţesut muscular neted şi mai ales în peretele uterin (miometru). Osteosarcorul primitiv extraosos  este o tumoră rară. aderentă de corticala osului sau în contiguitate cu aceasta. Tumorile benigne ale tesutului muscular MIOMUL este tumora benignă a ţesutului muscular. uneori cu atipii şi monstruozităţi accentuate.  cantitatea de ţesut osos şi osteoid diferă de la o tumoare la alta precum şi în cuprinsul aceleiaşi tumori  in unele forme este remarcabilă frecvenţa de celule de tip osteoblastic (osteosarcoame osteoblastice). − este constituită din trabecule osoase. Macroscopic.  in alte cazuri ţesutul sarcomatos bogat celular cu numeroase atipii este lipsit de ţesut osos şi osteoid sau acestea sunt in cantitate extrem de redusă. Nomenclatura  miomul format fibre musculare netede este denumit . • osteosarcoamele osteogene prezintă malignitatea cea mai ridicată.este întilnită în special la adultul tînăr în a 3-a şi a 4-a decadă de viaţa. excluderea originii osoase. ca în localizarea uterină. cu insule cartilaginoase. sarcomul parosteal osifiant) .

el fiind considerat o formaţiune malformativă congenitală.↔ pe secţiune . ↔ caracterele celulare constituie criteriul esenţial pentru stabilirea diagnosticului şi în special relativa uniformitate a celulelor cu absenţa atipiilor. mezenterului. cu metastaze frecvente . hialianizări şi focare de calcificare. poligonale sau ovale. ca în tumorile miocardice. eventual cu dispoziţie palisadică. LEIOMIOSARCOMUL • este o tumora rară in contrast cu frecvenţa leiomioamelor benigne.este caracterizat prin dispoziţia celulelor tumorale în grupuri separate de ţesut conjunctiv Tumorile benigne vasculare . 2. RABDOMIOMUL • este o tumora foarte rară.  stroma poate fi edematoasă. II. vaginul. cu nuclei rotunzi situaţi în centrul celulelor sau la periferie. de tipul coristomului sau hamartomului. numeroase celule de tip rabdomioblastic şi frecvente celule gigante. • Microscopic → este format din celule alungite. deşi caracterele microscopice sunt aceleaşi. bronhiile. limbă sau în alte organe. cu numeroase vîrtejuri formate de dispoziţia particulară a fasciculelor de fibre musculare. dar poate apare oriunde în părţile moi şi în peretele vaselor.     RABDOMIOSARCOMUL este tumora musculară malignă cea mai frecventă. epiploonului. uterul.  stroma tumorală este redusă la rare septuri conjunctivo-vasculare subţiri şi o reţea de reticulină care delimitează trabecule şi de cuiburi de celule tumorale. anastomozate între ele. transformări chistice (postnecrotice). rareori voluminoase şi uneori cu aspect epitelioid. adesea formînd vîrtejuri. care conţin miofilamente intracitoplasmatice.culoare gălbuie sau gălbui-rozată. ca în celelalte localizări. mai mari decat cele normale. cu capetele rotunjite. Frecvent prezintă zone întinse de necroză şi hemoragii. adesea cu caracter striat. polimorfe. a rabdomiomului limbii care este o tumora adevărată.predomină celulele mezenchimale nediferenţiate. uneori de talie gigantă. în jur de 1—2 cm. monstruozităţilor şi mitozelor atipice. mai ales sanguine.  Evoluţie → benignă sau malignă. tumora este infiltrativă şi distructivă. • se poate dezvolta din leiomioame preexistente sau de la început ca tumori maligne. cu monstruozităţi. 3. iar în unele cazuri hialină. cu excepţia. nazofaringele etc. Macroscopic → se prezintă ca un nodul de dimensiuni reduse.cel mai frecvent. Microscopic leiomiomul ↔ este format din fibre musculare netede de dimensiuni diferite atît faţa de cele normale cît şi de la o tumora la alta sau de la un cîmp microscopic la altul.  caracteristic → citoplasma clara sau slab eozinofila. si mai rar limfatice Forme histopatologice 1. Tumorile maligne ale tesutului muscular I. Evolutia . Forma particulara – LEIOMIOMUL EPITELIOID (leiomioblastomul)  întilnită mai ales la nivelul tractului digestiv şi numai rareori la nivelul bronhiilor. precum şi din celule mai slab diferenţiate. aparent tumefiate.ca în localizarea uterină şi părţile moi profunde ale extremităţilor  slab delimitată şi infiltrativă . zone hemoragice. ↔ fibrele musculare tumorale au nuclei alungiţi. putand ajunge la dimensiuni foarte mari. uretra. localizările cele mai importante sunt în muşchii striaţi dar poate apare şi în alte regiuni sau organe în care se găseşte sau nu ţesut muscular striat: vezica. • natura tumorală a rabdomiomului este contestată de majoritatea autorilor.ANGIOAME . Macroscopic. astfel că suprafaţa de secţiune surprinde de obicei atît fibre secţionate longitudinal cît şi altele secţionate transversal. • Macroscopic  bine circumscrisă . • localizările obişnuite sunt cea uterină şi digestivă. prostata. rabdomiosarcomul embrionar . limba. bine delimitat Microscopic → este format din fibre musculare striate.grava.  este constituită din plaje de celule musculare mici. rabdomiosarcom pleiomorf . • întîlnită mai ales în miocard şi foarte rar în plămîn.ca în localizarea retroperitoneală. probabil. sau individualizate. aranjate în fascicule. mitozele atipice sunt frecvente. printre care se găsesc rabdomioblaşti cu variate grade de diferenţiere. cu accentuat polimorfism celular. rabdomiosarcomul alveolar . monstruoase. ↔ masa tumorală mai poate prezenta zone de necroză. ↔ celulele musculare sunt dispuse în fascicule care au orientări foarte diferite şi întîmplătoare. unele de tip sinciţial.

după cum conţin sange arterial sau venos. fibre colagene. cavernos. − este considerat ca un proces reactiv. plăman. dilatate sau colabate. cu pereţii formaţi din ţesut fibroconjunctiv. unele conţinînd hemosiderină. fibroblaste şi histiocite. dar vasele neo-formate disociază fibrele musculare printre care pătrund şi se dezvoltă. tumora capătă caracter de angiofibrom. Hemangiomatoza generalizată − constă din numeroase ectazii vasculare hemangioatoase. Hemangiomul sclerozant − apare ca un nodul dermic. − se întîlneşte în afecţiuni congenitale ca  telangiectazia congenitală. numeroase. arterial) − este format din vase de tip arterial şi venos. uter. • In stroma fibroconjunctivă se găsesc celule conjunctive diferenţiate şi nediferenţiate precum şi limfocite. tapetaţi pe faţa internă de celule endoteliale. 4. Macroscopic − unică sau multipla. care este îngroşat şi prezintă acantoză şi hipereheratoză. rinichi. − localizări multiple: piele şi părţile moi. dar adesea septurile conjunctive sunt intens fibrozate şi sărac celulare Angiocheratomul − este o varietate de hemangiom cavernos în care lumenele vasculare sunt localizate în partea superioară a papilelor dermice. Clasificare . − Microscopic este constituit din vase mici. Hemangiopericitomul  Definitie = este o tumora vasculară în care proliferarea vasculară se asociază cu proliferarea de pericite. asemănător ca structură cu histiocitomul şi dermatofibromul. racemos Hemagiomul capilar • este constituit microscopic din vase capilare alungite sau rotunde. adesea pigmentat. − mai rar . ficat. cu conţinut sanguin sau goale. − în stroma fibroconjunctivă se găsesc fibre musculare netede şi celule grase. săracă.  Macroscopic . − Microscopic are caracter de hemangiom capilar.Tumorile vaselor sanguine – HEMANGIOAME Tumorile vaselor limfatice – LIMFANGIOAME HEMANGIOMUL − majoritatea hemangioamelor nu mai sunt considerate tumori adevărate. Hemangiomul racemos (cirsoid. creier. neregulate. care să fie astfel greşit interpretată drept un melanom. tapetate de celule endoteliale cuboidale sau alun gite şi turtite. Cele mai multe sunt prezente încă de la naştere. ficat.  Localizare − cel mai frecvent în ţesuturile moi superficiale. cu peretele îngroşat. datorită caracterului său infiltrativ în ţesuturile musculare. de mărimi diferite. − Apariţia trombozei în hemangiome poate produce adesea înnegrirea tumorii. Hemangiomul cavernos • este format din spaţii vasculare largi. oase. care afectează porţiuni întinse dintr-un organ sau o regiune a corpului.in functie de caracterele microscopice . venos. capilar. cu peretele îngroşat şi înconjurat de o masă circulară de fibre musculare netede. în contact imediat cu epidermul. oase etc.retroperitoneal. conţinand celule mezenchimale şi. în peretele cavităţii bucale. limfocite. − poate fi bine conturată şi delimitată. 2. − este considerat un proces malformativ. − localizări multiple tisulare şi viscerale. ci malformaţii cu aspect tumoral. inconstant. − culoare roşie vie sau cianotică. Hemangiomul venos − este format din vase de tip venos.  sindromul Sturge-Weber Hemangiomul intramuscular − o formă particulara de hemangiom. − mic nodul format din vase sinuoase. Angiomiomul (leiomiomul vascular) − este localizat îndeosebi în regiunea gleznei şi articulaţia mîinii. creier etc. eventual difuz − dimensiuni care variază de la caţiva milimetri pană la forme gigante. Cand ţesutul fibro-conjunctiv este abundent. care comunică între ele. buze.hemangiomul → 1. • între capilare se găseşte o stromă fibro-conjunctivă. dar alteori are un caracter infiltrativ. 3.

dispuse uni-sau pluristratificat.impregnaţia pentru reticulină arată:  delimitarea formaţiunilor vasculare de celule din jur  în cuprinsul cîmpurilor de pericite prezenţa de fibre de reticulină.  Forme particulare 1. înconjurate de cîmpuri întinse celulare formate din pericite.  este considerat o malformaţie localizată a vaselor limfatice şi nu un proces tumoral adevărat. adesea în formă de rachetă. Limfangiomul cu lumene endotelizate şi chistice  Este localizat în mediastin şi retroperitoneal. splina etc. limfangiomatoza sistemica 6. − produce dureri vii. are limite imprecise şi caracter infiltrativ. uneori chiar parţial încapsulată.  este localizat la piele şi în ţesutul subcutanat. prinse de peretele vascular printro prelungire citoplasmatică. determinînd deformarea regiunii respective.  Se poate complica cu chilotorax. asemenea formaţiuni fac parte din componenţa şunturilor arterio-venoase. multiloculară. celulele endoteliale sunt cubice sau înalte. de dimensiuni mici. − pe cîmpuri întinse. Limfangiomatoza sistemică → se întîlneşte la copii ca formă difuză. de cele mai multe ori. − microscopic apar cu o structură asemănătoare cu aceea a hemangioamelor cavernoase.poate recidiva după extirparea chirurgicală. limfangiomul chistic. fulgurante. adesea dilatate. lymphangioma cutis circumscriptum Limfangiomul capilar si cavernos . Microscopic − prezinta o structură complexă.  chistele conţin un lichid clar/  cand apare în regiunea cervicală mai este denumit şi hygroma chistic. LIMFANGIOMUL  este constituit din vase de tip limfatic.dia musculară a peretelui arterial − între plajele şi grupurile de celule neoplazice se găseşte o stromă redusă care însă poate suferi metaplazie condroidă. buze. mai rar. mai ales in tumorile cu localizări profunde. mărimi foarte variate aparent este bine delimitată de ţesuturile înconjurătoare. care conţin limfa. Evolutie . Hemangioendoteliomul benign  este o variantă de hemangiom capilar . în vecinătatea canalului toracic sau a ramurilor sale. lobuli şi grupe de celule cu aspect epitelioid. − vasele de tip capilar sunt anastomozate şi înconjurate de plaje. − − ‼ In hemangiopericitom . dar de fapt. limbă. de care se deosebesc prin natura vaselor şi conţinutul acestora (conţin. . dar în jurul vaselor se găsesc celule glomice. retroperitoneal şi. Microscopic − canale vasculare. tapetate cu endotelii. limfangiomul capilar 2. 4.  existenţa fibrelor de reticulină răspîndite printre celulele tumorale constituie un criteriu de diagnostic diferenţial cu inflitrările carcinomatoase perivasculare. fiind formată din vase. în unele organe ca ficat. nodulară.  se întîlneşte mai frecvent la copil  Microscopic − plaje şi cordoane de celule endoteliale − lumene vasculare mici.se aseamănă cu hemangioamele corespunzătoare. limfangiomul cavernos 3. în număr foarte variabil de la o tumoare la alta. predominant subungheal. uniforme. limfangiomul cu lumene endotelizate şi chistice 5. cu citoplasmă săracă şi nucleu relativ voluminos. Tumora glomică (glomangiomul) − tumora vasculară solitară. cu lumene mari. − derivă din glomusul normal care este o formaţiune vasculară neuromusculara de legătură între micile arteriole şi venule. părţile moi. limfă). Limfangiomul chistic  se prezintă ca o formaţiune chistică. elemente musculare şi nervoase în diferite proporţii. realizînd în ansamblu un aspect de „fagure". Tumori glomice multiple − localizate mai ales în piele şi ţesutul subcutanat de la nivelul membrelor. tumorile tind sa se dezvolte grupat. care interesează o regiune din corp în care există un exces de vase limfatice. localizată la extremităţi.  Lumenele endoteliale sunt separate printr-o stromă în care se găsesc fibre musculare netede şi un număr variabil de conglomerate limfocitare. − pericitele . mai ales de tip capilar. asemănătoare celor din me. clare.celule rotunde sau alungite.

Tumorile maligne vasculare ANGIOSARCOMUL (hemangioendoteliosarcomul. LIMFANGIOSARCOMUL  este o tumora rară.  are caractere asemănătoare cu angiosarcomul.Lymphangioma cutis circumscriptum → este echivalentui limfangiomatos al angiocheratomului. precum şi din mase compacte de celule sarcomatoase cu caracter mezenchimal. dar vasele conţin limfă. ovale sau alungite. înconjurate de plaje întinse formate din celule rotunde. hemangioendoteliomul malign)  se dezvoltă mai ales în părţile moi şi glanda mamară. malignitatea se exprimă prin atipii celulare şi prezenţa de mitoze atipice. histiocitar sau polimorf HEMANGIOPERICITOMUL MALIGN (hemangiopericitosarcomul)  este constituit din vase mici.  spre deosebire de formele benigne. dispuse uni. în contact intim cu epidermul îngroşat. cu numeroase fibre de reticulină între ele. . în care vasele par încorporate.sau pluristratificat.  tumora este constituită din formaţiuni vasculare de tip capilar tapetate cu celule endoteliale atipice. fiind format din lumene limfatice dilatate. inegale.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful