P. 1
NEOPLAZIA

NEOPLAZIA

|Views: 270|Likes:
Published by Alexandra G. Cazan

More info:

Published by: Alexandra G. Cazan on Feb 14, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/15/2015

pdf

text

original

NEOPLAZIA

Definiţie - în prezent, prin neoplasm înţelegem o populaţie celulară caracterizată printr-o proliferare excesivă, autonomă, care nu mai răspunde la mecanismele normale de control şi influenţele ţesuturilor adiacente şi care au capacitatea de a disemina pe diferite căi la distanţă de locul de origine - populaţia descinde dintr-o celulă suşă transformată, ce generează o clonă celulară, care, prin dezvoltare anarhică, duce în final la dezvoltarea unei tumori - aceasta, în evoluţia ei naturală, se dezvoltă spontan prin extensie locală şi la distanţă, cu invazie şi metastazare, ducând în final la deces Etiopatogenie Clasificare: A. Factori exogeni 1. Fizici 2. Chimici 3. Biologici B. Factori endogeni 1. Imunologici 2. Genetici

FACTORII EXOGENI
1. Agentii carcinogeni fizici 1. Radiatiile ionizante - provin din dezintegrarea compusilor radioactivi instabili: 1. Radiatiile α (nuclee de heliu) 2. Radiatiile β (electroni) 3. Radiatiile ζ (fotoni) - determina ionizara bazelor azotate si rupturi ale catenei ADN - produc in special leucemii, limfoame, tumori cutanate, neoplasme igestive, sarcoame de tesuturi moi 2. Radiatiile ultraviolete (RUV) – duc la aparitia carcinoamelor bazocelulare, spinocelulare si a melanoamelor 3. Traumatismele mici si repetate, pe cicatrice, fistule cronice si nevi pigmentari 4. Azbestul - fibrele dure de crocidolit subtire inhalate pot produce mezotelioame pleurale si carcinome pulmonare dupa o latenta de aproximativ 20 de ani 5. Corpii straini - Membranele si tubulatura de plastic - Fibrele de sticla - Polimerii de dextran produc produc sarcoame la razatoare 2. Agentii carcinogeni chimici 1. Produsii industriali a) Anorganici  Metale - cromul si nichelul  neoplasme ale cavitatii nazale si neoplasm pulmonar - cadmiul  neoplasm pulmonar si al vezicii urinare  Azbest  mezotelioame pleurale b) Organici  nitrozoamine  cancere digestive (stomac, colon)  hidrocarburi policiclice aromatice (HPA)  cancere pulmonare, digestive, de vezică urinară, sarcoame;  clorura de vinil  angiosarcom hepatic;  cauciucuri şi coloranţi de anilină  neoplasm de vezică urinară;  benzenul  limfoame, cancer de cap de pancreas;  pesticide, erbicide  leucemii acute mielogene.

2. Produsele medicamentoase • fenacetină - neoplasm renal • dietilstilbestrol - neoplasme uterine, de vagin, mamar, de ovare • ciclofosfamidă - neoplasm de vezică urinară • cloramfenicol - leucemii 3. Produşii alimentari • piroliza aminoacizilor din carne (prăjirea la grătar)  modificări genotoxice • consumul crescut de proteine animale şi scăzut de fibre (celuloză, pectine, lignine)  neoplasme colorectale • sardinele uscate şi fripte, hamburgerul prăjit, carnea de vacă prăjită  neoplasme gastrice • Grăsimile animale şi dulciurile fine (prăjituri, torturi, dar nu ciocolata)  neoplasm mamar, ovarian, endometrial

4. Băuturile   Cafeaua solubilă din boabe prăjite conţine metilglioxal  neoplasmului colorectal, de vezică urinară, pancreas, sân. Alcoolul: whisky-ul, cogniacul conţin substanţe mutagene însuspensie găsite înreziduurile obţinute prin evaporarea lor.

5. Fumatul Cei ce fumează mai mult de 10 ţigări pe zi au risc cu 20% mai mare de aface cancer bronhopulmonar, iar un fumător pasiv (care inhalează fumul fără a fuma) riscmai mare de 53% faţă de nefumători. Un fumător ar trăi cu aproximativ 20 ani mai mult dacă nu ar fuma. 3. Agenţii carcinogeni biologici: 1. Paraziţii  Schistosoma haematobium  cistită interstiţială cu metaplazia uroteliului vezicii urinare şi apariţia carcinomului epidermoid  Trichomonas vaginalis  cancere de col uterin şi vagin  Amoeba  limfoame 2. Micotoxinele (metaboliţi ai unor mucegaiuri)  Aflatoxinele  carcinomului hepatocelular  Ocratoxina  neoplasme renale 3. Virusurile a) Virusurile cu genom ADN - conţin gene care codifică proteine ce se cuplează cu proteinele oncosupresoare ale celulei gazdă, inactivându-le (proteinele oncosupresoare sunt produse ale antioncogenelor - gene supresoare tumorale - implicate în reglarea proliferării celulare). Astfel, ele decuplează proliferarea celulară de sub controlul inhibitor şi joacă rol în transformarea fenotipică a celulei canceroase.  Virusurile Papilloma umane (HPV) - sunt virusuri cu ADN dublu catenar circular, cu tropism crescut pentru celulele epiteliale, în special scuamoase - la om produc condiloame acuminate, papiloame laringiene ce pot evolua spre carcinoame scuamoase.  Hepadnavirusurile umane - virusul hepatitei B (HBV) are ADN d.c. circular  carcinomul hepatocelular  Virusul Herpex simplex uman - are genom ADN - este limfotopic - produce sarcomul Kaposi (angiosarcomatoza multicentrica  Virusurile Epstein – Barr - este un virus herpetic cu genom ADN d.c. liniar, cu tropism pentru limfocitele B - la om produc • limfom Burkitt (limfom malign non- Hodgkin cu celule B, cu grad crescut de malignitate) • Carcinom scuamos nasofaringian • Limfoproliferari clonale in imunodeficiente (SIDA, sindrom ataxie- telangiectazie) b) Virusurile cu genom ARN (retrovirusuri) 1. Cu capacitate de transformare rapida (prin proces de transductie) 2. Cu capacitate de de transformare lenta (prin proces de mutageneza insertionala)  singurul virus ARN demonstrat ce produce cancer la om este HTLV1 (human T-cell leukemia virus) - retrovirus care infecteaza limfocitele T helper CD4 si care determina aparitia leucemiei acute cu celule T a adultului

FACTORII ENDOGENI
1. Factori imunologici Din punct de vedere antigenic, tumoarea este un mozaic celular, puterea antigenica a unei tumori fiind maxima in faza G1 a ciclului celular. Antigenele tumorilor sunt histotipice si caracteristice pentru un anumit tip de tumora, fiind consderate markeri tumorali ce ajuta la precizarea diagnosticului si monitorizarea bolnavului: • CA 19-9  adenocarcinom de colon • CA 15-3 si TAG 73  neoplasm mamar • CA 125  neoplasm ovarian • PSA  neoplasm de prostata • β- HCG  teratoame si tumori trofoblastice 2. Factorii genetici Exista 3 teorii majore in explicarea mecanismelor carcinogenezei 1. Teoria mutaţiei somatice - admite existenţa unor modificări de structură, induse de agenţii cancerigeni, a unor gene ce codifică creşterea şi diferenţierea celulară. 2. Teoria epigenetică - admite unele modificări funcţionale în controlul expresiei genice, cu apariţia unei proliferări anormale. 3. Teoria genetică - reuneşte primele 2 teorii

ceea ce explică de ce. Grupurile celulare maligne sunt heterogene. subclonele dominante reprezentând celulele cu cel mai mare potenţial de metastazare şi rezistenţă la tratament anticanceros."spider cell" . cu distrugerea matricei extracelulare şi diseminare la distanţă. dar nu invadează  invadează ţesuturile din jur  consistenţă fermă (excepţie lipomul. penetrarea membranei bazale prin eliberarea unor enzime ce o degradează METASTAZAREA  Definiţie: transferul celulelor maligne de la nivelul tumorii primitive în alte zone ale organelor. uneori. pierderea adezivităţii între celule (probabil prin alterarea joncţiunilor intercelulare şi modificarea potenţialului electric de membrană). ancorarea celulei maligne de membrana bazală prin receptori pentru laminină.depăşirea membranei bazale de către celulele canceroase. Celulele fiice îşi pot schimba gradul de diferenţiere."spindle cell" – în fibrosarcom  celule mormoloc .neregularităţile şi lipsurile de membrană sunt un indiciu că au fost pierdute porţiuni din citoplasmă şi caracterizează fragilitatea celulară ce afectează o proporţie mare de celule maligne CARACTERELE GENERALE ALE TUMORILOR Tumorile benigne Tumori maligne  încapsulate  neîncapsulate  cresc lent  cresc rapid  comprimă ţesuturile."tadpole cell" -în rabdomiosarcom. cu formarea unor tumori secundare.modificare fenotipică celulară transmisibilă la celulele fiice care au capacitatea de a produce noi tumori dacă sunt transplantate la un primitor singenic."hairy cell" .în leucemia cu celule păroase. fenomenul ce caracterizează celula canceroasă fiind transformarea . 3.  Secvenţele fenomenului de invazie locală sunt 1.în astrocitoame • modificări de dimensiuni: celula mică este o celulă agresivă c) la nivelul membranei celulare .  celule păroase . Modificarile in celula canceroasa Modificări funcţionale • alterarea inhibiţiei de contact a mişcării şi diviziunii • alterări ale permeabilităţii şi transportului membranar • alterări ale joncţiunilor intercelulare • alterări ale enzimelor de suprafaţă • alterări în compoziţia membranei celulare. Metastaza în cascadă = metastaza metastazei. lobularea) • modificări ale cromatinei (hipercromazia) • modificări de număr (doi sau mai mulţi nuclei) • creşterea volumului şi numărului nucleolilor (normal sunt 2-3. mixomul)  consistenţă moale (excepţie schirul)  nu recidivează după extirpare (excepţie tumora  recidivează după extirpare. 2. recidivele au o evoluţie mai gravă decât tumora primitivă. pentru că se găsesc în celule nediferentiate) b) la nivelul citoplasmei • scăderea cantităţii (raportul nucleu/ citoplasmă  1) • modificări de formă (polimorfism): forma citoplasmei dă şi forma celulei tumorale  celule fusiforme . când există 5-6 prognosticul este defavorabil. .  celule păianjen . cu scăderea glicoproteinelor şi creşterea acidului sialic Modificari morfologice a) la nivelul nucleului • cariomegalia = creşterea volumului nuclear • modificări de formă (protruzia. desmoida)  metastazează (excepţie carcinomul bazocelular şi  nu metastazează tumorile primitive cerebrale)  se pot opri în evoluţie  evoluţie continuă până la deces  aspect histologic asemănător cu al ţesutului de origine  aspect histologic diferit de al tesuturilor de origine – pleomorfism !! Caracteristicile cele mai importante pentru tumorile maligne sunt capacitatea de a invada tesuturile din jur si de a metastaza INVAZIA  Definitie .CARCINOGENEZA Celula canceroasă este o celulă cereprezinta substratul proliferării maligne.

multiplicarea cu celulele ce îşi păstrează capacitatea de diferenţiere.celulele maligne aderă la plachete. implantarea .. teratoame. cu formarea unor micrometastaze şi apoi macrometastaze  Căile de metastazare Limfatice  dau metastaze mai ales carcinoamele  celulele neoplazice pătrund în capilarele limfatice sub formă de coloană sau microemboli. neoplazice) care realizează tumorile maligne Neoplasm (neoplazie) (neus = nou .metastazele ombilicale din cancerul hepatic 4.la neoplasme ovariene sau endometriale 3. ligamentul rotund al ficatului .homotipică . multiplicarea celulelor transformate malign (canceroase. la care se adaugă sufixul . diferite de cele ale organismului gazdă). teratocarcinomul.neoplasmul pulmonar 5.  reuşesc să dea metastaze celulele care formează microemboli prin fenomenul de agregare .mai multe celule neoplazice aderă între ele. intravazarea acestor celule în circulaţia sanguină şi limfatică c.meningita carcinomatoasă 6. bronşică .plasseo = formaţiune) – termen folosit pentru definirea tumorilor maligne (dezvoltarea unui ţesut cu caractere noi.desprinderea celulelor ce cad în cavităţi sub acţiunea gravitaţiei 4. coriocarcinomul Tumorile mixte au celule tumorale epiteliale si stromale fie  Benigne – adenomul plomorf de parotida  Maligne – carcinosarcoamele (cele mai frecvente se intalnesc la nivelul uterului) .tumori cerebrale ce metastazează în alte zone ale SNC  Mecanismele metastazării 1. Se includ aici ambele ipostaze de multiplicare a celulelor şi anume: 1. trompe uterine . adenom (celule glandulare) adenocarcinom      Fibroblaste  fibrom  fibrosarcom Adipocite  lipom  liposarcom Muschi neted  leiomiom  leiomiosarcom Muschi striat  rhabdomiom  rhabdomiosarcom Os  osteom  osteosarcom Tumorile hematiilor si a limfocitelor sunt maligne – limfoame. embolizarea prin fragmentarea trombilor neoplazici 2. leucemii. LCR . diseminarea iatrogenă .-om"  tumorile maligne → sufixul este o “sarcom” pentru cele provenite din ţesuturile mezenchimale şi o ”carcinom” pentru cele de origine epitelială. unde se înmulţesc şi diseminează în staţiile următoare Vasculare  caracteristică sarcoamelor. nidarea. oprirea şi extravazarea lor în organele în care va lua naştere metastaza e. policitemia vera Tumorile celulelor neurale si gliale ca si a structurilor de suport neural sunt: neuroblastomul (precursori de celule nervoase). vehicularea celulelor neoplazice în torentul circulator d.pătrunderea celulelor maligne în limfatice sub formă de coloană 3.fiind protejate de ele Caile naturale 1. peritoneală . permeaţia . glioame si meningioame Tumorile celulelor germinale: seminoame. mielom multiplu. Exemple:  Epiteliu o o Papilom (scuamos)  carcinom scuamos Polip. ajungând în ganglionii regionali cei mai apropiaţi tumorii. Secvenţele fenomenului de metastazare a.prin fixare în peretele abdominal la nivelul inciziei sau în locul în care s-a băgat trocarul pentru laparoscopie NOMENCLATURA TUMORILOR Pentru oncologi şi anatomopatologi termenul de tumora este limitat la creşteri ale ţesuturilor şi organelor realizate prin multiplicarea celulelor. Stabilirea nomenclaturii care are la bază criteriul histogenetic  tumorile benigne au denumirea provenită din numele ţesutului sau organului de origine. teci nervoase . desprinderea celulelor maligne din masa tumorală primară b. deci o hiperplazie cu celule diferenţiate adulte — realizînd aşa-zisele tumori benigne 2.heterotipică .caracteristică neoplasmelor ovariene sau digestive 2. cele din centru fiind apărate de cele de la periferie .

veziculă biliară etc. papilomul II.fara metastaze viscerale  M1.proliferări ale glandelor care realizează aspecte glanduliforme (tiroida.polipul reprezintă proliferări proeminente pe suprafaţa mucoaselor cilindro-cubice ce realizează structuri glandulare. continuă – proliferarea tumorală produce îngroşarea diferitelor straturi ale epiteliului pavimentos. Papilom  tumorile benigne ale epiteliilor pavimentoase şi tranziţionale. esofag. ca: citoarhitectonica histologică realizată de celulele tumorale. papilomul intraductal mamar). anus – se dezvoltă ca o neoformaţie pediculată sau cu baza de implantare largă – suprafaţa este netedă sau rugoasă – de obicei tumora este unică şi de dimensiuni reduse. ramificate. polipul III.noduli invadati tumoral la distanta  Metastazele – M  M0.denumiri specifice în funcţie de: tipul celular care intră în componenţa lor. Carcinomul bazocelular II. – îngroşarea stratului malpighian este denumită acantoză. vagin etc. • adenoame . cum sînt: mucoasa bucală. adenomul IV. formaţiuni papilifere cu axe conjunctivo-vasculare acoperite de celule epiteliale (de exemplu. scuamoase) → derivate din epiteliile epidermice de înveliş. Adenocarcinomul Tumori epiteliale benigne I. exocol. vezică urinară. întîlnit mai frecvent la ovar şi pancreas.  Adenocarcinoame →se dezvoltă din structura glandelor sau formează structuri glandulare. de esofag superior. suprarenala. urotelial. Termenul de papilom este utilizat şi pentru tumorile epiteliale benigne.chistadenom cu proliferări papilare. Carcinomul scuamos. în special la nivelul mucoaselor tubului digestiv. ce proemină la suprafaţă Polip  tumori benigne ce proemină pe suprafaţa mucoaselor cu epiteliu cilindro-cubic  in functie de aspectul histogenetic: • polip adenomatos . pancreas. salivare etc) • chistadenom . ureter. prezentînd fiecare cîte un ax conjunctivo-vascular. dar în regiunea perianală şi vulvară se pot forma papiloame mai voluminoase – pot fi multiple . vulvă. în care proliferarea epitelială realizează. faringiană.carcinoame (termen care include în sine atît noţiunea de proliferare epitelială cît şi noţiunea de malignitate) . teratomul TUMORI EPITELIALE MALIGNE I. format prin hiperplazia papilelor dermice sau chorionului – membrana bazală este indemnă.sunt denumite nu numai după criteriul histogenetic. acoperite de celule epiteliale de tip tranziţional.)  Carcinoame tranziţionale → dezvoltate în mucoasa căilor urinare — bazinet. hipercheratoză.proliferari de tip adenomatos cu transformări chistice • chistadenom papilifer sau papilar .noduli locoregionali invadati  N2.spinocelular IV. dimensiunea celulelor. ci şi după alte criterii. PAPILOMUL – este tumoarea benignă a epiteliilor pavimentoase stratificate – este localizat la piele şi la mucoasele cu asemenea epitelii.procesul patologic este denumit papilomatoză Microscopic – epiteliul tumoral este îngroşat.) sau din alte epitelii care au suferit metaplazie pavimentoasă (epiteliile bronşice. cu ramificări proeminente şi creste de mărimi inegale care se dispun ca nervurile unui eventai. TUMORI EPITELIALE BENIGNE I. . vagin. aspectul macroscopic etc. fără atipii.N  N0.exemplu → la nivelul vezicii urinare:  se prezintă ca o creştere intravezicala  este constituit din axe conjunctivo-vasculare subţiri. iar îngroşarea stratului granular şi cornos cu exces de cheratinizare. Carcinomul adenoid chistic III. intraductal. Papiloamele cu hipercheratoză se întîlnesc mai ales la nivelul pielii şi au o consistenţă dură şi suprafaţă rugoasă – ulcerarea şi infectarea secundară a tumorii se însoţesc de infiltrate inflamatorii în ţesutul conjunctivo-vascular Papilomul se dezvoltă şi ca tumora a epiteliilor de tip tranziţional . Tumorile maligne epiteliale . aspectul citoarhitectonic  Carcinoame epidermoide (pavimentoase. a unor epitelii mucoase pavimentoase stratificate (mucoasă oro-faringeală. corzile vocale inferioare.Stadiul descrierii tumorale TNM Cuprinde:  Talia tumorii – T – de la T0 = CIS (carcinom in situ) la T4  Numarul de limfoganglioni prinsi – noduli.limfoganglioni fara celule maligne  N1. dimensiunile celulelor.cu metastaze viscerale TUMORILE EPITELIALE Tumorile benigne epiteliale .

boselată Microscopic • se constată asocierea proliferării epiteliului cilindro-cubic de suprafaţă cu neoformare de glande localizate în axul conjunctivovascular al tumorii dar lipsite de canal excretor • caracterul benign al acestor polipi este atestat şi de faptul că glandele neoformate nu depăşesc nivelul de implantare a axului conjunctiv al polipului. mai ales în regiunea anală. intestin subţire şi colon • în funcţie de elementele proliferate. Sindromul Peutz-Jeghers • se caracterizeaza prin dezvoltarea de polipi pedunculaţi la stomac. ce se întîlnesc mai ales la stomac. stomac. Polipoza multiplă familială • cu localizare la colon • se transmite autozomal dominant • debutează obişnuit în copilărie şi adolescenţă. • localizările sale corespund cu acelea ale mucoaselor acoperite de asemenea epitelii. se aseamănă cu carcinomul epidermoid Macroscopic – se prezintă ca un nodul cutanat neted. epiteliul pavimentos supraiacent proliferează şi suferă modificări asemănătoare acelora din papilom ↔ în aceste cazuri. dar mai frecvent se întîlneşte la mucoasa nazală. deseori ulcerată Microscopic – este constituit din epiteliul cilindric sau cubic proliferat. se vorbeşte de transformare papilomatoasă a epiteliului. unistratificat sau pluristratificat. Microscopic → este constituit din insule şi cordoane celulare epidermoide. 2. Polipii adenomatoşi (glandulari) – forme particulare Polipozele gastrice şi intestinale 1. endocol • poate fi unic sau multipli (polipoză). endometru. buzelor. • polipozele gastrice şi intestinale se consideră că. • afecţiunea se transmite ca o dominantă mendeliană simplă. asociaţi cu pigmentare melanică neobişnuită a feţei. musculara mucoasei • membrana bazală este prezentă atît la nivelul de contact între epiteliul de suprafaţă şi ţesutul conjunctiv.formaţiunile polipoide de natură inflamatorie. dispus pe un ax conjunctivo-vascular. 2. cît şi în jurul glandelor • uneori glandele din asemenea polipi sînt dilatate chistic (prin retenţie de secreţie) producînd mărirea de volum a tumorii • frecvent polipii sunt ulceraţi şi prezintă zone de necroză cu infiltrate inflamatorii în axul lor conjunctivo –vascular Diagnostic diferential . Condilomul  este o formă particulară de papilom  este caracterizată prin asocierea proliferării epiteliale cu o hiperplazie accentuată a dermului sau a chorionului şi prezenţa unui bogat infiltrat inflamator. cu caracter cronic. vulvară şi perineală. intestin subţire şi colon. vegetantă. care este în continuitate cu corionul mucoasei si prezintă uneori infiltrat inflamator. în unele inflamaţii cronice specifice sau nespecifice ale mucoaselor. pot suferi transformare malignă . polipi papilari (viloşi) 1. tumorale. polipi adenomatoşi (glandulari).‼ Spre deosebire de papiloamele adevărate. dar numai în zona superficială a acestuia. Sînt forme cu noduli voluminoşi sau cu noduli multipli. Cheratoacantomul (moluscum sebaceum)  este o leziune cutanată care apare îndeosebi în regiunile descoperite ale pielii (faţă şi mîini)  clinic şi histopatologic. într-un procent redus de cazuri. Polipul simplu Macroscopic – se prezintă ca o neoformaţie pediculata sau sesilă – suprafaţa netedă sau neregulată. granulomatos la care se asociază adesea şi procese hiperplazice epiteliale de intensitate variabilă. şi care prezintă cheratinizări şi perle epiteliale foarte numeroase şi voluminoase → în dermul învecinat se găseşte infiltrat inflamator cronic şi uneori reacţie granulomatoasă cu celule gigante Evoluţia este benignă cu regresiune lentă şi vindecare II. distingem: polipi simpli. Polipii adenomatoşi (glandulari) Macroscopic • sunt mai voluminoşi • au suprafaţă neregulată. care pătrund în derm. – membrana bazală este prezentă. Forme particulare de papiloame 1. iar la mucoasele organelor digestive. • într-un procent ridicat de cazuri prezintă transformare malignă. POLIPUL • este tumora benignă a epiteliilor cilindrice şi cubice de suprafaţă. cu centrul ombilicat. mucoasei bucale şi degetelor. continuă şi indemnă 2. intestin subţire şi colon.

şi aceasta foarte rară. delicate. o hipofiză. adenomul tubular (ca în glanda mamară) 4. uneori foarte voluminoase (ca în adenomul de prostată) Microscopic . – în unele cazuri tumora secretă o atît de mare cantitate de mucus încît se produc tulburări metabolice importante consecutiv pierderii de potasiu care însoţeşte secreţia de mucus.  adenoamele antehipofizare cu celule acidofile de acromegalie.  celulele epiteliale: • sunt asemănătoare celor de origine. etc. adenomul folicular (ca în tiroidă). Adenoamele dezvoltate din celulele glandulare endocrine prezintă particularitatea că celulele tumorale îşi păstrează adesea funcţia secretorie hormonală producînd tulburări generale de hiperfuncţie endocrină. Tumora viloasă (polipul papilifer. o tiroidă.  adenoamele insulelor pancreatice cu celule beta de hipoglicemie. Microscopic – acestea sînt constituite dintr-un ax conjunctivo-vascular acoperit de un epiteliu înalt. o prostată. . de aceea. Macroscopic – neoformaţie vegetantă. deoarece celulele adenomatoase nu prezintă o altă diferenţiere funcţională decît aceea mucosecretorie (cu excepţia. – întîlnită la colon şi îndeosebi la rect. adenomul trabecular (ca în ficat) 3. III) ADENOMUL  este tumora benignă a epiteliilor de tip glandular  se dezvoltă din o epiteliile glandelor exocrine sau endocrine o epiteliile parenchimului hepatic o epiteliile cilindro-cubice canaliculare sau tubulare  localizările sunt foarte numeroase o glanda mamară. adenomul acinos sau alveolar 2.apare prin asocierea proliferarii papilifere cu dilatarea chistică a formaţiunilor glandulare ! în general. în raport cu glanda afectată şi tipul celular proliferat:  adenoamele tiroidiene se pot însoţi de hipertiroidism. prin hipersecreţie insulinică. adenomul papilar. glanda mamară. cu numeroase arborizaţii şi ramificaţii subţiri. o ficat.  adenoamele hipofizare cu celule bazofile de sindrom Cushing. – evoluţia malignă este relativ frecventă. adenoamele chistice sunt mai benigne decat chistadenoamele papilifere. adenomul vilos) – este o formă particulară de proliferare polipoidă a epiteliului de acoperire. • in formaţiunile glandulare sau tubulare ele se dispun uni-sau bistratificat • sunt delimitate de stroma înconjurătoare printr-o membrană bazală continuă Formaţiunile glandulare şi tubulare din adenoame nu comunică cu canalele excretoare. în general mucosecretor. intraglandular sau intratubular. • poate apare în rinichi. Chistadenomul papilifer . o suprarenală.forme: 1. precum şi pierderii de apă şi cloruri. produsul de secreţie al celulelor epiteliale se acumulează în lumenul acestor formaţiuni. a unor adenoame şi glande salivare). De obicei. unde intervine o proliferare epitelială mai accentuată. Adenoame chistice sau chistadenoame • apar prin retenţia de secreţie în lumenele formaţiunilor glandulare sau tubulare cu dilatarea chistică a acestora • epiteliul din chisturi este mai mult sau mai puţin aplatizat. în raport cu gradul de distensie al chisturilor. Adenom papilifer • adenoame în care proliferarea epitelială este mai intensă si se realizează formaţiuni papilifere. Macroscopic • se prezintă ca formaţiuni nodulare unice sau multiple • bine delimitate şi încapsulate • dimensiuni variabile. produsul de secreţie din adenoamele glandelor exocrine este reprezentat de mucus. o paratiroidă.3. moale. vegetante.  adenoamele insulelor pancreatice cu celule non-beta de sindrom Zollinger-Ellison etc. o rinichi.  adenoamele paratiroidiene de osteodistrofie fibroasă.

dintre care cele mai caracteristice sînt aspectele „în coarne de cerb"  în adenoamele de prostată proliferarea glandulară se însoţeşte şi de proliferarea fibrelor musculare. Tumori epiteliale maligne Tumorile maligne de origine epitelială sunt denumite carcinoame sau epitelioame. dar sunt lipsite de caractere particulare. după cum celulele şi ţesutul neoplazic prezintă sau nu caractere morfologice şi funcţionale asemănătoare cu epiteliul de origine al tumorii. se găsesc elemente inflamatorii limfo-plasmocitare. modificări care produc deformarea tubilor neoformaţi.  carcinoame diferenţiate sunt:  carcinoamele epidermoide şi  adenocarcinoamele  în carcinoamele nediferenţiate atît ţesutul.  carcinoamele dezvoltate în parenchime • se prezintă sub forma de nodul unic sau de noduli multipli.  în unele cazuri stroma prezintă o reacţie granulomatoasă cu celule gigante Carcinoamele  pot fi diferenţiate sau nediferenţiate. carcinoamele sunt constituite din: • parenchim neoplazic format din celule tumorale cu dispoziţie continuă şi cu joncţiuni intercelulare. . distinctive pentru un anumit tip de epiteliu. aceştia căpătînd aspecte variate. Se întîlnesc mai frecvent începînd din a patra decadă a vieţii.  în mod obişnuit.  pot apare şi în forme asociate cum sunt cele ulcero-vegetante ş. Macroscopic  carcinoamele dezvoltate din epitelii de acoperire (piele. au o consistenţă dură şi produc retracţie locală  în masa de ţesut carcinomatos se găsesc frecvent zone de necroză şi hemoragie. b) în cele intracanaliculare proliferarea mai accentuată a ţesutului conjunctiv determină compresiuni asupra tubilor adenomatoşi şi formează pinteni intratubulari. ulcerate sau infiltrative. ramificată sau difuză • tesutul neoplazic se distinge de ţesuturile normale înconjurătoare prin: – culoarea albicioasă sau slab gălbuie şi prin aspectul său slăninos sau asemănător substanţei nervoase cerebrale.  gradul de diferenţiere este de asemenea variabil.  este constituită din celule şi fibre conjunctive (colagene şi de reticulină) şi din vase de neoformaţie. Astfel. – consistenţa şi unele caractere macroscopice ale carcinoamelor diferă în funcţie de raportul între cantitatea de parenchim neoplazic şi de stromă: . respectand forma acestora. celulele neoplazice prezentand un număr variabil din caracterele epiteliului din care provin. cu excepţia carcinomului in situ.carcinoamele cu o cantitate redusă de parenchim neoplazic dar foarte bogate în stromă. cum sunt formele schiroase.  formă nodulară.  inconstant se pot găsi şi polimorfonucleare neutrofile şi eozinofile.carcinoamele bogate în parenhim neoplazic. cat şi celulele neoplazice păstrează trăsăturile generale caracteristice pentru ţesutul epitelial. dar cu o cantitate redusă de stromă. se păstrează distincţia dintre parenchimul neoplazic şi stroma conjunctivo-vasculară. prezintă o consistenţă şi un aspect encefaloid . Microscopic Histopatologic. • alteori se prezintă de la început sub o formă infiltrativă. • stromă conjunctivo-vasculară   care este dispusă în jurul şi între plajele şi grupurile de celule neoplazice sub forma de septuri şi benzi de mărimi variabile. cu contur neregulat.a. fibroadenoamele prezintă două forme: pericanaliculare şi intracanaliculare a) in cele pericanaliculare ţesutul conjunctiv proliferat se dispune în jurul neoformaţiilor tubulare. mucoase)  se prezintă ca neoformaţii vegetante. nodulare.Adenofibroame sau fibroadenoame • apar prin asocierea proliferării epiteliale glandulare şi a ţesutului conjunctiv • denumirea difera în funcţie de ţesutul care predomină cantitativ Fibroadenoamele  se formează în glandele mamare şi prostată.  sunt unice sau multiple  pot atinge dimensiuni importante  în glandele mamare.

iar electronomicroscopic prin numeroase joncţiuni intercelulare. cu citoplasmă bazofila şi nuclei tahicromatici. dar cu transformarea mucoidă a stromei. 1. • histogeneza şi localizările sale coincid cu cele menţionate. rupand membrana bazală şi invadand ţesuturile subiacente. – este localizat la piele. Carcinomul adenoid . în funcţie de gradul şi modul de diferenţiere a celulelor neoplazice. • în cea mai mare parte. hipoderm sau mai profund. regiunea anala etc. în general. se pot dezvolta carcinoame epidermoide din epiteliul cilindric al mucoasei bronşice. – are o capacitate redusă de metastazare.ţesutul neoplazic: • se dezvoltă în suprafaţă. . Carcinomul spinocelular sau scuamos 1. subcutanat sau cerebral. în jurul axelor vasculare. faringe. Histopatologic . primele metastaze apar în ganglionii limfatici sateliţi ai regiunii în care se dezvoltă tumoarea primitivă. – localizările obişnuite sunt la piele. Carcinomul bazocelular – se dezvoltă din stratul bazal al epiteliului cutanat şi din celulele bulbului pilos. esofag. vezica biliara etc. respectand plajele de celule epiteliale. • este format din insule şi trabecule de celule neoplazice separate printr-o stromă în general bine dezvoltată. – într-un procent redus din cazurile de localizări extracutanate poate genera metastaze ganglionare sau la distanţă. • în ceea ce priveşte celulele neoplazice. pentru carcinoamele epidermoide. celulele au un aranjament perpendicular pe stroma înconjurătoare. scuamos) – se dezvoltă din epiteliile pavimentoase ale pielii şi mucoaselor. Carcinomui bazocelular 2. amintind şi prin această particularitate de stratul bazal epidermic. mai rar pe calea tecilor nervoase şi prin implantare pe seroase. natura lor epitelială este exprimată mai ales prin dispoziţia continuă a celulelor. laringe. pătrund în ţesuturile subiacente. în oase. carcinoamele nediferenţiate prezintă un grad mai mare de malignitate decît cele diferenţiate Metastazele carcinoamelor • se produc îndeosebi pe cale limfatică şi sanguină. cu invazie locală. uşor fuziforme sau ovoidale. în cazurile dificile. Microscopic se disting mai multe forme de carcinoame epidermoide. Carcinomul adenoid-chistic 3. pseudoglandulară 3. formand trabecule şi insule (alveole) celulare  sunt relativ uniforme şi prezintă caractere asemănătoare celulelor bazale din epiderm: sunt celule alungite. acidofila – nuclei de mărime şi cu colorabilitate inegală. Astfel. – este localizat mai ales în regiunea feţei. – celulele neoplazice proliferate:  înlocuiesc epidermul din zona tumorală şi totodată. Carcinomul spinocelular sau scuamos • reprezintă cea mai frecventă varietate de carcinom epidermoid. celulele neoplazice sunt asemănătoare cu celulele din stratul malpighian al epidermului – celule mari. – are o evoluţie lentă. 2. cilindromul) – este o varietate de carcinom epidermoid dezvoltat în special din glandele seroase sau mucoase. cavitatea bucală. rupand membrana bazală. cu citoplasmă redusă. dar în aceste cazuri procesul neoplazic este precedat sau asociat cu metaplazie pavimentoasă a celulelor epiteliale. • în mod obişnuit. din loc în loc.chistic (epiteliomul adenoid chistic. derm. glandelor salivare şi bronşic. Histopatologic – are caractere de carcinom pavimentos cu celule asemănătoare celor bazocelulare. invadand şi înlocuind epiteliul normal de acoperire • pătrunde totodată în profunzime. adesea cu atipii marcate şi mitoze – în periferia insulelor neoplazice celulele sunt mai mici. celulele tumorale au o dispoziţie neregulată şi formă variabilă datorită compresiunii reciproce la care sunt supuse. buze. poliedrice şi alungite.  mitozele sunt relativ frecvente. exocol. care pun în evidenţă stroma. cu numeroşi spini intercelulari – citoplasmă slab colorată. intens bazofilă şi nucleu tahicromatic. Carcinomul epidermoid (pavimentos.  în porţiunile centrale ale trabeculelor şi insulelor neoplazice. – se poate dezvolta şi în mucoase cu alte tipuri de epitelii. • în general. – celulele neoplazice dispuse în jurul stromei astfel modificate capătă o dispoziţie particulară. Este posibil însă ca primele metastaze aparente clinic sa fie localizate visceral. această particularitate histologică poate fi evidenţiată de impregnaţiile pentru fibrele de reticulină.  în stratul periferic al insulelor şi trabeculelor.

cat şi în lumenul glandelor neoformate. este mic. cel mai adesea. glandă mamară.  Cancroidul • este o formă de carcinom spinocelular al pielii.  produce metastaze  este mai puţin sensibil la terapia prin iradiere. cand celulele cheratinizate sunt lipsite de nucleu şi formează în centrul perlei mase compacte de cheratină. în funcţie de histogeneză.  dispoziţia stratificată neregulată a celulelor care le alcătuiesc. pancreas. – în citoplasma unor asemenea celule se găsesc granule de eleidină şi cheratină. în timp ce altele sunt complet cheratinizate. de „inel cu pecete". • este localizat mai frecvent la stomac. • o variantă tumorală rezultată prin hipersecreţia de mucus deosebit de accentuată este carcinomul mucoid. în care procesul de cheratinizare este deosebit de accentuat iar perlele epiteliale sunt foarte numeroase şi voluminoase.sau spinocelular. este turtit şi alungit. cu numeroase monstruozităţi celulare şi nucleare şi cu frecvente mitoze. • celulele intens mucipare capătă o formă caracteristică. ci în cuprinsul plajelor celulare  perlele epiteliale. Carcinoame cu celule de tip tranziţional . inclusiv in stromă. Acestea sunt formate din celule alungite. mai reduse în cele ale mucoaselor. • celulele carcinomatoase sunt dispuse pe axe conjunctivo-vasculare. împins la periferia celulei. picnotic. a) Adenocarcinomul mucipar • se caracterizează prin capacitatea celulelor neoplazice de a secreta mucus. – Cheratinizarea celulelor neoplazice şi formarea de perle cheratozice sunt mai accentuate în carcinoamele cutanate şi. • macroscopic asemenea carcinoame au un aspect gelatinos b) Chistadenocarcinomul • întalnit în special la ovar. dar aceste formaţiuni glandulare sunt atipice prin:  variabilitatea mărimii şi formei lor. deoarece mucusul se acumulează în cantitate mare intracitoplasmatic iar nucleul. iar celulele neoplazice sunt răspîndite în mase de mucus. căi biliare. în care se cumulează o mare cantitate de mucus în cuprinsul tumorii. colon. separate prin stromă conjunctivo-vasculară.se dezvoltă din epiteliile tranziţionale . bazinet. bazoscuamos)   este format din trabecule şi insule de carcinom bazocelular.vezică urinară. care poate fi pus în evidenţă atat intracelular. cand celulele încărcate cu cheratină păstrează încă nucleul. alteori se găsesc asociate zone de carcinom bazocelular şi zone de carcinom spinocelular. asemănătoare celulelor din stratul cornos al pielii.  perle paracheratozice. care. bronşii etc. însă. ! Aceste carcinoame prezintă o malignitate mai mare decît formele diferenţiate.  Carcinomul intermediar (mixt.  lipsa membranei bazale.   . în cuprinsul cărora apar grupuri şi mici plaje de celule cu spini care formează sau numai schiţează formarea de perle epiteliale. cu epitelii pluristratificate. dar fără a prezenta celule diferenţiate către tipurile particulare carcinomului bazo. ca foile într-un bulb de ceapă  perle ortocheratozice. • este caracteristică dispoziţia glanduliformă a celulelor neoplazice. cu variate grade de monstruozităţi. gradul de diferenţiere şi unele condiţii de formare şi dezvoltare a tumorii  adenocarcinoame secretante şi nesecretante. poligonale sau rotunjite. cu citoplasmă încărcată cu cheratină.  Carcinomul spinocelular  are o malignitate mai mare decît cel bazocelular.  monstruozităţile celulare şi nucleare şi  mitozelc atipice pe care acestea le prezintă. tahicromatice. rareori în pancreas şi rinichi. în general.Caracteristic pentru carcinomul spinocelular este cheratinizarea unora din celulele neoplazice. endometru. predominand asupra restului de celule neoplazice.  Carcinomul epidermoid nediferenţiat este format din celule neoplazice de tip pavimentos. • prezintă o mare varietate de aspecte microscopice. • are o malignitate mai redusă decît celelalte forme de carcinom spinocelular  există şi carcinoame spinocelulare în care cheratinizarea este mai slab exprimată. iar perlele epiteliale sunt numai schiţate prin aranjamentul catorva celule. dispuse concentric. – Cheratinizarea celulară nu se mai face însă către suprafaţa ca în epiteliul normal. adesea foarte ramificate ADENOCARCINOMUL • se dezvoltă din epiteliile glandulare şi din epiteliile cilindrice şi cubice de acoperire. • celule alungite („în rachetă"). uretere Microscopic • proliferări papilifere.

răspîndite în această stromă. Carcinomul embrionar  este constituit din celule:  nediferenţiate. celulele neoplazice din aceste glande sunt mai mult sau mai puţin aplatizate. Schirul – este o formă particulară de carcinom dezvoltat din epiteliile cilindro-cubice de acoperire şi din cele glandulare. denumit şi disgerminom. glanda mamară. aşa cum se observă în unele teratoame maligne.  uneori pot apare zone mai diferenţiate. mari. – prezintă o malignitate mai redusă decat alte forme de carcinoame cu aceeaşi histogeneză. pancreas exocrin. – hipernefromul. – adenocarcinomul de prostată etc. hipofiza.în care celulele neoplazice formează insule compacte separate de stromă. însă. polimorfe  cu dispoziţie epitelială. prostata .• • prezintă numeroase glande neoformate.şi sinciţiotrofoblaşti. cu formarea de cito.  cu numeroase monstruozităţi şi mitoze atipice. – carcinomul trabecular . Carcinoamele organelor parenchimatoase • In această categorie sunt incluse carcinoamele unor organe al căror parenchim este constituit din celule epiteliale (ficat. ovar şi căile biliare. – diferenţierea funcţională a celulelor neoplazice are o deosebită importanţă şi se exprimă prin secreţia unui anumit tip de hormon. epifiza. ! în unele organe. insulele Langerhans) – pot fi diferenţiate sau nediferenţiate.în care celulele neoplazice se dispun în trabecule – carcinomul masiv în care celulele neoplazice formează mase compacte. caracterul secretor şi tipul secreţiei pot fi stabilite în modul cel mai concludent prin examen electrono-microscopic. lemnoasă şi produce retracţii locale accentuate. etc) sau acelea în constituţia cărora există o importantă componentă epitelială. aşa cum sunt: – carcinomul alveolar . – colangiocarcinomul.  Se pot găsi şi forme asociate de adenocarcinom cu carcinom alveolar şi trabecular. – este caracterizat prin cantitatea deosebit de mare de stromă şi cantitatea redusă de celule neoplazice.ca pancreasul. în care celulele tumorale prezintă o dispoziţie glanduliformă şi în trabecule.  exemple: – hepatomul malign. separate de o cantitate redusă de stromă. – consistenţă fermă. cu ajutorul căruia se pun în evidenţă granulele secretorii şi caracterele lor. – morfologic. formează papile proeminente în lumenele glandelor tumorale. paratiroida. ► Carcinoamele diferenţiate  amintesc prin structura lor histologică de celulele parenchimatoase ale organului în care se dezvoltă sau de celulele epiteliale din canalele excretorii ale acestora.  Din epiteliile cilindro-cubice şi glandulare pot rezulta însă şi carcinoame care nu se diferenţiază glandular.celulele neoplazice se dispun:  în cordoane şi trabecule  carcinomul trabecular.  în cuprinsul plajelor celulare se pot întîlni şi celule gigante multinucleate. datorită acumulării de secreţie în chisturi. în cuprinsul lor şi zone de schir (adenocarcinomul schirogen). Adenocarcinomul papilifer • este întîlnit mai frecvent în tiroidă. – din celulele germinale multipotente din ovar se dezvoltă  seminomul ovarian.  Unele adenocarcinoame prezintă. ► Carcinoamele slab diferenţiate sau nediferenţiate . – stroma este constituită dintr-un ţesut conjunctiv adult.carcinoamele pot prezenta şi caractere de schir ! în aceeaşi tumora se pot asocia zone de carcinom diferenţiat şi zone de carcinom nediferenţiat Carcinoamele glandelor endocrine (tiroida.  în grupuri de celule neoplazice separate prin stromă  carcinomul alveolar. dilatate chistic. . Carcinoamele dezvoltate din celulele germinale – constituie un grup aparte de tumori maligne epiteliale – din celulele germinale ale testiculului se pot dezvolta  carcinomul embrionar şi  seminomul. intens proliferate.  sub forma de mase de celule neoplazice cu o stromă redusă  carcinomul masiv. bogat fibrilar şi cu hialinizări întinse. • celulele neoplazice.  celulele carcinomului embrionar se pot diferenţia şi pe linie trofoblastică. a caror evolutie depinde de componenta sa neschiroasă. corticosuprarenala. • Clasificare: carcinoame pot fi diferenţiate sau nediferenţiate. însoţită de manifestări clinice corespunzătoare.

– pe sectiune cu dispozitie in vartej sau fascicular. cu existenţa de focare coriocarcinomatoase în cuprinsul tumorii. fibrocite si o cantitate variabila de fibre de colagen si reticulina dispuse in fascicule cu orientari diferite care realizeaza aspectul macroscopic de vartej. care infiltreaza pielea si tesuturile subiacente Microscopic • tumora este constituita din fascicule de fibroblaste. probabil controlata hormonal . nazofaringian (angiofibromul juvenil). Disgerminomul sau seminomul ovarian • este mult mai rar decat seminomul testicular. ca o formatiune tumorala slab delimitatat 2. stroma prezintă şi celule gigante multinucleate.generalitati • sunt larg raspandite • predomina localizarea in partile moi. • cu nucleu voluminos şi citoplasmă redusă. mai ales în zona periferică a tumorii.  stroma tumorală este constituită dintr-un ţesut conjunctiv nediferenţiat şi prezintă uneori un infiltrat cu celule limfoide. NEOPLAZIA Tumorile tesutului conjunctiv . – poate apare asociere de edem.angiofibromul juvenil • tumora a pubertatii masculine. interstitiile musculare Macroscopic • Forma nodulara. fibrocite si celule histiocitare. • în unele cazuri. elastica.  Forme particulare de fibrom: 1. frecvent cu nuclei hipertrofiati si cu mitoze • vasele au intodeauna pereti proprii • tumora are tendinta la recidiva locala FIBROMATOZE Definitie . Fibromul intramural cardiac • este localizat de obicei in peretele ventricular stang • se prezinta sub forma de nodul tumoral 3. – consistenta variabila: scazuta. osoasa. conglomerati si confluenti. stroma este bogată şi fibroasă. tendoane. • frecvent. separate de o stromă variabil de bogată. cu secreţia de gonadotrofine corionice. uni sau bi. dispusă în general sub forma de septuri conjunctive. metaplazie care modifica aspectele mico si macroscopice ale fibromului. Carcinoamele dezvoltate din celulele germinale Seminomul • este format din celule sensibil monomorfe. in special in tesutul conjunctiv subcutanat. de asemenea. probabil. asocierea cu seminomul este. favorizata de inflamatiile cronice locale. ovale sau poligonale. de natura cunoscuta sau necunoscuta Clasificare 1. fascii. relativ frecventă.tipuri de fibroame formate prin proliferari reactionale. bine delimitata si incapsulata. în insule sau cordoane. • Clinic. • Celulele tumorale sunt dispuse în plaje compacte. poate produce pubertate precoce şi fenomene de virilism. fine. • rareori poate prezenta activitate endocrină. – se poate localiza subscapular (elastofibromul). în stroma seminoamelor există un bogat infiltrat constituit din celule de tip limfoid sau limfoplasmocitar. în legătură. alteori. hemoragie.  Microscopic – e constituit din fibroblasti. cardiac (fibromul intramural ventricular). Elastofibrom se dezvolta in tesuturile superficiale ale trunchiului. albicioasa sau slab roscata cu dimensiuni variabile. necroza. tegumentar (dermatofibromul). sau dura. Dermatofibromul  apare ca nodul unic sau multipli. in special in regiunea subscapulara. muschii drepti abdominali (tumora desmoida). mai rar caracter difuz (tumora desmoida) • Unica sau multipla Tumori benigne Fibromul  este tumora tipica benigna a tesutului conjunctiv.  Macroscopic – este de forma nodulara.lateral. Fibromul nazofaringian. aparand intre 8 si 18 ani • este considerata o reactie hiperplazica.

• se dezvolta in peretele nazofaringelui ca tumora unica sau lobulata. macrofage). asemanator cu acela al gelatinei Warton din cordonul ombilical. precum si macrofage cu continut lipidic – fibrele de colagen sunt absente – fibrele de reticulina sunt intotdeauna prezente – tumora este bine vascularizata Tipuri de histiocitom 1. bine delimitat. voluminoase si celule gigante multinucleate • Evolutia – intotdeauna benigna • Diagnostic diferential – procese sarcomatoase 4.sau bi. Fibromatoza congenitala  apare la nou-nascuti. uni. Tumora desmoida – fibromatoza desmoida • este localizata la muschii drepti abdominali • Macroscopic  formatiune tumorala cu forma si contur neregulat  caracter infiltrativ. de 3-4 cm. rar multipla.apare ca o tumora unica sau multipla. frecvent dispuse in fascicule intre care se gasesc elemente inflamatorii mononucleate (predominant limmfocite. Fibromatosis colli  apare la sugar si copilul mic  tumora fibroconjunctiva dezvoltata in muschiul sternocleiodomastoidian. de dimensiuni reduse. fara corespondent in tesuturile adulte • Se dezvolta din elemente mexzenchimale nediferentiate pluripotente . Fibromul aponevrotic juvenil – fibromul calcificant • se intalneste aproape exclusiv la copii. sinusurile maxilare. sugari si copii de varste mici  macroscopic . Fasciita nodulara • formatiune de aspect tumoral ce se formeaza printr-o proliferare conjunctiva. si are tendinta de extindere in fosele nazale. histiocitomul fibros • se dezvolta in tesuturile moi.sindromul Dupuytren) • Microscopic  Tesut fibroconjunctiv variabil de bogat in celule de tip fibroblastic si fibrocitar 7. orbita 2.sau bi.recidiveaza frecvent dupa extirparea chirurgicala 5. de natura reactiva sau inflamatorie • se dezvolta la nivelul fasciilor superficiale sau profunde ale extremitatilor si trunchiului. Xantomul . cu calcificari si focare de metaplazie condroida • prezinta tendinta la recidiva locala 3. adolescenti si tineri • localizare predominanta in muschii si tesutul gras subcutanat al mainii • microscopic: are caracter fibroconjunctiv. fibre de colagen si de reticlin. in care histiocitele acumuleaza esteri de colesterol 9. vase de tip inflamator  se mai pot gasi si celule bizare. Fibroxantomul atipic 2.noduli tumorali formati din tesut mezenchimatos bogat in fibroblaste 8. Histiocitomul – fibroxantomul. adesea alungita in sensul fibrelor musculare • Microscopic  proliferare fibroblasto.lateral  retractia produsa de tesutul fibromatos determina pozitii defectuase ale capului 6. cu o cantitate variabila de citoplasma. plasmocite.fibrocitara care infiltreaza fasciculele de fibre musculare disociindu-le • Evolutie .lateral • este localizata in planurile superficiale si se insotesc de flexiunea degetelor (la mana . Mixomul • Tumora mezenchimala constituita dintr-un tesut conjunctiv mucoid. de consistenta ferma • Microscopic  alcatuita din celule fuziforme tinere. uni. sub forma de nodul unic. Fibromatoza palmara si plantara • apare sub forma de noduli de aspect tumoral • intereseaza aponevroza palmara sau plantara. bine circumscrisa • microscopic – este alcatuita din fibre fascicule si grupuri de celule de tip histiocitar si fibroblastic. ca tumora unica.

si care uneori pot contine granule de hemosiderina – celule xantomatoase – celule gigante multinucleate – vascularizatia. • mai rar – gat si cap. buze. etacromatica la coloratia cu tionina si albastru de toluidina 10. musculatura extremitatilor si trunchiului. maxilarelor. – cu citoplasma abundenta. delimitate de chiar celulele tumorale Metastazele – se produc pe cale sanguina (exceptie. rotunde si poliedrice.plaman. Tumora cu celule granulare.2-5 cm  Este delimitata sau difuza • Microscopic . aponevroze si tesuturile sinoviale • Este localizata mai ales la degete si la articulatia pumnului. circumscrisa sau infiltrativ. in special acid hialuronic. rotunda sau lobulata  Uneori poate ajunge la dimensiuni considerabile in tesuturile moi profunde  Tumora este neincapsulata.rotunde. gingiei(epulis gigantocelular). san. tendoane. Microscopic . cu zone intinse de necroza si hemoragie.• • • Localizare. oasele maxilare.circulatia sangvina se face prin lacune vasculare. fascii.frecvent tesutul subconjunctiv subcutanat si pielea. cord Macroscopic  Tumora unica. periost Macroscopic  este neincapsulata. fasciile intermusculare. cu prelungiri lungi.culoare galbuie • Microscopic este constituita din:  Plaje si cordoane de celule mari. rar. sau in orice regiune a corpului unde exista tendoane si tesuturi sinoviale • Macroscopic  Dimensiuni.mioblastomul cu celule granulare • Localizare – limba.este constituita din – celule conjunctive de tip fibroblastic – numeroase histiocite care capata forme variate. cu diametru de 1-2 cm  La sectionare.este redusa sau absenta − vasele sarcomatoase sunt lipsite de pereti proprii. in mezenter. uneori cu zone chistice si zone hemoragice Microscopic  Celule rare. poligonale. sinovialei Tumora cu celule gigante tendinoaponvrotica • Formatiune de aspect tumoral dezvoltata din tecile tendinoase. Tumorile cu celule gigante se intalnesc la nivelul tendoanelor (tumora cu celule gigante a tecilor tendinoase) . • frecvent este dezvoltata la nivelul tesutului subcutanat.variabil de bogata – fibrele de colagen dar mai ales de reticulina sunt abundente 11. vezicula biliara • Macroscopic  Caracter nodular. ovale. oase. mucoida. tesutul conjunctiv subperitoneal. granulara – cu nucleul mic. tub digestiv. aparent anastomozante. mediastin. subtiri. retroperitoneal. laringe. delimitata sau infiltrativa in tesuturile inconjuratoare  Frecvent recidiveaza dupa extirpare chirurgicala  Consistenta .moale  Pe sectiune –aspect edematos-translucid.sarcoamele sinoviale si sarcoamele tesutului limfoid care metastazeaza si pe cale limfatica) Fibrosarcomul • este tumora maligna a tesutului conjunctiv. raspandite intr-o substanta fundamentala amorfa. ating dimensiuni mari − pe sectiune – aspect particular de “ carne de peste” − frecvent –prezinta hemoragii intratumorale Microscopic − parenchimul tumoral – bogat celular − stroma. bogata in mucopolizaharide. de forma stelata sau fuziforma. partilor moi ale extremitatilor si trunchiului. care inconjoara cordoanele de celule tumorale si in care se gasesc si vase sanguine Tumorile maligne Denumire – sarcoame – apar frecvent la varste tinere Macroscopic − adeseori. aponevrozele. localizat de obicei in centrul celulei  Tesut fibro-conjunctiv.

de sarcom al ţesutului conjunctiv. Forma nediferentiata – celulele neoplazice sunt de marime inegala.  culoare gălbuie şi consistenţă elastică iar pe secţiune apare ţesutul gras Microscopic. mezenchimomul malign. • Vasele sanguine sunt rare şi mici.  mediastin şi  mult mai rar . atipii celulare şi nucleare. tumora contine o mare cantitate de fibre de colagen. Diagnosticul diferenţial cu liposarcoamele bogate în zone mixoide este foarte dificil şi cere examinarea mai multor teritorii din tumora 2. liposarcom. histiocitomul malign . mai ales în regiunea cervicală şi axile.  citoplasmă în cantitate redusă.  ţesutul gras retroperitoneal şi perirenal. rinichi. într-o proporţie variabilă. prezinta un grad foarte mare de malignitate. • histologic are caractere polimorfe. • fibrele de reticulină sunt în cantitate redusă.plămîn. 4. • unele lipoame au o dezvoltare simetrică. cu predominanţa celulelor de tip histioreticular care prezintă frecvente monstruozităţi şi mitoze atipice. histiosarcomul • se dezvoltă predominant în părţile moi periferice superficiale • probabil de origine histiocitară.  glanda mamară. Absenţa totală a ţesutului epitelial deosebeşte această tumoare de carcinosarcom. dezvoltate pe traiectul nervilor periferici (neurolipoame) şi asociate sau nu cu leziuni de neurofibromatoză. sarcomul cu celule clare (localizat la nivelul tendoanelor si aponevrozelor). cu mitoze in numar redus. . glandele salivare. LIPOMUL • este tumora benignă a ţesutului gras adult.este un neoplasm constituit din două sau mai multe componente mezenchimatoase maligne distincte. uter. • Celulele grase sunt adesea dispuse în lobuli separaţi de septuri fibroconjunctive. Forme particulare de fibrosarcom: 1. mixosarcomul .  corpul celular este ocupat de o vacuolă lipidică voluminoasă (grăsimi neutre). uneori pediculată. Componentele mezenchimale pot fi nediferenţiate sau cu grade diferite de diferenţiere. • localizare. • Macroscopic  incapsulată şi bine delimitată. dar cu monstruozitati. 3. evolutia este mai rapida si mai maligna 3. intracranian. Forma diferentiata – celulele sunt foarte asemantoare fibroblastelor normale. • este puternic aderentă de tendoane şi aponevroze.  nucleu unic periferic. condrosarcometc. pe lîngă componenta fibrosarcomatoasă. mai rară.• apar celule tumorale de tip fibroblastic • O cantitate variabila de fibre de colagen si de reticulina Formele variaza dupa gradul de diferentiere: 1. • mai sunt prezente. • se prezintă ca proces tumoral dezvoltat din lipoblaste şi lipocite • localizările obişnuite sunt:  ţesutul celulo-adipos subcutanat şi ţesuturile moi profunde. caracteie care diferenţiază aceasta tumoare de sarcomul polimorf 5.fibroxantomul malign. osteosarcom. • microscopic este constituită din grupuri şi fascicule de celule rotunde sau fuziforme. celule xantomatoase şi celule gigante. sub formă lamelară.este o formă particulară. • Pe lîngă asemenea celule grase adulte. cu numeroase monstruozitati si atipii.celulele de tip fibroblastic sunt alungite.  mezenter şi epiploon. timus. care reflectă potenţialul multilateral de diferenţiere al celulelor mezenchimatoase.prezintă aceleaşi localizări ca mixomul. • poate fi unică sau multiplă (circa 7% din cazuri). cu mitoze mai frecvente si o cantitate redusa de fibre. Forma slab diferentiata. dar prezintă o celularitate mult mai bogată. în care celulele neoplazice se dispun în grupuri compacte.  pot prezenta prelungiri care pătrund în ţesuturile moi înconjurătoare. unele multinucleate. cu vacuole lipidice mici  nucleu adesea central. nodulară sau lobulată. de tip mixoid. crestere lenta 2. tumora poate conţine lipoblaste  în diferite stadii de evoluţie  care prezintă citoplasmă evidentă. situată la periferia celulei. iar cele de colagen extrem de rare. ficat. Histogeneza lor nu este încă precizată. mitoze atipice frecvente si fibre in cantitate foarte redusa. sarcomul alveolar.mai ales în regiunea genunchiului şi regiunea tarsiană. rabdomiosarcom. sau o dispoziţie sistematizată sub forma de tumori multiple. cu rare atipii. delimitate de septuri conjunctive. cu citoplasmă palid colorată şi nucleu cu cromatina fin dispersată şi cu nucleol bine vizibil Tumorile benigne ale tesutului gras I. cu zone celulare compacte în care particularităţile stromei se pierd Celulele ţumorale prezintă frecvente monstruozităţi. lipomul este constituit din: • celule grase de mărime inegală.

frecvent cu aspect de lipoblaste. • mărimi şi forme diferite. Angiolipomul – exista o componenta angiomatoasa 5. încapsulată. chiar la dimensiuni gigante.se prezintă ca o tumoare unică.cu componenta mixoida 4. corespunzînd în general sediului obişnuit al reminiscenţelor de ţesut gras brun întîlnite la om. cu numeroase atipii şi monstruozităţi. dar de fapt întotdeauna infiltrativă. − liposarcoamele nediferenţiate recidivează şi metastazează precoce şi frecvent. os şi meninge. • se întîlneşte aproape exclusiv la adult şi la vîrste înaintate.prezenţa de lipoblaste şi lipocite. dar mai obişnuite sunt localizările la nivelul extremităţilor. glanda mamară. foarte rar multiplă. colorabil cu Sudan III şi Scharlach R • nuclei voluminoşi. cărnoase. altele slab roşcate. celule periostale. mai ales a celor inferioare. HIBERNOMUL – Lipomul brun. rotund şi cu citoplasmă spumoasă. • localizările obişnuite sunt în mediastin. regiunea cervicală. criteriul major fiind lipsa atipiilor celulare 2. . Malignitatea si evolutia liposarcoamelor difera in functie de gradul lor de diferentiere: − liposarcoamele diferenţiate recidivează local dar metastazează numai rareori şi tardiv. asemanator adipocitelor Forma nediferentiata – predomina celulele nediferentiate si slab diferentiate. • Macroscopic . ovoidale sau poligonale.Forme particulare de lipom 1. lipomul infiltrativ – au caracter infiltrativ in masele musculare si trebuie diferentiat de liposarcom.  tumora este bine vascularizată. lobulată. stelate. Microscopic – structura liposarcomului variază în funcţie de gradul de diferenţiere celulară (a celulelor lipoblasto-lipocitare) şi de asocierea cu alte tipuri de proliferări tumorale rezultate prin diferenţierea divergentă a celulelor mezenchimale de origine.alcatuit din tesut gras. uneori prezintă zone chistice. fibroblaste. incluziuni cartilaginoase ectopice. cu numeroase granule lipidice mici.oriunde există ţesut conjunctivo-adipos. deşi sunt autori care au descris şi hibernoame maligne Tumorile maligne ale tesutului gras LIPOSARCOMUL • este o tumoare malignă rară. axilă. periarticulara sau intracraniara 7. iar în cazul liposarcomului retroperitoneal.  Lobulii tumorali sunt separaţi prin septuri conjunctive fine.celulele adipoase au un grad mare de diferentiere si continut lipidic bogat. • Macroscopic  unică.  ajunge frecvent la dimensiuni mari. alungite • cu conţinut gras variabil de abundent. cu excepţia osteocondromatozei multiple care apare şi la vîrste mai mici.  lobulată sau nodulară. adesea voluminoasă. • Microscopic  este constituit din lobuli de dimensiuni diferite. lipomul fetal • Apare in primele luni de viata • Tumora unica sau multipla (lipomatoza) • Localizare subcutanata. formatiuni vasculare cu perete bine constituit si fibre musculare netede 6. − majoritatea metastazelor păstrează caracterele neoplaziei primitive. cu nucleu central. dezvoltată din celulele ţesutului adipos sau din celulele mezenchimale pluripotente. • se întîlneşte între 10—50 de ani. focare de necroză şi hemoragie. datorită variaţiilor structurii histologice prezentînd zone albicios-gălbui. • caracteristic. Lipomul congenital – lipomatoza. • Hibernomul este o tumoare benignă şi nu are un echivalent malign.  la sectionare . regiunea interscapulară.are un aspect neuniform. poligonale. dar uneori predomină diferenţierea către alte forme de sarcoame conjunctivo-mezenchimatoase. Tumorile benigne ale tesutului cartilaginos CONDROMUL • tumora benignă formată din ţesut cartilaginos. sferice. Fibrolipomul – contine tesut fibroconjunctiv abundent 3. de culoare brun-gălbuie. formate din celule mari. Lipomatoza difuza • Apare in special la copii • Se prezinta ca o infiltrare difuza de tesut gras adult • Localizare – trunchi si extremitati II. cu focare tumorale răspîndite în ţesuturile peritumorale. precum şi mitoze atipice. lipom lipoblastic sau embrionar • este mai frecvent la adult. la copii prezenţa lui fiind cu totul excepţională.rotunde. Angiomiolipomul renal – HAMARTOM. • se poate dezvolta din condrocite. • localizare . trunchiului şi retroperitoneal. zone cu caracter gelatinos. cu citoplasma slab vacuolizata sau spumoasa. Mixolipomul. bogate în lipocrom. brune. mult mai rară este localizarea în mediastin. aparent bine delimitată sau chiar incapsulată. Forma diferentiata. Lipomul intramuscular.

asociate adesea cu zone mixomatoase şi zone de calcificare şi osificare. • în cuprinsul tumorii se găsesc şi zone cu caractere obişnuite condromatoase. observandu-se chiar formarea de metastaze.eozinofilă. • Pe secţiune  prezintă un carater lobulat. • poate ajunge la dimensiuni foarte mari.  se pot găsi şi zone hemoragice sau transformări chistice (în zonele cu caracter mixoid). bogate în substanţă fundamentală. • substanţa fundamentală intercelulară are caracter condroid hialin sau fibro-hialin. 2. uneori de dimensiuni impresionante. interesînd mai ales plamanul. Tumpro maligne ale tesutului cartilaginos CONDROSARCOMUL • este o tumora rară. • este bine delimitată de ţesuturile înconjurătoare. Evolutia condromului • este benignă. • frecvent se găsesc mai multe celule într-o capsulă cartilaginoasă. condromul se dezvoltă îndeosebi în regiunea metafizei.afecţiune ereditară. cu vacuole şi cu conţinut în glicogen şi grăsimi. Microscopic ↔ majoritatea condroamelor sunt formate din ţesut tumoral de tipul cartilajului hialin. • majoritatea condroamelor sunt considerate ca malformaţii produse printr-o creştere excesivă de ţesut cartilaginos şi nu ca tumori adevărate. • consistenţa este fermă. La oasele lungi. izolate sau grupate. condromul • se poate forma şi dezvolta la suprafaţa osului. encondroamele invadează vasele. uneori fiind ataşat de acesta printr-un pedicul (eccondrom) sau se dezvoltă intraosos (encondrom). mainii şi piciorului. • citoplasmă . hipercromatici. celule multinucleate. Gondroblastomul benign • este întîlnit mai ales la oasele centurii pelvine. care însă involuează spontan în contrast cu evoluţia metastazelor tumorilor maligne. Forme particulare de condrom 1. localizările extraosoase sunt foarte rare. tibie. • 10% cazuri se formează prin transformarea malignă a unor tumori cartilaginoase benigne. nuclei mai voluminoşi. Macroscopic. peroneu). oasele centurii pelviene şi scapulare. în legătură sau în imediata vecinătate a liniei de creştere epifizo-diafizare. coastele. printre care se găsesc celule gigante multinucleate. bogat vascularizate. dispus în lobuli separaţi incomplet prin septuri fibroconjunctive. • Uneori poate apare transformarea malignă a condromului. conţinînd şi fibre elastice. • Microscopic  prezintă densitate celulară mare. • rareori. Osteocondromatoza multiplă . • substanţa fundamentală este în cantitate redusă. • este bogat celulară. cu noduli multipli separaţi incomplet prin septuri fibroconjunctive. Tumora poate fi unică. • localizările osoase sunt cele mai frecvente. • la nivelul oaselor se pot dezvolta în partea centrală (medulară) sau periferică (periostală). • este caracteristică prezenţa de zone de necroză şi focare de calcifiere în curprinsul tumorii. • are caracter nodular. Mai pot apare zone cu degenerare chistică şi zone de necroză. porţiunea lor centrală este mai săracă celular şi mai bogată în substanţă fundamentală. pe cînd zona periferică este mai bogată celular. ↔ Celulele tumorale • au o distribuţie neregulată în comparaţie cu cartilajul normal şi • sunt mai mari şi de forme mai neregulate decît condrocitele obişnuite. cu tumori dezvoltate mai ales la oasele lungi ale membrelor şi la omoplat. cu celule rotunde sau poligonale relativ uniforme. inconstant. dezvoltîndu-se mai ales în oasele lungi ale membrelor.  insulele de ţesut cartilaginos au un aspect sticlos-albăstrui. ↔ în general. • este constituită din zone cu caracter cartilaginos. falangele piciorului şi oasele metatarsiene. ţesutul tumoral este paucicelular iar densitatea celulară variază de la o zonă la alta a tumorii. în asemenea cazuri. ‼ După caracterele microscopice şi evolutive se descriu: . coaste. vertebrele. oasele lungi ale membrelor (femur. • formă rotundă sau lobulată. dar inconstant încapsulată. se găsesc şi zone mixoide. iar ţesutul tumoral creşte intravascular sub formă de cordoane. în cuprinsul insulelor de ţesut cartilaginos tumoral.• • • localizările obişnuite sunt în ordine descrescîndă a frecvenţei: falangele mîinii şi oasele metacarpiene. dar sunt şi forme tumorale caracterizate prin dezvoltarea de condroame multiple şi denumite condromatoze. cu atipii şi mitoze atipice. mai rar de tipul cartilajului fibros.

cu maxim de frecvenţă între 10—30 de ani. dar cel mai adesea ramîne delimitată de părţile moi periosoase şi ţesuturile articulaţiilor printr-o lamă de ţesut osos. Tumorile maligne ale tesutului osos OSTEOSARCOMUL . − Osteomul oaselor lungi este de tip spongios. − extraosos se poate întîlni în părţile moi şi plămîn. Osteosarcomul se însoţeşte de creşterea nivelului seric al fosfatazei alcaline. dar cu un aranjament neregulat. − rotundă sau ovală. în spaţiile largi delimitate de trabeculele osoase se găseşte ţesut conjunctiv. osteosarcomul osteogen 2. • Microscopic este constituit − dintr-o porţiune centrală formată din trabecule osteoide calcificate inegal şi dispuse neregulat. de grosimi şi forme variabile. are o coloraţie roşcată sau brună cu zone hemoragice şi de necroză. de dimensiuni mici. 2. de tip compact. condrosarcoame cu mare malignitate.este tumora malignă a ţesutului osos. ale pelvisului. Osteoclastomul (tumora cu mieloplaxe. adesea respectand corticala osului. Osteomul osteoid • se dezvoltă sub forma de nodul enostotic de dimensiuni mici (un centimetru). oaselor tarsiene. oaselor lungi ale membrelor. cu nuclei atipici şi celule gigante condrosarcoame cu malignitate slabă în care atipiile sînt foarte rare şi reduse. dar dispuse relativ ordonat. 3. 2. localizările principale sunt la extremitatea distală a femurului şi extremitatea proximală a tibiei şi humerusului. tibie. rareori se mai poate dezvolta şi în oasele scapulare. şi • prin prezenţa de zone cu diferenţiere stromală condroidă. în care există un accentuat polimorfism celular. care pretează la confuzii cu osteosarcomul. Forme particulare de osteom 1. parţial calcificat. − Osteomul oaselor craniului este. Condrosarcomul mezenchimatos se caracterizeaza • prin predominanţa de zone compacte constituite din celule mici nediferenţiate. Lamelele osoase au structură haversiană. Osteoblastomul benign (osteomul osteoid gigant. claviculă. cu celule de tip osteoblastic şi osteoclastic. paralele cu suprafaţa osului şi este acoperit la suprafaţă de ţesut periostal sau cartilaginos. − localizările obişnuite sunt la oasele cutiei craniene şi mai rar la vertebre.1. hipercromi. • cu localizare posibila în majoritatea oaselor. ţesut conjunctiv bogat vascularizat şi − dintr-o porţiune periferică de os compact reactiv. osteosarcomul parosteal 1. Macroscopic. omoplat. oasele centurii pelviene şi oasele lungi. • • • • Osteosarcomul osteogen îşi are originea în zona centrală. în general. Tumorile benigne ale tesutului osos OSTEOMUL − este o tumora mai rară. • este o tumora enostotică.  osteomul de tip compact este format din lamele osoase dispuse concentric. poliedrice sau fuziforme. supravietuirea ajungand pana la 20 de ani Forme particulare de condrosarcomul 1. cu un sistem haversian bine dezvoltat. formată din ţesut osos compact sau spongios.  osteomul de tip spongios este format din trabecule osoase. variabil de bogat vascularizat. de dimensiuni care ajung la 4—5 cm. de consistenţă moale. mandibulă sau alte regiuni ale scheletului osos. unică sau multiplă. medulară a oaselor invadînd ulterior celelalte porţiuni din os precum şi ţesuturile periosoase. cu metastaze tardive. Clasificare 1. tumora cu celule gigante) • este localizată mai frecvent la extremitatea distala a radiusului. cu zone de osificare encondrală. • Microscopic este constituit din trabecule de ţesut osteoid. • tesutul tumoral. la nivelul oaselor − se dezvoltă ca exostoză şi enostoză. . au o malignitate mai redusa. cu citoplasmă clară şi nuclei mici. cu o celularitate şi vascularizaţie bogată. După 40— 50 se dezvoltă de obicei pe fondul bolii Paget. în general. Condrosarcomul juxtacortical • se dezvoltă la nivelul suprafeţei externe a osului şi • este format din ţesut cartilaginos bine diferenţiat. cu numeroase osteoblaste şi osteoclaste şi. • formaţiunea tumorală dezvoltată în zona epifizară determină distrucţii osoase. cu suprafaţă netedă şi consistenţă dură. fibromul osteogen) • este localizat mai ales la nivelul arcurilor şi apofizelor vertebrelor. la humerus. 2. este cea mai frecventă tumora osoasă şi se întîlneşte mai ales la vîrstele tinere. Predomină la bărbaţi. Microscopic. exceptînd calota craniană.

stomac. ↔ uneori este pediculată (unele leiomioame uterine subseroase şi submucoase. .  in alte cazuri ţesutul sarcomatos bogat celular cu numeroase atipii este lipsit de ţesut osos şi osteoid sau acestea sunt in cantitate extrem de redusă. Macroscopic.invazia în ţesuturile periosoase şi medulara osoasă apare în stadii mai avansate de evoluţie a bolii. Microscopic − prezintă un grad foarte accentuat de diferenţiere. între care se găseşte un ţesut bogat celular. cu neoformarea de ţesut osos şi matrice osteoidă de către celulele tumorale.este întilnită în special la adultul tînăr în a 3-a şi a 4-a decadă de viaţa. cu origine la suprafaţa externă a osului. .mai rar poate fi întilnită la nivelul humerusului. cu insule cartilaginoase.RABDOMIOM.cu miozita osifiantă. • se poate dezvolta şi în părţile moi din fibrele muscuare netede din peretele vaselor şi din hipoderm. Tumorile benigne ale tesutului muscular MIOMUL este tumora benignă a ţesutului muscular. • osteosarcoamele parosteale au o malignitate mai redusă.Osteosarcomul osteogen Macroscopic − aspect albicios sau roşcat şi hemoragic. uneori cu atipii şi monstruozităţi accentuate. . leiomiomul bronşic).este o tumora osoasă mai rara. plăman.  cantitatea de ţesut osos şi osteoid diferă de la o tumoare la alta precum şi în cuprinsul aceleiaşi tumori  in unele forme este remarcabilă frecvenţa de celule de tip osteoblastic (osteosarcoame osteoblastice). − in zonele de invazie frecvenţa şi intensitatea atipiilor sunt mult mai accentuate. care are o consistenţă mai scăzută. producerea de ţesut osos sau osteoid malign de către ţesutul sarcomatos.LEIOMIOM  miomul format din fibre musculare striate . tibiei. vezică urinară. multiplă. excluderea originii osoase. fibromatos. predominînd în porţiunea inferioară a diafizei femurale. esofag.  prezintă un grad ridicat de malignitate. aderentă de corticala osului sau în contiguitate cu aceasta. prostată. Leiomiomul • este cea mai frecventă tumora musculară. cu excepţia leiomiomului intens edemaţiat. leiomiomul: ↔ are caracter nodular. uniformitatea ţesutului tumoral 2. Malignitatea osteosarcoamelor • nu este dependentă în general de gradul de diferenţiere a ţesutului neoplazic. .  diagnosticul se bazează pe următoarele trei criterii: 1. Localizare . ↔ este rotundă ↔ incapsulată sau bine delimitată de ţesuturile înconjurătoare. sau.se dezvoltă la suprafaţa osului ca o tumora circumscrisă sau lobulata. ca în hipoderm. − consistenţă moale sau cu prezenţa de zone indurate de întinderi variabile în raport cu cantitatea de ţesut osos şi osteoid neoformat. sarcomul parosteal osifiant) . intramural şi submucos. • osteosarcoamele osteogene prezintă malignitatea cea mai ridicată. − este constituită din trabecule osoase. Osteosarcorul primitiv extraosos  este o tumoră rară. Microscopic  este caracteristică asocierea de plaje celulare sarocomatoase fuziforme. ca în peretele uterin. • dimensiunile sale variază de la 1—3 cm. • este localizat în organele care conţin ţesut muscular neted şi mai ales în peretele uterin (miometru). intestin. radiusului etc Macroscopic . pînă la dimensiuni gigantice. ovar. ca în localizarea uterină. cu diferenţiere marcată. 3. • tumora este unică.cu predilectie la diafiza oaselor lungi. ↔ consistenţa tumorii este fermă. predominînd caracterul osteolitic (osteosarcom osteolitic) 2.  diagnosticul diferenţial . peroneului. Osteosarcomul parosteal(osteosarcomul juxtacortical. ↔ în localizarea uterină se poate dezvolta subseros. − celulele tumorale sunt relativ monomorfe fără atipii sau cu aţipii reduse şi cu rare mitoze. Nomenclatura  miomul format fibre musculare netede este denumit .

Forma particulara – LEIOMIOMUL EPITELIOID (leiomioblastomul)  întilnită mai ales la nivelul tractului digestiv şi numai rareori la nivelul bronhiilor. care conţin miofilamente intracitoplasmatice. LEIOMIOSARCOMUL • este o tumora rară in contrast cu frecvenţa leiomioamelor benigne. monstruozităţilor şi mitozelor atipice.  Evoluţie → benignă sau malignă. • Microscopic → este format din celule alungite. prostata. numeroase celule de tip rabdomioblastic şi frecvente celule gigante.ca în localizarea retroperitoneală. uterul. el fiind considerat o formaţiune malformativă congenitală. Microscopic leiomiomul ↔ este format din fibre musculare netede de dimensiuni diferite atît faţa de cele normale cît şi de la o tumora la alta sau de la un cîmp microscopic la altul. • întîlnită mai ales în miocard şi foarte rar în plămîn. adesea cu caracter striat. bine delimitat Microscopic → este format din fibre musculare striate. eventual cu dispoziţie palisadică. rabdomiosarcom pleiomorf . ↔ fibrele musculare tumorale au nuclei alungiţi.grava. zone hemoragice.ANGIOAME .↔ pe secţiune . Macroscopic → se prezintă ca un nodul de dimensiuni reduse. mai ales sanguine. Frecvent prezintă zone întinse de necroză şi hemoragii. rareori voluminoase şi uneori cu aspect epitelioid.     RABDOMIOSARCOMUL este tumora musculară malignă cea mai frecventă. mai mari decat cele normale. a rabdomiomului limbii care este o tumora adevărată. 3. mezenterului. astfel că suprafaţa de secţiune surprinde de obicei atît fibre secţionate longitudinal cît şi altele secţionate transversal. precum şi din celule mai slab diferenţiate.  caracteristic → citoplasma clara sau slab eozinofila. probabil.  stroma tumorală este redusă la rare septuri conjunctivo-vasculare subţiri şi o reţea de reticulină care delimitează trabecule şi de cuiburi de celule tumorale. ca în celelalte localizări. cu capetele rotunjite. Evolutia . mitozele atipice sunt frecvente. uretra. putand ajunge la dimensiuni foarte mari. sau individualizate. aparent tumefiate. limbă sau în alte organe. iar în unele cazuri hialină. • natura tumorală a rabdomiomului este contestată de majoritatea autorilor. poligonale sau ovale. uneori de talie gigantă. cu numeroase vîrtejuri formate de dispoziţia particulară a fasciculelor de fibre musculare. în jur de 1—2 cm. ↔ celulele musculare sunt dispuse în fascicule care au orientări foarte diferite şi întîmplătoare. anastomozate între ele. cu excepţia. II. cu accentuat polimorfism celular. ca în tumorile miocardice. rabdomiosarcomul embrionar . • localizările obişnuite sunt cea uterină şi digestivă. ↔ masa tumorală mai poate prezenta zone de necroză. 2. • Macroscopic  bine circumscrisă . ↔ caracterele celulare constituie criteriul esenţial pentru stabilirea diagnosticului şi în special relativa uniformitate a celulelor cu absenţa atipiilor. unele de tip sinciţial. epiploonului.culoare gălbuie sau gălbui-rozată. Tumorile maligne ale tesutului muscular I. hialianizări şi focare de calcificare.cel mai frecvent. printre care se găsesc rabdomioblaşti cu variate grade de diferenţiere. • se poate dezvolta din leiomioame preexistente sau de la început ca tumori maligne. adesea formînd vîrtejuri. de tipul coristomului sau hamartomului. localizările cele mai importante sunt în muşchii striaţi dar poate apare şi în alte regiuni sau organe în care se găseşte sau nu ţesut muscular striat: vezica. bronhiile. cu metastaze frecvente . monstruoase.predomină celulele mezenchimale nediferenţiate.este caracterizat prin dispoziţia celulelor tumorale în grupuri separate de ţesut conjunctiv Tumorile benigne vasculare . Macroscopic. cu monstruozităţi. nazofaringele etc. limba. cu nuclei rotunzi situaţi în centrul celulelor sau la periferie. vaginul. polimorfe. rabdomiosarcomul alveolar . transformări chistice (postnecrotice).  este constituită din plaje de celule musculare mici.  stroma poate fi edematoasă. deşi caracterele microscopice sunt aceleaşi. RABDOMIOMUL • este o tumora foarte rară. si mai rar limfatice Forme histopatologice 1. dar poate apare oriunde în părţile moi şi în peretele vaselor.ca în localizarea uterină şi părţile moi profunde ale extremităţilor  slab delimitată şi infiltrativă . tumora este infiltrativă şi distructivă. aranjate în fascicule.

− poate fi bine conturată şi delimitată. ficat. adesea pigmentat. − Apariţia trombozei în hemangiome poate produce adesea înnegrirea tumorii.in functie de caracterele microscopice . Hemangiomul sclerozant − apare ca un nodul dermic. conţinand celule mezenchimale şi. − Microscopic este constituit din vase mici. după cum conţin sange arterial sau venos. dilatate sau colabate. eventual difuz − dimensiuni care variază de la caţiva milimetri pană la forme gigante. − mic nodul format din vase sinuoase. − culoare roşie vie sau cianotică. ficat. 4. de mărimi diferite. capilar. • între capilare se găseşte o stromă fibro-conjunctivă. cu peretele îngroşat şi înconjurat de o masă circulară de fibre musculare netede. care comunică între ele. tapetaţi pe faţa internă de celule endoteliale. − se întîlneşte în afecţiuni congenitale ca  telangiectazia congenitală. arterial) − este format din vase de tip arterial şi venos. − Microscopic are caracter de hemangiom capilar. creier.hemangiomul → 1. cu pereţii formaţi din ţesut fibroconjunctiv. cu peretele îngroşat. − localizări multiple: piele şi părţile moi. Hemangiopericitomul  Definitie = este o tumora vasculară în care proliferarea vasculară se asociază cu proliferarea de pericite. cu conţinut sanguin sau goale. în peretele cavităţii bucale. Macroscopic − unică sau multipla. Clasificare . Hemangiomul cavernos • este format din spaţii vasculare largi. plăman.  sindromul Sturge-Weber Hemangiomul intramuscular − o formă particulara de hemangiom. în contact imediat cu epidermul. buze. Angiomiomul (leiomiomul vascular) − este localizat îndeosebi în regiunea gleznei şi articulaţia mîinii. 3.retroperitoneal. dar vasele neo-formate disociază fibrele musculare printre care pătrund şi se dezvoltă. dar alteori are un caracter infiltrativ. neregulate. care este îngroşat şi prezintă acantoză şi hipereheratoză. creier etc. tapetate de celule endoteliale cuboidale sau alun gite şi turtite. Cand ţesutul fibro-conjunctiv este abundent.Tumorile vaselor sanguine – HEMANGIOAME Tumorile vaselor limfatice – LIMFANGIOAME HEMANGIOMUL − majoritatea hemangioamelor nu mai sunt considerate tumori adevărate. fibre colagene. săracă. cavernos. − este considerat ca un proces reactiv. fibroblaste şi histiocite. venos. − este considerat un proces malformativ. care afectează porţiuni întinse dintr-un organ sau o regiune a corpului. numeroase. care să fie astfel greşit interpretată drept un melanom. 2. Cele mai multe sunt prezente încă de la naştere. asemănător ca structură cu histiocitomul şi dermatofibromul. limfocite.  Localizare − cel mai frecvent în ţesuturile moi superficiale. tumora capătă caracter de angiofibrom. − în stroma fibroconjunctivă se găsesc fibre musculare netede şi celule grase. Hemangiomatoza generalizată − constă din numeroase ectazii vasculare hemangioatoase. oase. uter. inconstant. rinichi. − localizări multiple tisulare şi viscerale. Hemangiomul venos − este format din vase de tip venos.  Macroscopic . dar adesea septurile conjunctive sunt intens fibrozate şi sărac celulare Angiocheratomul − este o varietate de hemangiom cavernos în care lumenele vasculare sunt localizate în partea superioară a papilelor dermice. datorită caracterului său infiltrativ în ţesuturile musculare. Hemangiomul racemos (cirsoid. racemos Hemagiomul capilar • este constituit microscopic din vase capilare alungite sau rotunde. ci malformaţii cu aspect tumoral. − mai rar . • In stroma fibroconjunctivă se găsesc celule conjunctive diferenţiate şi nediferenţiate precum şi limfocite. unele conţinînd hemosiderină. oase etc.

adesea în formă de rachetă. uniforme. dar de fapt. asemănătoare celor din me. elemente musculare şi nervoase în diferite proporţii. limfangiomul cavernos 3. realizînd în ansamblu un aspect de „fagure". limbă. celulele endoteliale sunt cubice sau înalte.  chistele conţin un lichid clar/  cand apare în regiunea cervicală mai este denumit şi hygroma chistic. cu lumene mari. .se aseamănă cu hemangioamele corespunzătoare. − pe cîmpuri întinse. clare. Limfangiomul chistic  se prezintă ca o formaţiune chistică.  Forme particulare 1. adesea dilatate. Tumora glomică (glomangiomul) − tumora vasculară solitară. localizată la extremităţi. splina etc. − − ‼ In hemangiopericitom . fulgurante.impregnaţia pentru reticulină arată:  delimitarea formaţiunilor vasculare de celule din jur  în cuprinsul cîmpurilor de pericite prezenţa de fibre de reticulină. tumorile tind sa se dezvolte grupat. limfangiomatoza sistemica 6.  Se poate complica cu chilotorax. în vecinătatea canalului toracic sau a ramurilor sale.  este localizat la piele şi în ţesutul subcutanat. tapetate cu endotelii.celule rotunde sau alungite. 4. lobuli şi grupe de celule cu aspect epitelioid. Microscopic − canale vasculare. − microscopic apar cu o structură asemănătoare cu aceea a hemangioamelor cavernoase. Microscopic − prezinta o structură complexă. limfangiomul capilar 2. în unele organe ca ficat. uneori chiar parţial încapsulată.  existenţa fibrelor de reticulină răspîndite printre celulele tumorale constituie un criteriu de diagnostic diferenţial cu inflitrările carcinomatoase perivasculare. nodulară. părţile moi. multiloculară. dispuse uni-sau pluristratificat. care conţin limfa. de care se deosebesc prin natura vaselor şi conţinutul acestora (conţin. − vasele de tip capilar sunt anastomozate şi înconjurate de plaje. cu citoplasmă săracă şi nucleu relativ voluminos. limfangiomul cu lumene endotelizate şi chistice 5. buze. − produce dureri vii. înconjurate de cîmpuri întinse celulare formate din pericite. mai rar. determinînd deformarea regiunii respective. mai ales de tip capilar. limfangiomul chistic. mai ales in tumorile cu localizări profunde. LIMFANGIOMUL  este constituit din vase de tip limfatic. Limfangiomatoza sistemică → se întîlneşte la copii ca formă difuză.dia musculară a peretelui arterial − între plajele şi grupurile de celule neoplazice se găseşte o stromă redusă care însă poate suferi metaplazie condroidă. − pericitele . limfă). în număr foarte variabil de la o tumoare la alta. lymphangioma cutis circumscriptum Limfangiomul capilar si cavernos . predominant subungheal. de dimensiuni mici. fiind formată din vase. care interesează o regiune din corp în care există un exces de vase limfatice.  este considerat o malformaţie localizată a vaselor limfatice şi nu un proces tumoral adevărat. mărimi foarte variate aparent este bine delimitată de ţesuturile înconjurătoare. dar în jurul vaselor se găsesc celule glomice.poate recidiva după extirparea chirurgicală. Tumori glomice multiple − localizate mai ales în piele şi ţesutul subcutanat de la nivelul membrelor.  se întîlneşte mai frecvent la copil  Microscopic − plaje şi cordoane de celule endoteliale − lumene vasculare mici. are limite imprecise şi caracter infiltrativ. prinse de peretele vascular printro prelungire citoplasmatică. − derivă din glomusul normal care este o formaţiune vasculară neuromusculara de legătură între micile arteriole şi venule. de cele mai multe ori.  Lumenele endoteliale sunt separate printr-o stromă în care se găsesc fibre musculare netede şi un număr variabil de conglomerate limfocitare. Limfangiomul cu lumene endotelizate şi chistice  Este localizat în mediastin şi retroperitoneal. Hemangioendoteliomul benign  este o variantă de hemangiom capilar . Evolutie . asemenea formaţiuni fac parte din componenţa şunturilor arterio-venoase. retroperitoneal şi.

dar vasele conţin limfă. precum şi din mase compacte de celule sarcomatoase cu caracter mezenchimal. malignitatea se exprimă prin atipii celulare şi prezenţa de mitoze atipice. histiocitar sau polimorf HEMANGIOPERICITOMUL MALIGN (hemangiopericitosarcomul)  este constituit din vase mici. în care vasele par încorporate. cu numeroase fibre de reticulină între ele. ovale sau alungite.sau pluristratificat. hemangioendoteliomul malign)  se dezvoltă mai ales în părţile moi şi glanda mamară. fiind format din lumene limfatice dilatate. Tumorile maligne vasculare ANGIOSARCOMUL (hemangioendoteliosarcomul.  are caractere asemănătoare cu angiosarcomul.  tumora este constituită din formaţiuni vasculare de tip capilar tapetate cu celule endoteliale atipice. în contact intim cu epidermul îngroşat. înconjurate de plaje întinse formate din celule rotunde. LIMFANGIOSARCOMUL  este o tumora rară.Lymphangioma cutis circumscriptum → este echivalentui limfangiomatos al angiocheratomului. .  spre deosebire de formele benigne. inegale. dispuse uni.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->