NEOPLAZIA

Definiţie - în prezent, prin neoplasm înţelegem o populaţie celulară caracterizată printr-o proliferare excesivă, autonomă, care nu mai răspunde la mecanismele normale de control şi influenţele ţesuturilor adiacente şi care au capacitatea de a disemina pe diferite căi la distanţă de locul de origine - populaţia descinde dintr-o celulă suşă transformată, ce generează o clonă celulară, care, prin dezvoltare anarhică, duce în final la dezvoltarea unei tumori - aceasta, în evoluţia ei naturală, se dezvoltă spontan prin extensie locală şi la distanţă, cu invazie şi metastazare, ducând în final la deces Etiopatogenie Clasificare: A. Factori exogeni 1. Fizici 2. Chimici 3. Biologici B. Factori endogeni 1. Imunologici 2. Genetici

FACTORII EXOGENI
1. Agentii carcinogeni fizici 1. Radiatiile ionizante - provin din dezintegrarea compusilor radioactivi instabili: 1. Radiatiile α (nuclee de heliu) 2. Radiatiile β (electroni) 3. Radiatiile ζ (fotoni) - determina ionizara bazelor azotate si rupturi ale catenei ADN - produc in special leucemii, limfoame, tumori cutanate, neoplasme igestive, sarcoame de tesuturi moi 2. Radiatiile ultraviolete (RUV) – duc la aparitia carcinoamelor bazocelulare, spinocelulare si a melanoamelor 3. Traumatismele mici si repetate, pe cicatrice, fistule cronice si nevi pigmentari 4. Azbestul - fibrele dure de crocidolit subtire inhalate pot produce mezotelioame pleurale si carcinome pulmonare dupa o latenta de aproximativ 20 de ani 5. Corpii straini - Membranele si tubulatura de plastic - Fibrele de sticla - Polimerii de dextran produc produc sarcoame la razatoare 2. Agentii carcinogeni chimici 1. Produsii industriali a) Anorganici  Metale - cromul si nichelul  neoplasme ale cavitatii nazale si neoplasm pulmonar - cadmiul  neoplasm pulmonar si al vezicii urinare  Azbest  mezotelioame pleurale b) Organici  nitrozoamine  cancere digestive (stomac, colon)  hidrocarburi policiclice aromatice (HPA)  cancere pulmonare, digestive, de vezică urinară, sarcoame;  clorura de vinil  angiosarcom hepatic;  cauciucuri şi coloranţi de anilină  neoplasm de vezică urinară;  benzenul  limfoame, cancer de cap de pancreas;  pesticide, erbicide  leucemii acute mielogene.

2. Produsele medicamentoase • fenacetină - neoplasm renal • dietilstilbestrol - neoplasme uterine, de vagin, mamar, de ovare • ciclofosfamidă - neoplasm de vezică urinară • cloramfenicol - leucemii 3. Produşii alimentari • piroliza aminoacizilor din carne (prăjirea la grătar)  modificări genotoxice • consumul crescut de proteine animale şi scăzut de fibre (celuloză, pectine, lignine)  neoplasme colorectale • sardinele uscate şi fripte, hamburgerul prăjit, carnea de vacă prăjită  neoplasme gastrice • Grăsimile animale şi dulciurile fine (prăjituri, torturi, dar nu ciocolata)  neoplasm mamar, ovarian, endometrial

4. Băuturile   Cafeaua solubilă din boabe prăjite conţine metilglioxal  neoplasmului colorectal, de vezică urinară, pancreas, sân. Alcoolul: whisky-ul, cogniacul conţin substanţe mutagene însuspensie găsite înreziduurile obţinute prin evaporarea lor.

5. Fumatul Cei ce fumează mai mult de 10 ţigări pe zi au risc cu 20% mai mare de aface cancer bronhopulmonar, iar un fumător pasiv (care inhalează fumul fără a fuma) riscmai mare de 53% faţă de nefumători. Un fumător ar trăi cu aproximativ 20 ani mai mult dacă nu ar fuma. 3. Agenţii carcinogeni biologici: 1. Paraziţii  Schistosoma haematobium  cistită interstiţială cu metaplazia uroteliului vezicii urinare şi apariţia carcinomului epidermoid  Trichomonas vaginalis  cancere de col uterin şi vagin  Amoeba  limfoame 2. Micotoxinele (metaboliţi ai unor mucegaiuri)  Aflatoxinele  carcinomului hepatocelular  Ocratoxina  neoplasme renale 3. Virusurile a) Virusurile cu genom ADN - conţin gene care codifică proteine ce se cuplează cu proteinele oncosupresoare ale celulei gazdă, inactivându-le (proteinele oncosupresoare sunt produse ale antioncogenelor - gene supresoare tumorale - implicate în reglarea proliferării celulare). Astfel, ele decuplează proliferarea celulară de sub controlul inhibitor şi joacă rol în transformarea fenotipică a celulei canceroase.  Virusurile Papilloma umane (HPV) - sunt virusuri cu ADN dublu catenar circular, cu tropism crescut pentru celulele epiteliale, în special scuamoase - la om produc condiloame acuminate, papiloame laringiene ce pot evolua spre carcinoame scuamoase.  Hepadnavirusurile umane - virusul hepatitei B (HBV) are ADN d.c. circular  carcinomul hepatocelular  Virusul Herpex simplex uman - are genom ADN - este limfotopic - produce sarcomul Kaposi (angiosarcomatoza multicentrica  Virusurile Epstein – Barr - este un virus herpetic cu genom ADN d.c. liniar, cu tropism pentru limfocitele B - la om produc • limfom Burkitt (limfom malign non- Hodgkin cu celule B, cu grad crescut de malignitate) • Carcinom scuamos nasofaringian • Limfoproliferari clonale in imunodeficiente (SIDA, sindrom ataxie- telangiectazie) b) Virusurile cu genom ARN (retrovirusuri) 1. Cu capacitate de transformare rapida (prin proces de transductie) 2. Cu capacitate de de transformare lenta (prin proces de mutageneza insertionala)  singurul virus ARN demonstrat ce produce cancer la om este HTLV1 (human T-cell leukemia virus) - retrovirus care infecteaza limfocitele T helper CD4 si care determina aparitia leucemiei acute cu celule T a adultului

FACTORII ENDOGENI
1. Factori imunologici Din punct de vedere antigenic, tumoarea este un mozaic celular, puterea antigenica a unei tumori fiind maxima in faza G1 a ciclului celular. Antigenele tumorilor sunt histotipice si caracteristice pentru un anumit tip de tumora, fiind consderate markeri tumorali ce ajuta la precizarea diagnosticului si monitorizarea bolnavului: • CA 19-9  adenocarcinom de colon • CA 15-3 si TAG 73  neoplasm mamar • CA 125  neoplasm ovarian • PSA  neoplasm de prostata • β- HCG  teratoame si tumori trofoblastice 2. Factorii genetici Exista 3 teorii majore in explicarea mecanismelor carcinogenezei 1. Teoria mutaţiei somatice - admite existenţa unor modificări de structură, induse de agenţii cancerigeni, a unor gene ce codifică creşterea şi diferenţierea celulară. 2. Teoria epigenetică - admite unele modificări funcţionale în controlul expresiei genice, cu apariţia unei proliferări anormale. 3. Teoria genetică - reuneşte primele 2 teorii

neregularităţile şi lipsurile de membrană sunt un indiciu că au fost pierdute porţiuni din citoplasmă şi caracterizează fragilitatea celulară ce afectează o proporţie mare de celule maligne CARACTERELE GENERALE ALE TUMORILOR Tumorile benigne Tumori maligne  încapsulate  neîncapsulate  cresc lent  cresc rapid  comprimă ţesuturile.depăşirea membranei bazale de către celulele canceroase. pierderea adezivităţii între celule (probabil prin alterarea joncţiunilor intercelulare şi modificarea potenţialului electric de membrană). 3.modificare fenotipică celulară transmisibilă la celulele fiice care au capacitatea de a produce noi tumori dacă sunt transplantate la un primitor singenic.CARCINOGENEZA Celula canceroasă este o celulă cereprezinta substratul proliferării maligne."spider cell" .  celule păroase . cu distrugerea matricei extracelulare şi diseminare la distanţă. ancorarea celulei maligne de membrana bazală prin receptori pentru laminină. 2. Modificarile in celula canceroasa Modificări funcţionale • alterarea inhibiţiei de contact a mişcării şi diviziunii • alterări ale permeabilităţii şi transportului membranar • alterări ale joncţiunilor intercelulare • alterări ale enzimelor de suprafaţă • alterări în compoziţia membranei celulare. dar nu invadează  invadează ţesuturile din jur  consistenţă fermă (excepţie lipomul. lobularea) • modificări ale cromatinei (hipercromazia) • modificări de număr (doi sau mai mulţi nuclei) • creşterea volumului şi numărului nucleolilor (normal sunt 2-3. cu scăderea glicoproteinelor şi creşterea acidului sialic Modificari morfologice a) la nivelul nucleului • cariomegalia = creşterea volumului nuclear • modificări de formă (protruzia.  celule păianjen . mixomul)  consistenţă moale (excepţie schirul)  nu recidivează după extirpare (excepţie tumora  recidivează după extirpare."hairy cell" . ceea ce explică de ce. Celulele fiice îşi pot schimba gradul de diferenţiere.în astrocitoame • modificări de dimensiuni: celula mică este o celulă agresivă c) la nivelul membranei celulare . pentru că se găsesc în celule nediferentiate) b) la nivelul citoplasmei • scăderea cantităţii (raportul nucleu/ citoplasmă  1) • modificări de formă (polimorfism): forma citoplasmei dă şi forma celulei tumorale  celule fusiforme .în leucemia cu celule păroase. uneori. cu formarea unor tumori secundare. când există 5-6 prognosticul este defavorabil. . Metastaza în cascadă = metastaza metastazei. penetrarea membranei bazale prin eliberarea unor enzime ce o degradează METASTAZAREA  Definiţie: transferul celulelor maligne de la nivelul tumorii primitive în alte zone ale organelor. desmoida)  metastazează (excepţie carcinomul bazocelular şi  nu metastazează tumorile primitive cerebrale)  se pot opri în evoluţie  evoluţie continuă până la deces  aspect histologic asemănător cu al ţesutului de origine  aspect histologic diferit de al tesuturilor de origine – pleomorfism !! Caracteristicile cele mai importante pentru tumorile maligne sunt capacitatea de a invada tesuturile din jur si de a metastaza INVAZIA  Definitie . recidivele au o evoluţie mai gravă decât tumora primitivă."spindle cell" – în fibrosarcom  celule mormoloc . Grupurile celulare maligne sunt heterogene.  Secvenţele fenomenului de invazie locală sunt 1."tadpole cell" -în rabdomiosarcom. subclonele dominante reprezentând celulele cu cel mai mare potenţial de metastazare şi rezistenţă la tratament anticanceros. fenomenul ce caracterizează celula canceroasă fiind transformarea .

neoplasmul pulmonar 5.plasseo = formaţiune) – termen folosit pentru definirea tumorilor maligne (dezvoltarea unui ţesut cu caractere noi. vehicularea celulelor neoplazice în torentul circulator d. nidarea. embolizarea prin fragmentarea trombilor neoplazici 2. Stabilirea nomenclaturii care are la bază criteriul histogenetic  tumorile benigne au denumirea provenită din numele ţesutului sau organului de origine. cu formarea unor micrometastaze şi apoi macrometastaze  Căile de metastazare Limfatice  dau metastaze mai ales carcinoamele  celulele neoplazice pătrund în capilarele limfatice sub formă de coloană sau microemboli.fiind protejate de ele Caile naturale 1.pătrunderea celulelor maligne în limfatice sub formă de coloană 3. multiplicarea cu celulele ce îşi păstrează capacitatea de diferenţiere.homotipică . la care se adaugă sufixul . peritoneală . LCR . implantarea . teci nervoase . Se includ aici ambele ipostaze de multiplicare a celulelor şi anume: 1.meningita carcinomatoasă 6. Secvenţele fenomenului de metastazare a.mai multe celule neoplazice aderă între ele. leucemii. ligamentul rotund al ficatului . permeaţia .tumori cerebrale ce metastazează în alte zone ale SNC  Mecanismele metastazării 1. neoplazice) care realizează tumorile maligne Neoplasm (neoplazie) (neus = nou .  reuşesc să dea metastaze celulele care formează microemboli prin fenomenul de agregare . intravazarea acestor celule în circulaţia sanguină şi limfatică c.metastazele ombilicale din cancerul hepatic 4. unde se înmulţesc şi diseminează în staţiile următoare Vasculare  caracteristică sarcoamelor. Exemple:  Epiteliu o o Papilom (scuamos)  carcinom scuamos Polip.. diferite de cele ale organismului gazdă). oprirea şi extravazarea lor în organele în care va lua naştere metastaza e. teratoame.prin fixare în peretele abdominal la nivelul inciziei sau în locul în care s-a băgat trocarul pentru laparoscopie NOMENCLATURA TUMORILOR Pentru oncologi şi anatomopatologi termenul de tumora este limitat la creşteri ale ţesuturilor şi organelor realizate prin multiplicarea celulelor.heterotipică . coriocarcinomul Tumorile mixte au celule tumorale epiteliale si stromale fie  Benigne – adenomul plomorf de parotida  Maligne – carcinosarcoamele (cele mai frecvente se intalnesc la nivelul uterului) . diseminarea iatrogenă . bronşică . ajungând în ganglionii regionali cei mai apropiaţi tumorii. multiplicarea celulelor transformate malign (canceroase. deci o hiperplazie cu celule diferenţiate adulte — realizînd aşa-zisele tumori benigne 2. desprinderea celulelor maligne din masa tumorală primară b. cele din centru fiind apărate de cele de la periferie .desprinderea celulelor ce cad în cavităţi sub acţiunea gravitaţiei 4.caracteristică neoplasmelor ovariene sau digestive 2. policitemia vera Tumorile celulelor neurale si gliale ca si a structurilor de suport neural sunt: neuroblastomul (precursori de celule nervoase). mielom multiplu.celulele maligne aderă la plachete.-om"  tumorile maligne → sufixul este o “sarcom” pentru cele provenite din ţesuturile mezenchimale şi o ”carcinom” pentru cele de origine epitelială. trompe uterine . adenom (celule glandulare) adenocarcinom      Fibroblaste  fibrom  fibrosarcom Adipocite  lipom  liposarcom Muschi neted  leiomiom  leiomiosarcom Muschi striat  rhabdomiom  rhabdomiosarcom Os  osteom  osteosarcom Tumorile hematiilor si a limfocitelor sunt maligne – limfoame. glioame si meningioame Tumorile celulelor germinale: seminoame.la neoplasme ovariene sau endometriale 3. teratocarcinomul.

exemplu → la nivelul vezicii urinare:  se prezintă ca o creştere intravezicala  este constituit din axe conjunctivo-vasculare subţiri. Carcinomul adenoid chistic III. întîlnit mai frecvent la ovar şi pancreas.noduli invadati tumoral la distanta  Metastazele – M  M0.limfoganglioni fara celule maligne  N1. Carcinomul bazocelular II. aspectul citoarhitectonic  Carcinoame epidermoide (pavimentoase.denumiri specifice în funcţie de: tipul celular care intră în componenţa lor. ca: citoarhitectonica histologică realizată de celulele tumorale.carcinoame (termen care include în sine atît noţiunea de proliferare epitelială cît şi noţiunea de malignitate) . Adenocarcinomul Tumori epiteliale benigne I. Carcinomul scuamos. polipul III. în special la nivelul mucoaselor tubului digestiv.noduli locoregionali invadati  N2. continuă – proliferarea tumorală produce îngroşarea diferitelor straturi ale epiteliului pavimentos. vezică urinară. teratomul TUMORI EPITELIALE MALIGNE I. pancreas. veziculă biliară etc. iar îngroşarea stratului granular şi cornos cu exces de cheratinizare. dar în regiunea perianală şi vulvară se pot forma papiloame mai voluminoase – pot fi multiple .procesul patologic este denumit papilomatoză Microscopic – epiteliul tumoral este îngroşat. vulvă. hipercheratoză.proliferari de tip adenomatos cu transformări chistice • chistadenom papilifer sau papilar . vagin. adenomul IV. papilomul intraductal mamar).) sau din alte epitelii care au suferit metaplazie pavimentoasă (epiteliile bronşice. anus – se dezvoltă ca o neoformaţie pediculată sau cu baza de implantare largă – suprafaţa este netedă sau rugoasă – de obicei tumora este unică şi de dimensiuni reduse. de esofag superior. TUMORI EPITELIALE BENIGNE I. – îngroşarea stratului malpighian este denumită acantoză. ramificate.proliferări ale glandelor care realizează aspecte glanduliforme (tiroida. aspectul macroscopic etc. • adenoame .chistadenom cu proliferări papilare. intraductal. cum sînt: mucoasa bucală. salivare etc) • chistadenom . Papiloamele cu hipercheratoză se întîlnesc mai ales la nivelul pielii şi au o consistenţă dură şi suprafaţă rugoasă – ulcerarea şi infectarea secundară a tumorii se însoţesc de infiltrate inflamatorii în ţesutul conjunctivo-vascular Papilomul se dezvoltă şi ca tumora a epiteliilor de tip tranziţional . faringiană. exocol.spinocelular IV. esofag.sunt denumite nu numai după criteriul histogenetic. acoperite de celule epiteliale de tip tranziţional. a unor epitelii mucoase pavimentoase stratificate (mucoasă oro-faringeală. dimensiunea celulelor.polipul reprezintă proliferări proeminente pe suprafaţa mucoaselor cilindro-cubice ce realizează structuri glandulare. PAPILOMUL – este tumoarea benignă a epiteliilor pavimentoase stratificate – este localizat la piele şi la mucoasele cu asemenea epitelii.fara metastaze viscerale  M1. vagin etc. format prin hiperplazia papilelor dermice sau chorionului – membrana bazală este indemnă. . Papilom  tumorile benigne ale epiteliilor pavimentoase şi tranziţionale.cu metastaze viscerale TUMORILE EPITELIALE Tumorile benigne epiteliale . corzile vocale inferioare. urotelial.)  Carcinoame tranziţionale → dezvoltate în mucoasa căilor urinare — bazinet. ureter.N  N0. prezentînd fiecare cîte un ax conjunctivo-vascular. suprarenala. dimensiunile celulelor.Stadiul descrierii tumorale TNM Cuprinde:  Talia tumorii – T – de la T0 = CIS (carcinom in situ) la T4  Numarul de limfoganglioni prinsi – noduli. Tumorile maligne epiteliale . fără atipii. scuamoase) → derivate din epiteliile epidermice de înveliş. Termenul de papilom este utilizat şi pentru tumorile epiteliale benigne. formaţiuni papilifere cu axe conjunctivo-vasculare acoperite de celule epiteliale (de exemplu. papilomul II. ce proemină la suprafaţă Polip  tumori benigne ce proemină pe suprafaţa mucoaselor cu epiteliu cilindro-cubic  in functie de aspectul histogenetic: • polip adenomatos . în care proliferarea epitelială realizează.  Adenocarcinoame →se dezvoltă din structura glandelor sau formează structuri glandulare. cu ramificări proeminente şi creste de mărimi inegale care se dispun ca nervurile unui eventai. ci şi după alte criterii.

într-un procent redus de cazuri.‼ Spre deosebire de papiloamele adevărate. buzelor. se vorbeşte de transformare papilomatoasă a epiteliului. stomac. şi care prezintă cheratinizări şi perle epiteliale foarte numeroase şi voluminoase → în dermul învecinat se găseşte infiltrat inflamator cronic şi uneori reacţie granulomatoasă cu celule gigante Evoluţia este benignă cu regresiune lentă şi vindecare II. asociaţi cu pigmentare melanică neobişnuită a feţei. în unele inflamaţii cronice specifice sau nespecifice ale mucoaselor. musculara mucoasei • membrana bazală este prezentă atît la nivelul de contact între epiteliul de suprafaţă şi ţesutul conjunctiv. 2. cît şi în jurul glandelor • uneori glandele din asemenea polipi sînt dilatate chistic (prin retenţie de secreţie) producînd mărirea de volum a tumorii • frecvent polipii sunt ulceraţi şi prezintă zone de necroză cu infiltrate inflamatorii în axul lor conjunctivo –vascular Diagnostic diferential . dispus pe un ax conjunctivo-vascular. mucoasei bucale şi degetelor. Sindromul Peutz-Jeghers • se caracterizeaza prin dezvoltarea de polipi pedunculaţi la stomac. dar mai frecvent se întîlneşte la mucoasa nazală. polipi papilari (viloşi) 1. distingem: polipi simpli. Polipii adenomatoşi (glandulari) – forme particulare Polipozele gastrice şi intestinale 1. care este în continuitate cu corionul mucoasei si prezintă uneori infiltrat inflamator. vulvară şi perineală. Condilomul  este o formă particulară de papilom  este caracterizată prin asocierea proliferării epiteliale cu o hiperplazie accentuată a dermului sau a chorionului şi prezenţa unui bogat infiltrat inflamator. Forme particulare de papiloame 1. • localizările sale corespund cu acelea ale mucoaselor acoperite de asemenea epitelii. polipi adenomatoşi (glandulari). se aseamănă cu carcinomul epidermoid Macroscopic – se prezintă ca un nodul cutanat neted. cu centrul ombilicat. ce se întîlnesc mai ales la stomac. • într-un procent ridicat de cazuri prezintă transformare malignă. Polipii adenomatoşi (glandulari) Macroscopic • sunt mai voluminoşi • au suprafaţă neregulată. iar la mucoasele organelor digestive. endometru. mai ales în regiunea anală. Microscopic → este constituit din insule şi cordoane celulare epidermoide. intestin subţire şi colon. vegetantă. tumorale. Cheratoacantomul (moluscum sebaceum)  este o leziune cutanată care apare îndeosebi în regiunile descoperite ale pielii (faţă şi mîini)  clinic şi histopatologic. • polipozele gastrice şi intestinale se consideră că. POLIPUL • este tumora benignă a epiteliilor cilindrice şi cubice de suprafaţă. endocol • poate fi unic sau multipli (polipoză). • afecţiunea se transmite ca o dominantă mendeliană simplă. Polipoza multiplă familială • cu localizare la colon • se transmite autozomal dominant • debutează obişnuit în copilărie şi adolescenţă. Sînt forme cu noduli voluminoşi sau cu noduli multipli. cu caracter cronic. continuă şi indemnă 2.formaţiunile polipoide de natură inflamatorie. boselată Microscopic • se constată asocierea proliferării epiteliului cilindro-cubic de suprafaţă cu neoformare de glande localizate în axul conjunctivovascular al tumorii dar lipsite de canal excretor • caracterul benign al acestor polipi este atestat şi de faptul că glandele neoformate nu depăşesc nivelul de implantare a axului conjunctiv al polipului. – membrana bazală este prezentă. Polipul simplu Macroscopic – se prezintă ca o neoformaţie pediculata sau sesilă – suprafaţa netedă sau neregulată. intestin subţire şi colon • în funcţie de elementele proliferate. epiteliul pavimentos supraiacent proliferează şi suferă modificări asemănătoare acelora din papilom ↔ în aceste cazuri. care pătrund în derm. pot suferi transformare malignă . deseori ulcerată Microscopic – este constituit din epiteliul cilindric sau cubic proliferat. dar numai în zona superficială a acestuia. 2. unistratificat sau pluristratificat. granulomatos la care se asociază adesea şi procese hiperplazice epiteliale de intensitate variabilă. intestin subţire şi colon.

apare prin asocierea proliferarii papilifere cu dilatarea chistică a formaţiunilor glandulare ! în general. în general mucosecretor. adenomul acinos sau alveolar 2. în raport cu glanda afectată şi tipul celular proliferat:  adenoamele tiroidiene se pot însoţi de hipertiroidism. Chistadenomul papilifer . adenomul vilos) – este o formă particulară de proliferare polipoidă a epiteliului de acoperire. – în unele cazuri tumora secretă o atît de mare cantitate de mucus încît se produc tulburări metabolice importante consecutiv pierderii de potasiu care însoţeşte secreţia de mucus.  celulele epiteliale: • sunt asemănătoare celor de origine. şi aceasta foarte rară. o suprarenală. etc. Adenoame chistice sau chistadenoame • apar prin retenţia de secreţie în lumenele formaţiunilor glandulare sau tubulare cu dilatarea chistică a acestora • epiteliul din chisturi este mai mult sau mai puţin aplatizat. o tiroidă. uneori foarte voluminoase (ca în adenomul de prostată) Microscopic . produsul de secreţie al celulelor epiteliale se acumulează în lumenul acestor formaţiuni.3. Adenoamele dezvoltate din celulele glandulare endocrine prezintă particularitatea că celulele tumorale îşi păstrează adesea funcţia secretorie hormonală producînd tulburări generale de hiperfuncţie endocrină. intraglandular sau intratubular. Macroscopic • se prezintă ca formaţiuni nodulare unice sau multiple • bine delimitate şi încapsulate • dimensiuni variabile. adenomul papilar. o paratiroidă. o prostată. • in formaţiunile glandulare sau tubulare ele se dispun uni-sau bistratificat • sunt delimitate de stroma înconjurătoare printr-o membrană bazală continuă Formaţiunile glandulare şi tubulare din adenoame nu comunică cu canalele excretoare. a unor adenoame şi glande salivare). Tumora viloasă (polipul papilifer.  adenoamele insulelor pancreatice cu celule non-beta de sindrom Zollinger-Ellison etc. De obicei. precum şi pierderii de apă şi cloruri. cu numeroase arborizaţii şi ramificaţii subţiri. o rinichi. glanda mamară. în raport cu gradul de distensie al chisturilor.  adenoamele paratiroidiene de osteodistrofie fibroasă. unde intervine o proliferare epitelială mai accentuată. Microscopic – acestea sînt constituite dintr-un ax conjunctivo-vascular acoperit de un epiteliu înalt. o hipofiză. prin hipersecreţie insulinică. – evoluţia malignă este relativ frecventă. vegetante. adenomul trabecular (ca în ficat) 3. deoarece celulele adenomatoase nu prezintă o altă diferenţiere funcţională decît aceea mucosecretorie (cu excepţia.  adenoamele antehipofizare cu celule acidofile de acromegalie. o ficat. – întîlnită la colon şi îndeosebi la rect.  adenoamele hipofizare cu celule bazofile de sindrom Cushing. delicate.  adenoamele insulelor pancreatice cu celule beta de hipoglicemie. III) ADENOMUL  este tumora benignă a epiteliilor de tip glandular  se dezvoltă din o epiteliile glandelor exocrine sau endocrine o epiteliile parenchimului hepatic o epiteliile cilindro-cubice canaliculare sau tubulare  localizările sunt foarte numeroase o glanda mamară. produsul de secreţie din adenoamele glandelor exocrine este reprezentat de mucus. adenoamele chistice sunt mai benigne decat chistadenoamele papilifere. Macroscopic – neoformaţie vegetantă. • poate apare în rinichi. de aceea. moale. adenomul folicular (ca în tiroidă). . Adenom papilifer • adenoame în care proliferarea epitelială este mai intensă si se realizează formaţiuni papilifere.forme: 1. adenomul tubular (ca în glanda mamară) 4.

• stromă conjunctivo-vasculară   care este dispusă în jurul şi între plajele şi grupurile de celule neoplazice sub forma de septuri şi benzi de mărimi variabile. modificări care produc deformarea tubilor neoformaţi. Se întîlnesc mai frecvent începînd din a patra decadă a vieţii. – consistenţa şi unele caractere macroscopice ale carcinoamelor diferă în funcţie de raportul între cantitatea de parenchim neoplazic şi de stromă: .  este constituită din celule şi fibre conjunctive (colagene şi de reticulină) şi din vase de neoformaţie. ramificată sau difuză • tesutul neoplazic se distinge de ţesuturile normale înconjurătoare prin: – culoarea albicioasă sau slab gălbuie şi prin aspectul său slăninos sau asemănător substanţei nervoase cerebrale. se păstrează distincţia dintre parenchimul neoplazic şi stroma conjunctivo-vasculară.carcinoamele bogate în parenhim neoplazic. respectand forma acestora. • alteori se prezintă de la început sub o formă infiltrativă. . cu excepţia carcinomului in situ. dar cu o cantitate redusă de stromă.carcinoamele cu o cantitate redusă de parenchim neoplazic dar foarte bogate în stromă. au o consistenţă dură şi produc retracţie locală  în masa de ţesut carcinomatos se găsesc frecvent zone de necroză şi hemoragie. fibroadenoamele prezintă două forme: pericanaliculare şi intracanaliculare a) in cele pericanaliculare ţesutul conjunctiv proliferat se dispune în jurul neoformaţiilor tubulare. carcinoamele sunt constituite din: • parenchim neoplazic format din celule tumorale cu dispoziţie continuă şi cu joncţiuni intercelulare. mucoase)  se prezintă ca neoformaţii vegetante. ulcerate sau infiltrative.  pot apare şi în forme asociate cum sunt cele ulcero-vegetante ş. se găsesc elemente inflamatorii limfo-plasmocitare. cum sunt formele schiroase. cat şi celulele neoplazice păstrează trăsăturile generale caracteristice pentru ţesutul epitelial.  inconstant se pot găsi şi polimorfonucleare neutrofile şi eozinofile. Microscopic Histopatologic. aceştia căpătînd aspecte variate.  în unele cazuri stroma prezintă o reacţie granulomatoasă cu celule gigante Carcinoamele  pot fi diferenţiate sau nediferenţiate.  formă nodulară.  carcinoamele dezvoltate în parenchime • se prezintă sub forma de nodul unic sau de noduli multipli.  gradul de diferenţiere este de asemenea variabil. Tumori epiteliale maligne Tumorile maligne de origine epitelială sunt denumite carcinoame sau epitelioame. nodulare. Astfel.Adenofibroame sau fibroadenoame • apar prin asocierea proliferării epiteliale glandulare şi a ţesutului conjunctiv • denumirea difera în funcţie de ţesutul care predomină cantitativ Fibroadenoamele  se formează în glandele mamare şi prostată. cu contur neregulat. după cum celulele şi ţesutul neoplazic prezintă sau nu caractere morfologice şi funcţionale asemănătoare cu epiteliul de origine al tumorii.a.  în mod obişnuit.  sunt unice sau multiple  pot atinge dimensiuni importante  în glandele mamare. celulele neoplazice prezentand un număr variabil din caracterele epiteliului din care provin. distinctive pentru un anumit tip de epiteliu. dar sunt lipsite de caractere particulare.  carcinoame diferenţiate sunt:  carcinoamele epidermoide şi  adenocarcinoamele  în carcinoamele nediferenţiate atît ţesutul. prezintă o consistenţă şi un aspect encefaloid . b) în cele intracanaliculare proliferarea mai accentuată a ţesutului conjunctiv determină compresiuni asupra tubilor adenomatoşi şi formează pinteni intratubulari. dintre care cele mai caracteristice sînt aspectele „în coarne de cerb"  în adenoamele de prostată proliferarea glandulară se însoţeşte şi de proliferarea fibrelor musculare. Macroscopic  carcinoamele dezvoltate din epitelii de acoperire (piele.

adesea cu atipii marcate şi mitoze – în periferia insulelor neoplazice celulele sunt mai mici. exocol. din loc în loc.  în stratul periferic al insulelor şi trabeculelor. Carcinomul adenoid-chistic 3. Este posibil însă ca primele metastaze aparente clinic sa fie localizate visceral. Carcinomui bazocelular 2. dar în aceste cazuri procesul neoplazic este precedat sau asociat cu metaplazie pavimentoasă a celulelor epiteliale. scuamos) – se dezvoltă din epiteliile pavimentoase ale pielii şi mucoaselor. cilindromul) – este o varietate de carcinom epidermoid dezvoltat în special din glandele seroase sau mucoase. esofag. • este format din insule şi trabecule de celule neoplazice separate printr-o stromă în general bine dezvoltată. Carcinomul spinocelular sau scuamos 1. Carcinomul adenoid .chistic (epiteliomul adenoid chistic. cu numeroşi spini intercelulari – citoplasmă slab colorată. respectand plajele de celule epiteliale. carcinoamele nediferenţiate prezintă un grad mai mare de malignitate decît cele diferenţiate Metastazele carcinoamelor • se produc îndeosebi pe cale limfatică şi sanguină. rupand membrana bazală şi invadand ţesuturile subiacente. – are o capacitate redusă de metastazare. în jurul axelor vasculare. • în mod obişnuit. cu citoplasmă bazofila şi nuclei tahicromatici. cavitatea bucală. – localizările obişnuite sunt la piele. regiunea anala etc. rupand membrana bazală.ţesutul neoplazic: • se dezvoltă în suprafaţă. Astfel. acidofila – nuclei de mărime şi cu colorabilitate inegală. – într-un procent redus din cazurile de localizări extracutanate poate genera metastaze ganglionare sau la distanţă. • în general. în oase. cu citoplasmă redusă. intens bazofilă şi nucleu tahicromatic. • în ceea ce priveşte celulele neoplazice. primele metastaze apar în ganglionii limfatici sateliţi ai regiunii în care se dezvoltă tumoarea primitivă. dar cu transformarea mucoidă a stromei. Histopatologic . celulele au un aranjament perpendicular pe stroma înconjurătoare. buze. iar electronomicroscopic prin numeroase joncţiuni intercelulare. pătrund în ţesuturile subiacente. în cazurile dificile. amintind şi prin această particularitate de stratul bazal epidermic. – celulele neoplazice proliferate:  înlocuiesc epidermul din zona tumorală şi totodată. vezica biliara etc. celulele tumorale au o dispoziţie neregulată şi formă variabilă datorită compresiunii reciproce la care sunt supuse. subcutanat sau cerebral. faringe. cu invazie locală. în funcţie de gradul şi modul de diferenţiere a celulelor neoplazice. – se poate dezvolta şi în mucoase cu alte tipuri de epitelii. 2. Histopatologic – are caractere de carcinom pavimentos cu celule asemănătoare celor bazocelulare. Carcinomul bazocelular – se dezvoltă din stratul bazal al epiteliului cutanat şi din celulele bulbului pilos. invadand şi înlocuind epiteliul normal de acoperire • pătrunde totodată în profunzime. • histogeneza şi localizările sale coincid cu cele menţionate. pentru carcinoamele epidermoide. Carcinomul epidermoid (pavimentos. laringe. . – are o evoluţie lentă. această particularitate histologică poate fi evidenţiată de impregnaţiile pentru fibrele de reticulină. glandelor salivare şi bronşic. – este localizat mai ales în regiunea feţei. – este localizat la piele. celulele neoplazice sunt asemănătoare cu celulele din stratul malpighian al epidermului – celule mari. hipoderm sau mai profund. uşor fuziforme sau ovoidale.  în porţiunile centrale ale trabeculelor şi insulelor neoplazice. derm. pseudoglandulară 3. natura lor epitelială este exprimată mai ales prin dispoziţia continuă a celulelor. Microscopic se disting mai multe forme de carcinoame epidermoide. 1.  mitozele sunt relativ frecvente. poliedrice şi alungite. se pot dezvolta carcinoame epidermoide din epiteliul cilindric al mucoasei bronşice. care pun în evidenţă stroma. formand trabecule şi insule (alveole) celulare  sunt relativ uniforme şi prezintă caractere asemănătoare celulelor bazale din epiderm: sunt celule alungite. în general. Carcinomul spinocelular sau scuamos • reprezintă cea mai frecventă varietate de carcinom epidermoid. mai rar pe calea tecilor nervoase şi prin implantare pe seroase. – celulele neoplazice dispuse în jurul stromei astfel modificate capătă o dispoziţie particulară. • în cea mai mare parte.

colon. bronşii etc.  lipsa membranei bazale. Carcinoame cu celule de tip tranziţional . • macroscopic asemenea carcinoame au un aspect gelatinos b) Chistadenocarcinomul • întalnit în special la ovar. Acestea sunt formate din celule alungite. • are o malignitate mai redusă decît celelalte forme de carcinom spinocelular  există şi carcinoame spinocelulare în care cheratinizarea este mai slab exprimată. • este caracteristică dispoziţia glanduliformă a celulelor neoplazice. predominand asupra restului de celule neoplazice. • este localizat mai frecvent la stomac. cat şi în lumenul glandelor neoformate.  Carcinomul intermediar (mixt.sau spinocelular. cu epitelii pluristratificate. cel mai adesea. glandă mamară. separate prin stromă conjunctivo-vasculară. cu citoplasmă încărcată cu cheratină. cand celulele încărcate cu cheratină păstrează încă nucleul. în funcţie de histogeneză. adesea foarte ramificate ADENOCARCINOMUL • se dezvoltă din epiteliile glandulare şi din epiteliile cilindrice şi cubice de acoperire. inclusiv in stromă.  perle paracheratozice. a) Adenocarcinomul mucipar • se caracterizează prin capacitatea celulelor neoplazice de a secreta mucus. asemănătoare celulelor din stratul cornos al pielii.  produce metastaze  este mai puţin sensibil la terapia prin iradiere. • prezintă o mare varietate de aspecte microscopice. gradul de diferenţiere şi unele condiţii de formare şi dezvoltare a tumorii  adenocarcinoame secretante şi nesecretante. împins la periferia celulei. deoarece mucusul se acumulează în cantitate mare intracitoplasmatic iar nucleul. tahicromatice. pancreas.   . rareori în pancreas şi rinichi. în timp ce altele sunt complet cheratinizate.vezică urinară. care. bazinet. dar aceste formaţiuni glandulare sunt atipice prin:  variabilitatea mărimii şi formei lor.Caracteristic pentru carcinomul spinocelular este cheratinizarea unora din celulele neoplazice. poligonale sau rotunjite. este turtit şi alungit. endometru. • celulele carcinomatoase sunt dispuse pe axe conjunctivo-vasculare. căi biliare. uretere Microscopic • proliferări papilifere. ci în cuprinsul plajelor celulare  perlele epiteliale.  Carcinomul epidermoid nediferenţiat este format din celule neoplazice de tip pavimentos.  Carcinomul spinocelular  are o malignitate mai mare decît cel bazocelular. ca foile într-un bulb de ceapă  perle ortocheratozice. – în citoplasma unor asemenea celule se găsesc granule de eleidină şi cheratină. • celulele intens mucipare capătă o formă caracteristică.se dezvoltă din epiteliile tranziţionale . • celule alungite („în rachetă"). • o variantă tumorală rezultată prin hipersecreţia de mucus deosebit de accentuată este carcinomul mucoid. în care se cumulează o mare cantitate de mucus în cuprinsul tumorii. picnotic. dispuse concentric.  dispoziţia stratificată neregulată a celulelor care le alcătuiesc.  monstruozităţile celulare şi nucleare şi  mitozelc atipice pe care acestea le prezintă. iar perlele epiteliale sunt numai schiţate prin aranjamentul catorva celule. alteori se găsesc asociate zone de carcinom bazocelular şi zone de carcinom spinocelular.  Cancroidul • este o formă de carcinom spinocelular al pielii. cu numeroase monstruozităţi celulare şi nucleare şi cu frecvente mitoze. dar fără a prezenta celule diferenţiate către tipurile particulare carcinomului bazo. care poate fi pus în evidenţă atat intracelular. în general. de „inel cu pecete". – Cheratinizarea celulară nu se mai face însă către suprafaţa ca în epiteliul normal. cand celulele cheratinizate sunt lipsite de nucleu şi formează în centrul perlei mase compacte de cheratină. în care procesul de cheratinizare este deosebit de accentuat iar perlele epiteliale sunt foarte numeroase şi voluminoase. ! Aceste carcinoame prezintă o malignitate mai mare decît formele diferenţiate. iar celulele neoplazice sunt răspîndite în mase de mucus. cu variate grade de monstruozităţi. – Cheratinizarea celulelor neoplazice şi formarea de perle cheratozice sunt mai accentuate în carcinoamele cutanate şi. bazoscuamos)   este format din trabecule şi insule de carcinom bazocelular. însă. mai reduse în cele ale mucoaselor. este mic. în cuprinsul cărora apar grupuri şi mici plaje de celule cu spini care formează sau numai schiţează formarea de perle epiteliale.

glanda mamară. separate de o cantitate redusă de stromă.  exemple: – hepatomul malign.  Unele adenocarcinoame prezintă.şi sinciţiotrofoblaşti. lemnoasă şi produce retracţii locale accentuate. Adenocarcinomul papilifer • este întîlnit mai frecvent în tiroidă. – carcinomul trabecular .  sub forma de mase de celule neoplazice cu o stromă redusă  carcinomul masiv. Carcinomul embrionar  este constituit din celule:  nediferenţiate. Schirul – este o formă particulară de carcinom dezvoltat din epiteliile cilindro-cubice de acoperire şi din cele glandulare. epifiza. însoţită de manifestări clinice corespunzătoare. – morfologic. • Clasificare: carcinoame pot fi diferenţiate sau nediferenţiate. datorită acumulării de secreţie în chisturi. celulele neoplazice din aceste glande sunt mai mult sau mai puţin aplatizate. Carcinoamele dezvoltate din celulele germinale – constituie un grup aparte de tumori maligne epiteliale – din celulele germinale ale testiculului se pot dezvolta  carcinomul embrionar şi  seminomul. mari. formează papile proeminente în lumenele glandelor tumorale. – colangiocarcinomul. – consistenţă fermă.  Se pot găsi şi forme asociate de adenocarcinom cu carcinom alveolar şi trabecular. ► Carcinoamele diferenţiate  amintesc prin structura lor histologică de celulele parenchimatoase ale organului în care se dezvoltă sau de celulele epiteliale din canalele excretorii ale acestora. corticosuprarenala. insulele Langerhans) – pot fi diferenţiate sau nediferenţiate.• • prezintă numeroase glande neoformate. în cuprinsul lor şi zone de schir (adenocarcinomul schirogen).celulele neoplazice se dispun:  în cordoane şi trabecule  carcinomul trabecular.în care celulele neoplazice se dispun în trabecule – carcinomul masiv în care celulele neoplazice formează mase compacte. cu ajutorul căruia se pun în evidenţă granulele secretorii şi caracterele lor.ca pancreasul. hipofiza. polimorfe  cu dispoziţie epitelială. – adenocarcinomul de prostată etc.carcinoamele pot prezenta şi caractere de schir ! în aceeaşi tumora se pot asocia zone de carcinom diferenţiat şi zone de carcinom nediferenţiat Carcinoamele glandelor endocrine (tiroida.  cu numeroase monstruozităţi şi mitoze atipice. aşa cum sunt: – carcinomul alveolar . paratiroida. denumit şi disgerminom. a caror evolutie depinde de componenta sa neschiroasă.  celulele carcinomului embrionar se pot diferenţia şi pe linie trofoblastică.  Din epiteliile cilindro-cubice şi glandulare pot rezulta însă şi carcinoame care nu se diferenţiază glandular. ! în unele organe. . Carcinoamele organelor parenchimatoase • In această categorie sunt incluse carcinoamele unor organe al căror parenchim este constituit din celule epiteliale (ficat. – diferenţierea funcţională a celulelor neoplazice are o deosebită importanţă şi se exprimă prin secreţia unui anumit tip de hormon. prostata . bogat fibrilar şi cu hialinizări întinse. – prezintă o malignitate mai redusă decat alte forme de carcinoame cu aceeaşi histogeneză.  în cuprinsul plajelor celulare se pot întîlni şi celule gigante multinucleate. etc) sau acelea în constituţia cărora există o importantă componentă epitelială. ovar şi căile biliare. aşa cum se observă în unele teratoame maligne. însă. intens proliferate. pancreas exocrin. – stroma este constituită dintr-un ţesut conjunctiv adult. • celulele neoplazice. cu formarea de cito. – este caracterizat prin cantitatea deosebit de mare de stromă şi cantitatea redusă de celule neoplazice. răspîndite în această stromă. ► Carcinoamele slab diferenţiate sau nediferenţiate .  în grupuri de celule neoplazice separate prin stromă  carcinomul alveolar. – hipernefromul. în care celulele tumorale prezintă o dispoziţie glanduliformă şi în trabecule. caracterul secretor şi tipul secreţiei pot fi stabilite în modul cel mai concludent prin examen electrono-microscopic. – din celulele germinale multipotente din ovar se dezvoltă  seminomul ovarian. dilatate chistic.  uneori pot apare zone mai diferenţiate.în care celulele neoplazice formează insule compacte separate de stromă.

mai rar caracter difuz (tumora desmoida) • Unica sau multipla Tumori benigne Fibromul  este tumora tipica benigna a tesutului conjunctiv. fibrocite si celule histiocitare. frecvent cu nuclei hipertrofiati si cu mitoze • vasele au intodeauna pereti proprii • tumora are tendinta la recidiva locala FIBROMATOZE Definitie . osoasa.tipuri de fibroame formate prin proliferari reactionale. cu existenţa de focare coriocarcinomatoase în cuprinsul tumorii.angiofibromul juvenil • tumora a pubertatii masculine.  stroma tumorală este constituită dintr-un ţesut conjunctiv nediferenţiat şi prezintă uneori un infiltrat cu celule limfoide. tendoane. metaplazie care modifica aspectele mico si macroscopice ale fibromului. ca o formatiune tumorala slab delimitatat 2. necroza. tegumentar (dermatofibromul). • în unele cazuri. muschii drepti abdominali (tumora desmoida). separate de o stromă variabil de bogată. cardiac (fibromul intramural ventricular). cu secreţia de gonadotrofine corionice.  Macroscopic – este de forma nodulara. Carcinoamele dezvoltate din celulele germinale Seminomul • este format din celule sensibil monomorfe.  Microscopic – e constituit din fibroblasti. alteori. albicioasa sau slab roscata cu dimensiuni variabile. Dermatofibromul  apare ca nodul unic sau multipli. fascii.generalitati • sunt larg raspandite • predomina localizarea in partile moi. sau dura. bine delimitata si incapsulata. NEOPLAZIA Tumorile tesutului conjunctiv . relativ frecventă.lateral. – consistenta variabila: scazuta. • Celulele tumorale sunt dispuse în plaje compacte. Disgerminomul sau seminomul ovarian • este mult mai rar decat seminomul testicular. in special in tesutul conjunctiv subcutanat. favorizata de inflamatiile cronice locale. aparand intre 8 si 18 ani • este considerata o reactie hiperplazica. în legătură. care infiltreaza pielea si tesuturile subiacente Microscopic • tumora este constituita din fascicule de fibroblaste. nazofaringian (angiofibromul juvenil). de natura cunoscuta sau necunoscuta Clasificare 1. • cu nucleu voluminos şi citoplasmă redusă. – poate apare asociere de edem. dispusă în general sub forma de septuri conjunctive. interstitiile musculare Macroscopic • Forma nodulara. • rareori poate prezenta activitate endocrină. elastica. conglomerati si confluenti. de asemenea. – se poate localiza subscapular (elastofibromul). mai ales în zona periferică a tumorii. hemoragie.  Forme particulare de fibrom: 1. în stroma seminoamelor există un bogat infiltrat constituit din celule de tip limfoid sau limfoplasmocitar. în insule sau cordoane. • frecvent. stroma prezintă şi celule gigante multinucleate. Elastofibrom se dezvolta in tesuturile superficiale ale trunchiului. fine. in special in regiunea subscapulara. Fibromul nazofaringian. fibrocite si o cantitate variabila de fibre de colagen si reticulina dispuse in fascicule cu orientari diferite care realizeaza aspectul macroscopic de vartej. probabil controlata hormonal . • Clinic. poate produce pubertate precoce şi fenomene de virilism. stroma este bogată şi fibroasă. asocierea cu seminomul este. probabil. Fibromul intramural cardiac • este localizat de obicei in peretele ventricular stang • se prezinta sub forma de nodul tumoral 3. ovale sau poligonale. uni sau bi. – pe sectiune cu dispozitie in vartej sau fascicular.

cu calcificari si focare de metaplazie condroida • prezinta tendinta la recidiva locala 3.sau bi. de dimensiuni reduse. Fibromatoza congenitala  apare la nou-nascuti. si are tendinta de extindere in fosele nazale.sindromul Dupuytren) • Microscopic  Tesut fibroconjunctiv variabil de bogat in celule de tip fibroblastic si fibrocitar 7. Fibromatoza palmara si plantara • apare sub forma de noduli de aspect tumoral • intereseaza aponevroza palmara sau plantara. uni.recidiveaza frecvent dupa extirparea chirurgicala 5. ca tumora unica. voluminoase si celule gigante multinucleate • Evolutia – intotdeauna benigna • Diagnostic diferential – procese sarcomatoase 4. adolescenti si tineri • localizare predominanta in muschii si tesutul gras subcutanat al mainii • microscopic: are caracter fibroconjunctiv. sub forma de nodul unic. asemanator cu acela al gelatinei Warton din cordonul ombilical. de consistenta ferma • Microscopic  alcatuita din celule fuziforme tinere. Fibromul aponevrotic juvenil – fibromul calcificant • se intalneste aproape exclusiv la copii. Tumora desmoida – fibromatoza desmoida • este localizata la muschii drepti abdominali • Macroscopic  formatiune tumorala cu forma si contur neregulat  caracter infiltrativ.sau bi.fibrocitara care infiltreaza fasciculele de fibre musculare disociindu-le • Evolutie . Fibroxantomul atipic 2. Mixomul • Tumora mezenchimala constituita dintr-un tesut conjunctiv mucoid. fara corespondent in tesuturile adulte • Se dezvolta din elemente mexzenchimale nediferentiate pluripotente . Fibromatosis colli  apare la sugar si copilul mic  tumora fibroconjunctiva dezvoltata in muschiul sternocleiodomastoidian. precum si macrofage cu continut lipidic – fibrele de colagen sunt absente – fibrele de reticulina sunt intotdeauna prezente – tumora este bine vascularizata Tipuri de histiocitom 1. frecvent dispuse in fascicule intre care se gasesc elemente inflamatorii mononucleate (predominant limmfocite. Histiocitomul – fibroxantomul.apare ca o tumora unica sau multipla. bine circumscrisa • microscopic – este alcatuita din fibre fascicule si grupuri de celule de tip histiocitar si fibroblastic. de 3-4 cm. plasmocite. sinusurile maxilare.noduli tumorali formati din tesut mezenchimatos bogat in fibroblaste 8. uni. orbita 2. cu o cantitate variabila de citoplasma.lateral  retractia produsa de tesutul fibromatos determina pozitii defectuase ale capului 6. macrofage). de natura reactiva sau inflamatorie • se dezvolta la nivelul fasciilor superficiale sau profunde ale extremitatilor si trunchiului. Xantomul . histiocitomul fibros • se dezvolta in tesuturile moi. bine delimitat.lateral • este localizata in planurile superficiale si se insotesc de flexiunea degetelor (la mana .• se dezvolta in peretele nazofaringelui ca tumora unica sau lobulata. in care histiocitele acumuleaza esteri de colesterol 9. vase de tip inflamator  se mai pot gasi si celule bizare. rar multipla. sugari si copii de varste mici  macroscopic . Fasciita nodulara • formatiune de aspect tumoral ce se formeaza printr-o proliferare conjunctiva. adesea alungita in sensul fibrelor musculare • Microscopic  proliferare fibroblasto. fibre de colagen si de reticlin.

aponevrozele. sau in orice regiune a corpului unde exista tendoane si tesuturi sinoviale • Macroscopic  Dimensiuni. etacromatica la coloratia cu tionina si albastru de toluidina 10. de forma stelata sau fuziforma. rotunde si poliedrice. cu zone intinse de necroza si hemoragie. rar. cu prelungiri lungi. in special acid hialuronic. buze. in mezenter.mioblastomul cu celule granulare • Localizare – limba. raspandite intr-o substanta fundamentala amorfa. mucoida.2-5 cm  Este delimitata sau difuza • Microscopic . maxilarelor. – cu citoplasma abundenta. gingiei(epulis gigantocelular). Tumora cu celule granulare. mediastin. oase. sinovialei Tumora cu celule gigante tendinoaponvrotica • Formatiune de aspect tumoral dezvoltata din tecile tendinoase. • mai rar – gat si cap.circulatia sangvina se face prin lacune vasculare. poligonale. localizat de obicei in centrul celulei  Tesut fibro-conjunctiv. cu diametru de 1-2 cm  La sectionare. Microscopic . fascii. circumscrisa sau infiltrativ.plaman.sarcoamele sinoviale si sarcoamele tesutului limfoid care metastazeaza si pe cale limfatica) Fibrosarcomul • este tumora maligna a tesutului conjunctiv. vezicula biliara • Macroscopic  Caracter nodular. si care uneori pot contine granule de hemosiderina – celule xantomatoase – celule gigante multinucleate – vascularizatia. musculatura extremitatilor si trunchiului. Tumorile cu celule gigante se intalnesc la nivelul tendoanelor (tumora cu celule gigante a tecilor tendinoase) . uneori cu zone chistice si zone hemoragice Microscopic  Celule rare. delimitate de chiar celulele tumorale Metastazele – se produc pe cale sanguina (exceptie. periost Macroscopic  este neincapsulata. care inconjoara cordoanele de celule tumorale si in care se gasesc si vase sanguine Tumorile maligne Denumire – sarcoame – apar frecvent la varste tinere Macroscopic − adeseori. tesutul conjunctiv subperitoneal. tendoane.• • • Localizare. ating dimensiuni mari − pe sectiune – aspect particular de “ carne de peste” − frecvent –prezinta hemoragii intratumorale Microscopic − parenchimul tumoral – bogat celular − stroma.este redusa sau absenta − vasele sarcomatoase sunt lipsite de pereti proprii.culoare galbuie • Microscopic este constituita din:  Plaje si cordoane de celule mari. tub digestiv. delimitata sau infiltrativa in tesuturile inconjuratoare  Frecvent recidiveaza dupa extirpare chirurgicala  Consistenta . bogata in mucopolizaharide.rotunde. laringe.variabil de bogata – fibrele de colagen dar mai ales de reticulina sunt abundente 11. retroperitoneal. subtiri. ovale. cord Macroscopic  Tumora unica. san. fasciile intermusculare.frecvent tesutul subconjunctiv subcutanat si pielea. rotunda sau lobulata  Uneori poate ajunge la dimensiuni considerabile in tesuturile moi profunde  Tumora este neincapsulata. • frecvent este dezvoltata la nivelul tesutului subcutanat. oasele maxilare. aparent anastomozante.moale  Pe sectiune –aspect edematos-translucid. granulara – cu nucleul mic. partilor moi ale extremitatilor si trunchiului.este constituita din – celule conjunctive de tip fibroblastic – numeroase histiocite care capata forme variate. aponevroze si tesuturile sinoviale • Este localizata mai ales la degete si la articulatia pumnului.

 nucleu unic periferic. mai rară.prezintă aceleaşi localizări ca mixomul. glandele salivare. • Pe lîngă asemenea celule grase adulte.  mezenter şi epiploon. dar cu monstruozitati.  citoplasmă în cantitate redusă. tumora poate conţine lipoblaste  în diferite stadii de evoluţie  care prezintă citoplasmă evidentă.  pot prezenta prelungiri care pătrund în ţesuturile moi înconjurătoare. mixosarcomul . • se prezintă ca proces tumoral dezvoltat din lipoblaste şi lipocite • localizările obişnuite sunt:  ţesutul celulo-adipos subcutanat şi ţesuturile moi profunde.celulele de tip fibroblastic sunt alungite. uter. evolutia este mai rapida si mai maligna 3. • unele lipoame au o dezvoltare simetrică. osteosarcom. cu mitoze in numar redus.  ţesutul gras retroperitoneal şi perirenal. Forme particulare de fibrosarcom: 1. iar cele de colagen extrem de rare. prezinta un grad foarte mare de malignitate. • Vasele sanguine sunt rare şi mici. cu citoplasmă palid colorată şi nucleu cu cromatina fin dispersată şi cu nucleol bine vizibil Tumorile benigne ale tesutului gras I.  glanda mamară. histiosarcomul • se dezvoltă predominant în părţile moi periferice superficiale • probabil de origine histiocitară.fibroxantomul malign. cu vacuole lipidice mici  nucleu adesea central. • este puternic aderentă de tendoane şi aponevroze. cu numeroase monstruozitati si atipii. timus.este o formă particulară. sarcomul alveolar. pe lîngă componenta fibrosarcomatoasă. mai ales în regiunea cervicală şi axile. Forma nediferentiata – celulele neoplazice sunt de marime inegala. tumora contine o mare cantitate de fibre de colagen. ficat. de tip mixoid. caracteie care diferenţiază aceasta tumoare de sarcomul polimorf 5. dar prezintă o celularitate mult mai bogată. • fibrele de reticulină sunt în cantitate redusă. cu predominanţa celulelor de tip histioreticular care prezintă frecvente monstruozităţi şi mitoze atipice. mitoze atipice frecvente si fibre in cantitate foarte redusa.este un neoplasm constituit din două sau mai multe componente mezenchimatoase maligne distincte. Forma slab diferentiata. • Celulele grase sunt adesea dispuse în lobuli separaţi de septuri fibroconjunctive. delimitate de septuri conjunctive. uneori pediculată. condrosarcometc. rinichi. nodulară sau lobulată. Componentele mezenchimale pot fi nediferenţiate sau cu grade diferite de diferenţiere.• apar celule tumorale de tip fibroblastic • O cantitate variabila de fibre de colagen si de reticulina Formele variaza dupa gradul de diferentiere: 1. Absenţa totală a ţesutului epitelial deosebeşte această tumoare de carcinosarcom.  mediastin şi  mult mai rar . • localizare. care reflectă potenţialul multilateral de diferenţiere al celulelor mezenchimatoase. sau o dispoziţie sistematizată sub forma de tumori multiple. situată la periferia celulei. într-o proporţie variabilă. crestere lenta 2. Diagnosticul diferenţial cu liposarcoamele bogate în zone mixoide este foarte dificil şi cere examinarea mai multor teritorii din tumora 2. 4. cu rare atipii. sub formă lamelară. • poate fi unică sau multiplă (circa 7% din cazuri). Histogeneza lor nu este încă precizată. dezvoltate pe traiectul nervilor periferici (neurolipoame) şi asociate sau nu cu leziuni de neurofibromatoză. LIPOMUL • este tumora benignă a ţesutului gras adult. cu mitoze mai frecvente si o cantitate redusa de fibre. rabdomiosarcom. . lipomul este constituit din: • celule grase de mărime inegală. • histologic are caractere polimorfe. intracranian.  culoare gălbuie şi consistenţă elastică iar pe secţiune apare ţesutul gras Microscopic. cu zone celulare compacte în care particularităţile stromei se pierd Celulele ţumorale prezintă frecvente monstruozităţi. histiocitomul malign . mezenchimomul malign. sarcomul cu celule clare (localizat la nivelul tendoanelor si aponevrozelor). unele multinucleate.  corpul celular este ocupat de o vacuolă lipidică voluminoasă (grăsimi neutre). celule xantomatoase şi celule gigante. Forma diferentiata – celulele sunt foarte asemantoare fibroblastelor normale. atipii celulare şi nucleare. • mai sunt prezente. • microscopic este constituită din grupuri şi fascicule de celule rotunde sau fuziforme. de sarcom al ţesutului conjunctiv. 3. în care celulele neoplazice se dispun în grupuri compacte.mai ales în regiunea genunchiului şi regiunea tarsiană.plămîn. liposarcom. • Macroscopic  incapsulată şi bine delimitată.

datorită variaţiilor structurii histologice prezentînd zone albicios-gălbui.  la sectionare . Angiolipomul – exista o componenta angiomatoasa 5. dar de fapt întotdeauna infiltrativă. • se poate dezvolta din condrocite. bogate în lipocrom. axilă. lobulată. dar uneori predomină diferenţierea către alte forme de sarcoame conjunctivo-mezenchimatoase. Malignitatea si evolutia liposarcoamelor difera in functie de gradul lor de diferentiere: − liposarcoamele diferenţiate recidivează local dar metastazează numai rareori şi tardiv. formate din celule mari. • mărimi şi forme diferite. periarticulara sau intracraniara 7. • localizările obişnuite sunt în mediastin. − majoritatea metastazelor păstrează caracterele neoplaziei primitive. de culoare brun-gălbuie. deşi sunt autori care au descris şi hibernoame maligne Tumorile maligne ale tesutului gras LIPOSARCOMUL • este o tumoare malignă rară.Forme particulare de lipom 1. la copii prezenţa lui fiind cu totul excepţională. fibroblaste. adesea voluminoasă. Mixolipomul. − liposarcoamele nediferenţiate recidivează şi metastazează precoce şi frecvent. uneori prezintă zone chistice. lipom lipoblastic sau embrionar • este mai frecvent la adult. rotund şi cu citoplasmă spumoasă. Microscopic – structura liposarcomului variază în funcţie de gradul de diferenţiere celulară (a celulelor lipoblasto-lipocitare) şi de asocierea cu alte tipuri de proliferări tumorale rezultate prin diferenţierea divergentă a celulelor mezenchimale de origine. celule periostale. Lipomul congenital – lipomatoza. focare de necroză şi hemoragie.cu componenta mixoida 4. asemanator adipocitelor Forma nediferentiata – predomina celulele nediferentiate si slab diferentiate. Angiomiolipomul renal – HAMARTOM. glanda mamară. colorabil cu Sudan III şi Scharlach R • nuclei voluminoşi.  lobulată sau nodulară. sferice. aparent bine delimitată sau chiar incapsulată. regiunea cervicală.are un aspect neuniform. cu citoplasma slab vacuolizata sau spumoasa. Tumorile benigne ale tesutului cartilaginos CONDROMUL • tumora benignă formată din ţesut cartilaginos. HIBERNOMUL – Lipomul brun. • se întîlneşte între 10—50 de ani. iar în cazul liposarcomului retroperitoneal.se prezintă ca o tumoare unică. Lipomul intramuscular.celulele adipoase au un grad mare de diferentiere si continut lipidic bogat. Lipomatoza difuza • Apare in special la copii • Se prezinta ca o infiltrare difuza de tesut gras adult • Localizare – trunchi si extremitati II. încapsulată. cu excepţia osteocondromatozei multiple care apare şi la vîrste mai mici. • Macroscopic . cu nucleu central.alcatuit din tesut gras. • Microscopic  este constituit din lobuli de dimensiuni diferite. • Hibernomul este o tumoare benignă şi nu are un echivalent malign. lipomul infiltrativ – au caracter infiltrativ in masele musculare si trebuie diferentiat de liposarcom. Forma diferentiata. Fibrolipomul – contine tesut fibroconjunctiv abundent 3. mult mai rară este localizarea în mediastin. ovoidale sau poligonale. frecvent cu aspect de lipoblaste. incluziuni cartilaginoase ectopice. trunchiului şi retroperitoneal. • caracteristic. brune. cu numeroase atipii şi monstruozităţi. alungite • cu conţinut gras variabil de abundent. mai ales a celor inferioare. zone cu caracter gelatinos. os şi meninge. criteriul major fiind lipsa atipiilor celulare 2. chiar la dimensiuni gigante. • localizare . regiunea interscapulară. cu focare tumorale răspîndite în ţesuturile peritumorale. • Macroscopic  unică. dezvoltată din celulele ţesutului adipos sau din celulele mezenchimale pluripotente.  tumora este bine vascularizată.  ajunge frecvent la dimensiuni mari. cărnoase.oriunde există ţesut conjunctivo-adipos.prezenţa de lipoblaste şi lipocite. altele slab roşcate. • se întîlneşte aproape exclusiv la adult şi la vîrste înaintate.  Lobulii tumorali sunt separaţi prin septuri conjunctive fine. foarte rar multiplă. lipomul fetal • Apare in primele luni de viata • Tumora unica sau multipla (lipomatoza) • Localizare subcutanata. corespunzînd în general sediului obişnuit al reminiscenţelor de ţesut gras brun întîlnite la om. poligonale.rotunde. . precum şi mitoze atipice. dar mai obişnuite sunt localizările la nivelul extremităţilor. formatiuni vasculare cu perete bine constituit si fibre musculare netede 6. cu numeroase granule lipidice mici. stelate.

coaste. mainii şi piciorului. • substanţa fundamentală intercelulară are caracter condroid hialin sau fibro-hialin. cu atipii şi mitoze atipice. • rareori. dar sunt şi forme tumorale caracterizate prin dezvoltarea de condroame multiple şi denumite condromatoze. • localizările osoase sunt cele mai frecvente. 2. • este caracteristică prezenţa de zone de necroză şi focare de calcifiere în curprinsul tumorii. care însă involuează spontan în contrast cu evoluţia metastazelor tumorilor maligne. Evolutia condromului • este benignă. observandu-se chiar formarea de metastaze. celule multinucleate. nuclei mai voluminoşi. encondroamele invadează vasele.  insulele de ţesut cartilaginos au un aspect sticlos-albăstrui. dezvoltîndu-se mai ales în oasele lungi ale membrelor. Osteocondromatoza multiplă . pe cînd zona periferică este mai bogată celular. • majoritatea condroamelor sunt considerate ca malformaţii produse printr-o creştere excesivă de ţesut cartilaginos şi nu ca tumori adevărate. localizările extraosoase sunt foarte rare. falangele piciorului şi oasele metatarsiene. Microscopic ↔ majoritatea condroamelor sunt formate din ţesut tumoral de tipul cartilajului hialin.afecţiune ereditară. ‼ După caracterele microscopice şi evolutive se descriu: . asociate adesea cu zone mixomatoase şi zone de calcificare şi osificare. uneori fiind ataşat de acesta printr-un pedicul (eccondrom) sau se dezvoltă intraosos (encondrom).eozinofilă. cu noduli multipli separaţi incomplet prin septuri fibroconjunctive. inconstant. cu vacuole şi cu conţinut în glicogen şi grăsimi. cu tumori dezvoltate mai ales la oasele lungi ale membrelor şi la omoplat.  se pot găsi şi zone hemoragice sau transformări chistice (în zonele cu caracter mixoid). ţesutul tumoral este paucicelular iar densitatea celulară variază de la o zonă la alta a tumorii. uneori de dimensiuni impresionante. La oasele lungi. Macroscopic. • consistenţa este fermă. • Uneori poate apare transformarea malignă a condromului. • formă rotundă sau lobulată. dar inconstant încapsulată. iar ţesutul tumoral creşte intravascular sub formă de cordoane. tibie. bogat vascularizate. cu celule rotunde sau poligonale relativ uniforme. oasele lungi ale membrelor (femur. • frecvent se găsesc mai multe celule într-o capsulă cartilaginoasă. • este bine delimitată de ţesuturile înconjurătoare. în legătură sau în imediata vecinătate a liniei de creştere epifizo-diafizare. hipercromatici. Tumpro maligne ale tesutului cartilaginos CONDROSARCOMUL • este o tumora rară. condromul • se poate forma şi dezvolta la suprafaţa osului.• • • localizările obişnuite sunt în ordine descrescîndă a frecvenţei: falangele mîinii şi oasele metacarpiene. în asemenea cazuri. • substanţa fundamentală este în cantitate redusă. vertebrele. • are caracter nodular. conţinînd şi fibre elastice. oasele centurii pelviene şi scapulare. • este constituită din zone cu caracter cartilaginos. • este bogat celulară. • 10% cazuri se formează prin transformarea malignă a unor tumori cartilaginoase benigne. se găsesc şi zone mixoide. în cuprinsul insulelor de ţesut cartilaginos tumoral. • Pe secţiune  prezintă un carater lobulat. mai rar de tipul cartilajului fibros. dispus în lobuli separaţi incomplet prin septuri fibroconjunctive. condromul se dezvoltă îndeosebi în regiunea metafizei. interesînd mai ales plamanul. Forme particulare de condrom 1. ↔ Celulele tumorale • au o distribuţie neregulată în comparaţie cu cartilajul normal şi • sunt mai mari şi de forme mai neregulate decît condrocitele obişnuite. Tumora poate fi unică. • în cuprinsul tumorii se găsesc şi zone cu caractere obişnuite condromatoase. izolate sau grupate. printre care se găsesc celule gigante multinucleate. • citoplasmă . • Microscopic  prezintă densitate celulară mare. Mai pot apare zone cu degenerare chistică şi zone de necroză. Gondroblastomul benign • este întîlnit mai ales la oasele centurii pelvine. ↔ în general. • la nivelul oaselor se pot dezvolta în partea centrală (medulară) sau periferică (periostală). coastele. peroneu). • poate ajunge la dimensiuni foarte mari. porţiunea lor centrală este mai săracă celular şi mai bogată în substanţă fundamentală. bogate în substanţă fundamentală.

Macroscopic. 2.este tumora malignă a ţesutului osos. şi • prin prezenţa de zone cu diferenţiere stromală condroidă. • este o tumora enostotică. dar dispuse relativ ordonat. cu un sistem haversian bine dezvoltat. de dimensiuni care ajung la 4—5 cm. la humerus. Predomină la bărbaţi. condrosarcoame cu mare malignitate. • formaţiunea tumorală dezvoltată în zona epifizară determină distrucţii osoase. Forme particulare de osteom 1. cu celule de tip osteoblastic şi osteoclastic. rareori se mai poate dezvolta şi în oasele scapulare. oaselor lungi ale membrelor. dar cu un aranjament neregulat. Lamelele osoase au structură haversiană. Condrosarcomul juxtacortical • se dezvoltă la nivelul suprafeţei externe a osului şi • este format din ţesut cartilaginos bine diferenţiat. • cu localizare posibila în majoritatea oaselor. După 40— 50 se dezvoltă de obicei pe fondul bolii Paget. • tesutul tumoral. variabil de bogat vascularizat. de consistenţă moale. cu metastaze tardive. supravietuirea ajungand pana la 20 de ani Forme particulare de condrosarcomul 1. Clasificare 1. este cea mai frecventă tumora osoasă şi se întîlneşte mai ales la vîrstele tinere. omoplat. formată din ţesut osos compact sau spongios. de grosimi şi forme variabile. Osteomul osteoid • se dezvoltă sub forma de nodul enostotic de dimensiuni mici (un centimetru). mandibulă sau alte regiuni ale scheletului osos. dar cel mai adesea ramîne delimitată de părţile moi periosoase şi ţesuturile articulaţiilor printr-o lamă de ţesut osos. − Osteomul oaselor craniului este. de dimensiuni mici. la nivelul oaselor − se dezvoltă ca exostoză şi enostoză.  osteomul de tip compact este format din lamele osoase dispuse concentric. oasele centurii pelviene şi oasele lungi. Osteoblastomul benign (osteomul osteoid gigant. medulară a oaselor invadînd ulterior celelalte porţiuni din os precum şi ţesuturile periosoase. fibromul osteogen) • este localizat mai ales la nivelul arcurilor şi apofizelor vertebrelor. paralele cu suprafaţa osului şi este acoperit la suprafaţă de ţesut periostal sau cartilaginos. în general. tumora cu celule gigante) • este localizată mai frecvent la extremitatea distala a radiusului. osteosarcomul osteogen 2. în care există un accentuat polimorfism celular. hipercromi. în general. 2.  osteomul de tip spongios este format din trabecule osoase. cu zone de osificare encondrală. Condrosarcomul mezenchimatos se caracterizeaza • prin predominanţa de zone compacte constituite din celule mici nediferenţiate. • Microscopic este constituit din trabecule de ţesut osteoid. exceptînd calota craniană. poliedrice sau fuziforme.1. • Microscopic este constituit − dintr-o porţiune centrală formată din trabecule osteoide calcificate inegal şi dispuse neregulat. 3. unică sau multiplă. ţesut conjunctiv bogat vascularizat şi − dintr-o porţiune periferică de os compact reactiv. au o malignitate mai redusa. − Osteomul oaselor lungi este de tip spongios. Osteosarcomul se însoţeşte de creşterea nivelului seric al fosfatazei alcaline. Tumorile maligne ale tesutului osos OSTEOSARCOMUL . localizările principale sunt la extremitatea distală a femurului şi extremitatea proximală a tibiei şi humerusului. cu citoplasmă clară şi nuclei mici. . în spaţiile largi delimitate de trabeculele osoase se găseşte ţesut conjunctiv. − extraosos se poate întîlni în părţile moi şi plămîn. cu o celularitate şi vascularizaţie bogată. − localizările obişnuite sunt la oasele cutiei craniene şi mai rar la vertebre. claviculă. ale pelvisului. Osteoclastomul (tumora cu mieloplaxe. Microscopic. cu numeroase osteoblaste şi osteoclaste şi. • • • • Osteosarcomul osteogen îşi are originea în zona centrală. cu nuclei atipici şi celule gigante condrosarcoame cu malignitate slabă în care atipiile sînt foarte rare şi reduse. are o coloraţie roşcată sau brună cu zone hemoragice şi de necroză. adesea respectand corticala osului. parţial calcificat. Tumorile benigne ale tesutului osos OSTEOMUL − este o tumora mai rară. tibie. oaselor tarsiene. care pretează la confuzii cu osteosarcomul. 2. cu suprafaţă netedă şi consistenţă dură. de tip compact. cu maxim de frecvenţă între 10—30 de ani. − rotundă sau ovală. osteosarcomul parosteal 1.

cu insule cartilaginoase. • tumora este unică. tibiei.RABDOMIOM. . între care se găseşte un ţesut bogat celular. sau. ↔ este rotundă ↔ incapsulată sau bine delimitată de ţesuturile înconjurătoare. ca în localizarea uterină. ca în peretele uterin.mai rar poate fi întilnită la nivelul humerusului. Microscopic − prezintă un grad foarte accentuat de diferenţiere. stomac. ↔ uneori este pediculată (unele leiomioame uterine subseroase şi submucoase. Tumorile benigne ale tesutului muscular MIOMUL este tumora benignă a ţesutului muscular.cu predilectie la diafiza oaselor lungi. ovar. producerea de ţesut osos sau osteoid malign de către ţesutul sarcomatos. • osteosarcoamele osteogene prezintă malignitatea cea mai ridicată. predominînd în porţiunea inferioară a diafizei femurale.este o tumora osoasă mai rara.  cantitatea de ţesut osos şi osteoid diferă de la o tumoare la alta precum şi în cuprinsul aceleiaşi tumori  in unele forme este remarcabilă frecvenţa de celule de tip osteoblastic (osteosarcoame osteoblastice). ↔ consistenţa tumorii este fermă. peroneului. cu neoformarea de ţesut osos şi matrice osteoidă de către celulele tumorale. Osteosarcorul primitiv extraosos  este o tumoră rară.se dezvoltă la suprafaţa osului ca o tumora circumscrisă sau lobulata. ca în hipoderm.cu miozita osifiantă. predominînd caracterul osteolitic (osteosarcom osteolitic) 2.  in alte cazuri ţesutul sarcomatos bogat celular cu numeroase atipii este lipsit de ţesut osos şi osteoid sau acestea sunt in cantitate extrem de redusă. cu excepţia leiomiomului intens edemaţiat. uniformitatea ţesutului tumoral 2. Microscopic  este caracteristică asocierea de plaje celulare sarocomatoase fuziforme. .invazia în ţesuturile periosoase şi medulara osoasă apare în stadii mai avansate de evoluţie a bolii. radiusului etc Macroscopic . cu diferenţiere marcată. pînă la dimensiuni gigantice. • se poate dezvolta şi în părţile moi din fibrele muscuare netede din peretele vaselor şi din hipoderm. leiomiomul bronşic). vezică urinară. . Nomenclatura  miomul format fibre musculare netede este denumit . aderentă de corticala osului sau în contiguitate cu aceasta.LEIOMIOM  miomul format din fibre musculare striate . . ↔ în localizarea uterină se poate dezvolta subseros. intestin. excluderea originii osoase. − consistenţă moale sau cu prezenţa de zone indurate de întinderi variabile în raport cu cantitatea de ţesut osos şi osteoid neoformat. Localizare . • dimensiunile sale variază de la 1—3 cm.  diagnosticul se bazează pe următoarele trei criterii: 1. cu origine la suprafaţa externă a osului. prostată. − in zonele de invazie frecvenţa şi intensitatea atipiilor sunt mult mai accentuate. leiomiomul: ↔ are caracter nodular.  diagnosticul diferenţial .este întilnită în special la adultul tînăr în a 3-a şi a 4-a decadă de viaţa. plăman. esofag. • osteosarcoamele parosteale au o malignitate mai redusă. • este localizat în organele care conţin ţesut muscular neted şi mai ales în peretele uterin (miometru).  prezintă un grad ridicat de malignitate.Osteosarcomul osteogen Macroscopic − aspect albicios sau roşcat şi hemoragic. intramural şi submucos. uneori cu atipii şi monstruozităţi accentuate. Osteosarcomul parosteal(osteosarcomul juxtacortical. Malignitatea osteosarcoamelor • nu este dependentă în general de gradul de diferenţiere a ţesutului neoplazic. 3. fibromatos. Leiomiomul • este cea mai frecventă tumora musculară. − celulele tumorale sunt relativ monomorfe fără atipii sau cu aţipii reduse şi cu rare mitoze. − este constituită din trabecule osoase. sarcomul parosteal osifiant) . Macroscopic. care are o consistenţă mai scăzută. multiplă.

printre care se găsesc rabdomioblaşti cu variate grade de diferenţiere. nazofaringele etc.ca în localizarea uterină şi părţile moi profunde ale extremităţilor  slab delimitată şi infiltrativă . 2. • se poate dezvolta din leiomioame preexistente sau de la început ca tumori maligne. rareori voluminoase şi uneori cu aspect epitelioid. el fiind considerat o formaţiune malformativă congenitală. aranjate în fascicule. poligonale sau ovale. precum şi din celule mai slab diferenţiate. tumora este infiltrativă şi distructivă. mai ales sanguine. Tumorile maligne ale tesutului muscular I. Microscopic leiomiomul ↔ este format din fibre musculare netede de dimensiuni diferite atît faţa de cele normale cît şi de la o tumora la alta sau de la un cîmp microscopic la altul. rabdomiosarcom pleiomorf .ca în localizarea retroperitoneală. adesea cu caracter striat. cu excepţia.  caracteristic → citoplasma clara sau slab eozinofila. vaginul.culoare gălbuie sau gălbui-rozată. mezenterului. transformări chistice (postnecrotice). eventual cu dispoziţie palisadică. în jur de 1—2 cm. uneori de talie gigantă.ANGIOAME . astfel că suprafaţa de secţiune surprinde de obicei atît fibre secţionate longitudinal cît şi altele secţionate transversal. Evolutia . • întîlnită mai ales în miocard şi foarte rar în plămîn. bronhiile. Frecvent prezintă zone întinse de necroză şi hemoragii. • localizările obişnuite sunt cea uterină şi digestivă. rabdomiosarcomul alveolar .↔ pe secţiune . epiploonului. anastomozate între ele. bine delimitat Microscopic → este format din fibre musculare striate. deşi caracterele microscopice sunt aceleaşi. cu metastaze frecvente . 3. cu monstruozităţi. localizările cele mai importante sunt în muşchii striaţi dar poate apare şi în alte regiuni sau organe în care se găseşte sau nu ţesut muscular striat: vezica. limba. monstruozităţilor şi mitozelor atipice. care conţin miofilamente intracitoplasmatice.  Evoluţie → benignă sau malignă. dar poate apare oriunde în părţile moi şi în peretele vaselor. uterul. monstruoase. Macroscopic. rabdomiosarcomul embrionar . sau individualizate. LEIOMIOSARCOMUL • este o tumora rară in contrast cu frecvenţa leiomioamelor benigne. • natura tumorală a rabdomiomului este contestată de majoritatea autorilor. II. • Macroscopic  bine circumscrisă . unele de tip sinciţial. Forma particulara – LEIOMIOMUL EPITELIOID (leiomioblastomul)  întilnită mai ales la nivelul tractului digestiv şi numai rareori la nivelul bronhiilor. • Microscopic → este format din celule alungite.  stroma poate fi edematoasă. cu numeroase vîrtejuri formate de dispoziţia particulară a fasciculelor de fibre musculare. cu accentuat polimorfism celular.predomină celulele mezenchimale nediferenţiate. iar în unele cazuri hialină. si mai rar limfatice Forme histopatologice 1.cel mai frecvent. de tipul coristomului sau hamartomului. probabil.  este constituită din plaje de celule musculare mici. mai mari decat cele normale. ca în celelalte localizări. putand ajunge la dimensiuni foarte mari. ↔ caracterele celulare constituie criteriul esenţial pentru stabilirea diagnosticului şi în special relativa uniformitate a celulelor cu absenţa atipiilor. RABDOMIOMUL • este o tumora foarte rară. ↔ celulele musculare sunt dispuse în fascicule care au orientări foarte diferite şi întîmplătoare. ↔ fibrele musculare tumorale au nuclei alungiţi. cu nuclei rotunzi situaţi în centrul celulelor sau la periferie. ca în tumorile miocardice. polimorfe. prostata. aparent tumefiate.     RABDOMIOSARCOMUL este tumora musculară malignă cea mai frecventă. Macroscopic → se prezintă ca un nodul de dimensiuni reduse. uretra. hialianizări şi focare de calcificare. zone hemoragice. a rabdomiomului limbii care este o tumora adevărată. ↔ masa tumorală mai poate prezenta zone de necroză.este caracterizat prin dispoziţia celulelor tumorale în grupuri separate de ţesut conjunctiv Tumorile benigne vasculare . numeroase celule de tip rabdomioblastic şi frecvente celule gigante. adesea formînd vîrtejuri.grava.  stroma tumorală este redusă la rare septuri conjunctivo-vasculare subţiri şi o reţea de reticulină care delimitează trabecule şi de cuiburi de celule tumorale. cu capetele rotunjite. limbă sau în alte organe. mitozele atipice sunt frecvente.

tapetaţi pe faţa internă de celule endoteliale. − este considerat ca un proces reactiv. cu pereţii formaţi din ţesut fibroconjunctiv.hemangiomul → 1. Macroscopic − unică sau multipla. arterial) − este format din vase de tip arterial şi venos.Tumorile vaselor sanguine – HEMANGIOAME Tumorile vaselor limfatice – LIMFANGIOAME HEMANGIOMUL − majoritatea hemangioamelor nu mai sunt considerate tumori adevărate. Hemangiomul racemos (cirsoid.retroperitoneal. inconstant. tumora capătă caracter de angiofibrom. 2. capilar. limfocite. − Microscopic este constituit din vase mici. − este considerat un proces malformativ. creier. asemănător ca structură cu histiocitomul şi dermatofibromul. Hemangiomul venos − este format din vase de tip venos. − culoare roşie vie sau cianotică. Angiomiomul (leiomiomul vascular) − este localizat îndeosebi în regiunea gleznei şi articulaţia mîinii. care comunică între ele. care afectează porţiuni întinse dintr-un organ sau o regiune a corpului. fibroblaste şi histiocite. Cand ţesutul fibro-conjunctiv este abundent.  Macroscopic . de mărimi diferite.in functie de caracterele microscopice . cu peretele îngroşat. − în stroma fibroconjunctivă se găsesc fibre musculare netede şi celule grase. − Microscopic are caracter de hemangiom capilar. datorită caracterului său infiltrativ în ţesuturile musculare. oase etc. − se întîlneşte în afecţiuni congenitale ca  telangiectazia congenitală. • In stroma fibroconjunctivă se găsesc celule conjunctive diferenţiate şi nediferenţiate precum şi limfocite. Hemangiomul cavernos • este format din spaţii vasculare largi. ficat. eventual difuz − dimensiuni care variază de la caţiva milimetri pană la forme gigante. venos.  Localizare − cel mai frecvent în ţesuturile moi superficiale. Clasificare . în peretele cavităţii bucale. uter. oase. ficat. dar vasele neo-formate disociază fibrele musculare printre care pătrund şi se dezvoltă. cu peretele îngroşat şi înconjurat de o masă circulară de fibre musculare netede. − mai rar . care este îngroşat şi prezintă acantoză şi hipereheratoză. − Apariţia trombozei în hemangiome poate produce adesea înnegrirea tumorii. ci malformaţii cu aspect tumoral. racemos Hemagiomul capilar • este constituit microscopic din vase capilare alungite sau rotunde. cu conţinut sanguin sau goale. după cum conţin sange arterial sau venos. neregulate. în contact imediat cu epidermul. − localizări multiple: piele şi părţile moi. dar adesea septurile conjunctive sunt intens fibrozate şi sărac celulare Angiocheratomul − este o varietate de hemangiom cavernos în care lumenele vasculare sunt localizate în partea superioară a papilelor dermice. creier etc. dilatate sau colabate. 4. Hemangiomatoza generalizată − constă din numeroase ectazii vasculare hemangioatoase. Hemangiomul sclerozant − apare ca un nodul dermic. cavernos. buze. rinichi. fibre colagene. care să fie astfel greşit interpretată drept un melanom. tapetate de celule endoteliale cuboidale sau alun gite şi turtite.  sindromul Sturge-Weber Hemangiomul intramuscular − o formă particulara de hemangiom. conţinand celule mezenchimale şi. − localizări multiple tisulare şi viscerale. săracă. Hemangiopericitomul  Definitie = este o tumora vasculară în care proliferarea vasculară se asociază cu proliferarea de pericite. adesea pigmentat. − poate fi bine conturată şi delimitată. unele conţinînd hemosiderină. Cele mai multe sunt prezente încă de la naştere. plăman. • între capilare se găseşte o stromă fibro-conjunctivă. − mic nodul format din vase sinuoase. dar alteori are un caracter infiltrativ. 3. numeroase.

− produce dureri vii. adesea în formă de rachetă. celulele endoteliale sunt cubice sau înalte. în vecinătatea canalului toracic sau a ramurilor sale.impregnaţia pentru reticulină arată:  delimitarea formaţiunilor vasculare de celule din jur  în cuprinsul cîmpurilor de pericite prezenţa de fibre de reticulină.  Se poate complica cu chilotorax. nodulară. Evolutie . uniforme.  Lumenele endoteliale sunt separate printr-o stromă în care se găsesc fibre musculare netede şi un număr variabil de conglomerate limfocitare. cu citoplasmă săracă şi nucleu relativ voluminos. limfă).dia musculară a peretelui arterial − între plajele şi grupurile de celule neoplazice se găseşte o stromă redusă care însă poate suferi metaplazie condroidă. dispuse uni-sau pluristratificat. asemănătoare celor din me. înconjurate de cîmpuri întinse celulare formate din pericite. − derivă din glomusul normal care este o formaţiune vasculară neuromusculara de legătură între micile arteriole şi venule. Microscopic − prezinta o structură complexă. limfangiomul cu lumene endotelizate şi chistice 5. prinse de peretele vascular printro prelungire citoplasmatică. lobuli şi grupe de celule cu aspect epitelioid. Tumora glomică (glomangiomul) − tumora vasculară solitară.se aseamănă cu hemangioamele corespunzătoare. − microscopic apar cu o structură asemănătoare cu aceea a hemangioamelor cavernoase. mai rar. determinînd deformarea regiunii respective. − − ‼ In hemangiopericitom .  se întîlneşte mai frecvent la copil  Microscopic − plaje şi cordoane de celule endoteliale − lumene vasculare mici. realizînd în ansamblu un aspect de „fagure". predominant subungheal. mai ales de tip capilar. tapetate cu endotelii. tumorile tind sa se dezvolte grupat. − pericitele . limfangiomul chistic.  existenţa fibrelor de reticulină răspîndite printre celulele tumorale constituie un criteriu de diagnostic diferenţial cu inflitrările carcinomatoase perivasculare. localizată la extremităţi. Hemangioendoteliomul benign  este o variantă de hemangiom capilar . are limite imprecise şi caracter infiltrativ. lymphangioma cutis circumscriptum Limfangiomul capilar si cavernos . − vasele de tip capilar sunt anastomozate şi înconjurate de plaje. mărimi foarte variate aparent este bine delimitată de ţesuturile înconjurătoare. Limfangiomul cu lumene endotelizate şi chistice  Este localizat în mediastin şi retroperitoneal. în număr foarte variabil de la o tumoare la alta. mai ales in tumorile cu localizări profunde. de care se deosebesc prin natura vaselor şi conţinutul acestora (conţin. . Limfangiomul chistic  se prezintă ca o formaţiune chistică. splina etc. dar de fapt. Limfangiomatoza sistemică → se întîlneşte la copii ca formă difuză. adesea dilatate. de dimensiuni mici. care interesează o regiune din corp în care există un exces de vase limfatice. buze. părţile moi.celule rotunde sau alungite. fiind formată din vase. de cele mai multe ori.  chistele conţin un lichid clar/  cand apare în regiunea cervicală mai este denumit şi hygroma chistic. elemente musculare şi nervoase în diferite proporţii. limfangiomul capilar 2. limbă. − pe cîmpuri întinse.poate recidiva după extirparea chirurgicală. cu lumene mari. clare. LIMFANGIOMUL  este constituit din vase de tip limfatic. limfangiomatoza sistemica 6. fulgurante. dar în jurul vaselor se găsesc celule glomice.  este considerat o malformaţie localizată a vaselor limfatice şi nu un proces tumoral adevărat. Microscopic − canale vasculare.  este localizat la piele şi în ţesutul subcutanat. retroperitoneal şi. multiloculară. în unele organe ca ficat. asemenea formaţiuni fac parte din componenţa şunturilor arterio-venoase. limfangiomul cavernos 3. Tumori glomice multiple − localizate mai ales în piele şi ţesutul subcutanat de la nivelul membrelor.  Forme particulare 1. 4. uneori chiar parţial încapsulată. care conţin limfa.

sau pluristratificat.  spre deosebire de formele benigne. în care vasele par încorporate. precum şi din mase compacte de celule sarcomatoase cu caracter mezenchimal. hemangioendoteliomul malign)  se dezvoltă mai ales în părţile moi şi glanda mamară. malignitatea se exprimă prin atipii celulare şi prezenţa de mitoze atipice. ovale sau alungite. dar vasele conţin limfă. Tumorile maligne vasculare ANGIOSARCOMUL (hemangioendoteliosarcomul. LIMFANGIOSARCOMUL  este o tumora rară. fiind format din lumene limfatice dilatate.  are caractere asemănătoare cu angiosarcomul. .Lymphangioma cutis circumscriptum → este echivalentui limfangiomatos al angiocheratomului.  tumora este constituită din formaţiuni vasculare de tip capilar tapetate cu celule endoteliale atipice. în contact intim cu epidermul îngroşat. dispuse uni. înconjurate de plaje întinse formate din celule rotunde. cu numeroase fibre de reticulină între ele. histiocitar sau polimorf HEMANGIOPERICITOMUL MALIGN (hemangiopericitosarcomul)  este constituit din vase mici. inegale.