NEOPLAZIA

Definiţie - în prezent, prin neoplasm înţelegem o populaţie celulară caracterizată printr-o proliferare excesivă, autonomă, care nu mai răspunde la mecanismele normale de control şi influenţele ţesuturilor adiacente şi care au capacitatea de a disemina pe diferite căi la distanţă de locul de origine - populaţia descinde dintr-o celulă suşă transformată, ce generează o clonă celulară, care, prin dezvoltare anarhică, duce în final la dezvoltarea unei tumori - aceasta, în evoluţia ei naturală, se dezvoltă spontan prin extensie locală şi la distanţă, cu invazie şi metastazare, ducând în final la deces Etiopatogenie Clasificare: A. Factori exogeni 1. Fizici 2. Chimici 3. Biologici B. Factori endogeni 1. Imunologici 2. Genetici

FACTORII EXOGENI
1. Agentii carcinogeni fizici 1. Radiatiile ionizante - provin din dezintegrarea compusilor radioactivi instabili: 1. Radiatiile α (nuclee de heliu) 2. Radiatiile β (electroni) 3. Radiatiile ζ (fotoni) - determina ionizara bazelor azotate si rupturi ale catenei ADN - produc in special leucemii, limfoame, tumori cutanate, neoplasme igestive, sarcoame de tesuturi moi 2. Radiatiile ultraviolete (RUV) – duc la aparitia carcinoamelor bazocelulare, spinocelulare si a melanoamelor 3. Traumatismele mici si repetate, pe cicatrice, fistule cronice si nevi pigmentari 4. Azbestul - fibrele dure de crocidolit subtire inhalate pot produce mezotelioame pleurale si carcinome pulmonare dupa o latenta de aproximativ 20 de ani 5. Corpii straini - Membranele si tubulatura de plastic - Fibrele de sticla - Polimerii de dextran produc produc sarcoame la razatoare 2. Agentii carcinogeni chimici 1. Produsii industriali a) Anorganici  Metale - cromul si nichelul  neoplasme ale cavitatii nazale si neoplasm pulmonar - cadmiul  neoplasm pulmonar si al vezicii urinare  Azbest  mezotelioame pleurale b) Organici  nitrozoamine  cancere digestive (stomac, colon)  hidrocarburi policiclice aromatice (HPA)  cancere pulmonare, digestive, de vezică urinară, sarcoame;  clorura de vinil  angiosarcom hepatic;  cauciucuri şi coloranţi de anilină  neoplasm de vezică urinară;  benzenul  limfoame, cancer de cap de pancreas;  pesticide, erbicide  leucemii acute mielogene.

2. Produsele medicamentoase • fenacetină - neoplasm renal • dietilstilbestrol - neoplasme uterine, de vagin, mamar, de ovare • ciclofosfamidă - neoplasm de vezică urinară • cloramfenicol - leucemii 3. Produşii alimentari • piroliza aminoacizilor din carne (prăjirea la grătar)  modificări genotoxice • consumul crescut de proteine animale şi scăzut de fibre (celuloză, pectine, lignine)  neoplasme colorectale • sardinele uscate şi fripte, hamburgerul prăjit, carnea de vacă prăjită  neoplasme gastrice • Grăsimile animale şi dulciurile fine (prăjituri, torturi, dar nu ciocolata)  neoplasm mamar, ovarian, endometrial

4. Băuturile   Cafeaua solubilă din boabe prăjite conţine metilglioxal  neoplasmului colorectal, de vezică urinară, pancreas, sân. Alcoolul: whisky-ul, cogniacul conţin substanţe mutagene însuspensie găsite înreziduurile obţinute prin evaporarea lor.

5. Fumatul Cei ce fumează mai mult de 10 ţigări pe zi au risc cu 20% mai mare de aface cancer bronhopulmonar, iar un fumător pasiv (care inhalează fumul fără a fuma) riscmai mare de 53% faţă de nefumători. Un fumător ar trăi cu aproximativ 20 ani mai mult dacă nu ar fuma. 3. Agenţii carcinogeni biologici: 1. Paraziţii  Schistosoma haematobium  cistită interstiţială cu metaplazia uroteliului vezicii urinare şi apariţia carcinomului epidermoid  Trichomonas vaginalis  cancere de col uterin şi vagin  Amoeba  limfoame 2. Micotoxinele (metaboliţi ai unor mucegaiuri)  Aflatoxinele  carcinomului hepatocelular  Ocratoxina  neoplasme renale 3. Virusurile a) Virusurile cu genom ADN - conţin gene care codifică proteine ce se cuplează cu proteinele oncosupresoare ale celulei gazdă, inactivându-le (proteinele oncosupresoare sunt produse ale antioncogenelor - gene supresoare tumorale - implicate în reglarea proliferării celulare). Astfel, ele decuplează proliferarea celulară de sub controlul inhibitor şi joacă rol în transformarea fenotipică a celulei canceroase.  Virusurile Papilloma umane (HPV) - sunt virusuri cu ADN dublu catenar circular, cu tropism crescut pentru celulele epiteliale, în special scuamoase - la om produc condiloame acuminate, papiloame laringiene ce pot evolua spre carcinoame scuamoase.  Hepadnavirusurile umane - virusul hepatitei B (HBV) are ADN d.c. circular  carcinomul hepatocelular  Virusul Herpex simplex uman - are genom ADN - este limfotopic - produce sarcomul Kaposi (angiosarcomatoza multicentrica  Virusurile Epstein – Barr - este un virus herpetic cu genom ADN d.c. liniar, cu tropism pentru limfocitele B - la om produc • limfom Burkitt (limfom malign non- Hodgkin cu celule B, cu grad crescut de malignitate) • Carcinom scuamos nasofaringian • Limfoproliferari clonale in imunodeficiente (SIDA, sindrom ataxie- telangiectazie) b) Virusurile cu genom ARN (retrovirusuri) 1. Cu capacitate de transformare rapida (prin proces de transductie) 2. Cu capacitate de de transformare lenta (prin proces de mutageneza insertionala)  singurul virus ARN demonstrat ce produce cancer la om este HTLV1 (human T-cell leukemia virus) - retrovirus care infecteaza limfocitele T helper CD4 si care determina aparitia leucemiei acute cu celule T a adultului

FACTORII ENDOGENI
1. Factori imunologici Din punct de vedere antigenic, tumoarea este un mozaic celular, puterea antigenica a unei tumori fiind maxima in faza G1 a ciclului celular. Antigenele tumorilor sunt histotipice si caracteristice pentru un anumit tip de tumora, fiind consderate markeri tumorali ce ajuta la precizarea diagnosticului si monitorizarea bolnavului: • CA 19-9  adenocarcinom de colon • CA 15-3 si TAG 73  neoplasm mamar • CA 125  neoplasm ovarian • PSA  neoplasm de prostata • β- HCG  teratoame si tumori trofoblastice 2. Factorii genetici Exista 3 teorii majore in explicarea mecanismelor carcinogenezei 1. Teoria mutaţiei somatice - admite existenţa unor modificări de structură, induse de agenţii cancerigeni, a unor gene ce codifică creşterea şi diferenţierea celulară. 2. Teoria epigenetică - admite unele modificări funcţionale în controlul expresiei genice, cu apariţia unei proliferări anormale. 3. Teoria genetică - reuneşte primele 2 teorii

cu distrugerea matricei extracelulare şi diseminare la distanţă. Grupurile celulare maligne sunt heterogene.în leucemia cu celule păroase."spider cell" . Metastaza în cascadă = metastaza metastazei. dar nu invadează  invadează ţesuturile din jur  consistenţă fermă (excepţie lipomul. 2. Modificarile in celula canceroasa Modificări funcţionale • alterarea inhibiţiei de contact a mişcării şi diviziunii • alterări ale permeabilităţii şi transportului membranar • alterări ale joncţiunilor intercelulare • alterări ale enzimelor de suprafaţă • alterări în compoziţia membranei celulare.neregularităţile şi lipsurile de membrană sunt un indiciu că au fost pierdute porţiuni din citoplasmă şi caracterizează fragilitatea celulară ce afectează o proporţie mare de celule maligne CARACTERELE GENERALE ALE TUMORILOR Tumorile benigne Tumori maligne  încapsulate  neîncapsulate  cresc lent  cresc rapid  comprimă ţesuturile. ancorarea celulei maligne de membrana bazală prin receptori pentru laminină. mixomul)  consistenţă moale (excepţie schirul)  nu recidivează după extirpare (excepţie tumora  recidivează după extirpare. pentru că se găsesc în celule nediferentiate) b) la nivelul citoplasmei • scăderea cantităţii (raportul nucleu/ citoplasmă  1) • modificări de formă (polimorfism): forma citoplasmei dă şi forma celulei tumorale  celule fusiforme . ceea ce explică de ce. . desmoida)  metastazează (excepţie carcinomul bazocelular şi  nu metastazează tumorile primitive cerebrale)  se pot opri în evoluţie  evoluţie continuă până la deces  aspect histologic asemănător cu al ţesutului de origine  aspect histologic diferit de al tesuturilor de origine – pleomorfism !! Caracteristicile cele mai importante pentru tumorile maligne sunt capacitatea de a invada tesuturile din jur si de a metastaza INVAZIA  Definitie . uneori.în astrocitoame • modificări de dimensiuni: celula mică este o celulă agresivă c) la nivelul membranei celulare ."tadpole cell" -în rabdomiosarcom.  celule păianjen . penetrarea membranei bazale prin eliberarea unor enzime ce o degradează METASTAZAREA  Definiţie: transferul celulelor maligne de la nivelul tumorii primitive în alte zone ale organelor. lobularea) • modificări ale cromatinei (hipercromazia) • modificări de număr (doi sau mai mulţi nuclei) • creşterea volumului şi numărului nucleolilor (normal sunt 2-3.depăşirea membranei bazale de către celulele canceroase. recidivele au o evoluţie mai gravă decât tumora primitivă. Celulele fiice îşi pot schimba gradul de diferenţiere.modificare fenotipică celulară transmisibilă la celulele fiice care au capacitatea de a produce noi tumori dacă sunt transplantate la un primitor singenic. 3. când există 5-6 prognosticul este defavorabil. pierderea adezivităţii între celule (probabil prin alterarea joncţiunilor intercelulare şi modificarea potenţialului electric de membrană). subclonele dominante reprezentând celulele cu cel mai mare potenţial de metastazare şi rezistenţă la tratament anticanceros. cu formarea unor tumori secundare."spindle cell" – în fibrosarcom  celule mormoloc .  Secvenţele fenomenului de invazie locală sunt 1."hairy cell" . cu scăderea glicoproteinelor şi creşterea acidului sialic Modificari morfologice a) la nivelul nucleului • cariomegalia = creşterea volumului nuclear • modificări de formă (protruzia.  celule păroase . fenomenul ce caracterizează celula canceroasă fiind transformarea .CARCINOGENEZA Celula canceroasă este o celulă cereprezinta substratul proliferării maligne.

unde se înmulţesc şi diseminează în staţiile următoare Vasculare  caracteristică sarcoamelor. desprinderea celulelor maligne din masa tumorală primară b.  reuşesc să dea metastaze celulele care formează microemboli prin fenomenul de agregare . ligamentul rotund al ficatului . vehicularea celulelor neoplazice în torentul circulator d..desprinderea celulelor ce cad în cavităţi sub acţiunea gravitaţiei 4. adenom (celule glandulare) adenocarcinom      Fibroblaste  fibrom  fibrosarcom Adipocite  lipom  liposarcom Muschi neted  leiomiom  leiomiosarcom Muschi striat  rhabdomiom  rhabdomiosarcom Os  osteom  osteosarcom Tumorile hematiilor si a limfocitelor sunt maligne – limfoame. teci nervoase . deci o hiperplazie cu celule diferenţiate adulte — realizînd aşa-zisele tumori benigne 2. coriocarcinomul Tumorile mixte au celule tumorale epiteliale si stromale fie  Benigne – adenomul plomorf de parotida  Maligne – carcinosarcoamele (cele mai frecvente se intalnesc la nivelul uterului) . Exemple:  Epiteliu o o Papilom (scuamos)  carcinom scuamos Polip.caracteristică neoplasmelor ovariene sau digestive 2. multiplicarea celulelor transformate malign (canceroase.pătrunderea celulelor maligne în limfatice sub formă de coloană 3. embolizarea prin fragmentarea trombilor neoplazici 2. diferite de cele ale organismului gazdă). LCR . Secvenţele fenomenului de metastazare a. neoplazice) care realizează tumorile maligne Neoplasm (neoplazie) (neus = nou .heterotipică . trompe uterine . policitemia vera Tumorile celulelor neurale si gliale ca si a structurilor de suport neural sunt: neuroblastomul (precursori de celule nervoase). cele din centru fiind apărate de cele de la periferie . cu formarea unor micrometastaze şi apoi macrometastaze  Căile de metastazare Limfatice  dau metastaze mai ales carcinoamele  celulele neoplazice pătrund în capilarele limfatice sub formă de coloană sau microemboli. bronşică . intravazarea acestor celule în circulaţia sanguină şi limfatică c. teratoame. peritoneală . Stabilirea nomenclaturii care are la bază criteriul histogenetic  tumorile benigne au denumirea provenită din numele ţesutului sau organului de origine. la care se adaugă sufixul . oprirea şi extravazarea lor în organele în care va lua naştere metastaza e.metastazele ombilicale din cancerul hepatic 4. implantarea . ajungând în ganglionii regionali cei mai apropiaţi tumorii. multiplicarea cu celulele ce îşi păstrează capacitatea de diferenţiere.plasseo = formaţiune) – termen folosit pentru definirea tumorilor maligne (dezvoltarea unui ţesut cu caractere noi.homotipică . Se includ aici ambele ipostaze de multiplicare a celulelor şi anume: 1. diseminarea iatrogenă .-om"  tumorile maligne → sufixul este o “sarcom” pentru cele provenite din ţesuturile mezenchimale şi o ”carcinom” pentru cele de origine epitelială. glioame si meningioame Tumorile celulelor germinale: seminoame. permeaţia .fiind protejate de ele Caile naturale 1.la neoplasme ovariene sau endometriale 3.meningita carcinomatoasă 6.mai multe celule neoplazice aderă între ele.tumori cerebrale ce metastazează în alte zone ale SNC  Mecanismele metastazării 1. nidarea.prin fixare în peretele abdominal la nivelul inciziei sau în locul în care s-a băgat trocarul pentru laparoscopie NOMENCLATURA TUMORILOR Pentru oncologi şi anatomopatologi termenul de tumora este limitat la creşteri ale ţesuturilor şi organelor realizate prin multiplicarea celulelor. mielom multiplu.neoplasmul pulmonar 5. leucemii.celulele maligne aderă la plachete. teratocarcinomul.

format prin hiperplazia papilelor dermice sau chorionului – membrana bazală este indemnă. cum sînt: mucoasa bucală. anus – se dezvoltă ca o neoformaţie pediculată sau cu baza de implantare largă – suprafaţa este netedă sau rugoasă – de obicei tumora este unică şi de dimensiuni reduse. urotelial. Termenul de papilom este utilizat şi pentru tumorile epiteliale benigne. dimensiunea celulelor.chistadenom cu proliferări papilare. cu ramificări proeminente şi creste de mărimi inegale care se dispun ca nervurile unui eventai. • adenoame .noduli locoregionali invadati  N2. formaţiuni papilifere cu axe conjunctivo-vasculare acoperite de celule epiteliale (de exemplu. în care proliferarea epitelială realizează. .exemplu → la nivelul vezicii urinare:  se prezintă ca o creştere intravezicala  este constituit din axe conjunctivo-vasculare subţiri. esofag. teratomul TUMORI EPITELIALE MALIGNE I. Papilom  tumorile benigne ale epiteliilor pavimentoase şi tranziţionale. acoperite de celule epiteliale de tip tranziţional.carcinoame (termen care include în sine atît noţiunea de proliferare epitelială cît şi noţiunea de malignitate) .sunt denumite nu numai după criteriul histogenetic.proliferari de tip adenomatos cu transformări chistice • chistadenom papilifer sau papilar .polipul reprezintă proliferări proeminente pe suprafaţa mucoaselor cilindro-cubice ce realizează structuri glandulare. întîlnit mai frecvent la ovar şi pancreas. Carcinomul bazocelular II. ureter.spinocelular IV.)  Carcinoame tranziţionale → dezvoltate în mucoasa căilor urinare — bazinet. dimensiunile celulelor. vagin etc. suprarenala. Adenocarcinomul Tumori epiteliale benigne I. de esofag superior. polipul III. Carcinomul adenoid chistic III.) sau din alte epitelii care au suferit metaplazie pavimentoasă (epiteliile bronşice.noduli invadati tumoral la distanta  Metastazele – M  M0. – îngroşarea stratului malpighian este denumită acantoză. ca: citoarhitectonica histologică realizată de celulele tumorale. ce proemină la suprafaţă Polip  tumori benigne ce proemină pe suprafaţa mucoaselor cu epiteliu cilindro-cubic  in functie de aspectul histogenetic: • polip adenomatos .procesul patologic este denumit papilomatoză Microscopic – epiteliul tumoral este îngroşat.limfoganglioni fara celule maligne  N1. corzile vocale inferioare. intraductal. papilomul intraductal mamar). a unor epitelii mucoase pavimentoase stratificate (mucoasă oro-faringeală. ci şi după alte criterii.cu metastaze viscerale TUMORILE EPITELIALE Tumorile benigne epiteliale . exocol. PAPILOMUL – este tumoarea benignă a epiteliilor pavimentoase stratificate – este localizat la piele şi la mucoasele cu asemenea epitelii. salivare etc) • chistadenom . aspectul macroscopic etc.fara metastaze viscerale  M1. Carcinomul scuamos. papilomul II. iar îngroşarea stratului granular şi cornos cu exces de cheratinizare. dar în regiunea perianală şi vulvară se pot forma papiloame mai voluminoase – pot fi multiple . în special la nivelul mucoaselor tubului digestiv. vulvă. hipercheratoză.  Adenocarcinoame →se dezvoltă din structura glandelor sau formează structuri glandulare. ramificate. vagin. continuă – proliferarea tumorală produce îngroşarea diferitelor straturi ale epiteliului pavimentos. TUMORI EPITELIALE BENIGNE I.Stadiul descrierii tumorale TNM Cuprinde:  Talia tumorii – T – de la T0 = CIS (carcinom in situ) la T4  Numarul de limfoganglioni prinsi – noduli. faringiană. vezică urinară. prezentînd fiecare cîte un ax conjunctivo-vascular. Papiloamele cu hipercheratoză se întîlnesc mai ales la nivelul pielii şi au o consistenţă dură şi suprafaţă rugoasă – ulcerarea şi infectarea secundară a tumorii se însoţesc de infiltrate inflamatorii în ţesutul conjunctivo-vascular Papilomul se dezvoltă şi ca tumora a epiteliilor de tip tranziţional . fără atipii. aspectul citoarhitectonic  Carcinoame epidermoide (pavimentoase. veziculă biliară etc.proliferări ale glandelor care realizează aspecte glanduliforme (tiroida. Tumorile maligne epiteliale . pancreas. adenomul IV.N  N0. scuamoase) → derivate din epiteliile epidermice de înveliş.denumiri specifice în funcţie de: tipul celular care intră în componenţa lor.

polipi adenomatoşi (glandulari). se aseamănă cu carcinomul epidermoid Macroscopic – se prezintă ca un nodul cutanat neted. 2. continuă şi indemnă 2. mucoasei bucale şi degetelor. boselată Microscopic • se constată asocierea proliferării epiteliului cilindro-cubic de suprafaţă cu neoformare de glande localizate în axul conjunctivovascular al tumorii dar lipsite de canal excretor • caracterul benign al acestor polipi este atestat şi de faptul că glandele neoformate nu depăşesc nivelul de implantare a axului conjunctiv al polipului. cît şi în jurul glandelor • uneori glandele din asemenea polipi sînt dilatate chistic (prin retenţie de secreţie) producînd mărirea de volum a tumorii • frecvent polipii sunt ulceraţi şi prezintă zone de necroză cu infiltrate inflamatorii în axul lor conjunctivo –vascular Diagnostic diferential . polipi papilari (viloşi) 1. epiteliul pavimentos supraiacent proliferează şi suferă modificări asemănătoare acelora din papilom ↔ în aceste cazuri. care pătrund în derm. şi care prezintă cheratinizări şi perle epiteliale foarte numeroase şi voluminoase → în dermul învecinat se găseşte infiltrat inflamator cronic şi uneori reacţie granulomatoasă cu celule gigante Evoluţia este benignă cu regresiune lentă şi vindecare II. iar la mucoasele organelor digestive. într-un procent redus de cazuri. stomac. musculara mucoasei • membrana bazală este prezentă atît la nivelul de contact între epiteliul de suprafaţă şi ţesutul conjunctiv. cu centrul ombilicat. asociaţi cu pigmentare melanică neobişnuită a feţei. se vorbeşte de transformare papilomatoasă a epiteliului. dar mai frecvent se întîlneşte la mucoasa nazală. mai ales în regiunea anală. care este în continuitate cu corionul mucoasei si prezintă uneori infiltrat inflamator. vegetantă. endometru. Polipul simplu Macroscopic – se prezintă ca o neoformaţie pediculata sau sesilă – suprafaţa netedă sau neregulată. Polipii adenomatoşi (glandulari) – forme particulare Polipozele gastrice şi intestinale 1.formaţiunile polipoide de natură inflamatorie. tumorale. vulvară şi perineală. unistratificat sau pluristratificat. endocol • poate fi unic sau multipli (polipoză). 2. Sindromul Peutz-Jeghers • se caracterizeaza prin dezvoltarea de polipi pedunculaţi la stomac. intestin subţire şi colon • în funcţie de elementele proliferate. deseori ulcerată Microscopic – este constituit din epiteliul cilindric sau cubic proliferat. Cheratoacantomul (moluscum sebaceum)  este o leziune cutanată care apare îndeosebi în regiunile descoperite ale pielii (faţă şi mîini)  clinic şi histopatologic. intestin subţire şi colon. • localizările sale corespund cu acelea ale mucoaselor acoperite de asemenea epitelii. ce se întîlnesc mai ales la stomac. intestin subţire şi colon. dispus pe un ax conjunctivo-vascular. Condilomul  este o formă particulară de papilom  este caracterizată prin asocierea proliferării epiteliale cu o hiperplazie accentuată a dermului sau a chorionului şi prezenţa unui bogat infiltrat inflamator. Forme particulare de papiloame 1. – membrana bazală este prezentă. • într-un procent ridicat de cazuri prezintă transformare malignă.‼ Spre deosebire de papiloamele adevărate. Microscopic → este constituit din insule şi cordoane celulare epidermoide. • polipozele gastrice şi intestinale se consideră că. cu caracter cronic. dar numai în zona superficială a acestuia. • afecţiunea se transmite ca o dominantă mendeliană simplă. POLIPUL • este tumora benignă a epiteliilor cilindrice şi cubice de suprafaţă. Polipoza multiplă familială • cu localizare la colon • se transmite autozomal dominant • debutează obişnuit în copilărie şi adolescenţă. distingem: polipi simpli. Polipii adenomatoşi (glandulari) Macroscopic • sunt mai voluminoşi • au suprafaţă neregulată. buzelor. granulomatos la care se asociază adesea şi procese hiperplazice epiteliale de intensitate variabilă. în unele inflamaţii cronice specifice sau nespecifice ale mucoaselor. pot suferi transformare malignă . Sînt forme cu noduli voluminoşi sau cu noduli multipli.

. şi aceasta foarte rară. adenomul acinos sau alveolar 2. o tiroidă. Adenoamele dezvoltate din celulele glandulare endocrine prezintă particularitatea că celulele tumorale îşi păstrează adesea funcţia secretorie hormonală producînd tulburări generale de hiperfuncţie endocrină. – întîlnită la colon şi îndeosebi la rect. prin hipersecreţie insulinică. o suprarenală. Adenoame chistice sau chistadenoame • apar prin retenţia de secreţie în lumenele formaţiunilor glandulare sau tubulare cu dilatarea chistică a acestora • epiteliul din chisturi este mai mult sau mai puţin aplatizat. etc. moale. în general mucosecretor. o rinichi. deoarece celulele adenomatoase nu prezintă o altă diferenţiere funcţională decît aceea mucosecretorie (cu excepţia. – evoluţia malignă este relativ frecventă. Macroscopic – neoformaţie vegetantă.forme: 1. produsul de secreţie al celulelor epiteliale se acumulează în lumenul acestor formaţiuni. precum şi pierderii de apă şi cloruri.  celulele epiteliale: • sunt asemănătoare celor de origine. adenomul tubular (ca în glanda mamară) 4. a unor adenoame şi glande salivare). adenomul folicular (ca în tiroidă). Macroscopic • se prezintă ca formaţiuni nodulare unice sau multiple • bine delimitate şi încapsulate • dimensiuni variabile. glanda mamară. cu numeroase arborizaţii şi ramificaţii subţiri.  adenoamele antehipofizare cu celule acidofile de acromegalie. Adenom papilifer • adenoame în care proliferarea epitelială este mai intensă si se realizează formaţiuni papilifere. Chistadenomul papilifer .3. III) ADENOMUL  este tumora benignă a epiteliilor de tip glandular  se dezvoltă din o epiteliile glandelor exocrine sau endocrine o epiteliile parenchimului hepatic o epiteliile cilindro-cubice canaliculare sau tubulare  localizările sunt foarte numeroase o glanda mamară. unde intervine o proliferare epitelială mai accentuată. Microscopic – acestea sînt constituite dintr-un ax conjunctivo-vascular acoperit de un epiteliu înalt.  adenoamele insulelor pancreatice cu celule beta de hipoglicemie. adenoamele chistice sunt mai benigne decat chistadenoamele papilifere. Tumora viloasă (polipul papilifer. delicate. o hipofiză. o ficat. De obicei. o prostată. adenomul vilos) – este o formă particulară de proliferare polipoidă a epiteliului de acoperire. uneori foarte voluminoase (ca în adenomul de prostată) Microscopic . de aceea. în raport cu glanda afectată şi tipul celular proliferat:  adenoamele tiroidiene se pot însoţi de hipertiroidism. – în unele cazuri tumora secretă o atît de mare cantitate de mucus încît se produc tulburări metabolice importante consecutiv pierderii de potasiu care însoţeşte secreţia de mucus.  adenoamele insulelor pancreatice cu celule non-beta de sindrom Zollinger-Ellison etc. • poate apare în rinichi.apare prin asocierea proliferarii papilifere cu dilatarea chistică a formaţiunilor glandulare ! în general. în raport cu gradul de distensie al chisturilor. o paratiroidă. intraglandular sau intratubular.  adenoamele hipofizare cu celule bazofile de sindrom Cushing. adenomul papilar. vegetante. adenomul trabecular (ca în ficat) 3. produsul de secreţie din adenoamele glandelor exocrine este reprezentat de mucus. • in formaţiunile glandulare sau tubulare ele se dispun uni-sau bistratificat • sunt delimitate de stroma înconjurătoare printr-o membrană bazală continuă Formaţiunile glandulare şi tubulare din adenoame nu comunică cu canalele excretoare.  adenoamele paratiroidiene de osteodistrofie fibroasă.

Astfel. prezintă o consistenţă şi un aspect encefaloid . Microscopic Histopatologic. dar cu o cantitate redusă de stromă. celulele neoplazice prezentand un număr variabil din caracterele epiteliului din care provin.  gradul de diferenţiere este de asemenea variabil.  pot apare şi în forme asociate cum sunt cele ulcero-vegetante ş. Macroscopic  carcinoamele dezvoltate din epitelii de acoperire (piele.  carcinoamele dezvoltate în parenchime • se prezintă sub forma de nodul unic sau de noduli multipli.carcinoamele bogate în parenhim neoplazic. nodulare. ulcerate sau infiltrative. respectand forma acestora.  carcinoame diferenţiate sunt:  carcinoamele epidermoide şi  adenocarcinoamele  în carcinoamele nediferenţiate atît ţesutul. au o consistenţă dură şi produc retracţie locală  în masa de ţesut carcinomatos se găsesc frecvent zone de necroză şi hemoragie. distinctive pentru un anumit tip de epiteliu. fibroadenoamele prezintă două forme: pericanaliculare şi intracanaliculare a) in cele pericanaliculare ţesutul conjunctiv proliferat se dispune în jurul neoformaţiilor tubulare. cu contur neregulat. b) în cele intracanaliculare proliferarea mai accentuată a ţesutului conjunctiv determină compresiuni asupra tubilor adenomatoşi şi formează pinteni intratubulari. după cum celulele şi ţesutul neoplazic prezintă sau nu caractere morfologice şi funcţionale asemănătoare cu epiteliul de origine al tumorii. se păstrează distincţia dintre parenchimul neoplazic şi stroma conjunctivo-vasculară. modificări care produc deformarea tubilor neoformaţi. cum sunt formele schiroase. carcinoamele sunt constituite din: • parenchim neoplazic format din celule tumorale cu dispoziţie continuă şi cu joncţiuni intercelulare.  în unele cazuri stroma prezintă o reacţie granulomatoasă cu celule gigante Carcinoamele  pot fi diferenţiate sau nediferenţiate.  este constituită din celule şi fibre conjunctive (colagene şi de reticulină) şi din vase de neoformaţie. cat şi celulele neoplazice păstrează trăsăturile generale caracteristice pentru ţesutul epitelial.  sunt unice sau multiple  pot atinge dimensiuni importante  în glandele mamare. • stromă conjunctivo-vasculară   care este dispusă în jurul şi între plajele şi grupurile de celule neoplazice sub forma de septuri şi benzi de mărimi variabile.Adenofibroame sau fibroadenoame • apar prin asocierea proliferării epiteliale glandulare şi a ţesutului conjunctiv • denumirea difera în funcţie de ţesutul care predomină cantitativ Fibroadenoamele  se formează în glandele mamare şi prostată. ramificată sau difuză • tesutul neoplazic se distinge de ţesuturile normale înconjurătoare prin: – culoarea albicioasă sau slab gălbuie şi prin aspectul său slăninos sau asemănător substanţei nervoase cerebrale. mucoase)  se prezintă ca neoformaţii vegetante.  inconstant se pot găsi şi polimorfonucleare neutrofile şi eozinofile. – consistenţa şi unele caractere macroscopice ale carcinoamelor diferă în funcţie de raportul între cantitatea de parenchim neoplazic şi de stromă: . • alteori se prezintă de la început sub o formă infiltrativă. . Se întîlnesc mai frecvent începînd din a patra decadă a vieţii.carcinoamele cu o cantitate redusă de parenchim neoplazic dar foarte bogate în stromă.  în mod obişnuit.a. aceştia căpătînd aspecte variate. se găsesc elemente inflamatorii limfo-plasmocitare. dar sunt lipsite de caractere particulare. dintre care cele mai caracteristice sînt aspectele „în coarne de cerb"  în adenoamele de prostată proliferarea glandulară se însoţeşte şi de proliferarea fibrelor musculare. Tumori epiteliale maligne Tumorile maligne de origine epitelială sunt denumite carcinoame sau epitelioame. cu excepţia carcinomului in situ.  formă nodulară.

glandelor salivare şi bronşic. • este format din insule şi trabecule de celule neoplazice separate printr-o stromă în general bine dezvoltată. din loc în loc. buze. derm. • în general. laringe. scuamos) – se dezvoltă din epiteliile pavimentoase ale pielii şi mucoaselor. acidofila – nuclei de mărime şi cu colorabilitate inegală. care pun în evidenţă stroma.  în porţiunile centrale ale trabeculelor şi insulelor neoplazice. uşor fuziforme sau ovoidale. – celulele neoplazice proliferate:  înlocuiesc epidermul din zona tumorală şi totodată. în jurul axelor vasculare. rupand membrana bazală şi invadand ţesuturile subiacente. se pot dezvolta carcinoame epidermoide din epiteliul cilindric al mucoasei bronşice.  mitozele sunt relativ frecvente. respectand plajele de celule epiteliale. hipoderm sau mai profund. Microscopic se disting mai multe forme de carcinoame epidermoide. – este localizat la piele. rupand membrana bazală.ţesutul neoplazic: • se dezvoltă în suprafaţă. Carcinomul epidermoid (pavimentos. cavitatea bucală. Este posibil însă ca primele metastaze aparente clinic sa fie localizate visceral. în cazurile dificile. carcinoamele nediferenţiate prezintă un grad mai mare de malignitate decît cele diferenţiate Metastazele carcinoamelor • se produc îndeosebi pe cale limfatică şi sanguină. formand trabecule şi insule (alveole) celulare  sunt relativ uniforme şi prezintă caractere asemănătoare celulelor bazale din epiderm: sunt celule alungite. pătrund în ţesuturile subiacente. Carcinomul adenoid-chistic 3. Histopatologic . Carcinomul bazocelular – se dezvoltă din stratul bazal al epiteliului cutanat şi din celulele bulbului pilos. dar în aceste cazuri procesul neoplazic este precedat sau asociat cu metaplazie pavimentoasă a celulelor epiteliale. regiunea anala etc. primele metastaze apar în ganglionii limfatici sateliţi ai regiunii în care se dezvoltă tumoarea primitivă. vezica biliara etc. Histopatologic – are caractere de carcinom pavimentos cu celule asemănătoare celor bazocelulare. • în cea mai mare parte. cilindromul) – este o varietate de carcinom epidermoid dezvoltat în special din glandele seroase sau mucoase. cu numeroşi spini intercelulari – citoplasmă slab colorată.  în stratul periferic al insulelor şi trabeculelor. cu citoplasmă bazofila şi nuclei tahicromatici. • în ceea ce priveşte celulele neoplazice. natura lor epitelială este exprimată mai ales prin dispoziţia continuă a celulelor. – într-un procent redus din cazurile de localizări extracutanate poate genera metastaze ganglionare sau la distanţă. – celulele neoplazice dispuse în jurul stromei astfel modificate capătă o dispoziţie particulară. pseudoglandulară 3. • histogeneza şi localizările sale coincid cu cele menţionate. 2. iar electronomicroscopic prin numeroase joncţiuni intercelulare. în general.chistic (epiteliomul adenoid chistic. în funcţie de gradul şi modul de diferenţiere a celulelor neoplazice. dar cu transformarea mucoidă a stromei. intens bazofilă şi nucleu tahicromatic. adesea cu atipii marcate şi mitoze – în periferia insulelor neoplazice celulele sunt mai mici. celulele au un aranjament perpendicular pe stroma înconjurătoare. subcutanat sau cerebral. – are o evoluţie lentă. – are o capacitate redusă de metastazare. faringe. celulele neoplazice sunt asemănătoare cu celulele din stratul malpighian al epidermului – celule mari. esofag. Carcinomul spinocelular sau scuamos • reprezintă cea mai frecventă varietate de carcinom epidermoid. această particularitate histologică poate fi evidenţiată de impregnaţiile pentru fibrele de reticulină. cu invazie locală. amintind şi prin această particularitate de stratul bazal epidermic. Astfel. – este localizat mai ales în regiunea feţei. mai rar pe calea tecilor nervoase şi prin implantare pe seroase. – se poate dezvolta şi în mucoase cu alte tipuri de epitelii. exocol. • în mod obişnuit. Carcinomul adenoid . pentru carcinoamele epidermoide. – localizările obişnuite sunt la piele. în oase. 1. Carcinomui bazocelular 2. poliedrice şi alungite. . Carcinomul spinocelular sau scuamos 1. cu citoplasmă redusă. invadand şi înlocuind epiteliul normal de acoperire • pătrunde totodată în profunzime. celulele tumorale au o dispoziţie neregulată şi formă variabilă datorită compresiunii reciproce la care sunt supuse.

căi biliare. pancreas. – Cheratinizarea celulară nu se mai face însă către suprafaţa ca în epiteliul normal. • are o malignitate mai redusă decît celelalte forme de carcinom spinocelular  există şi carcinoame spinocelulare în care cheratinizarea este mai slab exprimată. cand celulele încărcate cu cheratină păstrează încă nucleul. în care procesul de cheratinizare este deosebit de accentuat iar perlele epiteliale sunt foarte numeroase şi voluminoase. care. împins la periferia celulei. • prezintă o mare varietate de aspecte microscopice. Acestea sunt formate din celule alungite. rareori în pancreas şi rinichi. • este caracteristică dispoziţia glanduliformă a celulelor neoplazice. ci în cuprinsul plajelor celulare  perlele epiteliale. a) Adenocarcinomul mucipar • se caracterizează prin capacitatea celulelor neoplazice de a secreta mucus. deoarece mucusul se acumulează în cantitate mare intracitoplasmatic iar nucleul. iar perlele epiteliale sunt numai schiţate prin aranjamentul catorva celule. în funcţie de histogeneză. în timp ce altele sunt complet cheratinizate. colon. separate prin stromă conjunctivo-vasculară. însă. cu variate grade de monstruozităţi. glandă mamară. în general. dar aceste formaţiuni glandulare sunt atipice prin:  variabilitatea mărimii şi formei lor. cat şi în lumenul glandelor neoformate. asemănătoare celulelor din stratul cornos al pielii.  lipsa membranei bazale. bazinet.sau spinocelular. – în citoplasma unor asemenea celule se găsesc granule de eleidină şi cheratină. poligonale sau rotunjite. • o variantă tumorală rezultată prin hipersecreţia de mucus deosebit de accentuată este carcinomul mucoid. • celule alungite („în rachetă").  Cancroidul • este o formă de carcinom spinocelular al pielii. gradul de diferenţiere şi unele condiţii de formare şi dezvoltare a tumorii  adenocarcinoame secretante şi nesecretante. cand celulele cheratinizate sunt lipsite de nucleu şi formează în centrul perlei mase compacte de cheratină.  Carcinomul intermediar (mixt. • celulele intens mucipare capătă o formă caracteristică. în care se cumulează o mare cantitate de mucus în cuprinsul tumorii. • celulele carcinomatoase sunt dispuse pe axe conjunctivo-vasculare. cu numeroase monstruozităţi celulare şi nucleare şi cu frecvente mitoze. dar fără a prezenta celule diferenţiate către tipurile particulare carcinomului bazo. • este localizat mai frecvent la stomac.  perle paracheratozice.  Carcinomul spinocelular  are o malignitate mai mare decît cel bazocelular. inclusiv in stromă.  dispoziţia stratificată neregulată a celulelor care le alcătuiesc. • macroscopic asemenea carcinoame au un aspect gelatinos b) Chistadenocarcinomul • întalnit în special la ovar. care poate fi pus în evidenţă atat intracelular. – Cheratinizarea celulelor neoplazice şi formarea de perle cheratozice sunt mai accentuate în carcinoamele cutanate şi. tahicromatice. alteori se găsesc asociate zone de carcinom bazocelular şi zone de carcinom spinocelular. în cuprinsul cărora apar grupuri şi mici plaje de celule cu spini care formează sau numai schiţează formarea de perle epiteliale. bazoscuamos)   este format din trabecule şi insule de carcinom bazocelular.Caracteristic pentru carcinomul spinocelular este cheratinizarea unora din celulele neoplazice. adesea foarte ramificate ADENOCARCINOMUL • se dezvoltă din epiteliile glandulare şi din epiteliile cilindrice şi cubice de acoperire.  monstruozităţile celulare şi nucleare şi  mitozelc atipice pe care acestea le prezintă. Carcinoame cu celule de tip tranziţional . de „inel cu pecete". ca foile într-un bulb de ceapă  perle ortocheratozice. picnotic. predominand asupra restului de celule neoplazice.  produce metastaze  este mai puţin sensibil la terapia prin iradiere. iar celulele neoplazice sunt răspîndite în mase de mucus. dispuse concentric. ! Aceste carcinoame prezintă o malignitate mai mare decît formele diferenţiate.se dezvoltă din epiteliile tranziţionale . cu citoplasmă încărcată cu cheratină.  Carcinomul epidermoid nediferenţiat este format din celule neoplazice de tip pavimentos. uretere Microscopic • proliferări papilifere.vezică urinară.   . bronşii etc. cu epitelii pluristratificate. este mic. mai reduse în cele ale mucoaselor. endometru. este turtit şi alungit. cel mai adesea.

aşa cum sunt: – carcinomul alveolar . – stroma este constituită dintr-un ţesut conjunctiv adult. mari.ca pancreasul. Carcinoamele organelor parenchimatoase • In această categorie sunt incluse carcinoamele unor organe al căror parenchim este constituit din celule epiteliale (ficat. Adenocarcinomul papilifer • este întîlnit mai frecvent în tiroidă.• • prezintă numeroase glande neoformate. polimorfe  cu dispoziţie epitelială. ovar şi căile biliare.  exemple: – hepatomul malign.  sub forma de mase de celule neoplazice cu o stromă redusă  carcinomul masiv.  în grupuri de celule neoplazice separate prin stromă  carcinomul alveolar. epifiza.  celulele carcinomului embrionar se pot diferenţia şi pe linie trofoblastică. Schirul – este o formă particulară de carcinom dezvoltat din epiteliile cilindro-cubice de acoperire şi din cele glandulare.carcinoamele pot prezenta şi caractere de schir ! în aceeaşi tumora se pot asocia zone de carcinom diferenţiat şi zone de carcinom nediferenţiat Carcinoamele glandelor endocrine (tiroida.în care celulele neoplazice se dispun în trabecule – carcinomul masiv în care celulele neoplazice formează mase compacte. – consistenţă fermă. paratiroida. răspîndite în această stromă. caracterul secretor şi tipul secreţiei pot fi stabilite în modul cel mai concludent prin examen electrono-microscopic. datorită acumulării de secreţie în chisturi. aşa cum se observă în unele teratoame maligne. denumit şi disgerminom. Carcinoamele dezvoltate din celulele germinale – constituie un grup aparte de tumori maligne epiteliale – din celulele germinale ale testiculului se pot dezvolta  carcinomul embrionar şi  seminomul. hipofiza. în cuprinsul lor şi zone de schir (adenocarcinomul schirogen). cu formarea de cito. etc) sau acelea în constituţia cărora există o importantă componentă epitelială.  Din epiteliile cilindro-cubice şi glandulare pot rezulta însă şi carcinoame care nu se diferenţiază glandular.  Unele adenocarcinoame prezintă.  uneori pot apare zone mai diferenţiate. ► Carcinoamele diferenţiate  amintesc prin structura lor histologică de celulele parenchimatoase ale organului în care se dezvoltă sau de celulele epiteliale din canalele excretorii ale acestora. – adenocarcinomul de prostată etc. pancreas exocrin. Carcinomul embrionar  este constituit din celule:  nediferenţiate. ! în unele organe. glanda mamară.  Se pot găsi şi forme asociate de adenocarcinom cu carcinom alveolar şi trabecular. – hipernefromul. • Clasificare: carcinoame pot fi diferenţiate sau nediferenţiate. însă. ► Carcinoamele slab diferenţiate sau nediferenţiate .  cu numeroase monstruozităţi şi mitoze atipice. – diferenţierea funcţională a celulelor neoplazice are o deosebită importanţă şi se exprimă prin secreţia unui anumit tip de hormon. însoţită de manifestări clinice corespunzătoare. – colangiocarcinomul. bogat fibrilar şi cu hialinizări întinse. – din celulele germinale multipotente din ovar se dezvoltă  seminomul ovarian. – morfologic. a caror evolutie depinde de componenta sa neschiroasă.în care celulele neoplazice formează insule compacte separate de stromă. cu ajutorul căruia se pun în evidenţă granulele secretorii şi caracterele lor. separate de o cantitate redusă de stromă. formează papile proeminente în lumenele glandelor tumorale. – prezintă o malignitate mai redusă decat alte forme de carcinoame cu aceeaşi histogeneză. insulele Langerhans) – pot fi diferenţiate sau nediferenţiate. celulele neoplazice din aceste glande sunt mai mult sau mai puţin aplatizate. lemnoasă şi produce retracţii locale accentuate. – este caracterizat prin cantitatea deosebit de mare de stromă şi cantitatea redusă de celule neoplazice. prostata . corticosuprarenala. – carcinomul trabecular .şi sinciţiotrofoblaşti. în care celulele tumorale prezintă o dispoziţie glanduliformă şi în trabecule. dilatate chistic.  în cuprinsul plajelor celulare se pot întîlni şi celule gigante multinucleate. intens proliferate.celulele neoplazice se dispun:  în cordoane şi trabecule  carcinomul trabecular. • celulele neoplazice. .

conglomerati si confluenti. metaplazie care modifica aspectele mico si macroscopice ale fibromului. în stroma seminoamelor există un bogat infiltrat constituit din celule de tip limfoid sau limfoplasmocitar.  Macroscopic – este de forma nodulara. Carcinoamele dezvoltate din celulele germinale Seminomul • este format din celule sensibil monomorfe. cu existenţa de focare coriocarcinomatoase în cuprinsul tumorii. dispusă în general sub forma de septuri conjunctive. • în unele cazuri. NEOPLAZIA Tumorile tesutului conjunctiv .lateral. necroza. – consistenta variabila: scazuta. • Celulele tumorale sunt dispuse în plaje compacte. mai ales în zona periferică a tumorii. fibrocite si celule histiocitare. • frecvent. interstitiile musculare Macroscopic • Forma nodulara. sau dura. Fibromul intramural cardiac • este localizat de obicei in peretele ventricular stang • se prezinta sub forma de nodul tumoral 3. relativ frecventă. – pe sectiune cu dispozitie in vartej sau fascicular. osoasa. nazofaringian (angiofibromul juvenil). • cu nucleu voluminos şi citoplasmă redusă. stroma prezintă şi celule gigante multinucleate. favorizata de inflamatiile cronice locale. frecvent cu nuclei hipertrofiati si cu mitoze • vasele au intodeauna pereti proprii • tumora are tendinta la recidiva locala FIBROMATOZE Definitie . ovale sau poligonale. uni sau bi. de asemenea. elastica. stroma este bogată şi fibroasă. Dermatofibromul  apare ca nodul unic sau multipli.  Microscopic – e constituit din fibroblasti. muschii drepti abdominali (tumora desmoida). separate de o stromă variabil de bogată. asocierea cu seminomul este. care infiltreaza pielea si tesuturile subiacente Microscopic • tumora este constituita din fascicule de fibroblaste. alteori. • Clinic. bine delimitata si incapsulata. probabil controlata hormonal . de natura cunoscuta sau necunoscuta Clasificare 1. cardiac (fibromul intramural ventricular). in special in tesutul conjunctiv subcutanat. în legătură. probabil. în insule sau cordoane.  stroma tumorală este constituită dintr-un ţesut conjunctiv nediferenţiat şi prezintă uneori un infiltrat cu celule limfoide. – poate apare asociere de edem. albicioasa sau slab roscata cu dimensiuni variabile.  Forme particulare de fibrom: 1. aparand intre 8 si 18 ani • este considerata o reactie hiperplazica. fine. tendoane. Elastofibrom se dezvolta in tesuturile superficiale ale trunchiului. fibrocite si o cantitate variabila de fibre de colagen si reticulina dispuse in fascicule cu orientari diferite care realizeaza aspectul macroscopic de vartej. fascii.generalitati • sunt larg raspandite • predomina localizarea in partile moi. mai rar caracter difuz (tumora desmoida) • Unica sau multipla Tumori benigne Fibromul  este tumora tipica benigna a tesutului conjunctiv. in special in regiunea subscapulara. • rareori poate prezenta activitate endocrină. – se poate localiza subscapular (elastofibromul). poate produce pubertate precoce şi fenomene de virilism.tipuri de fibroame formate prin proliferari reactionale. Fibromul nazofaringian. cu secreţia de gonadotrofine corionice. Disgerminomul sau seminomul ovarian • este mult mai rar decat seminomul testicular.angiofibromul juvenil • tumora a pubertatii masculine. ca o formatiune tumorala slab delimitatat 2. tegumentar (dermatofibromul). hemoragie.

plasmocite. uni. cu calcificari si focare de metaplazie condroida • prezinta tendinta la recidiva locala 3. Tumora desmoida – fibromatoza desmoida • este localizata la muschii drepti abdominali • Macroscopic  formatiune tumorala cu forma si contur neregulat  caracter infiltrativ. de 3-4 cm. sub forma de nodul unic.lateral  retractia produsa de tesutul fibromatos determina pozitii defectuase ale capului 6. cu o cantitate variabila de citoplasma. de dimensiuni reduse. adesea alungita in sensul fibrelor musculare • Microscopic  proliferare fibroblasto. Mixomul • Tumora mezenchimala constituita dintr-un tesut conjunctiv mucoid. bine circumscrisa • microscopic – este alcatuita din fibre fascicule si grupuri de celule de tip histiocitar si fibroblastic. orbita 2. bine delimitat. histiocitomul fibros • se dezvolta in tesuturile moi. precum si macrofage cu continut lipidic – fibrele de colagen sunt absente – fibrele de reticulina sunt intotdeauna prezente – tumora este bine vascularizata Tipuri de histiocitom 1.recidiveaza frecvent dupa extirparea chirurgicala 5. macrofage). sugari si copii de varste mici  macroscopic .sindromul Dupuytren) • Microscopic  Tesut fibroconjunctiv variabil de bogat in celule de tip fibroblastic si fibrocitar 7. ca tumora unica. Fibromatoza palmara si plantara • apare sub forma de noduli de aspect tumoral • intereseaza aponevroza palmara sau plantara. Fasciita nodulara • formatiune de aspect tumoral ce se formeaza printr-o proliferare conjunctiva. Xantomul . rar multipla. Histiocitomul – fibroxantomul. Fibromatosis colli  apare la sugar si copilul mic  tumora fibroconjunctiva dezvoltata in muschiul sternocleiodomastoidian. fibre de colagen si de reticlin. si are tendinta de extindere in fosele nazale. adolescenti si tineri • localizare predominanta in muschii si tesutul gras subcutanat al mainii • microscopic: are caracter fibroconjunctiv.sau bi.sau bi.noduli tumorali formati din tesut mezenchimatos bogat in fibroblaste 8. de consistenta ferma • Microscopic  alcatuita din celule fuziforme tinere. voluminoase si celule gigante multinucleate • Evolutia – intotdeauna benigna • Diagnostic diferential – procese sarcomatoase 4. frecvent dispuse in fascicule intre care se gasesc elemente inflamatorii mononucleate (predominant limmfocite. Fibromul aponevrotic juvenil – fibromul calcificant • se intalneste aproape exclusiv la copii.• se dezvolta in peretele nazofaringelui ca tumora unica sau lobulata. fara corespondent in tesuturile adulte • Se dezvolta din elemente mexzenchimale nediferentiate pluripotente . sinusurile maxilare.lateral • este localizata in planurile superficiale si se insotesc de flexiunea degetelor (la mana . in care histiocitele acumuleaza esteri de colesterol 9. uni. Fibromatoza congenitala  apare la nou-nascuti. asemanator cu acela al gelatinei Warton din cordonul ombilical.apare ca o tumora unica sau multipla. de natura reactiva sau inflamatorie • se dezvolta la nivelul fasciilor superficiale sau profunde ale extremitatilor si trunchiului. vase de tip inflamator  se mai pot gasi si celule bizare. Fibroxantomul atipic 2.fibrocitara care infiltreaza fasciculele de fibre musculare disociindu-le • Evolutie .

localizat de obicei in centrul celulei  Tesut fibro-conjunctiv. aponevrozele.variabil de bogata – fibrele de colagen dar mai ales de reticulina sunt abundente 11. musculatura extremitatilor si trunchiului. fasciile intermusculare. vezicula biliara • Macroscopic  Caracter nodular.plaman. cu prelungiri lungi. fascii. mediastin.mioblastomul cu celule granulare • Localizare – limba. ating dimensiuni mari − pe sectiune – aspect particular de “ carne de peste” − frecvent –prezinta hemoragii intratumorale Microscopic − parenchimul tumoral – bogat celular − stroma.este constituita din – celule conjunctive de tip fibroblastic – numeroase histiocite care capata forme variate. Tumorile cu celule gigante se intalnesc la nivelul tendoanelor (tumora cu celule gigante a tecilor tendinoase) . gingiei(epulis gigantocelular). retroperitoneal. delimitata sau infiltrativa in tesuturile inconjuratoare  Frecvent recidiveaza dupa extirpare chirurgicala  Consistenta . oasele maxilare.este redusa sau absenta − vasele sarcomatoase sunt lipsite de pereti proprii. in special acid hialuronic. si care uneori pot contine granule de hemosiderina – celule xantomatoase – celule gigante multinucleate – vascularizatia. cord Macroscopic  Tumora unica. mucoida. – cu citoplasma abundenta.culoare galbuie • Microscopic este constituita din:  Plaje si cordoane de celule mari. maxilarelor. raspandite intr-o substanta fundamentala amorfa. care inconjoara cordoanele de celule tumorale si in care se gasesc si vase sanguine Tumorile maligne Denumire – sarcoame – apar frecvent la varste tinere Macroscopic − adeseori. bogata in mucopolizaharide. periost Macroscopic  este neincapsulata. sinovialei Tumora cu celule gigante tendinoaponvrotica • Formatiune de aspect tumoral dezvoltata din tecile tendinoase.rotunde. tendoane. rar. Tumora cu celule granulare. rotunda sau lobulata  Uneori poate ajunge la dimensiuni considerabile in tesuturile moi profunde  Tumora este neincapsulata.2-5 cm  Este delimitata sau difuza • Microscopic . aparent anastomozante. cu zone intinse de necroza si hemoragie. sau in orice regiune a corpului unde exista tendoane si tesuturi sinoviale • Macroscopic  Dimensiuni. san. ovale. laringe. granulara – cu nucleul mic. • mai rar – gat si cap. partilor moi ale extremitatilor si trunchiului. oase. circumscrisa sau infiltrativ. etacromatica la coloratia cu tionina si albastru de toluidina 10.moale  Pe sectiune –aspect edematos-translucid. tesutul conjunctiv subperitoneal. poligonale.frecvent tesutul subconjunctiv subcutanat si pielea. in mezenter. subtiri. buze.sarcoamele sinoviale si sarcoamele tesutului limfoid care metastazeaza si pe cale limfatica) Fibrosarcomul • este tumora maligna a tesutului conjunctiv. rotunde si poliedrice. • frecvent este dezvoltata la nivelul tesutului subcutanat. tub digestiv. uneori cu zone chistice si zone hemoragice Microscopic  Celule rare. aponevroze si tesuturile sinoviale • Este localizata mai ales la degete si la articulatia pumnului. cu diametru de 1-2 cm  La sectionare. de forma stelata sau fuziforma. delimitate de chiar celulele tumorale Metastazele – se produc pe cale sanguina (exceptie. Microscopic .• • • Localizare.circulatia sangvina se face prin lacune vasculare.

crestere lenta 2. Histogeneza lor nu este încă precizată. • poate fi unică sau multiplă (circa 7% din cazuri). delimitate de septuri conjunctive. • unele lipoame au o dezvoltare simetrică. dezvoltate pe traiectul nervilor periferici (neurolipoame) şi asociate sau nu cu leziuni de neurofibromatoză. . • este puternic aderentă de tendoane şi aponevroze. • microscopic este constituită din grupuri şi fascicule de celule rotunde sau fuziforme. mixosarcomul . cu predominanţa celulelor de tip histioreticular care prezintă frecvente monstruozităţi şi mitoze atipice. sub formă lamelară. histiosarcomul • se dezvoltă predominant în părţile moi periferice superficiale • probabil de origine histiocitară. atipii celulare şi nucleare. LIPOMUL • este tumora benignă a ţesutului gras adult. cu numeroase monstruozitati si atipii. mezenchimomul malign.  culoare gălbuie şi consistenţă elastică iar pe secţiune apare ţesutul gras Microscopic. caracteie care diferenţiază aceasta tumoare de sarcomul polimorf 5.• apar celule tumorale de tip fibroblastic • O cantitate variabila de fibre de colagen si de reticulina Formele variaza dupa gradul de diferentiere: 1. • Macroscopic  incapsulată şi bine delimitată. glandele salivare. • se prezintă ca proces tumoral dezvoltat din lipoblaste şi lipocite • localizările obişnuite sunt:  ţesutul celulo-adipos subcutanat şi ţesuturile moi profunde. de tip mixoid. dar cu monstruozitati. osteosarcom. rabdomiosarcom. condrosarcometc. într-o proporţie variabilă. evolutia este mai rapida si mai maligna 3.este o formă particulară. iar cele de colagen extrem de rare. • Pe lîngă asemenea celule grase adulte. Forme particulare de fibrosarcom: 1.  pot prezenta prelungiri care pătrund în ţesuturile moi înconjurătoare. histiocitomul malign .mai ales în regiunea genunchiului şi regiunea tarsiană. Forma nediferentiata – celulele neoplazice sunt de marime inegala. • mai sunt prezente. • histologic are caractere polimorfe. • Celulele grase sunt adesea dispuse în lobuli separaţi de septuri fibroconjunctive. Diagnosticul diferenţial cu liposarcoamele bogate în zone mixoide este foarte dificil şi cere examinarea mai multor teritorii din tumora 2.celulele de tip fibroblastic sunt alungite. sarcomul alveolar.plămîn.prezintă aceleaşi localizări ca mixomul.  mediastin şi  mult mai rar . rinichi. cu mitoze mai frecvente si o cantitate redusa de fibre. situată la periferia celulei. timus. lipomul este constituit din: • celule grase de mărime inegală. cu rare atipii. • Vasele sanguine sunt rare şi mici. pe lîngă componenta fibrosarcomatoasă.  ţesutul gras retroperitoneal şi perirenal. sau o dispoziţie sistematizată sub forma de tumori multiple. uneori pediculată.  mezenter şi epiploon.este un neoplasm constituit din două sau mai multe componente mezenchimatoase maligne distincte. • localizare. uter. Componentele mezenchimale pot fi nediferenţiate sau cu grade diferite de diferenţiere. de sarcom al ţesutului conjunctiv. intracranian.  corpul celular este ocupat de o vacuolă lipidică voluminoasă (grăsimi neutre). mai rară. cu mitoze in numar redus.  citoplasmă în cantitate redusă. 4. celule xantomatoase şi celule gigante. sarcomul cu celule clare (localizat la nivelul tendoanelor si aponevrozelor). care reflectă potenţialul multilateral de diferenţiere al celulelor mezenchimatoase. mitoze atipice frecvente si fibre in cantitate foarte redusa. ficat. cu zone celulare compacte în care particularităţile stromei se pierd Celulele ţumorale prezintă frecvente monstruozităţi. mai ales în regiunea cervicală şi axile. cu citoplasmă palid colorată şi nucleu cu cromatina fin dispersată şi cu nucleol bine vizibil Tumorile benigne ale tesutului gras I. tumora contine o mare cantitate de fibre de colagen. tumora poate conţine lipoblaste  în diferite stadii de evoluţie  care prezintă citoplasmă evidentă.  glanda mamară. Forma diferentiata – celulele sunt foarte asemantoare fibroblastelor normale. unele multinucleate.fibroxantomul malign. cu vacuole lipidice mici  nucleu adesea central. • fibrele de reticulină sunt în cantitate redusă. nodulară sau lobulată. Absenţa totală a ţesutului epitelial deosebeşte această tumoare de carcinosarcom.  nucleu unic periferic. Forma slab diferentiata. 3. în care celulele neoplazice se dispun în grupuri compacte. prezinta un grad foarte mare de malignitate. liposarcom. dar prezintă o celularitate mult mai bogată.

altele slab roşcate. rotund şi cu citoplasmă spumoasă. axilă. zone cu caracter gelatinos. • Macroscopic . lipom lipoblastic sau embrionar • este mai frecvent la adult.  ajunge frecvent la dimensiuni mari. dezvoltată din celulele ţesutului adipos sau din celulele mezenchimale pluripotente. sferice. • se întîlneşte între 10—50 de ani. • localizare . Angiolipomul – exista o componenta angiomatoasa 5. fibroblaste. Forma diferentiata. cu citoplasma slab vacuolizata sau spumoasa. la copii prezenţa lui fiind cu totul excepţională. • se întîlneşte aproape exclusiv la adult şi la vîrste înaintate. formate din celule mari. asemanator adipocitelor Forma nediferentiata – predomina celulele nediferentiate si slab diferentiate. Malignitatea si evolutia liposarcoamelor difera in functie de gradul lor de diferentiere: − liposarcoamele diferenţiate recidivează local dar metastazează numai rareori şi tardiv. dar uneori predomină diferenţierea către alte forme de sarcoame conjunctivo-mezenchimatoase. Mixolipomul.oriunde există ţesut conjunctivo-adipos. Lipomul congenital – lipomatoza. Fibrolipomul – contine tesut fibroconjunctiv abundent 3. mai ales a celor inferioare. • Hibernomul este o tumoare benignă şi nu are un echivalent malign. • mărimi şi forme diferite. dar mai obişnuite sunt localizările la nivelul extremităţilor. formatiuni vasculare cu perete bine constituit si fibre musculare netede 6. cu numeroase granule lipidice mici. cu numeroase atipii şi monstruozităţi. Lipomatoza difuza • Apare in special la copii • Se prezinta ca o infiltrare difuza de tesut gras adult • Localizare – trunchi si extremitati II. cărnoase. lipomul fetal • Apare in primele luni de viata • Tumora unica sau multipla (lipomatoza) • Localizare subcutanata. glanda mamară. celule periostale. .are un aspect neuniform. aparent bine delimitată sau chiar incapsulată. HIBERNOMUL – Lipomul brun. lipomul infiltrativ – au caracter infiltrativ in masele musculare si trebuie diferentiat de liposarcom. încapsulată. criteriul major fiind lipsa atipiilor celulare 2. incluziuni cartilaginoase ectopice. brune. chiar la dimensiuni gigante.  tumora este bine vascularizată. • se poate dezvolta din condrocite. Angiomiolipomul renal – HAMARTOM. focare de necroză şi hemoragie.  la sectionare . − liposarcoamele nediferenţiate recidivează şi metastazează precoce şi frecvent. cu excepţia osteocondromatozei multiple care apare şi la vîrste mai mici. corespunzînd în general sediului obişnuit al reminiscenţelor de ţesut gras brun întîlnite la om. cu nucleu central. • localizările obişnuite sunt în mediastin. ovoidale sau poligonale. mult mai rară este localizarea în mediastin. • caracteristic. • Macroscopic  unică. colorabil cu Sudan III şi Scharlach R • nuclei voluminoşi.celulele adipoase au un grad mare de diferentiere si continut lipidic bogat. os şi meninge.  lobulată sau nodulară.  Lobulii tumorali sunt separaţi prin septuri conjunctive fine. regiunea interscapulară. frecvent cu aspect de lipoblaste.rotunde. foarte rar multiplă.cu componenta mixoida 4. lobulată. iar în cazul liposarcomului retroperitoneal. • Microscopic  este constituit din lobuli de dimensiuni diferite.prezenţa de lipoblaste şi lipocite. Microscopic – structura liposarcomului variază în funcţie de gradul de diferenţiere celulară (a celulelor lipoblasto-lipocitare) şi de asocierea cu alte tipuri de proliferări tumorale rezultate prin diferenţierea divergentă a celulelor mezenchimale de origine. trunchiului şi retroperitoneal. uneori prezintă zone chistice.Forme particulare de lipom 1.se prezintă ca o tumoare unică. − majoritatea metastazelor păstrează caracterele neoplaziei primitive. poligonale. dar de fapt întotdeauna infiltrativă. stelate. bogate în lipocrom. alungite • cu conţinut gras variabil de abundent. cu focare tumorale răspîndite în ţesuturile peritumorale. datorită variaţiilor structurii histologice prezentînd zone albicios-gălbui. de culoare brun-gălbuie. deşi sunt autori care au descris şi hibernoame maligne Tumorile maligne ale tesutului gras LIPOSARCOMUL • este o tumoare malignă rară. Lipomul intramuscular. adesea voluminoasă. periarticulara sau intracraniara 7. regiunea cervicală.alcatuit din tesut gras. Tumorile benigne ale tesutului cartilaginos CONDROMUL • tumora benignă formată din ţesut cartilaginos. precum şi mitoze atipice.

mai rar de tipul cartilajului fibros. cu vacuole şi cu conţinut în glicogen şi grăsimi. Gondroblastomul benign • este întîlnit mai ales la oasele centurii pelvine. falangele piciorului şi oasele metatarsiene. • substanţa fundamentală intercelulară are caracter condroid hialin sau fibro-hialin. inconstant. • este constituită din zone cu caracter cartilaginos. dar sunt şi forme tumorale caracterizate prin dezvoltarea de condroame multiple şi denumite condromatoze. mainii şi piciorului. • Microscopic  prezintă densitate celulară mare. • Pe secţiune  prezintă un carater lobulat. ‼ După caracterele microscopice şi evolutive se descriu: . • în cuprinsul tumorii se găsesc şi zone cu caractere obişnuite condromatoase. interesînd mai ales plamanul.eozinofilă. în legătură sau în imediata vecinătate a liniei de creştere epifizo-diafizare. conţinînd şi fibre elastice. • la nivelul oaselor se pot dezvolta în partea centrală (medulară) sau periferică (periostală). iar ţesutul tumoral creşte intravascular sub formă de cordoane. • majoritatea condroamelor sunt considerate ca malformaţii produse printr-o creştere excesivă de ţesut cartilaginos şi nu ca tumori adevărate. cu celule rotunde sau poligonale relativ uniforme. • 10% cazuri se formează prin transformarea malignă a unor tumori cartilaginoase benigne. dezvoltîndu-se mai ales în oasele lungi ale membrelor. • consistenţa este fermă. bogat vascularizate. hipercromatici. cu tumori dezvoltate mai ales la oasele lungi ale membrelor şi la omoplat. în cuprinsul insulelor de ţesut cartilaginos tumoral. encondroamele invadează vasele. • este bine delimitată de ţesuturile înconjurătoare. Forme particulare de condrom 1. • formă rotundă sau lobulată. • substanţa fundamentală este în cantitate redusă. nuclei mai voluminoşi. ↔ în general. peroneu). bogate în substanţă fundamentală. • citoplasmă . pe cînd zona periferică este mai bogată celular. oasele centurii pelviene şi scapulare. • rareori. asociate adesea cu zone mixomatoase şi zone de calcificare şi osificare. care însă involuează spontan în contrast cu evoluţia metastazelor tumorilor maligne.  se pot găsi şi zone hemoragice sau transformări chistice (în zonele cu caracter mixoid). • frecvent se găsesc mai multe celule într-o capsulă cartilaginoasă. Mai pot apare zone cu degenerare chistică şi zone de necroză. porţiunea lor centrală este mai săracă celular şi mai bogată în substanţă fundamentală. tibie. condromul se dezvoltă îndeosebi în regiunea metafizei. uneori fiind ataşat de acesta printr-un pedicul (eccondrom) sau se dezvoltă intraosos (encondrom). ↔ Celulele tumorale • au o distribuţie neregulată în comparaţie cu cartilajul normal şi • sunt mai mari şi de forme mai neregulate decît condrocitele obişnuite. Macroscopic. oasele lungi ale membrelor (femur. cu atipii şi mitoze atipice. localizările extraosoase sunt foarte rare. Microscopic ↔ majoritatea condroamelor sunt formate din ţesut tumoral de tipul cartilajului hialin.  insulele de ţesut cartilaginos au un aspect sticlos-albăstrui. coastele. dispus în lobuli separaţi incomplet prin septuri fibroconjunctive. vertebrele. celule multinucleate. 2. observandu-se chiar formarea de metastaze. • este caracteristică prezenţa de zone de necroză şi focare de calcifiere în curprinsul tumorii. • Uneori poate apare transformarea malignă a condromului. Tumpro maligne ale tesutului cartilaginos CONDROSARCOMUL • este o tumora rară.• • • localizările obişnuite sunt în ordine descrescîndă a frecvenţei: falangele mîinii şi oasele metacarpiene.afecţiune ereditară. • are caracter nodular. ţesutul tumoral este paucicelular iar densitatea celulară variază de la o zonă la alta a tumorii. Tumora poate fi unică. • poate ajunge la dimensiuni foarte mari. se găsesc şi zone mixoide. Osteocondromatoza multiplă . izolate sau grupate. dar inconstant încapsulată. La oasele lungi. condromul • se poate forma şi dezvolta la suprafaţa osului. coaste. uneori de dimensiuni impresionante. cu noduli multipli separaţi incomplet prin septuri fibroconjunctive. • este bogat celulară. Evolutia condromului • este benignă. • localizările osoase sunt cele mai frecvente. printre care se găsesc celule gigante multinucleate. în asemenea cazuri.

− localizările obişnuite sunt la oasele cutiei craniene şi mai rar la vertebre. în general. Microscopic. de dimensiuni mici. formată din ţesut osos compact sau spongios. Osteosarcomul se însoţeşte de creşterea nivelului seric al fosfatazei alcaline. − rotundă sau ovală. Forme particulare de osteom 1. Tumorile maligne ale tesutului osos OSTEOSARCOMUL . − Osteomul oaselor craniului este. 3. cu metastaze tardive. • • • • Osteosarcomul osteogen îşi are originea în zona centrală. 2. Lamelele osoase au structură haversiană. Osteomul osteoid • se dezvoltă sub forma de nodul enostotic de dimensiuni mici (un centimetru). osteosarcomul parosteal 1. la humerus. cu nuclei atipici şi celule gigante condrosarcoame cu malignitate slabă în care atipiile sînt foarte rare şi reduse. Macroscopic. cu numeroase osteoblaste şi osteoclaste şi. are o coloraţie roşcată sau brună cu zone hemoragice şi de necroză. oaselor lungi ale membrelor.este tumora malignă a ţesutului osos. • este o tumora enostotică. fibromul osteogen) • este localizat mai ales la nivelul arcurilor şi apofizelor vertebrelor. ţesut conjunctiv bogat vascularizat şi − dintr-o porţiune periferică de os compact reactiv. − Osteomul oaselor lungi este de tip spongios. 2.  osteomul de tip spongios este format din trabecule osoase. dar cu un aranjament neregulat. oaselor tarsiene. tumora cu celule gigante) • este localizată mai frecvent la extremitatea distala a radiusului. • formaţiunea tumorală dezvoltată în zona epifizară determină distrucţii osoase. cu suprafaţă netedă şi consistenţă dură. condrosarcoame cu mare malignitate. supravietuirea ajungand pana la 20 de ani Forme particulare de condrosarcomul 1. au o malignitate mai redusa. dar dispuse relativ ordonat. claviculă. • Microscopic este constituit − dintr-o porţiune centrală formată din trabecule osteoide calcificate inegal şi dispuse neregulat. de grosimi şi forme variabile. parţial calcificat. cu maxim de frecvenţă între 10—30 de ani. în general. ale pelvisului. oasele centurii pelviene şi oasele lungi. variabil de bogat vascularizat. adesea respectand corticala osului. de tip compact. omoplat. la nivelul oaselor − se dezvoltă ca exostoză şi enostoză. localizările principale sunt la extremitatea distală a femurului şi extremitatea proximală a tibiei şi humerusului. Tumorile benigne ale tesutului osos OSTEOMUL − este o tumora mai rară. Osteoclastomul (tumora cu mieloplaxe. medulară a oaselor invadînd ulterior celelalte porţiuni din os precum şi ţesuturile periosoase. . 2. cu citoplasmă clară şi nuclei mici. tibie. osteosarcomul osteogen 2. • cu localizare posibila în majoritatea oaselor. • tesutul tumoral. în care există un accentuat polimorfism celular. Condrosarcomul mezenchimatos se caracterizeaza • prin predominanţa de zone compacte constituite din celule mici nediferenţiate. în spaţiile largi delimitate de trabeculele osoase se găseşte ţesut conjunctiv. dar cel mai adesea ramîne delimitată de părţile moi periosoase şi ţesuturile articulaţiilor printr-o lamă de ţesut osos.  osteomul de tip compact este format din lamele osoase dispuse concentric.1. exceptînd calota craniană. mandibulă sau alte regiuni ale scheletului osos. • Microscopic este constituit din trabecule de ţesut osteoid. de dimensiuni care ajung la 4—5 cm. cu zone de osificare encondrală. cu celule de tip osteoblastic şi osteoclastic. − extraosos se poate întîlni în părţile moi şi plămîn. Predomină la bărbaţi. Clasificare 1. este cea mai frecventă tumora osoasă şi se întîlneşte mai ales la vîrstele tinere. După 40— 50 se dezvoltă de obicei pe fondul bolii Paget. şi • prin prezenţa de zone cu diferenţiere stromală condroidă. cu un sistem haversian bine dezvoltat. rareori se mai poate dezvolta şi în oasele scapulare. poliedrice sau fuziforme. Condrosarcomul juxtacortical • se dezvoltă la nivelul suprafeţei externe a osului şi • este format din ţesut cartilaginos bine diferenţiat. care pretează la confuzii cu osteosarcomul. hipercromi. de consistenţă moale. paralele cu suprafaţa osului şi este acoperit la suprafaţă de ţesut periostal sau cartilaginos. Osteoblastomul benign (osteomul osteoid gigant. unică sau multiplă. cu o celularitate şi vascularizaţie bogată.

peroneului.mai rar poate fi întilnită la nivelul humerusului.  cantitatea de ţesut osos şi osteoid diferă de la o tumoare la alta precum şi în cuprinsul aceleiaşi tumori  in unele forme este remarcabilă frecvenţa de celule de tip osteoblastic (osteosarcoame osteoblastice).RABDOMIOM.este întilnită în special la adultul tînăr în a 3-a şi a 4-a decadă de viaţa. intestin. ca în peretele uterin.LEIOMIOM  miomul format din fibre musculare striate . − consistenţă moale sau cu prezenţa de zone indurate de întinderi variabile în raport cu cantitatea de ţesut osos şi osteoid neoformat. − in zonele de invazie frecvenţa şi intensitatea atipiilor sunt mult mai accentuate. ↔ consistenţa tumorii este fermă. . • osteosarcoamele parosteale au o malignitate mai redusă.este o tumora osoasă mai rara. cu insule cartilaginoase. multiplă. vezică urinară. esofag. aderentă de corticala osului sau în contiguitate cu aceasta. uniformitatea ţesutului tumoral 2.  prezintă un grad ridicat de malignitate. leiomiomul bronşic). excluderea originii osoase. . fibromatos. . cu neoformarea de ţesut osos şi matrice osteoidă de către celulele tumorale. cu excepţia leiomiomului intens edemaţiat. între care se găseşte un ţesut bogat celular. cu diferenţiere marcată. radiusului etc Macroscopic . plăman. . ovar. Microscopic − prezintă un grad foarte accentuat de diferenţiere. ca în localizarea uterină. intramural şi submucos. sau. • tumora este unică. Malignitatea osteosarcoamelor • nu este dependentă în general de gradul de diferenţiere a ţesutului neoplazic. ↔ în localizarea uterină se poate dezvolta subseros. care are o consistenţă mai scăzută. Tumorile benigne ale tesutului muscular MIOMUL este tumora benignă a ţesutului muscular. predominînd caracterul osteolitic (osteosarcom osteolitic) 2.  diagnosticul diferenţial . Leiomiomul • este cea mai frecventă tumora musculară. leiomiomul: ↔ are caracter nodular. sarcomul parosteal osifiant) . 3.cu miozita osifiantă. uneori cu atipii şi monstruozităţi accentuate. Osteosarcorul primitiv extraosos  este o tumoră rară.Osteosarcomul osteogen Macroscopic − aspect albicios sau roşcat şi hemoragic. Microscopic  este caracteristică asocierea de plaje celulare sarocomatoase fuziforme.cu predilectie la diafiza oaselor lungi.  diagnosticul se bazează pe următoarele trei criterii: 1. Osteosarcomul parosteal(osteosarcomul juxtacortical. producerea de ţesut osos sau osteoid malign de către ţesutul sarcomatos. prostată. • dimensiunile sale variază de la 1—3 cm.se dezvoltă la suprafaţa osului ca o tumora circumscrisă sau lobulata. ↔ este rotundă ↔ incapsulată sau bine delimitată de ţesuturile înconjurătoare. cu origine la suprafaţa externă a osului. stomac. pînă la dimensiuni gigantice. • este localizat în organele care conţin ţesut muscular neted şi mai ales în peretele uterin (miometru).invazia în ţesuturile periosoase şi medulara osoasă apare în stadii mai avansate de evoluţie a bolii. ↔ uneori este pediculată (unele leiomioame uterine subseroase şi submucoase. predominînd în porţiunea inferioară a diafizei femurale. tibiei. − este constituită din trabecule osoase. − celulele tumorale sunt relativ monomorfe fără atipii sau cu aţipii reduse şi cu rare mitoze.  in alte cazuri ţesutul sarcomatos bogat celular cu numeroase atipii este lipsit de ţesut osos şi osteoid sau acestea sunt in cantitate extrem de redusă. ca în hipoderm. • se poate dezvolta şi în părţile moi din fibrele muscuare netede din peretele vaselor şi din hipoderm. Nomenclatura  miomul format fibre musculare netede este denumit . Macroscopic. • osteosarcoamele osteogene prezintă malignitatea cea mai ridicată. Localizare .

ca în tumorile miocardice. a rabdomiomului limbii care este o tumora adevărată. rabdomiosarcomul embrionar . • natura tumorală a rabdomiomului este contestată de majoritatea autorilor. • întîlnită mai ales în miocard şi foarte rar în plămîn. • se poate dezvolta din leiomioame preexistente sau de la început ca tumori maligne. poligonale sau ovale. cu numeroase vîrtejuri formate de dispoziţia particulară a fasciculelor de fibre musculare. monstruozităţilor şi mitozelor atipice. rareori voluminoase şi uneori cu aspect epitelioid. ↔ fibrele musculare tumorale au nuclei alungiţi. epiploonului. ↔ caracterele celulare constituie criteriul esenţial pentru stabilirea diagnosticului şi în special relativa uniformitate a celulelor cu absenţa atipiilor. Evolutia .  Evoluţie → benignă sau malignă. Tumorile maligne ale tesutului muscular I. Microscopic leiomiomul ↔ este format din fibre musculare netede de dimensiuni diferite atît faţa de cele normale cît şi de la o tumora la alta sau de la un cîmp microscopic la altul. printre care se găsesc rabdomioblaşti cu variate grade de diferenţiere. cu capetele rotunjite. cu metastaze frecvente . polimorfe. anastomozate între ele. rabdomiosarcom pleiomorf . probabil. el fiind considerat o formaţiune malformativă congenitală. Macroscopic → se prezintă ca un nodul de dimensiuni reduse. unele de tip sinciţial. RABDOMIOMUL • este o tumora foarte rară. vaginul. aranjate în fascicule.este caracterizat prin dispoziţia celulelor tumorale în grupuri separate de ţesut conjunctiv Tumorile benigne vasculare . cu accentuat polimorfism celular. adesea formînd vîrtejuri. Forma particulara – LEIOMIOMUL EPITELIOID (leiomioblastomul)  întilnită mai ales la nivelul tractului digestiv şi numai rareori la nivelul bronhiilor. dar poate apare oriunde în părţile moi şi în peretele vaselor. cu excepţia.ANGIOAME . putand ajunge la dimensiuni foarte mari. care conţin miofilamente intracitoplasmatice.grava. nazofaringele etc. mai mari decat cele normale. • localizările obişnuite sunt cea uterină şi digestivă. ca în celelalte localizări. sau individualizate. aparent tumefiate.cel mai frecvent. cu monstruozităţi. • Macroscopic  bine circumscrisă . LEIOMIOSARCOMUL • este o tumora rară in contrast cu frecvenţa leiomioamelor benigne.↔ pe secţiune . uneori de talie gigantă. limbă sau în alte organe. 2. mezenterului. mitozele atipice sunt frecvente. bine delimitat Microscopic → este format din fibre musculare striate. Frecvent prezintă zone întinse de necroză şi hemoragii. monstruoase. transformări chistice (postnecrotice). eventual cu dispoziţie palisadică. prostata. Macroscopic.     RABDOMIOSARCOMUL este tumora musculară malignă cea mai frecventă. uterul. numeroase celule de tip rabdomioblastic şi frecvente celule gigante. limba.  stroma poate fi edematoasă.ca în localizarea uterină şi părţile moi profunde ale extremităţilor  slab delimitată şi infiltrativă . iar în unele cazuri hialină. ↔ masa tumorală mai poate prezenta zone de necroză. tumora este infiltrativă şi distructivă. • Microscopic → este format din celule alungite. de tipul coristomului sau hamartomului.predomină celulele mezenchimale nediferenţiate.culoare gălbuie sau gălbui-rozată. uretra. II. astfel că suprafaţa de secţiune surprinde de obicei atît fibre secţionate longitudinal cît şi altele secţionate transversal.ca în localizarea retroperitoneală. în jur de 1—2 cm. adesea cu caracter striat. hialianizări şi focare de calcificare.  stroma tumorală este redusă la rare septuri conjunctivo-vasculare subţiri şi o reţea de reticulină care delimitează trabecule şi de cuiburi de celule tumorale. precum şi din celule mai slab diferenţiate. mai ales sanguine. 3. zone hemoragice.  caracteristic → citoplasma clara sau slab eozinofila.  este constituită din plaje de celule musculare mici. rabdomiosarcomul alveolar . deşi caracterele microscopice sunt aceleaşi. si mai rar limfatice Forme histopatologice 1. cu nuclei rotunzi situaţi în centrul celulelor sau la periferie. ↔ celulele musculare sunt dispuse în fascicule care au orientări foarte diferite şi întîmplătoare. bronhiile. localizările cele mai importante sunt în muşchii striaţi dar poate apare şi în alte regiuni sau organe în care se găseşte sau nu ţesut muscular striat: vezica.

capilar. Hemangiomul sclerozant − apare ca un nodul dermic. cu peretele îngroşat. arterial) − este format din vase de tip arterial şi venos. unele conţinînd hemosiderină. eventual difuz − dimensiuni care variază de la caţiva milimetri pană la forme gigante. tapetaţi pe faţa internă de celule endoteliale. după cum conţin sange arterial sau venos. 3. dilatate sau colabate. care să fie astfel greşit interpretată drept un melanom. creier etc. Hemangiomul venos − este format din vase de tip venos.in functie de caracterele microscopice . − localizări multiple tisulare şi viscerale. − localizări multiple: piele şi părţile moi. − Microscopic este constituit din vase mici. plăman. racemos Hemagiomul capilar • este constituit microscopic din vase capilare alungite sau rotunde. − este considerat un proces malformativ. Hemangiomatoza generalizată − constă din numeroase ectazii vasculare hemangioatoase. − culoare roşie vie sau cianotică. ficat. asemănător ca structură cu histiocitomul şi dermatofibromul. adesea pigmentat. − în stroma fibroconjunctivă se găsesc fibre musculare netede şi celule grase.retroperitoneal. Angiomiomul (leiomiomul vascular) − este localizat îndeosebi în regiunea gleznei şi articulaţia mîinii. − poate fi bine conturată şi delimitată.  sindromul Sturge-Weber Hemangiomul intramuscular − o formă particulara de hemangiom. dar alteori are un caracter infiltrativ. Hemangiopericitomul  Definitie = este o tumora vasculară în care proliferarea vasculară se asociază cu proliferarea de pericite. creier. care este îngroşat şi prezintă acantoză şi hipereheratoză. tapetate de celule endoteliale cuboidale sau alun gite şi turtite. Macroscopic − unică sau multipla. dar vasele neo-formate disociază fibrele musculare printre care pătrund şi se dezvoltă. fibre colagene. cu peretele îngroşat şi înconjurat de o masă circulară de fibre musculare netede. dar adesea septurile conjunctive sunt intens fibrozate şi sărac celulare Angiocheratomul − este o varietate de hemangiom cavernos în care lumenele vasculare sunt localizate în partea superioară a papilelor dermice.  Macroscopic . − mai rar . cu conţinut sanguin sau goale. conţinand celule mezenchimale şi. venos.Tumorile vaselor sanguine – HEMANGIOAME Tumorile vaselor limfatice – LIMFANGIOAME HEMANGIOMUL − majoritatea hemangioamelor nu mai sunt considerate tumori adevărate. − se întîlneşte în afecţiuni congenitale ca  telangiectazia congenitală. numeroase. oase. Cand ţesutul fibro-conjunctiv este abundent. limfocite. neregulate. − Microscopic are caracter de hemangiom capilar. ficat. datorită caracterului său infiltrativ în ţesuturile musculare. rinichi. în contact imediat cu epidermul. Clasificare . − Apariţia trombozei în hemangiome poate produce adesea înnegrirea tumorii. buze. inconstant. cu pereţii formaţi din ţesut fibroconjunctiv. Hemangiomul cavernos • este format din spaţii vasculare largi. uter. 4. fibroblaste şi histiocite. oase etc. ci malformaţii cu aspect tumoral. de mărimi diferite.hemangiomul → 1. care afectează porţiuni întinse dintr-un organ sau o regiune a corpului. care comunică între ele. tumora capătă caracter de angiofibrom. săracă. − este considerat ca un proces reactiv. Cele mai multe sunt prezente încă de la naştere. în peretele cavităţii bucale. • In stroma fibroconjunctivă se găsesc celule conjunctive diferenţiate şi nediferenţiate precum şi limfocite. cavernos.  Localizare − cel mai frecvent în ţesuturile moi superficiale. • între capilare se găseşte o stromă fibro-conjunctivă. Hemangiomul racemos (cirsoid. − mic nodul format din vase sinuoase. 2.

 Forme particulare 1. limfangiomul cavernos 3. nodulară.  existenţa fibrelor de reticulină răspîndite printre celulele tumorale constituie un criteriu de diagnostic diferenţial cu inflitrările carcinomatoase perivasculare. care interesează o regiune din corp în care există un exces de vase limfatice.  Lumenele endoteliale sunt separate printr-o stromă în care se găsesc fibre musculare netede şi un număr variabil de conglomerate limfocitare.dia musculară a peretelui arterial − între plajele şi grupurile de celule neoplazice se găseşte o stromă redusă care însă poate suferi metaplazie condroidă. uneori chiar parţial încapsulată. − derivă din glomusul normal care este o formaţiune vasculară neuromusculara de legătură între micile arteriole şi venule. − produce dureri vii. . Tumora glomică (glomangiomul) − tumora vasculară solitară.celule rotunde sau alungite. predominant subungheal. care conţin limfa. asemănătoare celor din me. asemenea formaţiuni fac parte din componenţa şunturilor arterio-venoase. limbă.se aseamănă cu hemangioamele corespunzătoare. Limfangiomul chistic  se prezintă ca o formaţiune chistică.  este localizat la piele şi în ţesutul subcutanat. prinse de peretele vascular printro prelungire citoplasmatică. de care se deosebesc prin natura vaselor şi conţinutul acestora (conţin. mărimi foarte variate aparent este bine delimitată de ţesuturile înconjurătoare. localizată la extremităţi. de dimensiuni mici. 4.  se întîlneşte mai frecvent la copil  Microscopic − plaje şi cordoane de celule endoteliale − lumene vasculare mici. − microscopic apar cu o structură asemănătoare cu aceea a hemangioamelor cavernoase. celulele endoteliale sunt cubice sau înalte. Microscopic − prezinta o structură complexă. − − ‼ In hemangiopericitom . Tumori glomice multiple − localizate mai ales în piele şi ţesutul subcutanat de la nivelul membrelor. cu citoplasmă săracă şi nucleu relativ voluminos. lobuli şi grupe de celule cu aspect epitelioid.poate recidiva după extirparea chirurgicală. părţile moi. adesea dilatate. buze. mai ales de tip capilar. înconjurate de cîmpuri întinse celulare formate din pericite. în vecinătatea canalului toracic sau a ramurilor sale. realizînd în ansamblu un aspect de „fagure". în unele organe ca ficat. Limfangiomatoza sistemică → se întîlneşte la copii ca formă difuză. LIMFANGIOMUL  este constituit din vase de tip limfatic. determinînd deformarea regiunii respective. limfă). în număr foarte variabil de la o tumoare la alta. tumorile tind sa se dezvolte grupat. dispuse uni-sau pluristratificat. are limite imprecise şi caracter infiltrativ. cu lumene mari. clare. uniforme.  Se poate complica cu chilotorax. Evolutie . splina etc. limfangiomatoza sistemica 6. mai rar. Hemangioendoteliomul benign  este o variantă de hemangiom capilar . limfangiomul cu lumene endotelizate şi chistice 5. dar de fapt. Microscopic − canale vasculare. lymphangioma cutis circumscriptum Limfangiomul capilar si cavernos . dar în jurul vaselor se găsesc celule glomice. limfangiomul chistic. − pericitele . elemente musculare şi nervoase în diferite proporţii. fulgurante. Limfangiomul cu lumene endotelizate şi chistice  Este localizat în mediastin şi retroperitoneal.  chistele conţin un lichid clar/  cand apare în regiunea cervicală mai este denumit şi hygroma chistic. − pe cîmpuri întinse. mai ales in tumorile cu localizări profunde.impregnaţia pentru reticulină arată:  delimitarea formaţiunilor vasculare de celule din jur  în cuprinsul cîmpurilor de pericite prezenţa de fibre de reticulină. multiloculară. limfangiomul capilar 2. tapetate cu endotelii. − vasele de tip capilar sunt anastomozate şi înconjurate de plaje.  este considerat o malformaţie localizată a vaselor limfatice şi nu un proces tumoral adevărat. de cele mai multe ori. fiind formată din vase. adesea în formă de rachetă. retroperitoneal şi.

precum şi din mase compacte de celule sarcomatoase cu caracter mezenchimal. cu numeroase fibre de reticulină între ele. în contact intim cu epidermul îngroşat. LIMFANGIOSARCOMUL  este o tumora rară. Tumorile maligne vasculare ANGIOSARCOMUL (hemangioendoteliosarcomul. fiind format din lumene limfatice dilatate.  spre deosebire de formele benigne. histiocitar sau polimorf HEMANGIOPERICITOMUL MALIGN (hemangiopericitosarcomul)  este constituit din vase mici. inegale. . ovale sau alungite. în care vasele par încorporate.sau pluristratificat.Lymphangioma cutis circumscriptum → este echivalentui limfangiomatos al angiocheratomului. înconjurate de plaje întinse formate din celule rotunde. dispuse uni. malignitatea se exprimă prin atipii celulare şi prezenţa de mitoze atipice.  are caractere asemănătoare cu angiosarcomul. dar vasele conţin limfă. hemangioendoteliomul malign)  se dezvoltă mai ales în părţile moi şi glanda mamară.  tumora este constituită din formaţiuni vasculare de tip capilar tapetate cu celule endoteliale atipice.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful